Rubyca

2013.06.16 - Vidraru Bike Challenge

Recommended Posts

Eu nu am gasit asa de multe poze de pe coborare, desi am vazut multi fotografi (am gasit doar un set de poze de pe coborare). Poate ma mai ajuta cineva.

 

@@lbzk folder1.rar exista? :) am luat de pe transfer niste poze facute de tine cred, dar erau de la 300 pana la 700 si nu ma regasesc in ele.

 

Cel mai frumos concurs la care am fost, mi-a placut mult traseul, organizarea a fost perfecta. Sigur mai vin si la anul daca se mai face.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu am fost la tura scurta si mi-a placut ff mult (mai putin ultima parte :P). Am pierdut vreo 40 locuri pe coborare (terminat pe 156) si singura parte buna a fost ca am reusit sa nu cad. Am mers dupa un baiat de la Doncafe care ii invita pe toti sa-l depaseasca si cand i-am zis ca n-am depasit pe nimeni pe coborare si ca nu intentionez sa-l depasesc m-a intrebat cati copii am acasa:) 

 

Mi-a placut mult prima parte, am avut satisfactia de a depasi destul de multa lume si de a urca extrem de putin pe langa bicicleta. Am avut si satisfactia sa ajut pe un pusti care rupsese lantul si n-avea presa. Parca am putut cumva sa ma revansez fata de cei ce m-au ajutat cu o problema similara la Marvin. Mi-a mai placut si ca am reusit sa cuplez cu un weekend mai lung si sa urc prima oara pe transfagarasan cu bicla (piscul negru-balea)

 

Am regretul ca n-am mers la tura lunga (sotia a protestat ca ar fi stat prea mult timp singura cu copiii - s-a prins ca as fi facut 9-10 ore pe traseu) si mai am un regret ca am reusit cumva sa fac sa-mi dispara inregistrarea de pe endomondo (varianta Android). Are cineva vreo idee cum se poate recupera?

 

Ar fi frumos daca la concursuri de genul acesta la care se urca ff mult si apoi este o coborare ff lunga ar fi postati si niste clasamente intermediare dupa urcare:)

Organizarea ff buna, n-am avut probleme cu marcajul. Singura mica observatie este ca ar fi frumos ca pastele sa fi fost la finish. Nu stiu cand s-au dat ca a trebuit sa plec la vreo 20 min dupa cursa:(

Si nu a fost bine ca m-ai depasit pe final ? Nici n-am fortat si suntem in prima jumatate...si fara zgarieturi...

Cand ai doi copii apetitul de risc e mai mic... In perioada urmatoare, te las sa ma depasesti in ordinea asta : Skoda, Chindia, Piatra Craiului. Doar pe final :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cateva secvente din cursa:

 

 

Si pt. cine are rabdare:

 

 

super filmare. In sfarsit pot sa-mi ingrozesc nevasta! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mie mi s-a parut super ok concursul si traseul. Nu cred ca ar trebui sa fie considerat din punct de vedere tehnic ca unul greu,pentru ca nu e. Coborarile erau pe portiuni foarte late,fara surprize,fara sleauri intrerupte,fara sarituri..doar pietre. Cine a fost la Cozia a intalnit pietre mai mari pe care mergeai ca pe gheata. Cine a fost la Macin, a doua coborare,in cariera de piatra,stie ca se poate mai dificil. Au fost doar portiuni lungi cu pietris care daca nu erai bine antrenat,cu greutate mica si tehnica buna sau nu erai nici posesor de fullsuspension bun care sa te ajute..atunci aveai parte de un masaj al tuturor incheieturilor care te inmuia usor,usor. N-as fi vrut sa fiu in pielea unui biker cu V-brake si furca pe arc si hardtail.

A fost un concurs de anduranta,mai ales tura lunga,unde cei de la elita si-au aratat valoarea,iar ceilalti indarjirea si vointa. Eu unul,si al meu camarad de suferinta Alex Stan, ne-am incercat puterile la tura lunga. Si a fost cam prea lunga pentru noi. Am ajuns cu vreo juma de ora peste timpul admis la Pa3, cel inainte de bucla apendice de 8 km,si cu toate ca am cam protestat si m-am suparat,pana la urma l-am ascultat pe responsabilul de checkpoint si nu am mai facut bucla mica. Am facut o mie de calcule si intr-adevar cred ca ne-ar fi prins intunericul la finish daca intram pe bucla. Mai bine asa,asta e..la anu.

