Recommended Posts

S-a implinit si a doua tura saseasca. A fost lunga si grea.

 

Dar nu dificultatea traseului sau lungimea sa ne-au turnat plumb in pedale si in suflete, ci ghinionul de care a avut parte MaC.

Care a cazut urat. In ultima zi, cand mai aveam 50 de kilometri pana la finalul de la Orastioara.

 

Se pare ca zeul ciclismul a vrut sa ne incerce. Si ne-a incercat.

Dar toata lumea s-a mobilizat si a reusit sa faca ce trebuie facut in atare situatii.

Acum, timpul va implini ce au inceput medicii.

Ii dorim lui MaC insanatosire grabnica si recuperare totala. Si mai ales il asteptam sa revina alaturi de noi.

 

Multumiri speciale familiei Leontin, care in aceasta situatie dificila a oferit ajutor neconditionat. Suntem onorati sa avem aproape oameni de o asemenea calitate.

 

Intr-un final, am reusit sa infaptuim tura.

Povestea ei, cu bune si rele, va fi relatata, in principal, prin grija lui Traveller, dar si cu aportul si bunavointa celor care au participat efectiv.

Din Bucuresti: MaC, mihaighimpu, a_mic, Traveller, Artistul33, SorinKiss, hachac1972 si subsemnatul.

Din Sibiu: senna350.

Din Cluj: iacobdoc, majikstone.

 

Le multumim, sibianului si clujenilor pentru participare. Ne-a facut placere compania voastra si sper sa va alaturati si viitoarelor ture pe care le planuim.

 

Am sa va rog ca satira, umorul si comentariile de o anumita factura sa fie incluse pe topicul initial Tura Tinutului Sasesc 2.

Aici, dupa ce relele se vor estompa odata cu trecerea timpului, sa ramana in amintirea noastra numai implinirile.

 

La buna vedere!

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

A fost si .... s-a incheiat!

A fost ceva extraordinar, ceva mirific, ceva despre care nu pot vorbi decat la superlativ, exceptand nefericitul eveniment din ultima zi,suferit de MaC.

Am trait emotiile si sentimentele fiecarei zi alaturi de ceilalti, cu impliniri si regrete, pentru ce am vazut si am putut face dar si pentru ce nu am reusit.

Am vazut locuri frumoase, am cunoscut oameni deosebiti, am trait si ne-am ostoit setea de cunoastere.

 

Acest "ceva" a fost TTS2.

Poveste ei va fi relatata de mesterii nostri intr-ale vorbelor si imaginilor.

Multumesc tuturor participantilor si .... stati linistiti, urmeaza alte ture!

 

Un gand bun pentru fiecare!

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare

 

Cum de felul meu is taciturn, doar o fraza: frumoase peisaje, faine cazarile, admirabili oameni, cu micile imperfectiuni care, totusi, dau savoare vietii. :)

 

Pentru la anul, ganditi-va la Bucovina romaneasca, in special Obcinele. Daca imi veti solicita ajutorul logistic, va stau la dispozitie.

 

Sanatate !

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu intercalatiile mele in povestirea ordonata a distinsului nostru prieten Traveller, cel mai probabil ca o sa va zapacesc de cap. Dar, sper sa pot completa pe ici-colo cu impresii personale si cu traducerea in cuvinte a senzatiilor pe care le-am trait.

 

Deci, prima senzatie am avut-o in noaptea dormita la Reghin in camera cu unul din cei mai promitatori cataratori dintr-unul din cartierele Bucurestiului (cu cea mai mica densitate de ciclisti, densitate exprimata in "ppm"): senzatia avuta a fost de liniste... linistea padurii... ecuatoriale... amazoniene... sau poate cea oferita de marile migratii... suna mai bine "linistea marilor migratii"... ma gandesc la Serengeti... mai aproape de realitate... sau linistea motoarelor de 6000 cmc... sau a postcombustiei... sau... ce mai conteaza? Am dormit EXCEPTIONAL apreciind fiecare clipa de somn capturata cu sudoarea fruntii.

 

Dimineata, odihnit, cu capul limpede, cu muschii relaxati dupa un somn descris mai sus, luam calea Nasaudului prin Bistrita. Plutonul se deplaseaza compact, mai putin eu care fiind extrem de odihnit, incarcat de energiile noptii si cu ochii stralucind cristalin raman in urma vreo... 3 km. Acest fenomen s-a datorat, fara indoiala, acumularilor proteice intramusculare dobandite in timpul noptii, potentzate de deplina liniste, pace si smerenie de care m-am bucurat de la primul moment contactului cu patul si pana hat, dincolo de rasarit.

