Sign in to follow this  
Diaconescu.Radu

Tura pe malul Rinului intre Koblenz si Woerth

Recommended Posts

@ Diaconescu.Radu

 

Foarte tare tura, zona si mai ales modalitatea de prezentare.

Felicitati.

Mi-a placut citatul din Hugo despre Rin.

 

Nu cunosc prea bine istoria zonei, insa parca Rinul a fost mult timp un subiect sensibil in germani si francezi.

Si, desi este putin off-topic, de fiecare data cand se vorbeste de Rin, asociez numele raului cu scena din filmul Casablanca, atunci cand se canta "Die Wacht am Rhien".

 

Asteptam continuarea povestii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte interesant si frumos povestit. Felicitari!

Share this post


Link to post
Share on other sites

In 1990 (in RFG) statuia imparatului Wilhelm I inca nu exista, era un soclu gol. Nu pentru ca nu erau fonduri pentru reconstructie ci si pentru ca nu "prea aveau voie" sa o recladeasca, iar ca simbol al unitatii Germaniei, atunci (inca) nu era cazul.

Terasele de vita de vie in pante de pe malurile Rinului sunt fabuloase si vinul chiar foarte bun, mai ales cel alb din Boppard. 

 

Totusi, in Rheinland se bea bere ca peste tot in Germania, doar sa nu faci greseala sa comanzi un Alt (ca in Dusseldorf), un Weizen/Helles (ca in Bavaria), pentru Hamburg am uitat cum ii spune  (Lager??) ci berea locala Kolsch. Foarte aproape de Koblenz este fabrica de bere Konigsbacher, care in mod exceptional a fost protejata de americanii, neatingand-o cu nici un fel de bomba. (Va mai amintiti, a fost un film cu un pod peste Rhein care trebuia dinamitat sa nu treaca americanii in 1945, este si el tot pe acolo). Cand am fost eu pe acolo era considerata "cea mai buna bere a Germaniei" si atat de cunoscuta si celebra incat nu avea niciodata reclama la TV, radio. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte interesant, povestea cu statuia o stiam (de fapt sunt foarte destul de multe monumente ridicate in perioada de avant a nationalismului german, in a doua parte a secolului 19 care au avut un statut destul de incerct mai ales dupa al doilea razboi mondial) dar povestea cu Konigsbacher nu, trebuie sa o incerc odata. Oricum zona e foarte interesanta si pentru ca intr-o germanie destul de verde si plina de padure ai o zona care seama ca si vegetatie si clima cu zona mediteraneana.
 
Dar acum sa continuam cu jurnalul:
......

Stop,stop cadru! Imi chem gandurile de pe coclauri caci am material nou pentru ele: stanca (lui) Loreley.

Merrily we sailed along 

Though the waves were plenty strong 

Down the twisting river Rhine 

Following a song... 

Legend's faded storyline 

Tried to warn us all 

Oh, they called her "Loreley" 

Careful or you'll fall... 
 

 
Acum ce varianta vreti sa va asten? Realitatea sau povestea?

Realitatea e simpla. In dreptul aceste stanci ce se inalta la 120 m desupra apei, malurile Rinului sunt foarte apropiate.De fapt e cel ma ingust sector al raului, iar raul ajunge aici si la 25 m adancime. Acest fapt combinat cu zona stancoasa pe care o strabate, da nastere la curenti destul de periculosi, in zona producandu-se de-a lungul vremii mult accidente. Toate astea sunt adevarate, dar plictisitoare, zau asa. Unde e aventura, unde misterul?

Legenda initiala nu era deloc misterioasa, insa povestea inventata de Heinrich Heine si transpusa in poemul "Lorelei", a prins atat de bine la public, incat oamenii au inclus-o deja in folclorul locului. Cand va povetesc de o sirena cu par auriu ce sta pe o stanca deasupra Rinului si momeste cu cantecele sale naivgatorii, o sa ziceti ca va spune povesti marinaresti.

You would not believe your eyes, how a voice could hypnotize 

Promises are only lies from Loreley 

In a shade of mossy green, seashell in her hand 

She was born the river queen, ne'er to grace the land... 

Asa ca va invit sa cititi singuri intreaga poveste si alegeti ce versiune va place mai mult. 


