Recommended Posts

Frumoasa aventura, astept cu nerabdare continuarea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 8

Popeni - Vaslui - Ciorteşti - Iaşi - Leţcani

151,4km        974m

 

Dimineata plecam cu zel mare in directia Iasi.

Dupa primul sat in care ne alimentam cu apa si ceva cornuri iesim in drumul european ce duce la Vaslui. Am crezut ca o sa zburam. Eroare... Batea vantul masinile treceau cu viteza mare pe langa noi si camioanele ne suflau. Dupa 10-20 de km mi-am dat seama ca tot nu e bine ceva, tot nu pot merge asa cum stiam ca merg de regula. Ajungem la un popas unde era un han pe fiecare parte a drumului iar eu descalec rapid bicicleta, intru si ma duc la primul ospatar caruia ii comand o ciorba de burta cu de toate si o cola. Speram ca astea sa ma revitalizeze. Gresit... am plecat molesit si fara sa pot trece cu usurinta de 120 puls.

Pe la pranz i-am spus lui Vali sa o ia din loc si sa nu mai stea dupa mine pentru ca ceva se intampla si nu imi dau seama, nu pot pedala asa cum ar trebui iar el trebuia sa se incadreze fix in cele 18 zile planificate pentru tura, nu se putea lungi. 

Pleaca prietenul nostru Vali inainte si decidem sa ne mai auzim la telefon. Eu scapat de sub presiunea km de facut obligatoriu, opresc la primul izvor si imi spal hainele. Apoi opresc mai departe la movila lui Burcel. Ma delectez cu povestea scrisa la marginea drumului si fac si ceva poze.

Ceva nu funtioneaza bine la incarcatorul meu si constat ca dupa 16km/h nu mai incarca, asa ca o las moale si nu depasesc 16km/h cel putin pana mi se incarca telefonul. Acum eram singur si trebuia sa am grija macar sa am telefon. Pulsul scade sub 100 si merg in ritm agale, trec prin Vaslui si o iau spre Iasi. Mai pierd vremea aducand ghidonul putin mai sus si ridicand saua 1cm.

Il sun pe Vali sa-mi spuna care e vremea in fata pentru ca se tot adunau norii. Imi spune ca l-a prins o ploaie cu grindina si ca e rau de tot cu vremea. Mai imi spune ca nu se duce singur si ma asteapta la Iasi la Kaufland.

 

Merg mai departe in general in urcare lina si constanta cu ceva dealuri presarate ici colo. La un moment dat cand nu mai erau prea multi km pana la Iasi il sun pe Vali si il intreb cat tine oare panta pe care ma aflu ca de vreo 3 km tot urc si iar urc. El imi spune ca mai urc aproximativ 7km ceea ce ma termina, chiar nu stiam de asa panta lunga. Ma opresc in padure sa-mi ling ranile, imi plang putin de mila, ma plang si acasa, imi fac si o poza si ma sui pe bicicleta ca doar altceva nu aveam de facut si continui, macar stiam acum ce ma asteapta.

Dupa ce ajung in varf si incep sa cobor recunosc coborarea pentru ca vazusem o filmare cu un cursierist care isi daduse drumul pe acolo si depasea masini intr-o veselie cred ca avea 80km/h. Daca stiam dinainte ca eu urc acel deal, as fi fost impacat cu ideea pentru ca stiam ca urc intr-adevar ceva insemnat. Am coborat vreo 10km, m-am indreptat dupa indicatoare spre Kaufland unde am constatat ca Vali lipseste. Eram la alt Kaufland. Numai bine insa ca aici unde am ajuns eu era si rotiserie si mai erau 2 pui la vanzare.

In timp ce Vali vine spre mine eu ma asez la coada si cand sa ajung sa-mi comand puiul, persoana din fata mi-l ia. Asta e... dupa atatea zile de mancat ce am apucat am ratat ocazia de a-mi face o placere. Mi-am luat cabanos cu cartofi prajiti si pentru ca incepuse iar o ploaie zdravana am intrat in vorba cu un tip care avea si bicicleta si motocicleta. El imi spune ca drumul spre Botosani e foarte rau, ca mai bine merg pana la Targul Frumos si de acolo sa cotesc spre Botosani insa dupa Botosani iar e drum rau si valurit. Cand vine Vali hotaram ca daca tot e sa mergem impreuna, decat sa renunte la ultimii km si sa se urce in tren pentru ca nu ne ajunge timpul, mai bine renuntam la Darabani si de la Iasi o luam direct pe langa Suceava la Gura Humorului. Oricum mi s-a parut mie ca nu ratam nimic daca facem asa si mi s-a parut cel mai bun compromis. 

Am plecat asadar din Iasi pe o ploaie crancena spre Targu Frumos. In timp ce ieseam din Iasi ne dadeam seama ca se intuneca, ploua, bate vantul tare si nu prea e comod sa punem cortul ci mai bine cautam o pensiune. Pensiunile insa erau cam scumpe pentru buzunarele noastre, ni se cerea de la 100 de lei in sus pentru o camera. Incepeam sa intram in panica, pe jos ud, de plouat ploua, vantul batea, noapte era, ce sa facem ? Sun sotia si o pun sa caute motel undeva intre Iasi si Targul Frumos. Pana la urma gasim si noi si sotia un motel la Letcani. Era un camping abandonat si cumparat de cineva care insa nu a apucat sa-l restaureze. Noi ne-am bucurat insa ca pentru 50 de lei nu numai ca aveam un acoperis deasupra capului ci puteam face si un dus si spala hainele. Bonus aveam  si un televizor la care am sperat in zadar sa gasim eurosport, poate prindeam ceva din Giro.

Am butonat putin tabletele, mi-am verificat e-mail-urile, am planuit ziua urmatoare sa vedem cum ne incadram cu km si ne-am culcat putin dupa miezul noptii.

26.jpg

27.jpg

28.jpg

29.jpg

30.jpg

31.jpg

Ziua 9

Leţcani - Paşcani - Moţca - Cristeşti

90,7km        553m

 

Plecand de la Letcani ne hotaram sa ne luam o zi concediu in speranta ca ma voi reface pana la urma si o sa incep sa pedalez asa cum stiam eu ca pedalez de regula. Gandindu-ne mai bine alegem sa nu facem pauza completa de o zi ci sa avem doua zile de concediu adica in urmatoarele doua zile sa pedalam cate 80-90km pe zi in ritm de pensionar, asa incat sa nici nu simta organismul ca e pe bicicleta.

