vera

Despre lucruri frumoase

Recommended Posts

De cand cu bicicletele astea, am inceput sa observam si sa apreciem detaliile, lucruri marunte si frumoase, pe care le vedem pe unde mergem si care, adunate sau nu, dau o anumita valoare vietii. Detalii despre care iti vine sa spui "this made my day". Nu ma refer la peisaje ci la oameni si la actiunile lor. Si nu, nu vreau sa vorbim despre lucrurile negative si urate ca-s cu duiumu'...ci despre cele care merita pomenite.

Ce va face voua dimineata mai frumoasa cand pedalati in drum spre serviciu?

sau

Ce v-a bucurat privirea in calatoriile voastre cicloturistice?

Ar merita sa fie povestite si experiente pe care le-ati trait dealungul traseelor facute. Experiente denme de spus nepotilor. :mrgreen:

Am deschis acest topic fiind inspirata de un episod de viata din aceeasta dimineata care mi-a asigurat buna dispozitie pentru toata ziua: In fiecare zi, in drum spre serviciu, observ, pe un refugiu de tramvai scos din circulatie, un grup de batranei, 5 la numar discutand cu pathos intre ei si gesticuland puternic. Unul dintre ei (acelasi in fiecare dimineata) are ziarul in mana...am inceput sa cred ca fac revista presei. :-P

Azi, la stop, unul dintre ei a traversat. Fiind mai aproape de mine,il intreb pe omulet.."Nu va suparati, stiti ca tramvaiul nu mai circula, de ce stati acolo?" Raspunsu llui " Ca sa ne simtit bine". M-a lasat zambind si brusc...s-a facut verde...

Deci, vreau sa citesc si despre detaliile care va compun voua existenta..alea producatoare de zambete sau macar surasuri. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

E clar ca pe forum trebuia o mana de femeie ;-)

Deci, ca multi dintre voi folosesc bicicleta si pentru deplasarea la servici.

Pentru a evita o portiune aglomerata merg printr-un parc (padure) de la marginea orasului . De multe ori am surpriza placuta sa intalnesc fazani, iepuri si alt soi de pasari mari, nezburatoare :shock:. Asta nu in ture ci in drum spre servici. Pe vreo 10 terenuri de tenis o droaie de copii se pregatesc sa devina campioni. Sunt lucruri marunte pe care daca stii sa le vezi te incarca pozitiv.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce tare , sa scriii despre trairile avute in timpul mersului cu bicicleta .

Eu ma simt COPIL cand ma plimb.Am aceleasi sentimente ca in adolescenta.

Am sa incerc sa surprind ipostaze din cea ce simt in timpul mersului pe bicicleta.

Bay

Share this post


Link to post
Share on other sites

orice traseu si orice poteca strabatuta de rotile bike-ului meu imi ofera o imagine mai clara asupra tineretii mele, asupra momentelor de liniste din timpul meu liber.

am ajuns sa ma bucur de fiecare gura de aer inspirata pe bicicleta, fiecare kilometru parcurs imi da senzatia ca sunt mai aproape de mine si de natura, fiecare munte urcat imi acorda putina dezmierdare si suficient zambet cat sa il consum pana la urmatoarea iesire.

ma bucur de orice, pentru ca orice este important pentru mine.

bucurati-va de voi ;-)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vera, ma bucur foarte mult ca ai deschis acest topic.

Citez dintr-un posting mai vechi pe iasibike : “…zgomote si mirosuri de mult uitate, ochi si urechi pentru nimicuri minunate si fara importanta din imprejurime pe care in lumea noastra "hectomatica" nu le mai bagam in seama, oameni intilniti pe drum pentru care ai voie sa-ti iei timp pentru a-i asculta…”

Sa-i lasam sa vorbeasca si pe cei care au descoperit ca pe linga adrenalina, carne tremurinda etc. bicicleta poate oferii multe alte senzatii mai putin tari si zgomotase dar cu atit mai impresionante si frumoase.

Share this post


Link to post
Share on other sites

pt mine o experienta placuta a fost cand ma plimbam pe malul Siretului (de fapt ma fugaream cu Maus) si cu coada ochiului am vazut in partea dreapta cum cineva era mai sprinten ca noi. Abia cand ne-a intrecut si a trecut prin fata noastra am realizat ca era o caprioara. Am fost profund marcat. A fost frumos sa stiu ca in imprejurimile unui oras poluat mai exista astfel de minunatii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe mine ma invioreaza drumul pana la serviciu. Dimineata este cel mai placut moment al zilei, mai ales cand esti pe bicicleta.

Sunt zone in Bucuresti unde auzi pasarele...din pacate numai dimineata pot fi auzite.

In luna mai infloresc teii si imi place la nebunie sa ma imbat cu mirosul lor.