Noi am scapat de vraja lui Loreley pentru ca...eram pe malul nepotrivit al Rinului si nu ne-am mai obosit sa luam bacul pentru a ajunge pe partea cealalta. In schimb alegem sa urcam pana la o alta cetate-fortificatie numita Rheinfels pentru a avea o perspectiva de ansamblu asupa vaii Rinului.

DSC_3448-burruine+rheinfels-vis+a+vis+de
Deasupra vaii Rinului.
 

DSC_3479.jpg

Urmatoarea localitate care ne-a atras atentia a fost Oberwesel cu ale sale 16 turnuri si mare parte din zidul de aparare construite in secolele 13-14 si ramase inca intacte. Asa ca aici am intrat de la bun inceput in oras, si am mers pe langa turnuri, paralel cu drumul, pana la iesirea din oras.

 

IMG_2299.jpg


Ghidul nostru spune ca orasul este prosper nu atat datorita zidurilor si turnurilor, cat datorita productiei de vin: 500.000 l de vin anual. Si asta inca nu e nimic, urmatoarea localitate nu se sfieste sa isi dea arama pe fata: Bacharach. Il recunoasteti sper in radacina cuvantului pe zeul Bachus. Iata ce cred locuitorii despre vin:
 

DSC_3483.jpg

 

Vinul, vinul are valoare de aur. El alina toate durerile. El face din prosti deseori invatati si impaca inimile suparate.

Oraselul ne-a placut mult. Piata centrala, desi mica, ascundea o terasa in curtea postei de unde, stand la un pahar de vin se puteau admira cetatea Stahlberg si ruinele unei capele: Wernerkapelle din secolul 13. 
 

DSC_3484-bacharach.jpg

 

DSC_3487+werner+kapelle+bacharach.jpg

Wernerkapelle

 

IMG_2308.jpg

In plus, la momentul cand am ajuns noi, in oras, pe malul Rinului, avea loc un festival/piata medievala (Vierthälermarkt).
 

DSC_3481-festival+madieval+in+Bacharach.

 

IMG_2302.jpg

De aici am mai avea inca 15 kilometri pana in Bingen, insa ne va prinde noaptea pe drum, ca atare, gasind un loc bun de cort pe malul raului, decidem sa ne oprim mai devreme. Avem parte de un sfarsit de zi petrecut pe malul apei, gatind la primus si facand baie goi in Rinul inca rece (ce e drept).
 

DSC_3495.jpg

Locul de cort

 

IMG_2316.jpg

Dupa o mica ploaie

 

DSC_3509.jpg

Apus


A doua zi, incepem lansati si ajungem repede in Bingen. Ne oprim in dreptul ultimei borne verzi, ce marcheaza sfarsitul zonei incluse in Patrimoniul Unesco si stam putin sa admiram.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites


DSC_3529.jpg

 

Orasul are ce povesti. Si sunt povesti vechi de peste 2000 de ani pentru ca zona era locuita inca inainte de sosirea romanilor aici, avand o amplasare favorabila la confluenta a doua rauri: Nahe si Rinul. Sosirea romanilor inseamna si progres, ei construiesc un pod de lemn peste Nahe, ce mai apoi va fi inlocuit cu un pod de piatra-unul din cele mai vechi poduri de piatra din Germania. Tot romanii, contruiesc din interese militare un drum intre Bingen si Trier. Secole mai tarziu, deasupra orasului se ridica o cetate ce acum domina tihnita imprejurimile, cu curtea plina de flori. Accesul in turn este liber si merita sa urcati pana sus.

IMG_2387.jpg

Turnul din Burg Klopp

DSC_3785.jpg

Bujori in inima cetatii

Insa punctul de atractie a orasului este Turnul Soarecilor (Mäuseturm).

 

DSC_3534.jpg

 

Este un turn alb si solitar ridicat pe o insula in mijlocul apei ce atrage imediat privirea. Legenda spune ca prin 968, arhiepiscopul de Mainz (Hatto II) nu era deloc o fata bisericeasca model, asuprind taranii ce ii munceau pamanturile. In 974, in timpul unei foamete crunte, desi arhiepiscopul avea hambarele pline de grane, le vindea doar la niste preturi exorbitante, pe care oamenii nu si le puteau permite. Asa ca, acestia au vrut sa se rascoale. Dar Hatto, plin de siretenie, le-a promis ca le va da de mancare. Saracii oameni, creduli, au ascultat si l-au urmat intr-unul din hambarele sale. Aici, Hatto a comandat servitorilor sau sa ii inchida pe oameni in hambar, sa zavorasca usile si sa le dea foc afirmand: "Auzi cum chitaie soarecii!".