Plecam asadar spre Targul Frumos unde facem o pauza si apoi spre Pascani cu puls sub 100. Ma gandeam ca puls de 90 aveam si cand stateam in picioare acasa. Pe drum cumpar niste capsuni si cirese si asa usor usor ajungem la Rugionasa la castelul lui Cuza. 

La Ruginoasa ne luam pranzul, o conserva de fasole cu carnati la indemana si o cola. Cu stomacul plin intram la castel unde facem cateva poze. Acum castelul era complet renovat (mai fusesem aici si era in lucru pe atunci).

Plecam spre Pascani iar pe drum constat ca localnicilor le plac castelele si am vazut conace sub forma de castel, unul era al unui medic pentru ca avea cabinetul chiar acolo.

La Pascani vazand un Kaufland speram la o rotiserie in cautarea puiului pierdut la Iasi. Ghinion, e oras mic, Kaufland cu grill foarte mic. Ne facem cumparaturile pentru seara si continuam spre Motca de unde intram din nou pe drum european circulat. Stiam ca avem de mers aproximativ 30km pe acest drum dupa care urma un drum mai putin circulat spre Gura Humorului. Poposim intr-un varf de deal si dupa ce am mancat si pregateam micul dejun (orez cu lapte si dulceata de trandafiri) pentru dimineata ne prinde ploaia. Rapid intindem corturile si ne adapostim. Ploaia usoara trece dupa jumate de ora, eu termin orezul cu lapte il impart la doi si fiecare si-l pune pe unde apuca pentru dimineata. Vali il suie pe al lui in copac eu il pun in cort. 

Eu mai cercetez ceva pe tableta apoi dam stingerea.

32.jpg

33.jpg

34.jpg

35.jpg

Ziua 10

Cristeşti - Gura Humorului - Vama

80km 375m

 

Dimineata cum plecam, schimbam judetele si intram in Suceava. Dupa cateva sate cotim la stanga spre Gura Humorului. Degeaba ne-am bucurat noi ca e drum mai putin circulat pentru ca asa cum ne avetizase amicul nostru de la Kaufland Iasi, sucevenii nu au respect pentru biciclisti. Soferii se frecau de noi, intr-adevar soseaua nu era prea lata, dar si atunci cand nu venea nimeni din contrasens erau destui care se frecau cu camioanele de noi. Unii soferi chiar erau indignati ca circulam cu bicicletele, ne claxonau si mai sa ne dea jos de pe drum nu altceva.

De la Gura Humorului cotim stanga spre Maramures.

La aproximativ 20km in localitatea Vama, urma sa poposim la bunica sotiei lui Vali.

Am ajuns la Vama in jurul orei 16 si profitand de faptul ca am ajuns din nou in civilizatie facem un dus, ne spalam din echipament, mancam niste sarmale si mergem pe o terasa in sat unde Vali se intinde la doua beri iar eu la o Mirinda si frisca de pe o prajitura.

Ziua urmatoare urmeaza sa ne intalnim la Carlibaba cu un prieten de-al meu biciclist din Bistrita, cu George. Ne punem de acord cu ora plecarii si locul de intalnire de maine si dupa o conversatie cu gazda noastra, ne culcam in pat normal la o ora rezonabila, nu cred ca era inca ora 23. Am alfat ca la doua case de gazda noastra sta un tip ce are si el microbul bicicletei in sange. Din spusele gazdei noastre cred ca am citit povestea lui in care isi dorea sa faca cred 500km fara oprire, din Moldova la Giurgiu si a sfarsit pana la urma prin a face acei km intr-o bucla de 40km in jurul casei. Cred ca nu gasea o masina de suport care sa-i mearga in fata, daca bine imi amintesc...

36.jpg

37.jpg

Ziua 11

Vama - Iacobeni - Cârlibaba - Borşa - Moisei

127km        1373m

 

Dimineata plecam pe ploaie spre Iacobeni. Ploua marunt si suntem informati ca toata ziua o sa ploua. Stim ca avem doua hopuri de trecut: unul mic, pasul Mestecanis inaitne sa ne intalnim cu George si apoi pasul Prislop, un hop ceva mai mare, care cred ca urca pana la 1400m altitudine.

Pornim asadar pregatiti de efort si constat ca sunt cat de cat in forma, nu asa cum ar trebui dar macar nu sunt multi km. Incep sa sesizez o bataie la pedala din stanga si cred ca pedala cedeaza.

Urcam la Mestecanis si spre surpinderea mea, chiar daca era anuntata o zi foarte urata, de sus coboara 4 biciclisti printre care si o femeie.Noi continuam urcarea si dupa doua, trei opriri in care fac si poze, ajungem in varf. Coboram si inainte de Iacobeni facem dreapta spre Borsape un drum mizerabil. La intrare pe drum aveam un panou care ne avertiza ca e drum in lucru dar si unul care ne spunea ca drumul se reabiliteaza cu fonduri UE si termenul de finalziare era august 2013. Ne gandim noi ca urmeaza asadar drum bun, proaspat refacut. Eroare... tot drumulcu exceptia a unui singur km este mizerabil, am circulat ba pe drepata ba pe stanga, pe unde gaseam o portiune mai rezonabila. La un moment dat am depasit si o masina care ca si noi se strecura printre gropi, cu asa viteza se putea merge acolo. 

George avea de facut 90km urcand pana pe al 1400m cred iar noi aveam de facut 75km urcand pana la 1100m ca sa ajungem la punctul de intalnire. George e adevarat ca a pornit cu 20 de minute inaintea noastra dar venea pe un drum judetean prin padure. Am sperat tot timpul ca poate ajugem in acelasi timp sau chiar inaintea lui. Conditia fizica si-a spus cuvantul si George a ajuns cu aproape o ora inainte noastra, asta in conditiile in care avea si el bagaj in coburi, poate nu la fel de greu ca al nostru dar avea coburile pline si el.

Mergand spre locul de intalnire soferi de camion ne tot spuneau ca ne asteapta prietenul nostru mai in fata. Cand calculez ca dupa km ar cam trebui sa fi ajuns la locul de intalnire gasim un biciclist cu coburi dar nu era, el... era un neamt. Bun... mergem mai departe si ne gandim... oare despre el ne vorbeau soferi ? E posibil sa fi ajuns noi inaintea lui ? Dupa o curba cand vad o femeia in curtea unei case izolate intreb daca acolo este intersectia cu drumul de Bistrita iar eu imi confirma si imi spune ca prietenul nostru a stat ce a stat si apoi a plecat mai sus si ne asteapta mai departe. Bun, deci aveam de mers in continuare pana sa ne intalnim. 