Nu mai vorbesc de plimbarile prin natura, sunt adevarate placeri. Nu stiu ce simtiti voi, dar eu atunci simt ca traiesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi place foarte mult, daca drumul e drept si liber, sa iau mainile de pe ghidon si sa inchid ochii. E o senzatie minunata, nu mai simti nimic, parca plutesti.

Bineinteles e cam riscant dar merita, chiar si numai pentru cateva secunde.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutari !

Frumos si interesant topic. Intotdeauna sunt coplesit in turele de la munte de linistea si maretia unui peisaj de munte, aerul curat, sunetele specifice naturii, norii mai pufosi (de obicei :D ) toate in contrast placut cu agitatia, zgomotul vantului, concentrarea, respiratia intensa, senzatia de viteza data de apropierea atat de mare de panamant, pe care le simti pana sa te opresti pentru a savura momentul. Probabil sunt prea visator, dar senzatia data de pulsul ridicat imediat ce te opresti din agitatie combinata cu maretia unui peisaj te face sa te simti una cu natura... Sa nu mai vorbim de satisfactia ca ai ajuns, prin forte proprii intr-un anume loc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Uite o dovada vie ca Vera trebuia sa apara in pseudo-revista mbike la sectiunea "Ladies first". Cu citeva exceptii, acolo sunt niste fitzo-bikerite , posesoare de 1-2 luni de bicicleta care fac mai degraba o campanie masinii decat bicicletei, de la indemnul "imi pun bicicleta pe masina si plec la munte" la "e groaznic in trafic, praf, cald, masini, o adevarata aventura" la "mersul printre masini e periculos, ma dau prin parc".

@Trevizes, fetele care isi pun bicicleta pe masina si pleaca la munte sunt de apreciat fiindca au curajul necesar sa tina sub control 12 kg pe cararile denivelate ale muntilor.

Altfel, stii cum suntem noi, fumeile: machiaj, parfum, chestii...de ce sa stam in praf si gaze de esapament? Unele dintre noi se aventureaza cu bicicleta numai prin parcuri...bun, macar atat...

Mie imi place de noi, de toti cei care mergem pe bicicleta, prin oras, la munte, fie si prin parcuri. Fiecare dupa bunul plac. Nu sunt fite.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vera are dreptate! Eu prefer mountaibike-u' si cat mai multe poteci si brazi in jur dar si in oras bicicleta e mijlocul preferat pentru deplasare.Si nu ma uit stramb nici la BMX-uri, nici la tohanuri, nici la cursiere. Atata timp cat cineva a ales bicicleta, indiferent de model sau de motive are toata admiratia mea!

Share this post


Link to post
Share on other sites

... si cu coada ochiului am vazut in partea dreapta cum cineva era mai sprinten ca noi. Abia cand ne-a intrecut si a trecut prin fata noastra am realizat ca era o caprioara. Am fost profund marcat.

foaaarte misto!!!

deocamdata nu-mi vin idei, insa imi rasuna in minte cuvintele unui prieten. cateva zile in urma si-a luat bicla, am venit s-o vad, ne-am plimbat si mi-a zis: "bai, ma simt ca in copilarie". parca m-au palit cuvintele-astea...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tonuri noi pe acest forum, nuante neobisnuite pentru unul care s-a trezit printre nutritionisti, ciclisti, farmacisti, habarnisti, "performisti", maratonisti, vitezisti, hapalisti, "cine m-is eu-isti" si alti pliznisti ... 8-)

Share this post


Link to post
Share on other sites

LA VITA E BELA !

Si din cind in cind BELEA ;-)
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

cu toate ca in anii trecuti mergeam mai des singur prin padure cu bicicleta, in ultimii ani prefer compania baietilor din gasca. Chiar si alaturi de ei, atunci cand vorbim mai putin, fiecare concentrat la drum si la ce are de facut, imi dau seama ca remarc detalii care aduc o doza de placere turei. Auzi pasarile si glasul padurii, fosnesc frunzele copacilor, mai scartaie cate un brad ce se apleaca sub greutatea anilor sai, clipocesc apele paraielor sau chiar te sperii cand de langa tine isi ia zborul o pasarica ce a stat nemiscata pana in ultima clipa. Trec in goana caprioare, speriate la randul lor de prezenta noastra, te bucuri de frumusetea padurii si am timp sa ma gandesc la cat de frumoasa este viata.

Ne apuca rasul cu baietii cand ne uitam la indicatoarele turistice ce indica timpii de parcurs, pe care noi ii comprimam la propriu, cand la final de tura te simti asa de bine, atat pentru efortul fizic depus, pentru locurile furmoase pe care le-ai vazut, cat si pentru clipele in care ai uitat putin de alte probleme, te detasezi de cotidian, momente de care dealtfel cu totii avem nevoie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un astfel de topic il putea deschide doar un om cu sensibilitate.

