Canalul Poarta Albă – Midia Navodari (parţial)

[gibonu 6,244]

Hai noroc la toata lumea.
 
Anul trecut a fost plimbarea de-a lungului Canalului Dunare – Marea Neagră, continuată şi anul asta.
Detalii: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/14202-canalul-dunare-–-marea-neagra/
 
Deşi s-ar putea să pară ciudat, mi-a placut idee de plimbare de-a lungul unui canal, asa că, firesc din punctul meu de vedere, a urmat Canalul Poarta Albă – Midia Navodari.
 
Acest canal are 31 km si mai este considerat a fi ramura nordică a Canalului Dunare – Marea Neagră
Practic, se desprinde spre nord –est din Canalul Dunare – Marea Neagră, la km 36 al acestuia, lângă Poarta Albă şi merge până rafinaria Petromidia.
Are două ecluze, langă localităţile Ovidiu si Năvodari.
Langă Navodari mai are o bifurcaţie (fară ecluză) care merge spre lacul Taşaul.
 
In perioada 1950 - 1953 la Canalul Poarta Albă – Midia Navodari au lucrat deţinuţii politici.
Apoi, proiectul a fost abandonat, pentru a fi reluat în anul 1983 şi finalizat în octombrie 1987.
Sursa informaţiilor de mai sus: http://ro.wikipedia.org/wiki/Canalul_Poarta_Albă-Midia_Năvodari
 
Nu în ultimul rând:
 

- Canalul Midia - Navodari a fost umplut cu apa inainte de finalizare. Ceausescu l-a inaugurat intr-o barcuta pentru ca a impus un termen nerealist pentru terminare. Canalul era plin cu bolovani din derocari, el a mers cu o barcuta cu chila plata (pescaj redus) dupa care canalul a fost golit si excavatoarele au reluat lucrul;

 
 
Ca de obiecei, completările la poveste sunt binevenite.
 
Cum ar fi cele despre brigadier, care câte ştiu, au lucrat (printre alţii) la construcţia acestui canal.
Cam aşa arăta un carnet de brigadier (poză gasită pe Internet).
 

 
 
Sâmbătă, 12.10.2013
Medgidia – Poarta Albă – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – gara Constanţa
71 km
 
Bucata Medgidia – Poarta Albă este descrisă în topicul dedicat Canalului Dunare – Marea Neagră.
 
Intrare pe Canalul Poarta Albă – Midia Navodari la intersecţia DN 22C cu DC 87, acolo unde incepe localitatea Poarta Albă (venind dinspre Medgidia).
 

 
În intersecţia din poza de mai sus este indicatorul spre satul Nazarcea (probabil fost Galeşu).
 

 
Primul popas imediat după iesirea de pe DN 22C, a fost la Monumentul Memorial Poarta Albă.
 

 

 
De data asta n-am mai uitat lumânarea acasă.
Un gest infim, în memoria celor exterminaţi de comunisti la constructia canalelor dobrogene.
 

 
Mai multe detalii despre acest Monument se gasesc in topicul dedicat Canalului Dunare - Marea Neagra.
 
De la Monument, am coborât direct pe malul sudic al canalului.
 

 
Ceată şi umezeala nu mă încântau, insă nu este in fiecare zi 23 August.
 
Cam multă piatră, insă fără mari probleme pentru bicicletă (deşi ar fi mers niste cauciucuri cu caramele).
 

 
Podurile rutier si feroviar de la Poarta Albă rămân în urmă.
 

 
Drumul pietros se termină intr-un drum cu mai putină piatră.
 

 
Obiecte pe care nu m-aş fi aşteptat să le gasesc pe malul unui canal.
 

 
Indicator, în kilometri, pentru navigaţia pe canal.
 

 
Drumul rămâne bun în continuare, însă nicio şansă de soare.
 

 
Pe aproape toata lungimea canalului există un şanţ betonal, probabil pentru a prelua apa pluvială din câmpurile invecinate.
De asemenea, acest şanţ se poate folosi pentru a sprijini bicicleta.
 
Spre Poarta Albă.
 

 
Spre Năvodari.
 

[a_mic 3,934]

@@gibonu:"Pe aproape toata lungimea canalului există un şanţ betonal, probabil pentru a prelua apa pluvială din câmpurile invecinate."

 

O idee excelenta care imi va da de lucru la iarna :).

 

Privitor la santul betonat, rolul lui este de preluare a apelor ce se scurg din zidul din vecinatate, zid de sprijin prevazut cu "barbacane", gauri transversale ce colecteaza apele de infiltratie din terenul aflat in spatele lui, provenite din ploi.

[gibonu 6,244]

@a_mic

 

Multumesc frumos pentru completare. Binevenita, ca de obiecei.

 

 

Sâmbătă, 12.10.2013 – Partea a II-a

Medgidia – Poarta Albă – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – gara Constanţa

71 km

 

“Interzicerea de a ancora sau a lăsa să se târască ancore, cabluri sau lanţuri” pe următorii 700 de metri.

Sau cel puţin asta am găsit în “Regulamentul de navigaţie pe Dunare în sectorul românesc”, referitor la indicatorul de mai jos.

 

 

Mini-petrolier.

 

 

 

Mal, probabil erodat de apa.

 

 

Sparge-val, in exprimarea mea netehnica.

 

 

Definitia tehnică a ceea ce se vede in poza de ma sus.

 

... sunt de fapt descarcatori de torenti. Acesti descarcatori sunt prevazuti cu un fel de dinti, asezati in sah formand un ansamblu numit "rizberma", cu rolul de a disipa energia torentului

 

 

Mal pietruit.