 

Insa razbunarea nu a intarziat sa apara caci reintors la castel, arhiepiscopul a fost invadat de o aramata de soareci. Ingrozit, acesta a incercat sa fuga pe insula din mijlocul raului, sperand ca soarecii nu vor reusi sa innoate pana acolo, insa desi unii au pierit pe drum, mereu apareau altii si altii, care l-au urmarit pana la ultimul etaj al turnului si l-au mancat acolo, de viu.

 

Da stiu, nu e foarte placuta povestea, dar vorba romaneasca: dupa fapta si rasplata.

 

Rasplata noastra dupa atata drum plin de pauze, a fost o bucata intreaga pe malul Rinului, prin zone protejate, cand pe pista asfaltata, cand pe drumuri de pietris si pamant, pe care am recuperat ceva din timpul pierdut si am mai strans ceva kilometrii.

 

DSC_3539.jpg

Ruinele unui vechi pod de cale ferata peste Rin distrus in razboi

DSC_3545.jpg

Prin zone protejate

DSC_3550.jpg

Lanuri de rapita, ca in Romania

Pedalam catre Mainz- capitala Landului Rheinland-Pfalz si urmatorii 200 de km ii povestesc in episodul II: 

 

Date tehnice

  • Descriere folosita de noi+harti: aici (in germana doar)
  • Distante:

     

    Koblenz: 0 km

    Rhens: 11.5 km

    Spay: 16 km

    Boppard: 23.5 km

    Bad Salzig: 28 km

    St Goar: 38 km

    Oberwesel: 44 km

    Bingen: 65 km

     

     
  • Legaturi:
    • in Koblenz se poate continua pe Moselradweg spre Trier
    • in Bingen se poate continua pe Naheradweg
  • Transport: Intre Bingen si Koblenz circula din ora in ora un tren regional ce parcurge aceasta distanta in 50 de minute. Se poate lua si bicicleta in tren, fara sa fie necesar bilet suplimentar pentru bicicleta.
  • Informatii despre zona cuprinsa in patrimoniul Unesco: aici
  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Odata ce am lasat in urma partea romantica a Rinului, nu am plonjat intr-o zona suprapopulata, asa cum poate ne-am fi asteptat, ci intr-o serie e zone naturale protejate ce se intindeau pe kilometri intregi. Doar mici localitati mai schimbau peisajul. 

 

Ajunsi in Mainz, capitala landului Rheinland-Pflaz, facem mai intai aprovizionarea deoarece coburile noastre erau cam goale, apoi din orasul vechi ne indreptam atentia spre Dom, o constructie in stil romanesc, veche de 1000 de ani.

DSC_3586.jpg

 

DSC_3575.jpg

 

 

De altfel, in aceasta cea de-a doua parte a turei, fluviul si bicicletele au ramas constante, dar in lipsa de castele ne-am reorientat spre domuri.

De fapt, piata din centrul vechi era faina, dar la ora la care am ajuns noi (undeva in miezul zilei) ea adapostea o piata mare (cam ca in Romania) fiind plina de tarabe si rulote. Deci implicit nici loc sau unghiuri pentru poze nu erau si cu bicicletele incarcate dupa noi, singura grija a fost cum sa ne extragem mai repede de acolo. Continuam sa pedalam kilometri buni pe malul apei, cu scurte escapade in zone viticole.

 

DSC_3560.jpg

 

Localitatile de la baza dealurilor, pline cu podgorii, imi amintesc mai degraba de Italia.Suntem in Oppenheim si doar numele german ne il tradeaza. Aceeasi liniste pe strazi, aceleasi obloane trase in miez de zi desi inca nu caldura e de vina, o piata centrala pavata cu piatra cubica de unde nu lipseste gelateria. Desi afara e inca racoare, nemtii au izbucnit in inghetata. Noi insa nu le impartasim avantul si ne orientam spre o patiserie cu produse specific germane, ce aveau insa un gust mult mai home-made decat cele din Berlin.

 

DSC_3598.jpg

 

DSC_3608.jpg

 

Orasul se autodenumeste: Oras al stilului gotic si al vinului. Cu vinul ne-am lamurit inca inainte de a intra in oras, dar cu stilul gotic? Dam repede peste o biserica-Sfanta Ecaterina si bifam si stilul gotic.