Ma bucur sa stiu ca mai sunt si oameni cu sensibilitate pe acest forum.

Jos palaria pentru Vera.8-)

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest verashappy

Still me: Vera... asta e userul meu vechi, am intrat pe el by mistake

Au desfinţat refugiul de tramvai, măh (se fac lucrari in zona)...n-am mai vazut bătrâneii...

Şi cu toate acestea, sunt atâtea lucruri frumoase pe care le poţi observa..

Azi, cum mergeam spre piaţa Lahovari, văd o femeie pe bicicletă...Avea vreo 60 de ani, cred, era slabă si imbracată traznit. Iar bicicleta...bicicleta scarţia de-mi zgaria tipanele. Insă toata aceasta "piese": femeie 60 de ani, imbracată traznit pe o troacă ruginită, se completau ca un puzzle. Se potriveau perfect. Imaginea aceasta asurzitoare a ajuns sa-mi placă atât de mult incât mi s-a iscat un zambet larg si tamp pe fata.

A coborat in faţa teatrului Ţandarică, a lasat acolo bicicleta, nesupravegheată, si a intrat lipsită de griji...A fost finalul perfect!

Să tot intalnesti oameni aşa!

Edited by verashappy

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi place foarte mult, daca drumul e drept si liber, sa iau mainile de pe ghidon si sa inchid ochii. E o senzatie minunata, nu mai simti nimic, parca plutesti.

Bineinteles e cam riscant dar merita, chiar si numai pentru cateva secunde.

Credeam ca is singurul care face asta...8-)

Share this post


Link to post
Share on other sites

A venit , a venit

toamna .

Ce-a mai tare plimbare prin jurul caransebesului ...plopi fosnesc , vantul bate usor , aerul racoros ...................ooooo ce viata. Pe bicicleta mea ieri dimineata / si tot ma gandeam la motooul meu LA VITA E BLLA!!!!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Toamna a venit de-a binelea si odata cu ea ne apuca nostalgii sau chiar scurte depresii :oops:. Deja cred ca sunt putin offtopic.

Apropo ,baietii care merg cu 60-70/ora si au sute de postari in 2-3 luni pot trece la alt topic mai incitant pentru ei.

Profit de linistea dinaintea furtunii si in ultima zi de vreme buna ies la obisnuita pedala de sambata dimineata. Ma hotarasc ca drumul de intoarcere sa-l fac pe o sosea judeteana pe care nu o mai strabatusem de 25 de ani si pe care ma antrenam ca ciclist in activitate impreuna cu colegii de club. O decizie de moment care avea sa-mi strice ziua.

Soseaua excelenta de altadata unde ne faceam rulajul si CTI-ul este acum o ruina. Asta stiam si de-aia o evitam.

Ce nu stiam este cat se pot schimba locurile si oamenii. Dupa 20 de km intru in primul sat si nerabdator incerc sa- mi reamintesc.

Degeaba, vile cu etaj aparusera in locul caselor obisnuite, copacii de pe margine nu mai erau,parca si drumul se mai ingustase. Imagini in alb si negru se suprapuneau peste realitate ca in "Titanic".

Imi spun ca trebuie sa gasesc macar scoala.

Nu, nu mai era. Batrana de la poarta de vis-a-vis imi spune ca au demolat-o si au construit o vila. Si-au insusit si fantana scolii la care ,negresit ne opream in fiecare zi. Acuma...deh...nu mai beau de la fantani ca m-am facut mare.:P . Si mai era in curtea scolii o livada de meri de unde ne umpleam sanul si ne potoleam foamea. Apoi le aruncam in spite.

"Era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e", deci gata si livada, traiasca betonul :mad:

Ciudat, imi dau seama ca batrana cu care abia vorbisem era...femeia care acu 25 de ani ne daduse niste sare pentru un coleg intepat de o viespe.

Amintirile se derulau cu o rapiditate dezarmanta :cool:

Deci in sat nu mai exista scoala, sunt insa vreo 4 carciumi pline de adolescenti care-si aprofundeaza studiile.

Bun, zic macar tabara aia de pionieri din apropiere cu gardurile frumos pictate de copii trebuie sa mai fie. Ntz...e ferma agricola.

Aaaa, am gasit si canalul de irigatii in care ne racoream vara (mai trageam si chiulul de la antrenamente), acum e groapa de gunoi a satului. E naspa,ma simt batran...psihic nu fizic. Numai toamna e de vina.

Sunt lucruri care iti dau de gandit si te fac sa te intrebi daca asta-i directia buna sau cumva busola e defecta.

Stiu ca nu v-am zis noutati, astfel de situatii sunt peste tot dar acum au fost asezonate cu amintiri placute din copilarie.