Dupa inca 5km ne intalnim cu Geroge care ne-a spus ca ne astepta cu nerabdare si nu stia ce sa mai faca pana ne facem aparitia, il tot chinuia gandul sa o apuce in sus pe munte si sa ne vedem sus. Plecam asadar in formatie de trei sa urcam prin pasul Prislop. Dupa ce incepem sa urcam hotarat eu ii propun lui Vali sa mearga inainte cu George ca sa-si masoare fortele cu adevarat, sa nu stea dupa mine care evident nu eram inca in forma.

Am urcat asadar singur, m-am mai oprit sa fac poze pe traseu si in varf ne-am reintalnit. Aici am constatat ca monoblocul era cel care avea joc. Din cauza ploilor s-au stricat rulmentii de la monobloc. Am inteles ca este o cauza stiuta de probleme cel putin pentru aces monobloc cu rulmenti exteriori de la Shimano. 

Mi-am tras o geaca pe mine si ne-am pus sa coboram. Drumul era foarte prost si nu puteam sa ne dam drumul cum am fi vrut, trebuia sa tragem mereu de frane.

In Borsa ne-am facut cumparaturile pentru spaghete carbonara si friptura iar George mai avea la el doua supe pe care dorea sa le incerce. 

Trecand de Borsa, ne-am oprit la Moisei mai spre maginea satului unde am cerut permisiunea sa stam pe o pajiste cosita. Am pregatit mancarea care s-a dovedit mult prea multa, am testat si supele lui George iar George si-a testat cortul si salteaua pe care nu le mai folosise pana atunci. La recomandarea mea isi cumparase un Thremarest TrailPro de care dimineata s-a declarat foarte incantat. Faptul ca in ziua asta am pedalat alaturi de George ne-a mai scos din rutina si ne-a mai ridicat moralul.

Chiar daca ne pregatisem de o zi cu ploaie, pana la urma doar dimineata si seara inainte de culcare ne-a prins ploaia.

38.jpg

39.jpg

40.jpg

41.jpg

42.jpg

43.jpg

44.jpg

Ziua 12

Moisei - Sighetu-Marmaţiei - Sapânţa - Negreşti-Oaş

126,4km        961m

 

Dimineata ne gaseste pe ploaie. Ne facem fiecare bagajele in cort si iesim rapid cu ele pana la sura langa care ne cazasem. Strangem apoi corturile in ploaie.

Ne despartim la iesirea in sosea, George merge spre Bistrita avand de facut un drum cred ca de 80km iar noi mergem spre Viseu, Sighet.

Avea sa fie cea mai grea zi.

Ploua cu galeata, monoblocul avea joc mare, soferii ne inundau cand treceau pe langa noi, unii mai si claxonau. Problema de fapt era lipsa echipamentului adecvat. Eu ma asteptam sa fie si ploaie, dar asa o ora, doua trei apoi ma gandeam ca urmeaza soare si ne uscam, revenim la normal.

Comandasem niste echipament de la chinezi dar nu a ajuns pana la startul turei, aveam acolo macar niste incalzitoare si protectii pentru papuci. In 20 de km eram ud fleasca, la fiecare pedala faceam fleosc, fleosc iar in fata nu se vedeau decat nori si iar nori. Deja nu mai era nicio placere.

In Sighet am cautat un magazin de biciclete in speranta ca pot rezolva jocul de la monobloc insa am ajuns chiar inainte de ora 13 si nu a maifost timp sa gasim magazinul deschis. Dupa o raita prin Sighet, am iesit pe directia Negresti. Am avut ceva de urcat si in timp ce urcam pasul spre Negresti cred ca pe la ora 17 a stat ploaia. Nu ne venea sa credem ca am scapat si am pedalat pana in varf fara prea mult efort. Incepeam sa luam in calcul oprirea la o pensiune pentru ca aveam corturile ude, se lasa seara si nu vedeam alta solutie rezonabila. 

Am coborat ajungand la Certeze unde m-am minunat din nou de casele oamenilor fara masura. S-au luat la intrecere acolo ceva de nedescris. Le stiam deja dar parca o casa le intrecea pe toate si m-am oprit sa fotografiez o lectie de masura si bun gust *-:) , se vedea ca omul punea pret pe statui...

La iesire din Negresti am gasit o pensiune muncitoreasca unde pentru 80 de lei am primit un fel de apartament. Noi ne-am bucurat ca erau douacamere, aveam dus si apa la bucataria aflata in constructie si am intins cel putin hainele la uscat.

Am hotarat ca de maine Vali sa porneasca urmatoarele doua zile pe cont propriu pentru a fi sigur ca ajunge luni acasa. Mai avea de facut aproximativ 370km si se parea ca alaturi de mine nu o sa-i faca in cele doua zile ramase. 

45.jpg

nu mai sunt lasat sa pun alte poze....

 

Ziua 13

Negreşti-Oaş - Satu-Mare - Carei - Valea lui Mihai - Diosig

152,4km 491m

 

Dimineata plecam fiecare pe cont propriu. Vremea este buna, adica nu musai soare dar macar nu ploua. Mergand cu puls pana la 110 trec de Satu-Mare si ma indrept prin Carei spre Oradea.

Satele sunt altfel aici. Strazile sunt late, casele retrase de la sosea si oamenii vand la porti capsuni si cirese. Magazinele sunt putine siduminica sunt cam inchise.

La Chisineu Cris gasesc un magazin care inca mai era deschis. Cand am iesit am constatat ca am fost ultimul client si s-a inchis si acela. Daca prin sud toti ne credeau straini si ne intampinau cu Ola sau Hello, aici nu mai era ceva neobisnuit sa mergi cu bicicleta la drum lung, eram oarecum in lumea civilizata.

Inainte de Oradea am vazut un camp in care puteam pune cortul. Daca mai mergeam ajungeam in zona industriala a orasului si ar fi insemnat sa traversez orasul si sa mai merg ceva km pana sa gasesc un loc propice pentru campare.

