Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

LucianTheOne

Prima Mea Calatorie Cicloturistica!

Recommended Posts

Inca de acum doi ani de cand m-am casatorit cu Alina, am fost invitati de matusa ei la Vatra Dornei in luna de miere. Din cauza serviciului nu am putut merge nicaieri mult timp, dar acum fiind liberi am hatarat sa plecam in vacanta, si nu oricum ci pe biciclete. Alina a fost usor de convins, spre mirarea mea, in ultimul timp impartasindu-mi si ea pasiunea pentru cicloturism. Se pare ca e molipsitor caci l-am convins foarte usor si pe Tibbi din Botosani sa renunte la cursiera si sa ni se alature. Ar mai fi mers si altii cu noi dar lipsa antrenamentului ia facut sa renunte. Nici eu nu am mare antrenament, dupa doi ani de birou, forma mea fizica fiind la pamant. In toata viata mea cea mai lunga tura a fost de de vreo 60-70 km iar Alina a facut o singura plimbare mai lunga de 30km. Dar am hotarat sa mergem orice ar fi si oricat ar dura.

Dupa aproape o saptamana de amanare am reusit sa adun toate cele necesare. Mi-am terminat bicicleta cu doua zile inainte de plecare si nici n-am avut timp sa o testez. Deoarece Tibbi nu si-a permis alta bicicleta, i-am modificat in ultimul moment cursiera, punandu-i roti si cauciucuri mai groase, un portbagaj suspendat si alte cateva accesorii. Tot cu o zi inainte am cumparat un cort, saci de dormit, saltele izolatoare si am inceput sa impachetam.

Desi totul a fost facut cam in graba, n-am avut nici un fel de probleme nici noi nici bicicletele pe toata durata calatoriei. Am uitat doar periuta si uleiul pentru lant si o crema antisolara, si am cam avut nevoie de amandoua.

Duminica, 10 august al ora 7 dimineata am inceput sa incarcam bicicletele, mai ales pe a mea. Pe bicicleta Alinei nu am pus decat sacii, saltelele si un rucsac. As fi vrut sa pun mai multe bagaje pe bicicleta lui Tibbi, ca este foarte puternic si antrenat desi are doar 17 ani, dar n-am prea avut loc. A luat cortul, sacul si salteaua si doi rucsaci personali cu haine si mancare. Eu avand doua portbagaje am carat hainele mele si ale Alinei plus mancarea, sculele, patura, haine de ploaie si un rucsac personal.

Bicicleta mea incarcata cred ca avea peste 40kg! Dar daca ai intrat in hora trebuie sa joci.

Ziua 1

Toti eram veseli si fericiti, nici nu stiam ce ne asteapta.

Imagine postată

Imagine postată

Pe la 8 am dat startul. Desi am ales cu mare atentie un traseu pe harta, in realitate am facut cu totul altul. Chiar in satul vecin Udesti, la sfatul unor localnici, am fost nevoiti sa ocolim peste 20km din cauza ca drumul ales initial fusese distrus de ploi. Am mers pana in Bosanci si de acolo spre Falticeni.

Imagine postată

Drum foarte bun, circulatie sporadica, vale si vant din spate! Bicicleta mea incarcata merge la vale ca un marfar, ii depasesc pe ceilalti fara sa pedalez si imediat ajungem in Falticeni. Aici m-am intalnit cu un fost coleg de scoala, actualmente politist, care ne-a escortat cu masina pana in afara orasului, unde am intins masa, pardon patura. Am mancat si am stat vreo doua ore de vorba dupa care am plecat spre Gura Humorului, pe alt traseu, indicat de prietenul meu. Asta e - socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa.

In municipiul Falticeni, in fata BCR.

Imagine postată

Picnic pe marginea drumului

Imagine postată

Drumul in stare foarte buna, dar vantul din fata ne-a cam chinuit. In fine am ajuns in Humor pe la ora 17, am mancat intr-un parc si am planuit urmatoarea miscare. Tibbi cunostea orasul si ne-a spus ca in apropiere e un camping pe malul raului Moldova. Fiind obositi, iar eu personal ars de soare am hotarat sa ramanem in camping pana a doua zi.