 

IMG_2321.jpg

 

IMG_2323.jpg

 

Urmatoarea oprire importanta este in Worms, unde dupa ce dam un tur Domului ce este deja inchis, ne abatem putin de la pista de pe malul Rinului, prinzand o ruta secundara spre Manastirea Lorsch-un alt sit aflat in Patrimoniul Unesco din moment ce se afla la doar 15 kilometri de Rin.

 

IMG_2332.jpg

Domul din Worms 

 

DSC_3646.jpg

Si turnul Nibelungilor.

 

In plus, analizand harta, dam si de o padure intinsa inainte de Lorsch-numai bun loc de innoptat. Trebuie spus ca padurile nemtilor nu mai sunt de mult virgine, ci sunt strabatute de nenumarate drumege, pe marginea carora gasesti locuri bune de cort. 

 

 

DSC_3650.jpg

Cautand un loc de cort

 

De fapt, cu cat te afunzi mai mult in padure, drumurile devin din ce in ce mai innierbate si de multe ori se poate pune cortul direct pe ele. Am facut asta de multe ori prin Brandenburg. Si in padurea cu pricina, dupa ce am cautat putin, am gasit mai multe locuri de genul asta, dar cand ne opream si ne socoteam sa ramanem acolo, din tufisuri isi facea aparitia un mistret. Si va jur ca nu era acelasi mistret care ne urmarea tot timpul, pentru ca am vazut si masculi si femele cu pui si familii. Si erau frate mistreti adevarati, nu purcelusi. Ultima data ne-am oprit chiar langa adapatoarea lor. Am numarat cam 10 mistreti in 30 de minute. Din cate stim noi (dar poate nu stim bine) mistretii nu au mare lucru de impartit cu noi, dar astia erau curiosi nevoie mare, ne priveau indelung si nu se lasau dusi cu una cu doua. Asa ca ne hotaram sa nu ne fortam norocul si sa ii sfidam pe fata invadandu-le teritoriul fara invitatie si ne tragem la o margine de padure langa cultura unui localnic, cultura protejata totusi de un gard pe curent (sigur nu contra oamenilor!)

 

Avem totusi o seara linistita, cu cortul pus intre flori. Nu stiu cum se numesc floricelele albe si albastre ce cresteau pe langa trunchiurile copacilor, dar stiu ca la cativa metri de noi am descoperit lacramioare (sau margaritare) deja inflorite si locul mi s-a parut si mai frumos.

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A treia zi de dimineata ajungem in Lorsch unde insa norocul nu ne surade caci manastirea este in renovare. Ce e drept, noua fata pe care autoritatile vor sa o dea locurilor, va pune foarte bine in valoare manastirea, cu parti ce dateaza inca din primul mileniu, fiind una din cele mai importante constructii in stil pre-romanic-carolingian din Germania.

 

Asa ca usor neimpliniti, pedalam inapoi pe malul Rinului si undeva trecut de amiaza ajungem in Speyer. Aici e ultimul dom cu care va mai stresez, dar si cel mai interesant. Are aproape un mileniu, constructia lui incepand in 1030 si a fost introdusa in Patrimoniul Unesco deoarece a constituit o revolutie in arhitectura vremii in Europa, fiind unul din cele mai importante monumente arhitecturale ale timpului si in prezent este cea mai mare biserica in stil romanesc.

 

Asa ca am intrat si noi pentru a vedea despre ce e vorba. Interiorul ne-a suprins, fiind atipic pentru bisericile cu care suntem obisnuiti. Nu e nici pe departe locul acela intunecat, putin obscur, putin infricosator prin combinatia dintre umbre si dimeniuni, si nici impregnat pana la refuz de mirosul de tamaie, asa cum se intampla in bisericile ortodoxe. Interiorul este impresionant, construit in forma de cruce, dar neasteptat de luminos (luminat natural). Ferestre mari lasa lumina sa patrunda, si aceasta cade blanda in toate ungherele dar cu precadere in partea de est. Nava e construita, pe directia vest-est. Omul intra prin vest (de la apus, de la intuneric), pentru a ajunge in capat, in est, la lumina. Ghidul pe care il avem e realizat cu mult bun-simt si ne conduce cu vorbe placute prin intregul dom, explicandu-ne diverse semnificatii ale numerelor folosite si timpul zboara repede.

