Diaconescu.Radu

15000 de kilometri prin Asia Centrala pe urmele lui Marco Polo catre un munte indepartat.

Recommended Posts

Eu am votat deja, asa ca nu mai pot decat sa-ti urez mult succes!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Te sustin si eu! Multa bafta! Meriti sa-ti indeplinesti acest indraznet vis! Doamne ajuta!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Omule, ma faci praf! Citeam si nu-mi venea sa-mi cred ochilor! Daca niciunul din prietenii mei "cu fatza" nu m-a convins sa-mi fac cont pe feisbuc, faptul ca am vrut sa-ti votez proiectul si nu am reusit din cauza lipsei apartenentei la aceasta solutie de socializare, ma va face sa-mi fac cont pentru un om ce inca, pentru mine, nu are "fatza". Iti doresc tot norocul din lume, iar daca ar fi sa ma caracterizez in acest moment, pot doar sa spun ca mi-e rusine de mine si de cele ce le gandesc acum: invidieinvidieinvidie....

 

Si mai voiam sa spun ceva: SIGUR VEI REUSI! Pentru ca sunt convins ca pentru un asemenea plan, pe crestetul tau se va aseza Acea Palma care sa te ocroteasca si sa te ajute sa-ti duci visul la bun sfarsit...

 

Ti-o doresc din toata inima!

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Diaconescu.Radu

 

In primul rand, multumesc pentru disponibilitatea de a ne povesti despre tura pe care vrei sa o faci in Asia Centrala.

Partial, si pentru mine este o zona fascinanta in care imi doresc de foarte mult timp sa ajung.

 

In al doilea rand, multa bafta si din partea mea.

La fel ca si a_mic si eu am credinta ca vei reusi.

 

In masura in care este posibil, asteptam detaliile despre pregatirea turei, de genul: traseu, echipament si nu in ultimul rand modalitatea de procurare a vizelor.

Mai ales ca din cele 10 tari tranzitate, in 7 ani nevoie de viza.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc de urari,

 

Pregatirile sunt in toi si lista cu lucruri ce trebuie facute arata putin infricosator.

 

Culmea e ca deocamdata nu imi fac prea mari probleme de vize, si cel mai probbil o sa incerc sa colaborez cu o agentie care se poate ocupa de asa ceva. Pe de o parte multe din stan-uri nu au consulat in Romania, pe de alta parte vizele oricum trebuie folosite in interval de 3 luni de zile, si pentru majoritatea ai nevoie de o scrisoare de invitatie. Astfel incat e ceva mai simplu (dar si mai scump), sa colaborez cu o agentie si sa le iau pe masura ce inaintez din orasele ce au consulate.

 

Deocamdata in schimb prima grija e pregatirea bicicletei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multa bafta! Va tinem pumnii si va transmitem toate cele bune si, nu in ultimul rand, sanatate pentru a putea duce acest plan la bun sfarsit! ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca pedalarea in lunile de iarna va fi principalul obstacol si e vorba de sute de km. Sa ai noroc de vreme digerabila, cat de cat!

Succes!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un vot si din partea mea in sprijinul unui vis ce va deveni realitate pentru un om si care prin aducerea lui in public va antrena implinirea viselor si altor oameni!

 

Te gandesti sa te folosesti de serviciile acestei agentii http://www.stantours.com/ ?

 

Cred ca alegerea de a pleca in februarie e legata atat de faptul de a prinde o vreme buna in Asia Centrala cat si pentru cataratul pe Khan Tengri.

 

Iti doresc o expeditie reusita din toate punctele de vedere!

 

.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Silk Road Feeling

 

Cred ca stii ce as vrea sa-ti spun fara a obosi tastatura.

 

Daumen1.jpg

 

P.S. Ma bucur ca e in crestere numarul “biciclarilor” care dau acestui forum format, caracter si substanta si care trezesc in noi dorinta de a reveni pentru a-i citi fara a ne lasa deranjati, frustrati sau furati de banalitatile cicliste omniprezente.

 

 

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte indraznet planul si destul de temerar. Sunt multe aspecte pe care le vei avea in vedere, sunt sigur.

Ma intereseaza cum vei obtine viza pentru Iran, si eu sunt interesat sa merg acolo la anul.