Pe drumul spre camping, in parcul din Gura-Humorului

Imagine postată

Pe mal mai erau vreo 20 de corturi, dar am gasit usor un loc bun, caci campingul se intindea pe vreo 300m. Am strans lemne uscate din padurea din apropiere, am aprins focul si am facut ceai paine prajita si frigarui. Datorita insolatiei si oboselii m-au luat frigurile si tremuraturile, dar dupa un ceai fierbinte la castron m-am bagat in sac si am dormit surprinzator de bine.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luciane, primul pas e facut, inceputul e bun ;-). Faptul ca ai reusit s-o convingi si pe sotia ta te onoreaza. Daca mai faci doua ture sint convins ca te gasesc in aceasta galerie:

http://www.pbase.com/canyonlands/fullyloaded

Presimt ca in curind o sa apara un posting pe aceasi tema de la un "batrin" sau "usor incaruntit" din partile voastre.

Succes

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2

A doua zi ne-am trezit pe la 9 am facut inviorarea in rau, am mancat si am reevaluat traseul. De acasa planificasem un drum de doua zile, dar ne-am zis ca nu e nici o graba si ca merita sa mai pierdem o zi.

Imagine postată

Imagine postată

Asa ca ne-am intins la soare, ne-am mai balacit in rau, am mai mancat o data si pe la 12 am plecat mai departe.

Datorita arsurilor solare am fost nevoit sa-mi iau echipamentul de protectie termica. Mai tarziu mi-am pus si batic pe fata.

Imagine postată

Urmatoarea destinatie Campulung. Dar nu pe strada bineinteles. Am mers pana in Frasin si de acolo am facut stanga spre Stulpicani. Aici ne-am incurcat rau de tot. Am mers pana intr-un sat, Gemenea, de unde trebuia sa continuam pe un drum care era pe harta dar nu si in realitate. Localnicii ne-au spus ca pe drumul respectiv nici cu jeep-ul nu mai poti merge. Ne-am intors in Stulpicani 4 km ca sa mergem pe alt drum spre Campulung. Dar drumul spre Campulung era tot pe unde ne intorsesem, numai ca inainte de Gemenea trebuia sa o luam la dreapta. Asa ca ne-am intors pentru a treia oara pe acelasi drum.

In aceasta zi ne-am intalnit cu o multime de ciclisti pe MTB, toti straini, care bantuiau prin munti ca furnicile. Am vazut un grup de peste 30 de ciclisti cehi.

Am intrat in vorba cu o fatuca de vreo 20 de ani care stia foarte bine engleza si era foarte amabila. De altfel toti ne salutau de parca eram prieteni din copilarie. Pana in Campulung a trebuit sa urcam un munte destul de abrupt, ultimii kilometrii facandu-i pe jos. Tot timpul ne depaseau MTB-uri, si toti ne salutau zambitori. Dupa orice urcare urmeaza o coborare si a sosit vremea razbunarii.

Am incalecat marfarul si mi-am dat drumul. Desi drumul era foarte prost, mai potrivit pentru downhill, nu mi-am menajat deloc bicicleta. Am trecut pe langa 4 ciclist care ne intrecusera la urcare de parca stateau pe loc. La un moment dat mi-a sarit un far, m-am oprit sa-l recuperez, cei patru m-au depasit, dar am pornit si i-am intrecut iarasi. Dar mi-am amintit de Alina si Tibbi si am oprit sa-i astept. Dupa trei minute a aparut Alina, dupa inca doua si Tibbi. E greu sa faci downhill cu cursiera, trebuie sa-l intelegeti. Am coborat impreuna restul traseului si am ajuns la sosea.

Din loc in loc prin padure sunt popasuri amenajate unde poti sa faci o pauza.

Imagine postată

Drumuri foarte placute

Imagine postată

Cum am intrat in Campulung am si vazut un indicator spre stanga - camping 4 km. Am luato intr-acolo, pe drum am oprit la un magazin si ne-am aprovizionat

apoi am urcat cei 4km pe un offroad rau de tot. Ajunsi acolo am avut o surpriza neplacuta - campingul era o curte mare cu 22 de casute de lemn. Nici vorba de corturi. Proprietarii au ridicat din umeri si au spus ca daca vrem sa stam trebuie sa platim 60 lei casuta. Am facut cale intoarsa pe acelasi offroad cumplit - da macar era la vale. Pe drum am intrebat un localnic si acesta ne-a spus ca mai la vale e un loc pentru corturi. Drumul pana acolo a fost si mai greu, ca era pe un platou deasupra orasului, pe o portiune trebuind sa impingem cate doi al o bicicleta, dar privelistea a meritat totul.