 

 

Combinatie beton-piatră, pe care se observă barbacanele pentru colectarea apelor infiltrate.

 

 

Piatra de desupra betonului, văzută mai de aproape.

 

 

Pereţi laterali mai înalţi.

 

 

 

Omu’ cât trăieşte învătă.

Pompa, pusă cu gura în jos.

 

 

Rezultatul: pe macadam si umezeală gura pompei se umple cu nisip fin.

 

 

Aşa că am întors pompa cu gura în sus (după ce am dat nisipul jos, cu puţină apă).

 

 

Macadamul se transform în noroi.

 

 

Si mai apoi într-o argilă păcătoasă care se lipeste de orice.

 

 

Noroc ca există niste bucaţi betonate pe marginea drumului, pe care se poate merge împingând bicicleta prin argila păcătoasă.

 

 

Din păcate, nu m-a dus capu’ sa împing bicicleta prin iarba de lângă apă.

[gibonu 6,244]

Sâmbătă, 12.10.2013 – Partea a III-a

Medgidia – Poarta Albă – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – gara Constanţa

71 km

 

Drumul devine greu practicabil din cauza vegetaţiei.

 

 

Apoi a trebuit sa ma dau jos de pe bicicletă.

 

 

După câteva zeci de metri, am ajuns în zona unei alunecări de teren.

 

 

 

După cum se vede din pozele de mai sus situaţia nu arăta prea bine, doarece combinaţia argilă păcătoasă – roca instabilă - vegetaţie crescută aiurea nu ma ajuta la nimic.

Poate doar la o baie în Canal.

 

În plus, am mai stat de vorbă cu nişte pescari din zonă care m-au asigurat că n-am nicio şansă de a trece de alunecarea de teren, mai ales cu bicicleta după mine.

Tot de la aceşti pescari am aflat ca ecluza de la Ovidiu ar fi la 2, maxim 3 km depăratare.

Însă nu mă ajuta cu nimic, deoarece conform aceloraşi pescari, accesul pe canal dinspre ecluza Ovidiu este blocat, din cauza hoţilor de fier vechi.

Acum, dacă acei pescari au făcut mişto de mine, asta e.

 

Aşadar, singura opţiune era să mă intorc pe unde am venit, apoi la prima bifurcaţie să urc în DC 87 care merge paralel cu Canalul până în localitatea Ovidiu.

 

Pe malul opus nu prea pare a fi drum.

 

 

 

Conform aceloraşi pescari “am vazut biciclişti pe acolo (malul opus) însă mergeau pe lângă biciclete”

 

Aşadar, din motivul alunecării de teren am putut parcurge doar parţial Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari.

 

Pauză, înainte de a începe drumul de întoarcere.

 

 

Până la bifurcaţie n-a mai fost mult (stânga, spre DC 87).

 

 

Canalul văzut de sus.

 

 

Malul opus (nordic).

 

 

DC 87 spre Ovidiu.

 

[a_mic 3,934]

Cam frumoasa tura ta... ma pune pe ganduri... ;)

[VladG 989]

Stiu ce frustrant e sa dai peste un obstacol care sa-ti strice planurile. :(

Pare ca celalalt canal e mai ciclabil...

[gibonu 6,244]

@a_mic

 

O sa incerc sa ma grabesc cu povestea, ca sa iti fac loc.

 

@VladG

 

Nu mi-a stricat planurile in totalitate, doar partial (urmeaza continuarea povestii).

Intr-adevar, canalul Dunare - Marea Neagra se preteaza mult mai bine pentru o plimbare cu bicicleta.

Din toate punctele de vedere: piesaj, puncte de interes, calitate drum, etc. (va continua si povestea de acolo).

[a_mic 3,934]

@@gibonu: ai mah  :>  ... poate spre vara incolo :)

[fnp 44]

Frumos!

Poti incerca si pe maul Argesului, de la Mihailesti spre Dunare la Oltenita daca nu ai mai fost pe acolo. Eu am ajuns cel mai departe pana la Budesti.

[gibonu 6,244]

@a_mic

 

OK. M-am linistit.

 

@fnp

 

Multumesc.

Vom vorbi si despre Canalul Dunare - Bucuresti intr-un topic separat, la Propuneri de Ture.

 

 

 

Sâmbătă, 12.10.2013 – Partea a IV-a

Medgidia – Poarta Albă – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – gara Constanţa

71 km

 

Până la ecluza de la Ovidiu nimic interesant.

Doar două întalniri cu câinii.

Prima data a fost simplu, doarece drumul era în uşoară coborârea, aşa că n-a fost o problemă că m-au fugărit puţin.

 

A doua întâlnire însă se anunţa mai complicată, doarece câinii mă aşteptau într-o vale şi nu avea nicio şansă să scap de ei pedalând la deal.

Deja eram cu punga de pâine pregătită când în spatele meu a apărut un Tico, cu ai cărui ocupanţi am stat de vorbă pe Canal, înainte de alunecarea de teren.

 

Cel de la volan mi-a făcut semn să continui alergare iar el a stat cu maşina în spatele meu câteva sute de metri până am ieşit din zona de acţiune a câinilor.

Frumos din partea lui.

 

Ecluza de la Ovidiu, văzută din DC 87.

 

 

Cum se curăţă interiorul unei betoniere (a se observa ţeava de apă de deasupra utilajului).

 

 

Si aici m-am întâlnit cu câinii. Insă ăştia erau paşnici şi foarte amărâţi, încât mi s-a făcut milă de ei şi le-am dat juma de pâine.