Asadar dupa ce am ales locul, mi-am facut o omleta cu carnati si am asteptat sa apuna soarele ca sa montez cortul. Nu vroiam sa fiu remarcat de straini. Cand soarele chiar apunea si pregatisem deja locul pentru intins cortul, stupoare... pamantul parca era beton, nu puteam infige cuiele in el. A trebuit sa ma mut pe alta parcela la vreo 200m si am intins cortul al limita ca sa nu fiu nevoit sa aprind lanterna.

Noaptea a fost linistita si doar dimineata am fost deranjat de ciori care erau foarte nedumerite de cortul meu. Croncaneau intr-una si pe al 6:30 am iesit din cort. Atunci ele s-au lamurit, speriate au mai croncanit ceva si si-au luat zborul.

Ziua 14

Diosig - Oradea - Chişineu-Criş - Arad

141,2km        265m

 

Dimineata am pornit prin Oradea catre Arad. La iesirea din Oradea am vazut un Carrefour in care stiam ca gasesc pui la rotisor. Acum puteam rezolva problema puiului de la Iasi. Am intrat in Carrefour si alturi de batoane, cornuri cu ciocolata, sana si un Gatorade mi-am cumparat si o jumate de pui rotisat cu cartofi prajiti.

Cu o zi inainte am realizat ca imi daduse sangele de pielitele iesite deasupra unghiilor, semn clar de lipsa de calciu. Degetele ma deranjau mai ales noaptea de cateva zile chiar nu le puteam atinge de ceva ca ma usturau. Acum mergand de unul singur mi-am dat seama ca imi lipseste calciul iar calciul este vital cand pedalezi. Acum incepeau sa se lege toate... asa ca incepand de la Oradea am dat importanta sanei, kefirului si iaurtului.

Numai bine dupa aproximativ 30 de minute a inceput o ploaie scurta. M-am adpostit intr-o fosta benzinarie Rafo unde am reusit sa ma satisfac cu o pulpa si o aripa de pui insotite de cartofi prajiti. Acum eram satisfacut dar mult prea molesit. Dupa inca vreo 10km a trebuit sa ma opresc intrucat pur si simplu nu-mi mai venea sa pedalez, atat de lene imi era. 

Spre seara m-am apropiat de Arad iar la un moment dat m-am luat la intrecere cu norii. Veneau nori grosi exact spre Arad si parea ca ajungem in acelasi timp daca nu cumva norii chiar navaleau peste mine cu vreo 10km inainte de Arad. Am tras tare si am scapat doar cu cateva picaturi, lasasem ploaia in urma. In timp ce fugeam de ploaie am urcat cu pulsul la 135, semn bun....

M-am gandit ca mi-e mai simplu decat sa fortez trecerea peste Arad plus inca vreo 20km, sa raman la un motel rezonabil, castigam si timp si ma puteam odihni mai bine fara teama de ploaie.

Chiar la intrare in Arad am gasit langa o benzinarie un motel la care mi-au cerut 60 de lei pentru camera. A fost foarte rezonabil, camera curata, functionala, nicmic de comentat, ba chiar am bagat si bicicileta in camera pentru linistea mea. Am facut un dus, mi-am spalat hainele si dupa un film scurt m-am culcat pe la ora 22:30.

Vali ajunsese acasa in cursul zilei pe la ora 15 cred.

Ziua 15

Arad - Timişoara - Jebel - Moraviţa - Comorâşte

143,7km        325m

 

Traversez Aradul si merg spre Timisoara. Drumul european este foarte aglomerat si nu e nicio placere sa te dai cu bicicleta pe el. Noroc ca pana la Timisoara sunt mai putin de 60 de km si scap repede de aglomeratie.

In Timisoara opresc la un magazin de biciclete unde pentru 100 de lei mi se schimba rulmentii la monobloc. Mi se arata ca a intrat apa si eraplin de rugina acolo.

La 20 de km de Timisoara, la Jebel, ma abat din drum si intru la Vali acasa. Stau sa-mi trag sufletul o ora pe un fotoliu confortabil si mai schimbam o vorba, apoi plec mai departe in directia Oravita dar stiam ca urma sa opresc inainte de Oravita pentru campare.

Drumul nu mai este foarte aglomerat dar este destul de rau din cauza ca a fost imprasitat pietris iar pe margine acolo unde sunt nevoit sa merg cu bicicleta scutura destul de tare.

Intru in judetul Caras-Severin si incep sa apara dealuri si livezi. Ma simteam mai bine decat in zilele precedente asa ca am tras de bicicleta pana la lasarea intunericului care m-a prins in Comoraste.

Acolo am decis sa incerc si varianta de a dormi la taran in curte si cand vad o taranca ma si duc repede la ea sa-i spun despre ideea mea. Eaimi arata intre casa ei si a vecinei un loc cu iarba cosita si imi spune ca nu e nicio problema daca imi convine sa pun cortul acolo. Eu bucuros ca sunt intre oameni si in siguranta pun cortul, folosesc din nou servetelele umede si ma bag la culcare multumit de locul ales. Era perfect drept, nu ploua, liniste, precis ca aveam sa ma odihnesc ca lumea pentru ziua urmatoare.

Eroare... La ora 2 noaptea un catel se posteaza la 10m in fata cortului meu si latra ... si latra... eu astept sa termine iar el latra... A latrat o ora, apoi am adormit iar. La ora 4 cine vine ? Acelasi catel, se posteaza in fata cortului si latra.... Astept sa termine dar vad ca e la fel de hotarat ca prima data. Ca urmare, dupa 20-30 de minute de latrat, ies din cort si arunc dupa el cu o cutie ce am gasit-o la indemana. A scheunat, a fugit si nu a mai aparut. Linistea nu a durat prea mult pentru ca la ora 4:30 incep sa cante cocosii. Deci de odihna prea multa nu am avut parte din nou....

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ai scris prea mult intr-un post si ai introdus prea multe poze. Este setata o limita ce nu poate fi depasita.

 

Trebuia sa faci mai multe posturi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 16

Comorâşte - Oraviţa - Moldova Veche - Şviniţa

140km 679m

 

Plec putin obosit din Comoraste, asta dupa ce imi iau portia de iaurt de dimineata. Plec cu gandul ca am de traversat niste dealuri dupa careurmeaza Moldova Noua si Dunarea.

Pana la Oravita am drum in constanta urcare. Drumul pare drept dar constat ca inainte de Oravita chiar mut lantul pe foaia cea mai mica. La Oravita intru la Lidl de unde  imi cumpar ingrediente pentru 3 sandwichuri cu piept afumat, cascaval si salata verde. Nu uit fireste de iaurt si beau pe loc unul. 