A fost o tura nostalgica incheiata ca deobicei: in intersectia cu sens giratoriu ma injur cu soferii care nu stiu nici acum ca trebuie sa cedeze trecerea la intrarea in sens, apoi sprintul de la unitatea militara sa scap de catelul alb care ma alearga mereu si in fine cei 2 lei pentru puradeii cersetori din parcarea din fata blocului sa nu-mi fure bicicleta cat imi schimb pantofii in masina...

Edited by BigMig

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare!

In fiecare dimineata cand merg cu bicicleta la servici trec prin parcul Herastrau,e un fel de scurtatura pentru ca merg de la Gara de Nord spre Pipera.Mereu,pe malul lacului sunt oameni care stau la pescuit,din placare cred,nu pentru a prinde in mod special,printre ei am remarcat o pereche mai in varsta,sot si sotie,stau amandoi cumintei pe malul lacului si-si vad de hoby-ul preferat.Si astazi erau acolo,batranelul tinea undita si batrana punea momeala in ac,fac o echipa perfecta:)

Share this post


Link to post
Share on other sites

1. sa vad copii mici (6-10 ani) pe biciclete alaturi de parintii lor (cu siguranta la 4 ani copchiii mei o sa stie sa se dea pe bicicleta, iar la 14 ani le iau prima cursiera / primul MTB adevarat - pana atunci sa isi faca veacurile pe o bicicleta modesta, sa invete ca nu bicicleta il face pe ciclist)

2. o sosea de langa Cluj. Soseaua trece prin mijlocul padurii, dar o padure deasa si, din fericire, inca ramasa neatinsa de furia defrisarilor. Daca ai noroc, pe cei cativa km de sosea prin padure, nu trece nici o masina prin dreptul tau. Si e liniste. O liniste perfecta. Nu auzi decat zgomotul facut de cauciucuri pe asfalt. Si din cand in cand cate-o zburatoare care a dat drumul la muzica. Si oricat de cald ar fi, in padurea aia e racoare. Mai mult de 25 de grade nu sunt nici sa fie 35 in rest, cand iesi din ea. Din pacate, portiunea prin padure n-are decat vreo 3-4 km si e cam prost asfaltata, fiind drum judetean, dar merita parcursa.

3. cel mai frumos sentiment e, evident, cel pe care il ai cand ai ajuns SUS. Sentimentul ala pe care il ai cand ai urcat n km, ti-ai stors toata vlaga, ti-ai scuipat afara plamanii, dar ai ajuns in varf.

iar de servici... inca n-am ;) merg la scoala cu bicicleta... dar numai de prin aprilie-mai incolo... si culmea, desi merg pe un traseu destul de ocolit, ajung cam la fel de repede ca si cu masina (cam 15 minute) si mult mai repede decat cu minunatul transport in comun (30 de minute - asta daca am noroc)... plus ca forjatul bicicletei pe malul Somesului, in racoarea diminetii, cu soarele de curand rasarit... face toti banii :cool:

Share this post


Link to post
Share on other sites

salutare Vera!

ieri ma apucat cheful de duca,la propunerea unui amic de a face o escapada la tara pentru un gratar si o gura de aer curat,am adaugat propunerea de a lua bicicletele cu noi pentru a completa farmecul plimbarii.zis si facut,am demontat bicicletele,le-am inghesuit in masina si tulea la tara,la tara,la peris,aproape de bucuresti,nu m-ar fi deranjat daca mergeam doar cu ele,fara masina,insa m-am multumit si asa.vreau sa-ti spun ca am trait clipe de neuitat,padure,liniste,nici macar pasari ciripind,o liniste deplina,se auzea ecoul vorbelor noastre,altceva nimic.asta pe strada asfaltata pentru ca nu mi-am permis sa intru in padure cu bicicleta de strada cu roti subtiri,el are MTB....oricum m-am multumit si asa...nu cred ca prea curand voi mai avea timp sa ma "rasfat" asa in mijlocul naturii:)

toate bune si spor la pedalat!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi este dor de cei mai frumosi 2 ani din viata, petrecuti intr-o frumoasa tara Scandinava, Finlanda, intr-un mic orasel pe coasta de Vest a tarii, Oravais, mai exact intr-o comunitate suedeza! O tara unde in proportie de 99,9% - si nu exagerez - lumea de acolo se contopeste cu natura prin diverse activitati sportive, indiferent de varsta/anotimp... si cum iarna in acele tinuturi tine cel mai mult, nu evitam iesirile cu bicicleta, mai ales prin paduri unde practic sunt drumuri amenajate si curatate de zapada, retineti

Pe timp de vara, unde noptile devin albe, adoram sa ies pe la un 2-3 dimineata...eu cu mama natura, intro liniste deplina... cuvintele sunt de prisos! :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.