 

 

DSC_3673.jpg

Fatada, reprezetandu-i de la stanga la dreapta pe martirul Stefan (patronul catedralei), pe Arhanghelul Mihail (ca patron al Germaniei), pe Sfanta Maria (catedrala ii este dedicata), pe Ioan Botezatorul si pe Bernard de Clairvaux (cel mai faimos vizitator al catedralei in perioada medievala (1146))

DSC_3693.jpg

 

DSC_3676.jpg

 

 
 

 

DSC_3699.jpg

Zona centrala a orasului

 

DSC_3705.jpg

Una din vechile porti de intrare in oras-Altpoertel

 

Ne place zona centrala a acestui mic orasel si ne desprindem de aici cu greu, continuand spre sud. Planurile initiale erau sa pedalam cat putem in seara asta si maine sa luam un bilet  de tren valabil in tot landul, sa mergem cu trenul pana aproape de Strasbourg (dar pe partea germana), sa vizitam orasul, sa revenim pe bicle inapoi in Germania si sa revenim, tot cu trenul, inapoi la masina. Incercand insa sa facem un plan cu legaturile de rigoare, constatam ca am avea timp fix sa ajungem pana la portile orasului, ca apoi sa trebuiasca sa ne intoarcem. Legaturile sunt bune, nimic de zis, dar folosind doar trenuri regionale, inseamna ca vom schimba des. Asa ca ne relaxam si nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de lumina apusului, sa facem poze, sa suflam in papadii, sa ne minunam de frumusetea florilor de mar, ajunse acum la apogeul infloririi....si sa gasim loc de cort. 

 

DSC_3732.jpg

 

DSC_3750.jpg

 

DSC_3759.jpg

 

IMG_2374.jpg

 

IMG_2363.jpg

 

DSC_3766.jpg

 

 

Acesti ultimi kilometri spre Wörth am Rhein sunt majoritari pe dig, sau printre culturile oamenilor, asa ca nu gasim cu usurinta locul care sa raspunda la toate pretentiile noastre. Insa, pana la urma, ochiul format nu ne tradeaza sii avem din nou parte de o masa la firul ierbii. Pacat ca mancarea a constat doar din banalele paste (ma scuzati, spaghete), de data asta cu cel mai groaznic sos de paste de care am avut parte pana acum. Total nemultumiti, incercam sa dregem busuiocul cu iaurt si ciocolata su alungati de somn ne bagam in cort.

 

DSC_3770.jpg

 

 Dimineata ploua, asa ca adormim la loc, ca doar nu e nicio graba. Mai tarziu ploua in continuare, asa ca ne indemnam unul pe altul fara succes. In final avem parte de o fereastra in care strangem catrafusele si cand pe ploaie, cand pe soare, pedalam catre destinatia noastra. Pista e totusi destul de animata de cicloturisti si toti sunt prietenosi in dimineata asta, intampinandu-ne cand cu un Hallo, cand cu un Morgen.

Ajunsi la tren, luam biletul si tiparim doua variante diferite de plan de calatorie. Trebuie spus ca totul se face de la automat si biletul de care vorbesc e "foarte tare", fiecare Land avand o asemenea oferta pentru timpul liber. Practic iti iei un bilet valabil in intreaga zona, pe orice tren regional, pentru care platesti 22 de euro. Gaselnita este ca acest bilet poate fi luat si pentru un mini-grup (maxim 5 persoane) si fiecare persoana plateste in plus doar 4 euro. Astfel noi doi, am luat un bilet de 26 de euro pentru 2 persoane si puteam lua cu noi si maxim 2 copii pana la 14 ani (pe acelasi titlu de calatorie). Ca o exceptie in Rheinland-Pflaz nu ai nevoie de un bilet de bicicleta, desi in alte landuri iti trebuie asa ceva si iti poti lua un bilet pentru o zi intreaga. Valabilitatea biletului este extrem de generoasa: de la ora 0.00 pana la ora 3.00 a zilei urmatoare.

Asa ca, din bucati si schimband 3 trenuri ajungem inapoi la destinatie. Trebuie spus ca bucata intre Neustadt(Weinstr) si Kaiserslautern a fost extrem de pitoreasca, pe o vale aflata la vest de Rin, printre dealuri si case ce ne aminteau de peisajul de acasa. Si ultima bucata a fost interesanta caci am parcurs inca odata partea romantica a vaii Rinului, de data asta cu trenul.