Pentru cei care zic ca ultimii n-au fost asteptati la finish cu urale...probabil n-au fost acolo. A fost genial,noi am avut grup de sustinere in frunte cu a mea iubita,vuvuzele,tipete si urale,trei membri ai organizatorilora cu medalii si diplome..plus un grup mare petrecaret pe malul paraului care au tipat si ei cat i-au tinut plamanii. A fost mai ceva ca la Tour de France.

Singura problema mica a fost prezenta din loc in loc a cainilor de stana,deloc prietenosi. Dar noi am mers in echipa,eu cu Alex,si aveam si un fluier fioros cu care ne faceam cunoscuta prezenta. Oierilor.

Coborarile mi-au placut,dar repet,din punctul de vedere al unui calaret cu full de 150. Am facut un efort financiar mare, am luat-o,iar pe trasee de genul isi arata valoarea.

Tot respectul pentru toti care au participat,mai ales pentru cei care n-au cu ce,dar nu se lasa si lupta pana la capat.

Noi n-am reusit tot,au fost 90 km minus bucla de 8: 82 km in 11 ore. Mult,dar n-am fortat. Ca sa nu cedam brusc sau vreo intindere. Am mers cu gandul sa supravietuim si sa terminam pe lumina(eram cu gandul la ursoaica din noaptea precedenta de la cabana La Cetate.

Ceea ce fost greu a fost lupta cu propriul organism care dupa urcarile repetate,si dupa vreo 50km parcursi bine a tinut sa-mi zica ca :"DESTUL". Cam pe acolo era limita. 102 kg,fara antrenament,si fara o dieta atenta,restul urcarilor au fost in regim de avarie. Niste geluri si alte chestii nu ajungeau. Muschii nu aveau stocate provizii suficiente,iar grasimea de pe burtica se stie ca e un carburant slab ce necesita timp si mult oxigen pentru ardere.

Am venit sa-mi vad limitele si sa le mai imping un pic,am invatat multe ,data viitoare am sa vin mai antrenat si mai usor.

Sper din toata inima ca cei care au cazut se vor face bine curand,nu i-am intalnit,noi terminand la 9(noua ) seara.

Nu am obiectii asupra organizarii,poate putin asupra primelor doua puncte de alimentare si masinilor de teren ale organizatorilor. Au tinut neaparat sa ne reaminteasca mereu ca suntem mult in intarziere in urma liderilor(pe bune?!!..oare de ce?) si ca e prea tarziu si ca suntem prea slabi si ca nu mai e timp si tot asa..ce jalnici suntem. Nu stiu ce ar fi trebuit sa facem. Sa chem un elicopter sa ma extraga de acolo. N-a fost frumos cum ne priveau,nu mai vorbesc de incurajari. Care lipseau cu desavarsire. Dupa ce m-am incarcat cu nervi la fiecare intalnire cu ei,m-am descarcat la PA3 pe cel care l-am intalnit,pe care culmea il si cunosteam. Scuze cu ocazia asta. M-a facut sa inteleg intr-un final ca nu SAFE sa facem bucla mica. Cei drept ca o lanterna nu te ajuta pe traseul ala noaptea. Ma intalnisem cu ursoaica cu seara inainte la masina,ea in fata,eu in spate.

Dar la anul am sa vin mai antrenat,mai rapid,si n-o sa-i mai bag in seama pe carcotasi..racheta o sa fiu.

Numai de bine la toti si ture cat mai placute.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pentru cei care zic ca ultimii n-au fost asteptati la finish cu urale...probabil n-au fost acolo. A fost genial,noi am avut grup de sustinere in frunte cu a mea iubita,vuvuzele,tipete si urale,trei membri ai organizatorilora cu medalii si diplome..plus un grup mare petrecaret pe malul paraului care au tipat si ei cat i-au tinut plamanii. A fost mai ceva ca la Tour de France.