Ovidiu, deasupra intrării pe autostrada A4.

 

 

 

Din nou pe malul Canalului.

 

 

Ecluza şi podul rutier de la Ovidiu.

 

 

 

Bandă transportoare rabatabilă.

 

 

Apoi am coborât pe malul Canalului (tot cel sudic) pe unde am putut, deoarece aici nu exista scară, ca în cazul altor poduri.

 

Bineînţeles că m-am întâlnit cu o haită de câini, care s-au calmat când au auzit foşnetul pungii în care era pâinea pregătită pentru astfel de situaţii.

Odată calmaţi şi pâinea terminată, haita de căini m-a însoţit (am mers pe lângă bicicletă) până după podul de cale ferată de la Ovidiu.

 

 

Clădire, care odată probabil a fost importantă.

 

 

De aici, am continuat pe digul care desparte canalul Poarta Albă – Midia Năvodari de lacul Siutghiol.

Stânga = Canalul, dreapta = lacul Siutghiol.

 

 

Canalul, spre Năvodari.

 

 

Peste lacul Siutghiol se vede staţiunea Mamaia.

 

 

Drumul pe dig este bun şi spre norocul meu uscat.

 

 

Pe aici, am încercat să curăţ bicicleta, cu apă din Canal, luată în sticla de apă de 2 litri, acum goală.

În prealabil am dat o gaură în dop cu briceagul, pentru a arunca apa cu un pic de presiune.

Însă având în vedere că argila păcatoasă se sudase de bicicletă, n-am reuşit mare lucru.

 

La un moment dat drumul devine asfaltat, deoarece trece printr-un colţ al staţiunii Mamaia.

 

 

Apoi, asfaltul dispare şi drumul continuă de-a lungul Canalului.

 

[gibonu 6,244]

Sâmbătă, 12.10.2013 – Partea a V-a

Medgidia – Poarta Albă – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – gara Constanţa

71 km

 

Pe malul celălalt al Canalului este oraşul Năvodari.

 

 

Statuia lui Mihai Viteaza din Năvodari.

 

 

Continuarea Canalului spre lacul Taşaul.

 

 

Ecluza de la Năvodari, văzută pe podul rutier care traversează Canalul.

 

 

Mai precis ecluza funcţională,

 

 

şi ecluza nefuncţională, pe fundul căreia deja a crescut iarba.

 

 

Rafinăria Petromidia.

 

 

În zare se vede marea, însă până la acolo mai erau nişte case în construcţie, cu nişte câini pe lângă ele.

Deja eram sătul de câini, aşa ca am renunţat să mă mai duc să văd marea.

 

 

În curând ajung la Tabăra de copii Năvodari, unde n-am apucat să-mi petrec vacanţele din copilărie.

 

 

Tot aici am mai găsit nişte câini pe marginea drumului. Au fost paşnici, aşa că le-am dat restul de pâine pe care îl mai aveam la mine.

 

Indicator pentru maşini si maşinuţe, aproape de ieşirea din Năvodari spre Mamaia.

 

 

Malul estic al lacului Siutghiol.

 

 

Tirbuşon gigant.

 

 

Marea n-am văzut-o nici in Mamaia, pentru că mă grăbeam spre gara Constanţa

Deja pierdusem un tren dimineaţă în Medgidia, nu vroiam să repet experienţa şi în Constanţa.

 

La intrarea în Constanţa m-am oprit la un OMV pentru o Cola, un snikers şi o tigără.

 

După care, am continuat alergarea spre gară.

Nu credeam că este atât de lungă Constanţa, pentru că m-am plictisit cât am pedalat până am ajuns la gară.

 

Mi-a plăcut indicatorul din poza de mai jos.

 

 

La gară am ajuns în timp util, iar doamna casieră a ştiut să îmi dea şi bilet pentru bicicletă.

 

Bicicleta în tren, spre Medgidia.

 

 

In gara la Medgidia m-am oprit la cismea pentru a mai curata putin bicicleta, apoi direct la cârciuma “Tanţa şi Costel”.

Tochitura, la fel ca şi anul trecut: bună, însă cam puţină carne.

 

 

În schimb, clătitle cu ciocolată au fost delicioase.

 

 

Cu burta plină, înapoi în cameră, un duş şi somn.

 

Cam asta a fost plimbarea pe Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari.

Dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.

[diorgulescu 2,226]

Foarte frumoasa descrierea si interesant traseul! As putea spune ca intri si in zona de explorare :). Sincer, nu m-as fi gandit sa o iau "la pedala" pe malurile canalelor, dar recunosc ca intotdeauna am fost putin curios ce e pe acolo..cum arata si din alt punct de vedere, cum s-ar spune.

 

Clatitele arata intr-adevar extraordinar :D

[gibonu 6,244]

@diorgulescu

 

Multumesc.

N-or fi canalele dobrogene cel mai frumos sau interesant traseu de cicloturism, insa nu-mi pare rau ca am pedalat pe malul lor.

[Pandy 1,741]

Scuze că poluez aici...

 

Ce geantă de ghidon ai?

[gibonu 6,244]

@Pandy

 

Geanta de ghidon este de la Bike Fun, model Find-A-Way.

Negociata in cadrul unui schimb de cadouri la o petrecere de Craciun acum cativa ani.

 

Este foarte spatioasa, intra o gramda de lucuri in ea.

In caz de ploaie, trebuie sa trag o punga mai mare peste ea.

 

Niste poze mai detaliate:

 

 

 

[gibonu 6,244]

Luna Octombrie şi Canalele dobrogene au devenit tradiţie aşa că nici anul asta nu a făcut excepţie.
 