 

Despre celelalte pot spune ca cel mai bine ar fi sa poti sa-ti iei cetatenie moldoveana si nu iti mai trebuie viza. In mod normal la anul prin iunie pedalez prin Iran si Armenia, asa ca sunt ceva sanse poate sa petrecem un drum prin zona.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Super. Mai ales ca pleci de acasa pe bicicleta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte indraznet planul si destul de temerar. Sunt multe aspecte pe care le vei avea in vedere, sunt sigur.

Ma intereseaza cum vei obtine viza pentru Iran, si eu sunt interesat sa merg acolo la anul.

 

 

Legat de viza pentru Iran mai erau si oamenii de la http://www.iranianvisa.com/ care au review-uri destul de pozitive. Cel mai probabil o sa trebuiasca sa fac rost de viza inainte ta astfel incat o sa-ti dau un feedback. Planul e sa o iau de pe drum din unul din orasele din Turcia unde are Iranul consulat.

 

 

Cred ca pedalarea in lunile de iarna va fi principalul obstacol si e vorba de sute de km. Sa ai noroc de vreme digerabila, cat de cat!

Succes!

 

Mutlumesc, sper sa nu fie chiar asa de rau si sa prind prin Bulgaria si prin Turcia cateva zile frumoasa de primavara (ar trebui sa fie inceput / mijloc de martie pe acolo). Dupa asta o sa inghet probabil din nou in momentul in care o sa fac trecerea spre Iran. Fetele de la cyclingsilk au inceput in ianuarie in Turcia deci se poate si mai devreme si pana la urma vorba aia ce suntem noi barbati sau carlige de rufe....

 

Te gandesti sa te folosesti de serviciile acestei agentii http://www.stantours.com/ ?

 

Cel mai probabil da, o sa se traduca in ceva bani in plus dar in timp castigat in lupta cu birocratia si cu autoritatile.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Presupus ca pe linga stressul cu pregatirile etc. iti mai ramine timp pentru o carte ti-as recomanda “Die Seidenstraße erfahren” de Uwe Ellger.

Cartea se poate comanda direct la Uwe (uweellger@googlemail.com) sau prin Amazon.

 

Un trailer scurt:

 

http://www.youtube.com/watch?v=KQI-fazNUH8

 

Site-ul lui Isabel si Uwe Velo Traumreisen

Blog-ul lui Isabel si Uwe Velo Traumreisen

 

Noroc si succes.

 

 

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu stiu daca te va ajuta cu ceva link-ul de mai jos

 

Din cate stiu eu acuma sunt prin Vietnam cu bicicletele, stiu ca de-a lungul traseului străbătut de ei s-au întâlnit cu bicicliști

Sper sa nu fie off topic 

 

http://intotheworld.eu/blog-itw/

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am urmarit si site-ul oamenilor de la intotheworld dar e putin diferit pentru ca ei au fost cu motorul si au putut acoperi in cu totul alt timp. In acelasi timp mi se pare foarte interesant ca acum sunt si ei pe bicicleta prin sud-estul Asiei.

 

Pana una alta urmeaza pregatirea bicicletei pentru drum:

 

Bicicleta cu care voi pleca e un Maxcycles Townlite, model din 2009 toamna probabil, pe care am cumparat-o sh inainte de pleca calatoria de acum 2 ani catre Mont Blanc. In momentul in care am luat-o m-am gandit ca va fi bicicleta de oras si de cicloturism pentru urmatorii 10 ani, astfel incat pretul piperat (cel putin dupa standardele mele) sper sa se justifice in timp.

DSC_8172.jpg

E a patra bicicleta in 20 de ani, prima fiind un Pegas cu suspensii, a doua un Neuzer Matrix, un MTB care a vazut multi ani de Bucuresti si ceva ture la munte, a treia o Kona Fire Mountain care era putin cam mare pentru mine. Dupa ele a venit Maxcycles-ul, cu care cred ca am pana acum cam 15.000 de kilometri in total.

Mi se pare foarte interesant pe de o parte ca nici una din bicicletele pe care le-am avut pana acum nu a fost noua, si ca toate bicicletele  sunt inca functionale si sunt folosite de cunoscuti. Ba chiar Kona Fire Mountain-ul a fost bicicleta scoala pentru doi prieteni. Privind lucrurile intr-un mod mai animistic menirea unei biciclete e sa fie folosita, sa stranga kilometri, astfel incat ma bucura ca bicicletele respective inca sunt folosite si isi indeplinesc menirea.