 

Explicabil: oamenii au ovationat "Elite" dar parca sunt si mai empatici cu cei care se bat cu traseul pana la capat - desi in viata de zi cu zi stau cate 8-10 ore in birouri. In situatia asta sunt marea majoritate a concurentilor; cu atat mai laudabil efortul de a lupta cu inertia. Chapeau bas - daca tot ai amintit de Tour de France.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cristi G. - asa sa faci, sa te intorci la anu' mai pregatit si mai ales mai motivat. Nu pot sa spun ca toti am trecut prin ce ai simtit tu pentru ca mama natura a fost mai darnica cu unii, dar pot sa iti zic ca eu am trecut de multe ori prin asta, negocieri la timpul limita prin cp-uri, mistocareala de la unii arbitrii si spectatori/localnici, toate m-au facut mai motivat sa fiu mai bun, sa ma urc pe bicicleta si sa sparg in doua muntii weekend de weekend. Ca din pacate progresul vine doar daca te dai cat mai mult si cat mai pe munte. La mine e o cale pe care am ales sa merg si inca sunt pierdut undeva pe drum, mai e ceva de tras... Dar ma bucur sa vad oameni care nu se multumesc sa se contemple in starea lor actuala si incerc mereu sa conving cat mai multa lume ca asta e calea de urmat, fie ea la mtb sau in viata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Horațiu,

 

eu am avut discuția asta cu mai mulți organizatori. Este o problemă cu modul în care sunt încurajați anumiți oameni să participe la turele lungi sau modul în care , dând dovadă uneori de inconștiență, anumite persoane aleg trasee pe care nu au cum să le parcurgă.

Mulți spun că dacă este concurs organizatorul le va pune la dispoziție totul și vor putea parcurge tura de 100 de km, chiar dacă împing la bicicletă. Nu este normală această gândire.

În plus, sunt organizatori care riscă enorm când nu pun puncte intermediare la care să fie limită de timp, limite care să nu fie ușor de atins. Traseele de 80 km+ în zone de munte necesită antrenament serios și de ce nu o pregătire psihică puternică.

Am cronometrat curse la care participanții au ajuns după 12 ore, mult după timpul limită, distruși fizic și psihic, după ce au trecut prin ceva pericole și au riscat foarte mult. Nu mi se pare normal acest lucru.

 

Dacă un om vrea să se bage la tura lungă eu cred că prima întrebare trebuie să fie dacă a participat la minim 5 concursuri la tura scurtă. Dacă nu a făcut acest lucru trebuie să încerce prima dată să câștige ceva experiență și abia după aceea să participe la tura lungă.

Organizatorii trebuie să învețe la rândul lor că stabilirea unor limite de timp relativ strânse nu face altceva decât să trieze din cei care vor să se bage la tura lungă și să micșoreze riscul ca un concurent să rămână în vârf de munte la ora 9 seara.

 

A nu se înțelege că nu îi apreciez pe cei care termină o tură lungă. Știu foarte bine ce eforturi trebuie să faci ca să treci linia de sosire la o tură de 100 de km! 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Sunt curios cati din cei de la semimaraton au urcat pe bicicleta pe la minutul 8:30. Pentru mine si cei din fata mea pe care i-am vazut, a fost imposibil.

Coborarea vad ca a fost facuta cu prudenta, acum am vazut si eu mai bine cum arata.

 

Super filmarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ovidiu, solutia sunt timpii limita pusi cu cap. Personal consider ca timpii trebuie pusi astfel incat sa nu existe riscul sa fie concurenti pe care sa ii prinda noaptea pe traseu. In rest eu nu sustin alte limite de timp. In schimb am zis de o gramada de ori: la concurs vii cand ai batut un an sau doi muntii pe mtb, ca e concurs nu tura de incepatori. De aia mereu am ironizat pe cei vin din parc direct la maraton. MTB e sport montan si experienta pe munte e la fel de importanta ca invartitul la pedale, muntele nu prea iarta. Mai degraba se vor descurca niste alpinisti pentru prima data pe mtb decat niste agarici de Baneasa prima data la munte.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

am zis de o gramada de ori: la concurs vii cand ai batut un an sau doi muntii pe mtb, ca e concurs nu tura de incepatori. De aia mereu am ironizat pe cei vin din parc direct la maraton. 