Ma pun gospodareste pe drum stiind de la Vali ca urmeaza o panta faina despre care spunea ca l-a terminat, ca parea ca nu se mai termina. Pe malul Nerei m-am oprit la un picnic si mi-am preparat sandwichurile. Doua le-am dat pe gat instant iar pe al treilea l-am pastrat pentru mai tarziu. Apoi m-am apucat de urcat panta ce l-a doborat pe Vali.

In timp ce urcam ma pufnea rasul gandidu-ma la ce imi spusese. Intr-adevar erau serpentine scurte si nu vedeai prea departe de urmeaza si mi se parea normal ca dupa vreo 10-20 de serpentine sa te astepti sa ajungi in varf. Acum eu stiam ca panta e mai lunga si eram pregatit. Gresit... dupa inca cativa km am inceput sa ma enervez ei eu... bine, bine, panta lunga, dar chiar nu se mai termina ? Deja mai aveam doar doua inghitituri de apa si habar un aveam cat mai urmeaza sa urc. Am tot bombanit si am trecut de la zambete la bodoganeli si ma miram ca stiind de la Vali ca e o panta lunga uite ca tot am fost si eu surprins de lungimea ei, chiar parea sa nu se mai termine. Dupa ce am mai mers cam inca 1/3 peste cat consideram eu ca era rezonabil sa fie acel deal, am ajuns in varf, de acolo am schimbat vitezele si mi-am dat drumul la vale cu sete.

Am ajuns in sfarsit dupa 27 de km in primul sat si am intrat in magazin cautand apa si inghetata. Mi-am revenit oarecum si am continuat spre Moldova Noua, apoi catre Orsova.

Am ajuns la Dunare iar pe malul ei am gasit foarte multi pescari, unii veniti de departe cu familiile la picnic si pescuit. Au inceput sa apara din nou serpi calcati pe sosea. Stiam ca Mehedinti este patria viperei si nu eram prea incantat de ce vedeam.

Am mers cativa zeci de km pe malul Dunarii iar satele se rareau, apareau cam la 20 de km unul de altul iar pescarii disparura cu totii. Pana la Orsova mai aveam aproximativ 80 de km si ma gandeam ca nu pun cortul orice ar fi, daca nu gasesc niste pescari pe malul Dunarii cum vazusem cu zeci de km in urma, nu ma opream pentru noapte si preferam sa merg pana dupa miezul noptii numai sa ajung la Orsova inapoi in civilizatie.

Aici pe malul Dunarii nu aveam nici semnal la telefon si nu ma simteam deloc consortabil intre atatia serpi. In plus pe marginea drumului erau numeroase afise cu natura zonei si la capitolul fauna era mentionata cu mandrie si vipera cu corn. Pai cum sa stau eu cu cortul, singur fara semnal in patria viperei? 

Din fericire dupa vreo 10km de Svinita, trecand pe un pod am vazut doi pescari pe malul Dunarii. I-am intrebat daca pot sa ma alatur lor pentru noaptea asta si nu avut nimic impotriva chiar daca erau putin cam mirati de aparitia si cererea mea. Am fript niste mici pe care i-am impartit cu ei dupa care am ales o stanca dreapta chiar pe malul Dunarii si am hotarat sa dorm direct pe ea doar cu salteaua si sacul de dormit. Puteau sa vina tantari, numai de vipere sa nu am parte. Pescarii mi-au spus intai ca da, sunt vipere dar ele fug de oameni iar oamenii fug de vipere. Dupa 5 minute insa au completat: numai sa nu calci pe vreuna pe coada ca atunci te musca.... Pai tocmai asta era problema... eu de unde sa stiu ca nu am vreo vipera prin iarba pe langa picioare ???

Eu am facut posturi separate, insa site-ul mi le-a pus in acelasi post pana cand am fost intrerupt de postarea altcuiva. Oricum o rezovam atunci...

60.jpg

61.jpg

62.jpg

63.jpg

64.jpg

65.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Exista si o perioada de timp, cam maricica, in care doua porturi consecutive se unesc automat.

E introdusa pentru a impiedica unii useri sa posteze repetat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intai si intai asa am pornit ideea dar atentie, nu atat din punct de vedere al performantei ci din cauza ca si 15 zile sunt multe pentru a terupe de munci.

Apoi am scris ca nu e batuta in cuie perioada sau km/zi si ma pot lungi la 17 zile.

Ulterior am modificat planul si am pus pe harta care apare in primul post modificarile iar traseul a fost gandit pentru 18 zile. S-au facut intr-adevar 18 si jumate si cu km mai putini.

Cel mai mult m-a tras in jos problema cu calciul care pur si simplu nu imi permitea sa merg decat la nivel de avarie. Am recunoscut ca am mers la 75% din ce mi-am propus dar eu totusi consider in regula si rezonabil. Nu am vrut nici sa fac rabat de la privit colo si colo pentru ca vreau sa raman cu amintirea locurilor si nu cu cea a ceasului sau a asfaltului.

Morala este ca intodeauna apare ceva neprevazut. Nu cred ca ma fac de ras nici cu 137km pe zi media si 745m diferenta de nivel timp de 18 zile cu bagaj si campare la cort in conditii de avarie pe cea mai mare parte de drumului.

Erau propusi 180km pe zi, adevarat dar asa a fost sa fie, daca nu renuntam la iaurturile de dimineata si daca foloseam macar pastilele Isostar e posibil sa nu fi avut caderea de forma din mijlocul turului.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Alimentatia nu a fost prea buna, conservele, pateurile si altele asemenea, mai mult incurca decat ajuta.

Ar trebuie sa te orientezi spre o dieta mai sanatoasa si mai usoara, mai ales ca ai cateva kilograme in plus. E greu sa mergi la deal cu bagaje multe si cu burta mare, nu-i asa?

Oricum, tura ta e o mare performanta, pe care putini ar putea-o egala. 180km/zi era de-a dreptul nerezonabil si trebuie sa recunosc ca si 137km/zi, cat ai reusit, reprezinta o valoare de invidiat. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oricum, o experienta frumoasa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

dupa ce colegul de tura a scris atat de detaliat, vin si eu cu mici adaugiri (ale zilelor pe care le-am parcurs singur), cateva poze in plus (nu la fel de reusite) si cu aceeasi convingere: 180-200km/zi sunt realizabili timp de 2 saptamani. atasez urmatorul link, cu speranta ca nu incalc vre-o regula a forumului.