16.10.2015
 
Pe la ora 17.00 am plecat cu maşina de la muncă spre casa.
Deşi în mod normal drumul durează 10, maxim 15 minute, de data asta a durat vreo 45 de minute din cauza de teavă spartă – groapă – circulaţie îngreunată pe o stradă din cartier.
Am ajuns acasă, m-am schimbat, am pus bicicleta pe maşină (bagajele erau deja pregatite) şi am taiat-o spre Medgidia.
Am plecat de acasă (Colentina) pe la ora 18.00 şi abia pe la ora 19.00 am reuşit sa ies pe A2.
Data viitoare cred ca voi pleca cu trenul spre Medgidia.
 
Cazarea la Medgidia, la acelaşi hotel Livius, 80 lei / camera dublă / noapte, cu rezervarea făcută telefonic cu o zi înainte de plecare.
Am ajuns la hotel şi am constatat că nu era nimeni, doar uşa de la intrare deschisă.
 
Am urcat la etaj şi am văzut că la camera nr. 4 era cheia în uşă.
L-am sunat pe proprietar sperând că acesta îmi va răspunde ca anul trecut “camera 4, ai cheia în uşă, vorbim mâine”.
Însă proprietarul mi-a spus că trebuie să vorbescă cu mine şi că vine imediat.
 
Eu deja mă gândem că îmi spune ca nu îmi mai poate da camera şi eram curios să văd unde mă cazează.
Omu’ a apărut foarte repede (locuieşte chiar lângă hotel), mi-a confirmat că nu este nicio problemă cu camera, doar a ţinut să precizeze că cea de-a doua cheie este de la uşa de la intrarea în hotel şi m-a rugat să închid acea uşă.
N-am înţeles de ce nu îmi putea spune toate astea la telefon.
 
Dacă tot ne-am întâlnit i-am plătit şi cazarea, iar proprietarul nu a uitat să îmi spună să iau bicicleta în camera, să nu o las pe maşină.
 
Odată problemele organizatorice rezolvate, am plecat spre cârciuma Tanţa şi Costel, pentru că îmi era foame şi mai ales sete.
 
Aici, nimeni pe terasa, doar câteva mese ocupate în interior.
Plus un dialog puţin ciudat cu cel de la bar, care nu înţelegea de ce vreau să stau pe terasă în octombrie şi incerca să mă convingă prin replici de genul “da stai băhhh înăuntruuuuu”.
 
Menu-ul l-am luat degeaba, pentru că nu era schimbat nimic de faţa de anul trecut, aşa că tot la pizza Diavola şi Riesling de Jidvei (că tot eram lângă Murfatlar) am rămas.
Măcar chelnăriţa a fost de treabă, însă şi ea mirată că în luna octombrie cineva mai vrea să stea la cărciumă pe terasă.
 
17.10.2015
Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)
57 km
 
Dacă pe malul sudic m-am convins că acesta nu se poate parcurge în totalitate, trebuia să văd cum se prezintă situaţia pe malul nordic.
Mai ales că în urmă cu doi ani nu văzusem nicio alunecare de teren care să nu poată fi trecută, cu bicicleta după mine.
 
Medgidia la ora 08:30, înnourat, însă fără şanse pe ploaie.
 

 
Două banane, un Snikers şi o cafea de la aparat la un magazin alimentar de lângă hotel, după care am tait-o spre gară, pentru că la ora 10:03 pleca trenul spre Poarta Albă.
Mi-a plăcut faptul că gagica de la casă de bilete, după ce am întrebat-o dacă îmi poate da bilet pentru bicicletă, mi-a spus “pot să vă dau, dar sigur vreţi pentru 15 minute de mers cu trenul”.
Am priceput mesajul, am luat bilet doar pentru mine (4 Lei) iar naşului i-am dat 2 Lei pentru bicicletă şi nu a fost absolut nicio problemă.
 
Peronul, pentru că altceva n-am văzut să mai existe în halta Poarta Albă.
 

 

 
Canalul Dunărea – Marea Neagră văzut de pe peron.
 

 
Geamia din Poarta Albă.
 

 
Poarta prin care se intră în curtea geamiei.
 

 
Drumul (DJ 228A) spre Monumentul Memorial Poarta Albă şi apoi spre Ovidiu, acum este “coală de hârtie”.
 

 
Motivul.
 

 
Monumentul Memorial Poarta Albă văzut mai de la distanţă.
 

 
La intersecţia DJ 228A cu DN 22C o troiţă ridicată în memoria tuturor celor care au suferit, îndiferent de regimul politic, din anii ’30 până în anul 1989.
 

 

 
Staţia de pompare Basarabi, de mult timp nefuncţională, văzută din apropierea podului peste Canalul Poarta Alba – Midia Năvodari.
 

 
Despre acestă staţie de pompare:

Construita in anii '60, a fost data in folosinta in 1970, la acel moment fiind cea mai mare statie de pompare din Europa. Artizanul acestei statii, din punctul de vedere al calculelor hidraulice, este prof. dr. doc. Simion Hancu, fost sef al catedrei de hidraulica al USAMV, Facultatea de Imbunatatiri Funciare, fost director al Institutului de Cercetari Hidrotehnice si fost ministru al mediului. Situata pe o derivatie a canalului Dunare Marea Neagra, respectiv pe canalul Negru-Voda, aceasta nu mai este in stare de functiune astazi.