Clar , dupa regula asta , abia acum veneam la concurs :)) .

La concurs inveti cel mai repede , sa cobori , sa urci , sa te imbraci , ce e bine sa mananci , ce nu e bine sa mananci , ce scule ai nevoie , cum sa ungi lantul si toate astea datorita faptului ca ai 400 de exemple pe langa tine .

Nu mai vorbim de concurenta continua (chiar daca intreci oameni sau esti intrecut , mereu va fi cineva langa tine) care inevitabil te face sa progresezi , tragand de tine mult mai tare decat intr-o tura la munte cu prietenii .

Eu mi-am cumparat prima bicicleta din viata mea intr-o joi si sambata am fost la concurs . Ca super incepator , la concurs esti cel mai in siguranta(in caz ca se intampla ceva , este mereu o ambulanta in apropriere) si inveti cel mai mult , nu mai vorbim ca la inceput nu cunosti pe nimeni si daca te lipesti de alti oameni sa mergi cu ei probabil o sa iti blestemi zilele .

 

Prima bicicleta rockrider 5.0, primu concurs cluj winter race(aveam si numar , dar in buzunar ca mi-a cazut)

kcxbeu.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

A fost o cursa pe ''viata si pe moarte'' pt mine!

 

Ca amator, este a 3 cursa dupa Prima Evadare, Moara Vlasiei si Cernica. Intamplator stau si prin Baneasa si da, imi luasem bicicleta ca sa ma dau mai mult prin parc! Dar uite ca m-am bagat si la competitii si bine am facut! Deja ma declar dependent de acest sport, imi place la nebunie, deci CristiC - sunt pe aceiasi lungime de unda cu tine! :)

 

Ca sa ii dau si ceva dreptate lui hcampian - este intr-adevar riscant si tricky sa te bagi la asa ceva avand experienta destul de limitata...pt ca te impinge nebunia sa fii putin nebun in necunostinta de cauza. :) De exemplu eu era sa o patesc grav de tot dupa o cobarare, cand am ales sa iau curba pe panta interioara si m-am dezechilibrat pt ca aveam toate incheieturile amortite de la coborare...desi deja eram pe plat, m-am incarligat peste bicla in timpul cazaturii si cert este un singurul lucru...ma cam duceam usor dar sigur acolo unde nu e nici intristare, nici durere, nici suspin! :)) Sau poate scapam mai ieftin..dar m-as fi pravalit pe o distanta considerabila pana ma opream din inertia impusa de pante pe care urma sa ma duc. Salvarea mea a fost Ana-Maria Zaharia si inca un baiat care veneau din spate si si-au aruncat efectiv biclele sa vina sa ma traga inapoi! Saraca Ana era mai speriata ca mine de ce se putea intampla daca ei doi nu erau in spatele meu - nu as fi reusit sa pastrez ''momentum-ul'' de aderenta cu coatele...pt ca piciorul stang era bagat prin cadru si stateam pe el...si alunecam usor catre o zona de unde totul devenea mult mai abrupt... Eram prea plin de adrenalina ca sa constientizez durerile din picioare si bratze dupa cazatura si am continuat semi-maratonul, multumindu-le celor doi ingerasi salvatori! :)

Deci da, depinde de tine ca om daca vrei sa risti asa mult fara experienta dar eu zic ca depinde STRICT de tine si NU DE ORGANIZATOR!

 

Pt mine a fost o experienta oarecum neplacuta dar care m-a invatat ca orice coborare dupa un efort considerabil de urcare atunci cand tu ca om nu esti antrenat/obisnuit - se poate incheia destul de nefast.

 

Overall, nu m-am demoralizat ci doar mi-am dat seama ca trebuie multa multa multa prudenta pana incepi sa capeti experienta si totul vine de la sine!

Personal declar ca a fost cea mai frumoasa cursa la care am participat pana acum si felicit organizatorii si personalul prezent de-a lungul traseului si la finnish pt incurajari si efort!

 

Va doresc la cat mai multe competitii organizate la fel de frumos si fara incidente majore!

 

Bogdan

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.