Imagine postată

Imagine postată

Iarasi am facut focul, am mancat, am tras si o bere si ne-am culcat.

Imagine postată

Spre dimineata m-am trezit dardaind, asa ca mi-am mai luat un pulover pe mine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3

Am inceput iarasi ziua cu o inviorare intr-un parau rece, dar reconfortant.

Imagine postată

Am mancat si am plecat grabiti caci trebuia sa ajungem pana seara in Dorna si aveam un munte cam inaltut de trecut. Eram cam nehotarati in privinta traseului. Voiam sa urcam varful Rarau dar unii din cei intrebati ne-au descurajat spunandu-ne ca e foarte greu de urcat. Au fost si persoane care au spus ca se poate trece mai pe bicicleta, mai pe langa si pe acestia din urma am hotarat sa-i credem. Asa ca am pornit sa cucerim cei 1650m ai varfului Rarau pe un traseu 100% offroad. Din Pojorata pana pe Rarau sunt 17km. Cred ca numai 5km am mers pe biciclete, restul am impins de ne-au iesit ochii. A durat 5 ore pana am atins varful. A fost cea mai grea munca din viata mea.

La iesirea din Campulung

Imagine postată

Pana aici am mers pe biciclete

Imagine postată

Apoi ne-am dat la impins

Imagine postată

Si iarasi impins

Imagine postată

Dar privelistea a meritat tot efortul

Imagine postată

Imagine postată

La coborare era asfalt! Din pacate pe portiuni destul de mari asfaltul era avariat sau chiar lipsea, iar pe cateva portiuni lipsea chiar tot drumul! A fost o coborare dementiala, am strans tot timpul manetele de frana de m-au luat carceii al degete. De cateva ori ne-am oprit ca frigeau jantele si ma temeam sa nu-mi explodeze camerele. Odata ne-am oprit si din cauza unor caini, dar au fost politicosi si ne-au lasat sa trecem.

O oprire la un izvor.

Imagine postată

Ce te faci cand dupa o curba in plina viteza iti apare asa o groapa?

Imagine postată

Alina a tinut bolovanul ca sa trecem in siguranta.

Imagine postată

Dupa coborarea de pe Rarau, drumul spre Dorna a fost o placere.

Imagine postată

Un pod jucaus, cu multe scanduri putrede.

Imagine postată

Pe la 9 seara intram in Vatra Dornei.

Imagine postată

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri 13 august a fost ziua de nastere a sotiei mele! Surorile si fratii ei au venit cu trenul in Dorna si am fost cazati cu totii in vila matusii.

Imagine postată

Ne-am odihnit putin si dupa masa am iesit la plimbare. Am urcat cu telefericul, am facut un picnic in varf, ne-am plimbat cu calul, apoi am coborat pe jos si ne-am plimbat prin parc.

Imagini din teleferic. In stanga se vede o parte din traseul de downhill pe care s-a desfasurat concursul Dorna Extreme.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Asa am sarbatorit ziua de nastere a Alinei.

Imagine postată

Chiar daca eram obosit tot mai puteam sa ridic 100kg!

Imagine postată

Dorna vazuta de la mare altitudine.

Imagine postată

In parc veveritele sunt hranite din palma.

Imagine postată

Joi ne-am odihnit si am mancat toata ziua, nici n-am iesit din curte. Am facut plaja, am citit si ne-am uitat la televizor.

Vineri am iesit cu bicicletele in oras, si parca imi era mai greu sa merg pe ea fara bagaje. Am fost sa vedem antrenamente de downhill, si intr-adevar am avut ce vedea.

Super biciclete, suspensii peste suspensii, frane hidraulice, armuri si scheme cat cuprinde. Si prin oras erau multi bikeri care faceau tot felul de figuri sa impesioneze lumea.