 
În anul 1970 nu exista Canalul Dunare – Marea Neagră, insă exista canalul Negru – Vodă, alimentat cu apă din fostul râu Carasu.
Mai multe detalii: 
 

"Canalul Negru Voda", cel alimentat de statia Basarabi, porneste din zona Medgidia si sfarseste la Albesti, in vecinatatea localitatii Negru Voda (de unde i se trage si numele). Statia prelua apa de pe vechea vale a Carasului, curs de apa inlocuit astazi de Canalul Dunare-Marea Neagra. Pe Valea Carasului isi facea loc o parte (mica) a apelor Dunarii si ceva paraie din zona Cernavoda, Faclia, Azizia si nu mai stiu care. La vest de Poarta Alba exista o prima treapta de pompare, urmata de cea de-a doua (cea mare) de la Basarabi, cu rolul de a trece apa peste dealurile de la Baraganu, continuand spre Topraisar si Pecineaga.

 
În completare la cele de mai sus, din câte ştiu, numele Carasu nu provenea de la specia de peşte caras ci ce la cuvintele turceşti Kara Su (Apă Neagră).
 
Locaţia staţiei de pompare Basarabi, luată de pe Google Maps.
 

 
Podul rutier de la Poarta Albă.
 

 
şi cel feroviar.
 

 
Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari văzut pe podul rutier.
 

 
Asta pare o staţie de epurare, însă nu sunt sigur. Dacă poate cineva sa dea detalii, rămân dator.
 

 
Cele două poduri văzute de pe malul nordic al Canalului Poarta Alba – Midia Năvodari.
 

 
Începe drumul spre ecluza de la Ovidiu.
 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a II-a

Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)

57 km

 

Monumentul Memorial Poarta Albă, văzut de pe malul nordic al canalului Poarta Albă – Midia Năvodari.

 

 

Un descărcător de torenţi mai mic.

 

 

Probabil o fostă staţie de pompare.

 

 

Drumul rămâne bun.

 

 

Un şarpe mort, probabil de bătrâneţe sau plictiseală, pentru că parea intact, fără urme de lovire.

 

 

Canal de colectare a apele de pe câmp, pe malul sudic.

 

 

Şanţ de scurgere.

 

 

Şanţul betonat care există pe o bună parte din lungimea canalului, la fel ca şi pe malul sudic.

 

 

 

Şant – drum – canal.

 

 

Şanţ de scurgere pe malul sudic.

 

 

O staţie de pompare (spre să nu mă înşel) pe malul sudic, încă funcţională şi păzită de nişte câini care m-au fugărit destul de mult acum doi ani când am trecut pe acolo.

 

 

Bifurcaţie. Drumul care urcă ajunge în DJ 228.

 

 

Câinii de la staţia de pompare lătrau la mine de pe celălalt mal, probabil nervoşi pentru că nu mai pot alerga un biciclist.

 

 

Drumul este în continuare bun.

 

 

Convoi de barje (sper că asta este denumirea corectă).

 

 

 

Prinderea împingător – barjă.

 

 

Împingătorul, văzut mai de aproape.

 

 

Pauză.

 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a III-a

Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)

57 km            

 

Şanţ de scurge distrus, pe malul sudic.

 

 

M-am bucurat să văd că încă se mai ocupă cineva de şanţurile sau podurile existente.

 

 

 

Calitatea drumului începe să scadă.

 

 

Apare şi noroiul, însă nimic grav.

 

 

Şanţ de scurgere văzut mai de aproape.

 

 

Alt descărcător de torenţi.

 

 

 

Pâmântul roşu de pe malul sudic.

 

 

Uşor dar sigur, drumul începe să devină potecă.

 

 

Blocul asta de beton cred că a rămas aici de la construcţia canalului.

 

 

După cum arată, plus urechea metalică de deasupra, pare că se poziţiona intercalat cu alte astfel de blocuri.

Dacă poate cineva să dea mai multe detalii, rămân dator.

 

Ultima porţiune de drum.

 

 

Consolidare (dacă asta este denumirea corectă) pe malul sudic, realizată din beton şi piatră.

 

 

 

Drumul abia se mai distinge.

 

 

Ultimul descărcător de torenţi de pe malul sudic.

 

 

Drumul se opreşte pe podul din beton al descărcătorului.

 

 

Canalul văzut de pe acel pod, direcţia ecluza Ovidiu.

 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a IV-a

Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)

57 km            

 

Continui alergarea pe potecă, pe lângă bicicletă, până în apropierea ecluzei de la Ovidiu,

 

 

Uneori poteca dispare total.

 

 

Malul canalului, acolo unde probabil au săpat cu târnăcopul şi foştii deţinuţi politici.

 

 

 

 

Zone în care poteca nu mai există.

 

 

Grămadă de roci prăbuşite, pe care a trebuit să o traversez prin partea superioară, în două drumuri, unul cu genţile laterale şi geanta de ghidion şi altul cu bicicleta.

 

 

Nu credeam că mă voi bucura atunci când văd gunoaie aruncate in natură. Însă aici pe canal, în lipsa oricărui alt punct de reper, prezenta în mai multe locuri a acestor gunoaie însemna că se poate merge mai departe.

 

 

O urmă vagă de potecă.

 

 

Altă grămadă de roci prăbuşite pe care a trebuit să o traversez.

 

 

Spre Poarta Albă.

 

 

Probabil acestea sunt găuri în care se punea dinamita.

 

 

Spre Ovidiu.

 

 

Pe aici chiar se merge bine (tot pe lângă bicicletă).

 

 

Malul sudic.

Se observă că linia apei este mult sub nivelul ţărmului, astfel încât în caz de baie nu avem nicio şansă să ies.

 

 

Situaţia devine îngustă

 

 

şi apoi foarte îngustă.