Edited by Trevizes
link sters

Share this post


Link to post
Share on other sites

Speranta moare ultima ... dar nu e voie cu linkuri la cicloturism

 

----------------------------

 

Felicitari sincere pentru tura, mai ales pentru ca e greu sa te rupi pentru asa un hobby 17 zile de la casa, serviciu ....

 

Oarecum ce am spus s-a adeverit, 200 de km/zi timp de 15 zile consecutive este foarte dificil.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi-am mai amintit doua lucruri poate nu lipsite de importanta:

1. Bugetul meu pentru tura a fost de 1400 lei. Din banii astia am cheltuit 100 de lei pentru rulmentii de monobloc, 60 de lei pentru un pantalon cu bazon din Lidl si o pereche de manusi. Au ramas astfel strict pentru cheltuieli curente 1240 de lei. Am platit din ei 85 lei pe doua moteluri iar pe apa cred ca am cheltuit in jur de 200 lei pentru ca am baut mereu apa plata din magazin si doar in zona muntilor m-am incumetat sa beau apa de izvor.

2.  Am preferat spre sfarsitul turei sa mananc seara inainte de a pune cortul. Astfel faceam firmituri mirosuri si alte mizerii in timpul zilei (pe la ora 18-19) in alt loc decat cel in care puneam cortul. Mi-a mai convenit si pentru ca dupa ce simteam ca sunt indopat ma puneam din nou la pedalat iar intr-o ora chiar daca la inceput mi-era greu, disparea senzatia de disconfort si nu ma mai simteam plin. In plus era mult mai convenabila o campare ingonito fix in amurg care nu dura mai mult de 15 minute, cand doar puneam cortul, ma stergeam, schimbam si ma instalam in sacul de dormit. Am eu fixul asta de a nu fi vazut cand pun cortul.

 

Referitor la alimentatie tin sa spun ca ma consider cunoscator si nu m-am bazat pe conserve ci acestea au fost exceptia. Nu stiu daca am mancat in 4 zile conserve. Regula au fost cerealele sub forma de cereale integrale de ovaz cu fructe uscate sau batoane naturale fara zahar adaugat de regula iar in ultima instanta batoanele cu cereale Nestle, apoi smochine, ceva alune, paste sau orez si pentru seara cateodata proteine din carne (de care incerc sa ma feresc insa pe cat posibil). Intre conserve observati ca intr-una din zile a fost zacusca si pana la proba contrarie, daca pe borcan nu apar aditivi tind sa-i cred ca au folosit doar legume si le-au sterilizat. am mai consumat si suficenta inghetata pe care o situez cumva intre toxic si permis, dar mai mult spre permis. Da, am inghitit si toxine sub forma de energizante, sub forma aditivilor din conserve (dar cred ca o singura data am consumat pateu, de doua ori costita cu fasole) si din supele instant sau a cartofilor prajiti si cabanosului din Kaufland. Am combatut si cu ceva fructe: banane, capsuni, cirese si portocale. Nu pot sa mananc chiar numai ce e corect de mancat mai ales atunci cand sunt epuziat dupa o zi intreaga de ploaie. Am ales conservele atunci cand nu-mi ramane timp sa-mi pregatesc o mancare mai rezonabila (observati ca mi-am facut si mazare spre exemplu). Cred ca am mancat asa de nota 7,5 sa zic, adica acceptabil dar nu condamnabil.

 

Cu doua bagaje e chiar foarte greu la deal si sunt constient de asta, dar aici e alta poveste. Tind insa sa scap de unul din bagaje, sper sa am si succes...

 

In ceea ce priveste ritmul de 180km/zi eu consider ca este perfect realizabil de un om obisnuit chiar daca eu nu am facut aceasta medie acum. Consider in continuare ca am mers multe zile in sistem de avarie iar eu suspectez caderea de calciu. Colegul de tura poate sa va confirme ca a mers mai tot timpul dupa mine cu frana de mana trasa, observati ca dupa ce ne-am despartit a revenit la peste 200km pe zi. Uitati-va ca si eu in penultima zi am mers peste 200km. Este perfect realizabil insa nu garantat pentru ca omul nu este masina si nu avem beculete care sa ne spuna exact ce ne lipseste, noi simtim o slabiciune si avand si mintea confuza ne e greu sa ne dam seama exact si la timp care e problema. De aveam un medic langa noi sunt convins ca nu pateam chestia cu mersul pe avarie. 

Adevarat insa ca la un 150km pe zi iti permiti si sa mergi pe avarie, sau mai pe romaneste spus poti cadea in 2-3 sau mai multe greseli pe care le mai poti suporta, ori de alimentatie, ori de organizare.

Daca acum ar fi sa-mi fac planul pentru un tur al Romaniei as palnifica 140km pe zi si sunt convins ca as face 150. Nu as mai face anumite greseli dar foarte posibil sa cad in altele. Asta numesc eu experienta si pentru asta am scris aici, ca altii care au in cap astfel de idei sa ia startul cu un avans fata de mine.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@ngorgan, ti-a dat eroare forumu' fix la poza cu palatu' din Certeze. Daca se poate te rog... :-

 

Felicitari!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cateva cifre:

2313km - parcursi

13km - altitudine castigata per total

16 zile - a durat tura

144.5km - media pe zi

75km - cei mai putini km parcursi intr-o zi

242 - cei mai multi km parcursi intr-o zi

4.3kg - cat am slabit

2 - traversari cu bacul, probleme aparute la bicicleta: mic joc in monobloc si in roata fata

0 pene, incidente, accidente

0.5 litri motorina - bun consum pentru km astia :) (curatat lant, pinioane, foi)

1 - PRIMA MEA TURA :)

7 luni - de la achizitionarea bicicletei si inceperea "antrenamentelor" pentru tura pana la terminarea ei :)

500ron - bugetul turei (aici intra si 2 nopti de cazare la pensiune)

 

Ziua 1 (18.05.2014)

La ora 8:00 eram gata de plecare. Prima jumatate a zilei o consider destul de facila, am facut drumul respectiv in nenumarate randuri, atat cu bagaj cat si fara.