Dar acum revenind la Maxcycles Townlite, bicicleta e un combinatie ciudata. O parte din piese au scris cicloturism de anduranta pe ele (Rohloff-ul , dinamul SON,  franele HS33, cadrul care are o geometrie potrivita), pe cand o parte din piese sunt gandite pentru a scadea din greutate (Furca de carbon, cele cateva piese din Titan, portbagajul din Titan, jentile si spitele).

Practic bicicleta cred ca se vrea, dupa cum spune si numele, o bicicleta usoara de oras cu care poti face si cicloturism. Si din punctul acesta de vedere, pentru ture prin Europa chiar e o bicicleta ideala, si nu-mi dau seama de ce ai vrea mai mult. Stiu foarte bine ca am bagat-o singur prin locuri care ar fi strigat dupa un MTB, dar atat timp cat mergi mai incet e incredibil ce fel de teren poti sa abordezi cu ea. Da, nu poti sa cobori cu 40 la ora la vale pe bolovani, dar oricum nu ai face asta in momentul cand ai bagaje dupa tine.

Inima bicicletei totusi mi se pare ca e reprezentata de cadru, pe care ma simt foarte bine, si pe care nu am de gand sa-l schimb, chiar daca e de aluminiu. A doua inima e butucul Rohloff, care merge, si merge, si merge, si merge... . Cred ca sunt in momentul de fata butuci cu 100.000 de kilometri in spate care functioneaza fara probleme...

Rotile.

 

Cred ca rotile sunt extrem de importante la cicloturism, si o roata buna poate sa tina mult si bine fara prea multa bataie de cap, in vreme ce o roata proasta poate sa cauzeze o multime de probleme. Bicicleta a venit cu un set de Alexrims AT400, destul de usoare dar nu foarte rezistente. In cazul meu, pe spate janta e deja fisurata pe o portiune de 30 de centimetri si trebuie schimbata. Cea de pe roata din fata e inca in stare destul de buna, dar va fi si ea schimbata.

Pentru o roata buna e nevoie de 3 lucruri, o janta buna, un set de spite potrivite, si un mester de roti bun. Dupa putina munca de cercetare la capitoul jenti am ramas cu urmatoarele variante :

  • Mavic A719 - destul de usoare si cu review-uri destul de bune
  • Rigida Sputnik / Rigida Andra - ieftine, ceva mai grele, si cu avantajul ca Rigida Andra e gandita special pentru Rohloff sau pentru butuci echivalenti. Totusi la 815gr Rigida Andra nu e deloc usoara.
  • DT Swiss TK 540 - cea mai usoara, cea mai scumpa, supporta pana la 130 de kilograme. La 545 de grame e totusi o mica mare diferenta fata de cele 815 grame ale Andrei, dar si pretul e dublu.

La capitolul construit roata, cel mai probabil o sa le fac in Berlin inainte de a pleca spre Romania, chiar daca e un pic mai scump. Pe de o parte pentru ca va trebui sa schimb si pinionul de la Rohloff cu unul mai mare, si scula respectiva nu stiu daca se gaseste prin magazinele de biciclete din Romania. Pe de alta parte sunt cateva ateliere in Berlin care sunt cunoscute pentru rotile bune pe care le fac (si de la care am aflat la recomandarea lui Frank).

Cauciucurile.

 

Aici dilema nu prea e dilema si din experienta mea de pana acum (sunt la al doilea set de Schwalbe Marathon) chiar daca pretul pare initial mare, raportat la cat tin, chiar se merita un set de Schwalbe Marathon. Si cum Mondial-ul a inlocuit fosta vedeta si are si review-uri destul de bune (cazuri in care au tinut 15000 de kilometri), decizia e simpla de luat. Din nou, daca te raportezi la durata de viata a unui cauciuc mai ieftin pana la urma cu banii cred ca tot acolo ajungi. Singura dilema e grosimea, in cazul meu fiind limitat de cadru la varianta de 42, cu mici sanse variante de 47. Desi mi-ar place un cauciuc mai gros pentru mai multa amortizare in off-road, s-ar putea ca totusi varianta de 42 sa fie suficienta.

Furca fata.

 

Nu am de gand sa plec cu o furca de carbon intr-o expeditie de genul acesta, astfel incat va fi o inlocuita cu o furca simpla de otel, care sa aiba si prinderi pentru portbagajul fata. Sincer nu prea imi dau seama ce ar trebui sa stie o furca, si nu e ca si cum s-ar mai gasi prea multe modele de otel, deci atat timp cat are prinderi pentru portbagaj toate sunt bune si frumoase.