 

 

Însă cu puţin morcov în cur şi atenţie sporită se poate trece.

 

Totul revine la normal.

 

 

Dacă nu mă înşel, o barjă autopropulsată.

 

 

Pauză.

 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a V-a
Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)
57 km
 
Malul sudic.
Cam pe aici cred ca este alunecarea de teren acoperită de vegetaţie, care acum 2 ani m-a împiedicat să îmi continui drumul până la ecluza de la Ovidiu.
 

 
Chiar dacă aş fi trecut de obstacolul format de vegetaţie, m-ar fi aşteptat alte obstacole, făra vegetaţie.
 

 

 

 
Revenind pe malul nordic, un melc care cred că a murit pe tulpina unei plante.
 

 
Ultimul obstacol, uşor de depăşit.
 

 
După care pot continua alergarea călare pe bicicletă.
 

 
În departare se vede un utilaj vechi.
 

 
Peisajul se deschide.
 

 
Zona greu accesibilă rămâne în urmă.
 

 
Drumul chiar este bun.
 

 
Ecluza de la Ovidiu.
 

 
Lângă gardul care delimitează zona de protecţie a ecluzie am stat de vorbă cu un paznic, care m-a întreabat de unde vin.
Când i-am spus că vin de la Poarta Albă, foarte mirat, omu’ m-a întrebat ceva de genul “păi se poate merge pe Canal până acolo?”.
Recunosc că a crescut puţin pipota-n mine auzind întrebarea.
 
Utiliajul vechi care pare rămas aici de pe vremea construcţie canalului cu deţinuţi politici, văzut mai de aproape.
 

 
Acest utilaj parcă seamănă cu cel existent pe coperta romanului “Drum fără pulbere” a lui Petru Dumitriu. 
 

Sursa este mentionata in fotografie.
 
Erau nişte căini prin zonă şi am renunţat să urc până la utililaj ca să-l studiez mai de aproape.
Acum îmi pare rău.
Dacă poate da cineva mai multe detalii despre acest utilaj, în rog să nu ezite.
 
Ecluza de la Ovidiu văzută dinspre Năvodari.
 

 
Copac crescut pe acoperiş.
 

 
Un şarpe mic stătea la plajă pe drum.
 

 
Că să nu-l calce vreo maşnă am încercat să-l dau la o parte cu roata faţă de la bicicletă, moment în care şarpele a luat poziţia de auto-apărare exact ca o cobra.
Îmi pare rău că nu m-a dus capu’ să-i fac o poză.
 
Podurile, rutier şi feroviar de la Ovidiu.
 

 
Un mini descărcător de torenţi.
 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a VI-a

Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)

57 km

 

Sub podul rutier de la Ovidiu.

 

 

Podul feroviar de la Ovidiu.

 

 

Nacelele orizontală şi verticale de deasupra podului.

 

 

Nacela de sub pod

 

 

şi sistemul de culisare al acesteia.

 

 

Pe malul sudic, ruina unei clădiri, care probabil odată a fost importantă, având în vedede dimensiunea acesteia.

 

 

Lebede pe canal.

 

 

Canalul – drumul de pe malul sudic – lacul Siutghiol – Mamaia.

 

 

Drumul este bun.

 

 

Spărturi în nori.

 

 

Grămadă de pescăruşi.

 

 

Alt mini descărcător de torenţi.

 

 

În apropiere de Năvodari contactul vizual cu canalul dispare iar calitatea drumului mai scade.

 

 

Viitoarea piaţă de peşte, în formă de peşte, din Navodari.

 

 

Pe aici am ieşit de pe drumul care merge pe malul canalului, am urcat puţin până am ajuns în oraş apoi pe podul peste bucata de canal care merge spre lacul Taşaul.

 

 

Canalul Poarta Alba - Midia Năvodari spre lacul Taşaul.

 

 

Drumul care se vede in poza de mai sus continuă pe sub podul feroviar şi merge până în localitatea Luminiţa (cea puţin aşa se vede pe Google Maps).

Pare un drum interesant, care însă rămâne pe altă data.

 

Am fost plăcut suprins să văd că în Năvodari exista stadion de rugby.

 

 

Piaţa de peşte văzută din spate.

 

[gibonu 6,244]

17.10.2015 – Partea a VII-a

Medgidia – Poarta Alba (cu trenul) – ecluza Ovidiu – ecluza Năvodari – Mamaia – Constanţa – Medgidia (cu trenul)

57 km

 

Canalul, vedere spre Ovidiu.

 

 

Pe şosea, până la Constanţa nu mai era mult.

 

 

Bifurcaţia din capătul de la Năvodari al canalului: stânga spre ecluza Năvodari şi dreapta spre lacul Taşaul.

 

 

Separaţia de sensuri la intrarea în ecluza de la Năvodari.

 

 

Ecluza Năvodari, cu ambele părţi (parcă sasuri se numeste cele două bazine ale ecluzei) pline cu apă.

 

 

Acum doi ani, bazinul din dreapta avea iarba crescută pe fundul său.

 

Spărturi în nori deasupra oraşului Năvodari.

 

 

Viitoarea piaţă de peşte, văzută mai de la distanţă.

 

 

Şoseaua Năvodari – Mamaia extinsă la 4 benzi, faţă de 2 benzi cum era în 2013.

 

 

Urmează Mamaia, unde s-a construit enorm.

 

 

 

Ceea ce se vede în pozele de mai sus este doar o mică parte din construcţiile care există în Mamaia.

După cum se vede, în octombrie toate acele sute (dacă nu chiar mii) de apartamente păreau goale.