 

La Bistrita, dupa un tur al centrului pietonal in care, personal, nu intelegeam ce erau chestiile alea galbene de pe genunchii clientilor si ai chelneritelor fara de treaba, ne-am avant spre o prea reclamata carciuma (ceva cu numele de "hruba", "beci", "pivnita", nici nu merita sa-i retin numele) unde am intrat in curte plini de incredere. Bine ca nu aveau caini, ca-i puneau si pe-aia pe noi cand ne-au vazut cu bicicletele. Aceste obiecte pe doua roti, in inchipuirea administratorilor acelui stabiliment, sunt un fel de monstri care smulg iarba din pamant, scot dalele de beton, agata umbrelele datorita uriesheniei lor, sar la ceilalti clienti facand zgomote infioratoare, mananca bacsisurile din buzunarele chelnerilor si, nu in ultimul rand, sunt un pericol mare pentru orice patron serios de restaurant. 

- Daca aveti biciclete "nu aveti voie" (de la cine? de la lege? carmuire? de la cel ce da "voi"?, "voile" fiind un fel de "indulgente papale") in gradina restaurantului. Va rugam sa le asezati in rastelul de dincolo de gard (-ul de beton).

Fara sa mai comentam calitatea rastelului in care evident ca nu incapeau furcile noastre prevazute cu discuri de frana, le-am promis ca vom pleca rapid si-i vom scuti de efortul de a incasa contravaloarea consumatiei si bacsisul aferent unei mese pentru 8-9 oameni extrem de flamanzi si insetati. Ca orice comerciant care se respecta, a fost de acord (il banuiesc pe patron de faptul ca inainte de a fi posesor de restaurant, s-a ocupat cu horticultura sau ingineria aviatica, meserii inrudite dealtfel cu cea de prestator de servicii de alimentatie publica in profit propriu).

 

Ne-am indreptat din nou spre centru la o terasa a unui restaurant care ne-ar fi permis, daca am fi dorit, sa punem trotinetele si printre tacamuri :). Masa excelenta, paturile cu care unii dintre bajeti s-au imbrobodit - calde, preturile - ok.

 

Luand drumul mai departe catre Nasaud, din nou m-a potopit amintirea somnului din noaptea abia trecuta, astfel incat m-a luat un soooomn...

 

Sper ca distinsul meu prieten si coleg de forum sa inteleaga faptul ca aceasta digresiune se datoreaza doar tendintei mele de a condimenta intr-o cat mai mare masura tura facuta.

 

Odata ajunsi la pensiunea din Nasaud, ca tot omul, as fi beut o bere care sa-mi reechilibreze bilantul hidric. Cineva, nu mai stiu cine, a iesit si a spus ca nu are alcool. Eu m-am gandit, sincer, la faptul ca cineva a cerut chiar "alcool", "spirt". Nicio clipa nu mi-a trecut prin cap ca intr-un restaurant este posibil sa nu gasesti o bautura cat de vag alcoolica: doar sucuri, mai mult sau mai putin industriale, si apa. Uluit, dupa ce m-am dezmeticit (ca taranul care se duce la gradina zoologica si, privind lung la girafa, exclama: "asa ceva NU EXISTA"), am scapat in goana catre masina lui Mac pentru a face aprovizionarea gaturilor insetate. Ma vedeam singur, cu ochii mintii, ca in imaginile acelea vechi, pe care le aveau cartile lui Jules Verne: o barca cu naufragiati zdrentarosi, in mijlocul valurilor inalte de furtuna, fara niciun strop de apa... Trebuia sa scap de imaginea asta! Si am scapat la un supermarket cu Mac, bananaind prin rafturile cu bere :D

 

Pana la urma, nici nu ne-a parut asa rau ca nu aveau bautura, noi am luat-o mai ieftin. In contrapartida, fratilor, aveau doua chelnerite....

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

 

Îi dedicăm lui Frank imaginea acestei perne brodate, care grăieşte din negura timpului “Transilvanie, dulce patrie”.

PICT2088.JPG

 

 

Multumesc pentru aceasta dedicatie.

Cum isi vad / vedeau sasii tinutul lor exprima aceste doua rinduri dintr-un cintec al lor, foarte cunoscut:

 

Willst du Gottes Werke schauen, komm ins Siebenbürgerland
Jedes Stückchen ist ein Kunstwerk aus des Schöpfers Meisterhand.

 

Foarte frumoasa tura voastra - apreciez felul vostru de a calatori si faptul ca sinteti atit de "normali" - aproape prea normal pentru acest forum.

 

Bravo baieti.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Vino în Transilvania, dacă vrei să vezi lucrările Domnului,

Fiecare piesă este o operă de artă sub mâna de maestru a Creatorului"

 

Mulţumim pentru aprecieri!

 

Acest intermezzo la mijlocul povestirii e binevenit, mai ales că am stat destul de rău cu timpul pentru redactare în ultimele zile. De asemenea binevenită este şi intervenţia a_micului, e mai uşor să povestim în tandem, mai ales cu stilul dumisale umoristico-sfătos  *-:) 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fiind obligat sa ma intalnesc cu cineva la Cluj, am revendicat volanul Zamfiricii in aceasta a cincea zi. Nenea a_mic, soferul titular, inca nerefacut dupa noaptea mai mult decat linistita de la Reghin, m-a cam boscorodit, dar pana la urma i-a trecut. Urma sa conduca a doua zi.