Iata un grup care isi impartaseau parerile despre traseu dupa o coborare.

Imagine postată

Am vazut si o tanara domnisoara, care cobora cam incet dar sigur.

Imagine postată

As fi vrut sa raman si la concurs, dar se anuntau ploi pe weekend, asa ca ne-am decis sa plecam sambata dimineata si sa mergem pe sosea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sambata ne-am trezit la 5 si la 6:30 eram iesiti din Dorna pe o ceata de nu vedeam bine.

Imagine postată

Am urcat Mestecanisul, am mancat si ne-am pregatit de o lunga si lina coborare pe un drum proaspat asfaltat.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Sincer m-am plictisit de cat am mers la vale fara sa pedalez. Am tras tare tot drumul, ca sa ajungem cat mai repede in Gura Humorului, la acelasi camping unde am stat in prima noapte.

La ora 16 eram in Humor. Desi am fi putut ajunge pana seara acasa nu ne grabea nimeni. Acum in camping erau peste 100 de corturi instalate, gratare peste tot, paturi, hamace, masute si masini din care razbatea muzica de toate genurile.

Am gasit cam greu un loc pentru cort, am facut si un umbrar din prelata si ne-am odihnt pana spre seara. A urmat cina apoi ne-am culcat.

Imagine postată

Imagine postată

Duminica dimineata era cam innourat asa ca am impachetat si am pornit grabiti spre casa, tot pe sosea, cu toate ca initial am vrut sa mergem spre Voronet. Drumul a fost bun, proaspat asfaltat cu vai lugi si drepte.

Imagine postată

Ne-a picurat putin dar am ajuns teferi si uscati in Suceava.

Imagine postată

Desi eram cam obositi si flamanzi Alina nu a vrut sa se opreasca pana acasa. Se pare ca apopierea de casa ii dadea aripi, ca ma intrecut pe toate urcarile.

La ora 14 eram acasa in Veresti, in fata atelierului meu.

Imagine postată

Am scris cam mult pentru o calatorie asa de scurta, dar fiind prima cred ca e normal.

N-am avut deloc probleme pe drum, bicicletele au mers ireprosabil si am invatat multe. In zonele de munte soferii sunt mult mai indulgenti, probabil ca aveam

asa multe bagaje cu noi. Nimeni nu ne-a claxonat sau injurat, de cateva ori am primit prioritate desi nu aveam.

Deja ma gandesc la urmatoarea calatorie, ca si la urmatoarea bicicleta. As mai face odata acelasi traseu fara sa ma plictisesc, caci de ce e bun niciodata nu te saturi.

Singurul meu regret este ca nu am intalnit nici un cicloturist in aceste 8 zile.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Toata admiratia, complimente Alinei.

Tare mi-as dori si eu sa pot face un astfel de periplu cu sotia mea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tare mi-as dori si eu sa pot face un astfel de periplu cu sotia mea.

Idem. Dar presimt ca n-o sa am parte vreo data :-( (ma refer la a mea ;-))

Luciane, presimt ca o sa incaruntesti si tu ca si unii dintre noi ...pe bicicleta.

Data viitoare fa niste ture mai scurte inainte ca sa ti se prajeasca pielea,sa nu mai ai probleme cu arsurile solare si studiaza mai bine traseul, campingurile ca e pacat sa pierzi energie si timp cu dute-vino.

In rest...felicitari.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitări frate pentru efortul depus (desigur, felicitări şi Alinei şi lui Tibbi care te-au însoţit atâţia kilometri)! Ştiam eu că n-o să-ţi pară rău... Într-adevăr pozele sunt foarte interesante, şi articolul foarte fain.

La următoarea ta excursie nu vreau să lipsesc. Mă pun pe treabă... ce mama naibii... :evil:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bravo! am vazut ca Alina a dus saltelele si sacii de dormit (ai admiratia mea) dar la faza cu bolovanul....mai era si un bat acolo care o ajuta pe Alina, sa fim seriosi....:D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bravo, sucevenilor, frumos!

Hei, trebuie sa ma afirm si eu ca Botosanean :P, multumim tuturor pentru cuvintele de lauda, si spor la pedalat :P

Share this post


Link to post
Share on other sites