 

Probabil că s-or închiria doar pe perioada sezonului estival.

Şi probabil preţul este pe măsură, astfel încât să justifice investiţia în construcţie.

 

Ca şi acum doi ani, mi-a plăcut indicatorul spre Istanbul pe străzile Constanţei.

 

 

În gara Constanţa m-am dus direct la cişmeaua din capătul peronului ca sa mai curăţ bicicleta de puţinul noroi strâns pe ea, apoi cu trenul Regio 8034 la ora 20:25 m-am întors la Medgidia.

 

Loc pentru băut / mâncat în capătul unui vagon (mai bine îl făceu loc pentru transportul bicicletelor).

 

 

În Medgidia m-am dus direct la cârciuma Tanţa şi Costel pentru cina din seara respectivă.

 

La terasă servea aceiaşi chelnăriţa ca şi în seara trecută, am dat direct comanda de pizza, o sticlă de vin şi o porţie de clătite la desert.

Era ora 20:45 cand am dat comanda şi speram ca la ora 21:30 să o tai spre camera de hotel deoarece la ora 22:00 începea meciul de rugby Noua Zeelandă – Franţa (al doilea sfert de finală al Cupei Mondiale).

 

Totul mergea conform planului până când chelnăriţa s-a intors şi mi-a spus ca pizza durează cam o ora jumate până la fi gata, deorece în solonul de la etaj avea loc o nuntă iar menu-ul de la nuntă avea prioritate faţă de cel de la cârciumă.

 

I-am mulţumit pentru informaţie şi pentru faptul că nu m-a lăsat să aştept ca prostu’o oră jumate după o pizza.

Am mai întrebat-o dacă mai există vreo cârciumă şi mi-a recomandat o pizzeria lângă parcul de pe malul canalului.

 

La pizzeria asta am aflat că durează cam doar o oră până va fi gata o pizza (era ceva aglomeraţie), aşa că singura opţiune a rămas mâncarea de la un mic super market.

Plus un kurtos luat din centrul Medgidiei de la niste cetăţeni mai bronzaţi.

 

Shaormăria pe care o ştiam in Medgidia era închisă sâmbătă seara.

 

Asta a fost cina, mâncată în cur pe marginea patului, cu ochii în televizor la meciul de rugby.

 

 

Combinaţia kurtoş – iaurt – chips-uri – brânză topită a fost bună şi mi-a potolit foamea.

Din sticla de vin n-am apucat să beau prea mult pentru că la pauza meciului am adormit.

Însă am aflat a doua zi că Noua Zeelandă a bătut greu de tot Franţa, doar cu 62-13.

 

Cam asta a fost Canalul Poarta Alba – Midia Năvodari, varianta 2015.

 

Până mai ajung prin zonă, dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.

[gibonu 6,244]

Cu ajutorul colegilor de pe alt forum, am aflat niste informatii interesante.

 

Asadar.

 

Ceea ce se vede in poza de mai jos, se pare ca este un excavator sovietic, model EKG 5.

 

 

Description: Rope Shovel EKG-5A (SE-3, EKG-4, EKG-4,6);
Supply years: 1950-1993
Countries: Rumania, Bulgaria, Germany, Poland, Yugoslavia, Turkey, Czechoslovakia, Hungary, Finland
Quantity: 855
Notes: Bucket capacity 3-5,2 m3

Sursa informatiilor de mai sus:
https://www.uralmash.ru/en/production/excavators/

Asadar, acest excavator a fost construit la fabrica UralMaş ("UralMaş Zavod "in rusa) din Ekaterinburg (numit Sverdlovsk in perioada 1924 - 1991).

Ekaterinburg se afla la aproximativ 1800 km est de Moscova si pe langa fabrica UralMaş mai este cunoscut si datorita faptului ca aici a fost executata de catre bolsevici, la 17.07.1918, familia imperiala rusa (tarul Nicoale al II-a, tarina Alexandra si cei 5 copii ai lor).

 

Cateva vorbe despre istoria acestei fabrici fondate in anul 1933:
https://www.uralmash.ru/en/about/history/

Avand in vedere cele de mai sus, plus ceea ce scrie pe Wikipedia, la acesta fabrica s-au produs si tancuri T 34:
https://en.wikipedia.org/wiki/Uralmash

Azi, Ural Mash face parte din grupul OMZ, care ii produce pe fratii mai mari (chiar mult mai mari) ai lui EKG 5.

http://iz-kartex.com/en/new-product-line/

 

 

Iar ceea ce se vede in poza de mai jos

 

 

este vechea uzina electrica a Constantei (termocentrala) inlocuita de CET Constanta prin anii '70.

[gibonu 6,244]

Octombrie, Canal, Medgidia, nimic nou, pentru al cincilea an la rând.

 

Anul trecut:

 

On 29.12.2015 at 19:25, gibonu said:

Pe la ora 17.00 am plecat cu maşina de la muncă spre casa.
Deşi în mod normal drumul durează 10, maxim 15 minute, de data asta a durat vreo 45 de minute din cauza de teavă spartă – groapă – circulaţie îngreunată pe o stradă din cartier.
Am ajuns acasă, m-am schimbat, am pus bicicleta pe maşină (bagajele erau deja pregatite) şi am taiat-o spre Medgidia.
Am plecat de acasă (Colentina) pe la ora 18.00 şi abia pe la ora 19.00 am reuşit sa ies pe A2.
Data viitoare cred ca voi pleca cu trenul spre Medgidia.

 

Vineri, 14.10.2016

 

Anul asta am renunţa la maşină şi am plecat cu trenul, IR 1589, pe bucata Bucureţi Nord (17:00)  - Medgidia (19:03).