Dupa 4h si 30min eram la Oravita, unde socru-miu ma astepta cu o sticla de apa si cu intrebarea: "bine, dar unde sunt ceilalti oameni care participa la tura" :))

La cat am mancat pe parcursul primei zile mi-e greu sa cred ca am dat jos vre-un kilogram (ma atentionase Nicu despre o iesire de-a lui in care neglijase mancarea si isi stricase ziua respectiva).

Fara frica ca o sa intru pe acid lactic am facut 200km (199.6), cu 1473hm si un puls intre 125-145.

Fara prea multa experienta cu cortul, credeam ca acolo o sa fie principala problema. Dar, somnul la cort mi s-a potrivit ca o manusa, asa ca dimineata eram gata pentru urmatoarea zi

 

 

Ziua 2 - 175km, 1508hm

Trezirea la 6:30, plecarea la 8:00, dupa ce am mancat iaurtul, am impachetat cortul si curatat lantul.

Avea sa fie cea mai grea zi din tot turul. Aici am descoperit si cea mai mare problema  din tot turul: EU; adica moralul meu, nu m-am resimtit fizic, bicla nu mi-a pus probleme... Am fost la un pas de a renunta. Aici s-a vazut lipsa de experienta (zic eu).

Alte cifre? 2 - americani cu care m-am intalnit.

Primul a fost Jery , care facea o tura de la Istambul (venise din SUA cu avionul) la Paris (cel mai probabil Paris, dar nu era batut in cuie itinerariul si nici destinatia).

Al 2-lea Barry (cu un accent pronuntat pe R). Fusese prin Romania cu bicicleta. Ce-i ramasese in minte? Cainii... "prea multi caini", "caini rai" spunea el. In ziua asta si pentru mine au fost multi; unul mi-a incercat si bagajele cu dintii.

Mi-am pus cortul pe un drum secundar in apropiere de Poiana Mare si cum e normal, in jur de ora 21:00, cand eram gata de culcare, trec 2 tineri. Dupa o discutie de vreo juma' de minut sunt intrebat si din ce tara sunt :D (da, vorbisem in romana pana atunci, dar se pare ca romana mea nu e cea mai buna).

Era prea tarziu sa caut alt loc de campat asa ca am legat bicla, am bagat roata din fata sub cort sa pot sta toata noaptea cu mana pe ea si am dormit dus si in noaptea asta. A, nu au dat peste mine nici serpii, despre care m-au avertizat cei 2 tineri

 

Ziua 3

210km mi-a aratat ciclocomputerul, se pare ca au fost doar 205. A fost o zi grozava; moral ridicat (doar urmatoarea zi o sa ma intalnesc cu Nicu si o sa mai pot schimba o vorba pe drum), am trecut usor de 200km, poate si datorita terenului destul de plat.

Cuvantul zilei? OLA... toti copii saluta, unii chiar sar in fata bicicletei si raman asa tintiti in mijlocul drumului; e vre-un joc pe care nu-l stiu?

Azi resimt dureri musculare la nivelul membrelor inferioare; in timpul noptii o sa ma doara umerii si antebratele (singura data in tura). Dar e ceva care trece dupa cateva secunde de pedalat asa ca nu bag in seama. Ma intreb insa cum de am intrat in zona anaeroba, din moment ce nu am trecut de 145bpm

Din "goana" bicicletei aud o invitatie la bere. Astrele sunt in pozitie favorabila pentru o bere, mai am putin pana trebuie sa pun cortul asa ca optez pentru bere, exclus totusi sa raman la un pahar de vorba asa ca adaug o bere la cumparaturile pe care le fac pe ultimii 10km

 

Zilele 4-14 au fost descrise destul de frumos de Nicu

 

Ziua 15

Cei mai multi km parcursi intr-o zi (si din tura si din totdeauna)- 242 conform strava in 12h de pedalat.

Luni, 02.06.2014 trebuie sa fiu acasa, asa ca stabilesc cu Nicu sa ne "despartim" pentru restul turului.

Dupa obisnuitul curatat al lantului, ne zicem drum bun si pe aici mi-e drumul.

A fost o zi superba de pedalat, fara diferenta mare de nivel, calitatea drumului exceptionala. La inceputul zilei a fost un vant din NV cu o viteza intre 10-20mile pe ora, dar nu a fost un impediment din moment ce a fost la inceputul zilei iar dupa ce am trecut de Oradea, am avut parte de vant din spate. Norii m-au insotit toata ziua si ma asteptam ca la Oradea sa ma prinda ploaia; nu a facut-o.

Ce m-a surprins in ziua asta? Mi-a fost foame toata ziua, desi am urmat acelasi meniu ca totdeauna. Asa ca am oprit in Kaufland-ul din Carei unde am luat 2 meniuri cu, carnati si mai apoi si in Oradea unde am incercat micii si un meniu touring; si astea pe langa o punga de alune, curmale si ceva samburi de nuci.

Unde am intampinat probleme? La gasirea locului de campat. Totul e plat, cel putin asa mi-a parut. Ies pe un drum laturalnic si reusesc sa-mi blochez rotile de la bicicleta de la atata noroi (plouase se pare in cursul diminetii), motiv pentru care am impins-o cateva sute de metri pana am gasit locatia de pus cortul.

In seara/noaptea asta nu a trecut nimeni prin zona (de, e Duminica si nu vine lumea pe camp). Si acum ma intreb cum pot dormi asa de bine in cort.

 

Ziua 16

Restul de 136km ii parcurg in 6h, pulsul numai pe la 140 a stat.

Dimineata imi ia o ora curatatul lantului si al cauciucurilor + sabotii de frana care erau plini de noroi de jur imprejur.

Sunt felicitat de fratemiu pt tura (cine stie, poate anul viitor mergem impreuna).

Cele mai frumoase lucruri din toata tura au fost: intrezarirea orasului Timisoara si momentul in care mi-am vazut familia. Pe langa multumirile pe care i le aduc lui Nicu pentru ca a facut posibila realizarea acestei ture trebuie sa le multumesc sotiei (care desi s-a impotrivit mult timp acestei evadari) si fratelui care m-au sustinut moral de fiecare data cand am avut nevoie.

 

Ca si incheiere: dupa cum spunea Nicu - "Daca tu reusesti turul (dupa doar 7 luni de la achizitionarea bicicletei si inceperea antrenamentelor), atunci oricine poate face acest tur" - DE ACORD

Desi nu au fost 180-200km/zi (media fiind doar de 144) per total este o tura din care am invatat ca nu conditia fizica este principalul impediment (7 luni nu pot fi considerate de ajuns pentru a-ti crea o conditie fizica exceptionala) intr-un astfel de proiect ci moralul (in primul rand), familia si prietenii.