Portbagajele.

 

Si aici lucrurile sunt destul de simple. Am deja un portbagaj spate Tubus Airy care e foarte usor (233gr), problema e ca dupa 2 ani si ceva are deja semne de uzura, si nu e genul de portbagaj care e facut sa tina o vesnicie. Astfel incat o sa merg tot pe mana oamenilor de la tubus, cu un Logo pe spate si cu un Tara pe fata. Sunt portbagaje care sunt garantate sa tina o viata, sau dupa cum zic ei cel putin 30 de ani.

Coburile.

 

Si aici lucrurile sunt simple, am deja un set de backroller classic care mi se pare absolut suficient pentru Europa, dar pentru lucrurile de iarna si pentru echipamentul pe care o sa-l am dupa mine am nevoie si de unset de frontroller classic care ar tebui sa fie absolut suficient pentru spatiul de stocare de care am nevoie.

Chainglider.

 

Si probabil unul din principalele avantaje ale unui Rohloff e ca poti sa izolezi destul de bine toata transmisia intr-un chainglider, care limiteaza extrem de mult cantitatea de praf si de nisip care ajunge pe lant. Si in acelasi timp dupa o zi de pedalat prin ploaie sigur nu ramai fara pic de ulei pe lant. E ceva mai galagios, dar intre zgomot si mententanta transmisiei as alege intotdeauna zgmotul, cu care pana la urma te obisnuiesti.

Ghidonul.

 

In momentul de fata am un ghidon de Titan destul de usor, si cel mai probabil o sa fie lasat la vatra de data aceasta. Variantele ar fi un ghidon classic de aluminiu cu ergon-uri pentru ceva ergonomie, sau varianta low cost pe care o sa merg probabil, un ghidon stil fluture pe care il am pe acasa. Trebuie sa ma joc cu el sa vad daca e ok pentru asa ceva.

Saua.

 

Selle SMP TRK. Oamenii cand au facut saua asta cred ca au facut-o special pentru fundul meu. Am acelasi model de 3 ani, si desi unii lauda Brooks, si unii se planga de Selle ca e prea lata, pentru mine e saua perfecta. Singura problema e ca dupa 3 ani pielea artificiala s-a crapat si o sa trebuiasca sa iau una nou, acelasi model binenteles.

Punandu-le cap la cap ai zice ca e o bicicleta complet noua, dar nu e chiar asa, si inima ramane neschimbata. Tot ce se schimba sunt lucruri mai mult sau mai putin necesare pentru o expeditie mai lunga pe drumuri nu foarte bune.

Si da, sunt convins ca multe din ele poate nu sunt cu adevarat necesare  si ca probabil as putea sa plec cu ea asa cum e acum. Sunt pana la urma oamenii care sunt plecati in jurul lumii cu biciclete extrem de low-cost, si pana la urma mult mai importanta e dorinta de a pleca, si nu bicicleta cu care pleci.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inima bicicletei totusi mi se pare ca e reprezentata de cadru, pe care ma simt foarte bine, si pe care nu am de gand sa-l schimb, chiar daca e de aluminiu.

 

Cunostintele mele despre cicloturismul de anduranta sunt aproape de zero.

Asa ca imi cer scuze anticipat daca pun intrebari idioate.

 

Asadar, referitor la cadru si avand in vedere ca nu vei merge doar pe asflat, nu ar fi mai util unul de otel, care se poate suda in caz de fisurare?

 

Nu stiu daca l-ai vazut pe forum, in sectiunea "Ture de vis".

Ai mai jos un link-ul turei celor 2 belgieni prin Asia Centrala, cu oarecare aproximatie ceea ce vrei si tu sa faci:

http://cyclingfurther.com/

 

 

Ei spuneau, atunci cand prezentau echipamentul, ca au optat pentru cadre de otel (desi mai greu fata de aluminiu) tocmai pentru ca se poate suda in caz de nevoie.

 

 

 

Chainglider.

Si probabil unul din principalele avantaje ale unui Rohloff e ca poti sa izolezi destul de bine toata transmisia intr-un chainglider, care limiteaza extrem de mult cantitatea de praf si de nisip care ajunge pe lant. Si in acelasi timp dupa o zi de pedalat prin ploaie sigur nu ramai fara pic de ulei pe lant. E ceva mai galagios, dar intre zgomot si mententanta transmisiei as alege intotdeauna zgmotul, cu care pana la urma te obisnuiesti.