Biletul l-am luat online (5% reducere) plus reducerea de 25% oferită de cardul tren plus, a rezultat un pret final de 35 Lei.

Pentru bicicletă urma să mă înţeleg cu naşu’ deoarece acest tren nu (mai) are vagon pentru transportul bicicletei.

 

Pe la ora 16:40 am ajuns în gară, am vorbit cu naşu’ şi nu a fost nici problemă cu bicicleta. Doar că m-a rugat naşu’ să aleg un loc de la capatele trenului ca să nu încurc circulaţia între vagoane.

Oricum vroiam să stau în ultimul vagon, ca să văd mai bine traseul.

 

Am aliniat ghidonul bicicletei paralel cu cadrul şi am zis să fiu băiat civilizat şi să urc bicicleta în tren cu 1 minut înainte de plecarea acestuia, pentru a nu îi încurca pe ceilalţi călatori.

Cam greşită strategia, pentru că la un moment dat a apărut o domnişoară cu un geamantan cam cât ea de mare, aşa că cu greu am mai încăput şi eu cu bicicleta.

 

Fiind vineri seara, “tineretul progresist” originar din Constanţa se întorcea acasă.

Până aici nimic deosebit, doar că oamenii au venit la gară cu 10 minute înainte de plecarea trenului, motiv pentru care n-au mai apucat să îşi cumpere bilet de la casă.

Şi de aici, a început un dialog al surzilor cu naşul, deoarece acesta le spunea clar că biletul achiziţionat în tren costă 95 de Lei şi că nu se aplică nicio reducere, însă ei insistau că au reducere pentru că sunt studenţi.

Mi-a plăcut faptul că argumentul final al naşului, cu care îi potolea pe toţi a fost “următorul tren este la ora 20:30”

 

Inutil să precizez faptul că toţi erau cu telefonul în mână, telefon pe care îl butonau nervoşi la fiecare 20 de secunde.

Cea mai tare a fost concluzia unei domnişoare “lasă fată, că data viitoare venim cu o zi îniante la gară ca să ne luăm bilet”.

Aşadar, “tineretul progresist” ştie să frece non-stop facebuc-ul, însă un bilet online la tren nu ştie să cumpere.

 

La ora 17:00 fix trenul a luat-o din loc şi în mai puţin de 10 minute a ajuns la viteza de 150 km/h.

Pare ciudat pentru România, însă pe mare parte din linia Bucureşti – Constanţa cam asta este viteză cu care circulă trenul IR.

 

Şi mai ciudat a fost faptul că uşa vagonului a început să de deschidă.

Asta era poziţia în care stătea, însă o putem deschide total foarte uşor.

Mi s-a părut foarte tare să merg cu uşa deschisă la 150 km/h.

 

 

Primul care a venit a fost naşul secund.

I-am explicat că uşa pur şi simplu s-a deschis singură, acesta s-a cam speriat şi l-a chemat pe celălat naş, adică pe şeful de tren.

Până să ajungă şeful de tren, naşul m-a întreabat dacă îi pot ajuta cu o declaraţie referitor la deschiderea accidentală a uşii, pentru că, în opinia lui, trenul va trebui oprit din circulaţie la Ciulniţa pentru că nu poate contina deplasarea cu o uşă care nu se închide.

 

Între timp a apărut şi şeful de tren, care după ce a evaluat rapid situaţia, i-a spus naşului să ţină manual uşa închisă până la Ciulniţa, urmând ca în aporpierea gării, când viteze scădea, să o blocheze cu cheia pătrată.

Înainte de Ciuliniţa, când viteza de deplasare a mai scăzut, naşii au putut închide şi bloca uşa, motiv de bucurie plus o întreagă serie de înjurături la adresa uşii.

De asemenea, am aflat de la şeful de tren că vagonul respectiv este de producţie românească, după o licenţa germană, că este un tip de vagon foarte bun, însă, punctul lor slab sunt tocmai uşile.

 

Spre norocul meu, la Ciulniţa a coborât multă lume, aşa că domnişoara cu geamantanul imens a găsit un loc în vagon iar eu am putut să stau liniştit cu bicicleta.

 

 

În gară la Feteşti.

 

 

 

Din dotarea trenului.

 

 

Până la Medgidia nimic deosebit, doar că naşii nu mi-au cerut niciun ban pentru bicicletă.

 

Cazarea am aranjat-o telefonic cu o zi înainte, la hotelul Livius iar omu’ mi-a spus că mă aşteaptă.

Însă, cand am ajuns la hotel, omu’ s-a scuzat că nu mai are nicio cameră liberă, că unii de la Lafarge n-au mai plecat, că-I pare rău, că n-a avut nr. meu de telefon (deşi eu îl sunasem cu o zi înainte).

 

Până la urmă am ajuns la hotelul Dobrogea (cel de după piaţă venind dinspre fabrica de ciment).

Tot 80 lei / camara pe noapte.

Condiţiile nu sunt ca la hotelul Livius, însă mi s-a părut OK.

 

 

 

 

Vizita obligatorie la cârciuma “Tanţa şi Costel” a încheiat seara, cu o pizza, o sticlă de vin şi puţin îngheţ pe terasă.

[BogdanTimisoara 1,005]

On 1/12/2016 at 8:05, gibonu said:

 

 

Ca şi acum doi ani, mi-a plăcut indicatorul spre Istanbul pe străzile Constanţei.

 

 

 

Inscriptia "Istanbul" pare mai noua. Oare ce scria inainte? Constantinopol? Sau Tarigrad?