 

post-16318-0-12625300-1402335753_thumb.jpg

post-16318-0-88314200-1402335837_thumb.jpg

post-16318-0-30722500-1402335966_thumb.jpg

post-16318-0-11088500-1402336085_thumb.jpg

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

O tura interesanta, cu un consum deosebit, cu fotografii frumoase si cu un epic ce mi-a dat de gandit: pentru tine, in mod cert o experienta deosebita ce te poate pregati pentru viitor. M-au amuzat in mod cu totul deosebit "dujmanii" somnului :D

Imi recunosc insa, cu aceasta ocazie, si limitele: este o distanta mare parcursa in fiecare zi si care m-ar priva de obiective pe care mi le doresc vazute, chiar daca nu au cum sa fie foarte multe mai ales in zonele de campie / camp. 

Iti doresc ture cat mai frumoase in continuare si, intrarea in rutina camparii si a somnului in orice conditii. 

In final, iti multumesc pentru povestea spusa intr-o frumoasa limba romana :)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@ngorgan, cu toata smerenia si sinceritatea ce ma-ncearca, tin se te anunt ca dupa 17 ani in care m-am frecat doar pe MTB, in urma impartasirii acestei experiente esti responsabil de faptu' ca astazi mi-am luat cursiera! Pe datorie!!! Nu glumesc, povestea ta mi-a facut pofta si am actionat in consecinta.

Sa-mi fie-ntr-un ceas bun si sa ma fereasca 'mnesau de camioane si alte obiecte contondente de aceeasi factura.

 

Si cum am mai zis, si nu vad ce m-ar impiedica sa-ti mai spun o data: FELICITARI!!!! Esti idolu' meu si nu exagerez cu nimic. Numai bine!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte frumoasa tura. Felicitari. Off; am vazut ca ai avut probleme cu calciul, iar colegul tau nu si am aflat de ce; pentru ca......BERE

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ngorgan

 

In primul rand, (cu intarziere) felicitari pentru tura si din partea mea.

Nu a fost chiar o tura pe gustul meu datorita numarului mare de km parcursi intr-o zi, insa efortul depus merita toata apreciere.

 

In al doilea rand, doua intrebari:

 

1. Ce cort ai?

Te rog, ne poti da cateva detalii.

 

2. Poti sa ne spui mai multe despre ligheanul de la Ortlieb.

M-ar interesa in primul rand cat de mic se pliaza.

 

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Referitor la echipamentul de campare:

 

Cortul este Hoolie 2 de la Terra Nova, cantareste cu tot cu folia de protectie ce am cumparat-o separat, cred ca 2,7kg ambalat cu toate:

http://www.terra-nova.co.uk/tents-and-spares/all-tents/hoolie-2-tent/

La sportsdirect.com cred ca l-am gasit cel mai ieftin

Sunt multumit de cat de mic se face pachetul, cu tot cu foaia de protectie sa face un cilindru cam de 40cm inaltime si 15cm diametru. 

De montat il montez relativ repede si simplu, poti mentine camera interioara atasata si atunci bagi doar betele in folia exterioara si il ancorezi cu destul de putin cuie.

Singurul lui dezavantaj este ca nu se sustine singur si trebuie musai ancorat, insa am trecut peste acest neajuns pentru ca se impacheteaza destul de mic si incape linistit intr-unul din coburi impreuna cu salteaua, sacul de dormit si o rogojina. El este de doua persoane si pentru mine plus bagaj este perfect. Cand merg cu sotia folosim un Hoolie 3 iar in Hoolie 2 bagam copilele (2 copile de 6 si 10 ani). Pentru ca e verde si nu e nici prea inalt nu sar in ochi si ma gandesc ca omul poate trece cu privirea peste el fara sa-l remarce.

 

Salteaua este un Thermarest Trail Pro Large de care sunt extraordinar de multumit, se umfla singura, o bag in cort si desfac ventilul iar pana ma bag si eu in cort se umfla 90%. Mai bag 4 pana la 6 pufuri cu gura si e gata; nu simt nimic sub ea, piatra, radacina, denivelare, se absoarbe totul foarte bine.

http://www.cascadedesigns.com/therm-a-rest/mattresses/trek-and-travel/trail-pro/product

Salteaua are o rezistenta termica foarte buna R=5 si am curaj sa o pun oriunde ca nu o sa simt rece de jos. Poate la cifre mai sunt si altele saltele ca asta dar din ce am citit de la calatori in jurul lumii, Thermarest este singura care este si durabila, restul dupa cateva luni de campare continua au cedat, materialul din ele se distruge, se deformeaza.

 

Sacul de dormit are plasa pentru tantari, se pliaza foarte mult si e un pachet putin mai mare decat palma, este un Snugpak Travelpak Traveller. Eu am dormit bine in el doar cu tricoul pe mine si pe malul Dunarii cand noaptea cred ca au fost cam 7-9 grade. Nu e pentru nopti prea friguroase insa pentru ce-mi trebuie mie este perfect

http://www.snugpak.com/outdoor/travelpak-traveller

 

Ligheanul pliant isi merita banii, se pliaza intr-un dreptunghi de 29cm x 14cm iar in grosime are 2cm. 

http://www.ortlieb.co.uk/folding-bowl.html

Mi se pare durabil si asa vorbesc toti despre el. Este dintr-un material impermeabil gen plastic care insa are incorporata o tesatura din cate ma prind eu. Apoi mai este si stabil, pentru ca era sa cumpar un lighean rotund despre care multi s-au plans ca nu e stabil si nu poate fi folosit ca la orice miscare da pe afara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari pentru tur, e adevarat ce spui despre calciu, am avut si eu momente in care nu stiam de ce merg asa prost si asta era. Tot din cauza lipsei de calciu mie mi s-a intamplat sa am dureri musculare zile la rand, la piciorul drept. Initial am crezut ca e o intindere de ligamente, dar era de la lipsa de calciu.

Cred ca de acum cand plec in tura pun dimineata o pastila de calciu efervescent in primul bidon de apa.

 

Ceea ce ai facut este de admirat, cei care pleaca in ture mai lungi nu depasesc de regula 80-100 km / zi. Tot respectul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.