 

Cand am ajuns in Koblenz, am crezut ca ne-am intors inapoi in timp:

 

DSC_3796.jpg

Din ciclul: "multi nebuni pe lumea asta si eu sunt unul dintre ei"

 

Cu ce am ramas din tura asta?  Cu idei, cu nenumarate idei de ture cicloturistice si cu impresia ca desi nu are munti decat in sud, Germania e pana la urma o tara frumoasa.

 

Cu ce ar trebui sa ramaneti voi cititorii? Cu ideea ca daca vi se va ivi vreodata ocazia sa parcurgeti ruta ciclabila de pe malul Rinului, sa nu stati pe ganduri. Merita!

 

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

images.jpgDate tehnice 

  • Descriere folosita de noi+harti: aici (in germana doar)
  • Distante:

     

    Bingen: 0 km

    Mainz: 23 km

    Worms: 75 km

    (Ocol spre Lorch: 30 km dus-intors)

    Ludwigshafen: 97 km

    Altrip: 113 km

    Speyer: 129 km

    Römerberg: 136 km

    Germersheim: 142 km

    Wörth am Rhein: 169 km

     
  • Transport: trenuri regionale ce circula din ora in ora pe ruta Wörth(Rhein)->Neustadt(Weinstr)Hbf->Kaiserslautern Hbf->Bingen(Rhein) Hbf Se poate lua si bicicleta in tren, fara sa fie necesar bilet suplimentar pentru bicicleta (in weekend sau seara dupa 6).
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Cu ce am ramas din tura asta?  Cu idei, cu nenumarate idei de ture cicloturistice si cu impresia ca desi nu are munti decat in sud, Germania e pana la urma o tara frumoasa.

 

Cu ce ar trebui sa ramaneti voi cititorii? Cu ideea ca daca vi se va ivi vreodata ocazia sa parcurgeti ruta ciclabila de pe malul Rinului, sa nu stati pe ganduri. Merita!

 

 

Frumoasa prezentare - blogul vostru mi-a fost recomandat de un prieten comun si nu m-am astepat la altceva.

Apreciez ceea ce ne-ai spus cu cele citate mai sus - pina acum inca n-am ajuns intr-o tara urita - probabil fiindca nu pornesc cu nu stiu ce asteptari si nici cu prejudecati. 

Pacat ca nu m-am gindit sa va informez despre acest  event organizat de oameni care gindesc la fel. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumim de aprecieri, recunosc ca la partea de documentare si de scris nu as putea sa o intrec pe Mihaela, iar la partea de asteptari cand am ajuns acum un an in Germania nu pot sa zic ca aveam asteptari de vreun fel, iar gandurile noastre erau la muntii din sud.

 

In schimb oarecum fortati de imprejurari si de distante am descoperit ca sunt multe colturi din Germania care sunt extrem de frumoase, uneori salbatice, uneori pline de istorie. Nu degeaba prima destinatie turistica pentru germani e chiar Germania.

 

Evenimentul din pacate l-am ratat anul acesta, iar cel mai probabil anul viitor pe vremea aceasta vom fi prin alte meleaguri.

/Radu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu degeaba prima destinatie turistica pentru germani e chiar Germania.

 

Ca sa raminem la cicloturism: daca vrei sa descoperi Germania cu bicicleta ai nevoie de multe concedii si timp liber – fara sa te plictisesti.

 

Presupus ca „poti arunca cu batul“ pina in Austria, Elvetia si Italia ai nevoie de mai multe vieti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Putin OFF TOPIC

 

Cunosc fascinatia sudului si a Alpilor si totusi prefer din cind in cind o tura deluroasa sau valurita.

Pentru timpul cit mai popositi pe aceste meleaguri va recomand doua ture tip “fototapeta” (istorie, cultura, arhitectura, bijuterii din patrimoniul UNESCO, vinuri, bere, traditie, …):

 

Pentru un weekend prelungit - Altmühltal-Radweg

(merita continuat pina la Regensburg pe Donau-Radweg pentru Donaudurchbruch la Kehlheim facut cu barca, berea de la Kloster Weltenburg si bine-nteles pentru Regensburg)

          Altmühltal-Radweg

 

Pentru o saptamina de vis - Main-Radweg

          Main-Radweg_1

          Main-Radweg_2

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this