 

In completare la ce ai spus, banuiesc ca la ceva similar te referi:

http://www.hebie.de/Chainglider-350-38-42-44.hebie350chainglider.0.html?&L=1

 

Bafta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cadrul ar fi destul de complicat de schimbat, practic ar trebui sa iau unul care sa fie compatibil cu Rohloff si ele nu sunt nici foarte ieftine nici simplu de gasit. Sunt multe avantaje, si nu neaparat sudura ci faptul ca amortizeaza mult mai bine socurile. Am avut vreme un MTB cu cadru de otel care mi se parea genial. Pe de alta parte si pretul e un factor, si e mult mai ieftin sa adaptez ce am deja...

 

 

 

In completare la ce ai spus, banuiesc ca la ceva similar te referi:

http://www.hebie.de/Chainglider-350-38-42-44.hebie350chainglider.0.html?&L=1

 

Fix acesta e modelul pe care il am, chiar daca e destul de zgmotos nu se compara uzura lantului cu sau fara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

... nu ar fi mai util unul de otel, care se poate suda in caz de fisurare?

 

"Argumentul ca un cadru de otel ti-l poate suda si un fierar dintr-un sat din Asia Centrala sau Etiopia nu mai are valabilitate in ziua de azi; pentru a suda un

cadru din tevi cu pereti extrem de subtiri nu ajunge sa stii cum se fixeaza un electrod de sudat."

 

 

Sunt multe avantaje, si nu neaparat sudura ci faptul ca amortizeaza mult mai bine socurile. Am avut vreme un MTB cu cadru de otel care mi se parea genial. 

 

La concluzia asta am ajuns si eu - detinind mai multe biciclete am facut navete 2 zile aluminiu, 2 zile otel - incomparabil.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Frank

 

Daca cunostintele mele de cicoturism de anduranta sunt aproape de zero, cele de metalurgie si sudura nu exista.

Doar ca, avand in vedere ceea ce spuneau cei doi belgieni, banuiam ca otelul s-ar preta mai bine la o sudura ne-profesionala fata de aluminiu.

 

 Altfel spus, cel putin din ceea ce am inteles, "un fierar dintr-un sat din Asia Centrala sau Etiopia" cred ca iti face o tiganie (solutie de compromis) in otel, pe cand in aluminiu nu prea are ce sa faca. 

 

Oricum, multumesc pentru explicatie, insa problema otel vs aluminiu a lamurit-o Diaconescu.Radu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Referitor la subiectul sudura cadru daca se rupe intr-un sat uitat de lume, am urmarit si eu de curiozitate subiectul si cam asa este, nu se mai aplica mitul asta in ziua de azi. Este un mit vechi, vehiculat de multi ani care nu mai sta in picioare acum. Grosimea peretilor tevilor e mult prea mica ca sa poata fi sudata cu orice aparat.

Nu stiu daca va amintiti problema avuta de grupul de romani care a calatorit in Islanda, si unuia i s-a rupt un brat de la remorca. A gasit intamplator un localnic care era surpinzator de bine dotat cu echipamente de atelier (aparat de sudura cu argon daca nu ma insel) si care s-a chinuit o gramada si tot nu a reusit sa sudeze piesa, din cauza compozitiei materialului - pana la urma a cumparat un trailer nou din Islanda.

 

Mi se pare o solutie mult mai buna sa folosesti un bat gros sau o cheie (depinde de locul rupturii) strinsa cu 2-3 coliere de metal (din acelea de strans furtune) de cadru - ca o atela. In trusa mea de scule pe care o port dupa mine pe bicicleta am bagat asa ceva, nu se stie cand ai nevoie ...

Am vazut poze pe net cu biciclete bandajate asa, cu rupturi cadru, in zona schimbatorului. Omul a reusit sa ajunga intr-o localitate unde a sudat cadrul, dar a mers cateva zile asa, cu tot cu bagaje.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@addrian

 

Multumesc pentru completarea legata de sudura cadrului.

Probabil, daca nu erau deja pe lista, acum vor exista si  "2-3 coliere de metal (din acelea de strans furtune)" care vor calatori spre Asia Centrala.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now