Nu am plecat singur, m-a insotit si Leo pana la Cluj, in calitate de copilot. Prezenta lui a fost de bun augur. Mai ales pe trosonul de drum bombardat de dupa Sic, unde mergeam mai incet decat biciclistii. Am ras amandoi de ne-am prapadit, asa am uitat de gropi si de febra care se instala la picioare de atata apasat la pedale. Pedalele masinii... Va dati seama, bancuri, poante, spionarea ciclistilor periculosi, Ghimbolinni si senna350. Andrei ne-a luat tare de tot. Zbura nu alta. La un moment dat avea un kilometru avans fata de ceilalti.Chiar am fost pus pe ganduri. Noroc ca nu l-a tinut decat o zi. Altfel incepeam sa cred ca este, ori extraterestru, ori isi baga in vena.

La intrarea in Cluj ne-am reunit cu iacobdoc si majikstone. Alti pretendenti la tricoul bulinos. Dar dupa ce le-am vazut bicicletele m-am mai linistit. Erau cu roti de 28 si descalificati din start. Daca doctorul mergea mai omeneste, piatra magica baga carbuni la greu cu ciclocrosu sau ce era bicla aia. Trebuie sa recunosc ca a doua zi, pe singurul tronson de catarare in care ne-am duelat, pe motiv ca grupul s-a faramitat pe parcurs,datorita vizitarii Cheilor Turzii si anumitor probleme digestive ale unora din noi, numai tehnologia superioara de care dispun, m-a ajutat sa-i tin piept.

Daca pana la Cluj am tinut-o numai in ras cu Leo, din momentul intrarii in oras m-am facut baiat serios pentru ca doctorul, din dorinta de a vizualiza cam tot ce se putea, ne-a dus prin centru, de fapt am taiat tot orasul si pe masina necunoscuta si in oras strain, a fost destul de dificil. A fost o zi grea de condus. Dar am scapat cu bine.

Am servit masa la Faget. Apoi, Leo a prins chef de bicicleala si a parasit scaunul copilotului, inlocuindu-l cu saua. Imediat dupa masa s-a intrat in catarari repertoriate, unde Ghimbolinni s-a dat lovit ca sa studieze adversarii. Majikstone a bagat tare si l-a cam neglijat. Mare greseala. inainte de Turda, Ghimbolinni a evadat si am fost nevoit sa plec in urmarire(cu masina) si numai in acest mod l-am neutralizat pana a sosit plutonul si l-a inghitit....

Am avut in continuare pana la Turda peisaje foarte frumoase, culminand cu Cheile Turzii, care se profilau la orizont.

Incet-incet am ajuns, odata cu seara, la cazarea de la Tureni, care, adevarat, a fost mai de autobaza, insa Traveller nu trebuie sa si-o asume, nu avea de unde sa stie si pana la urma pentru niste calatori obositi, a fost ok.

Intrebare: stiti cu cine a impartit a_mic camera, in amintirea noptii de neuitat de la Reghin? Cu un anume catarator!

Si uite asa, din pacate, a mai trecut o zi. Cei 11 de acum, au pus cornul in perna. Urma ziua a sasea.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stimabile, dupa Tureni, o noapte "sfredelitoare", peisajele din zilele urmatoare, dar, mai ales, sa ma bucur de compania voastra deosebita si in timpul pedalelor, mi se cam "taiase" pofta de a deveni primadona. :))

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumoasa tura, frumoasa atmosfera in grup!

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mulţumim, Vlad! :) Chiar ni le-am dorit mult, şi excursia ciclistă şi atmosfera de haită pusă pe năzbâtii...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si eu multumesc pentru poveste.

Felicitari tuturor participantilor si mai asteptam alte astfel de povesti de tura.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu multă plăcere!

 

Am uitat să precizez că epilogul merită un post-scriptum. După cum bine îşi amintesc unii dintre voi, anul trecut i s-a făcut o frumoasă surpriză preşedintelui clubului :D, în prima TTS. 

Să nu creadă Domnia-Sa că a scăpat basma curată în această a doua tură. Metalul pe care alchimiştii doreau cu ardoare să-l transforme în aur, recte plumbul, a îngreunat din nou bicicleta sa nemaivăzut de uşoară. :))

 

La adăpostul întunericului, în balconul unei pensiuni, mâini criminale au plasat plumbii într-o anumită secţiune a bicicletei, pe care îl lăsăm s-o descopere singur. Anunţăm că aceştia au fost căraţi cu succes de Domnia-Sa în concediul din Apuseni de după TTS2, dar şi în tura din Piatra Craiului aflată în plină desfăşurare.  >:)

 

Practic transmitem "live" faptul că plumbii sunt în bicicletă. Pe cuvânt de onoare, pe cântărite!

 

Cu prietenie,

 

Cititorii. 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.