Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

Recommended Posts

Ziua 1
Brasov - Targoviste - Titu - Bucsani
188km   1387m
 
Am plecat din Brasov putin cam tarziu, la ora 8. Am plecat cu o bicicleta cu cadru Bocas echipata Deore, cu doua coburi Crosso din cordura de care sunt foarte multumit si o geanta de ghidon Vaude cred ca de 9 litri. Bagajul insuma 18,5kg iar bicicleta goala 18kg. La greutatea asta se adaugau inca vreo 3kg reprezentand apa si mancare.

Am inceput sa urc usurel de cum am plecat din oras si ma gandeam ca ma asteapta doua urcari in ziua asta: una pana la Predeal si alta de la Sinaia spre Târgovişte. Consideram atunci ca ziua asta impreuna cu ultima sunt cu urcari si poate ceva pante pe la Borşa si între Silistra şi Mangalia. Aveam să constat ca aproape în fiecare zi aveam de urcat.

Am făcut prima poză la Cotul Donului, înaintea serpentinelor ce duc la Predeal. Am urcat nesperat de uşor până la Predeal.
După Predeal am întâlnit din contra-sens un pensionar cu coburi, după steag posibil din Elveţia. Majoritatea cicloturistilor aveam sa-i vad in sud, cu exceptia acestuia si a inca unui neamt pe la Carlibaba.

Dupa ce am urcat si panta ce incepe chiar din Sinaia, stiam ca pana la sfarsitul zilei aveam doar de coborat.

Cand urcam eram cu ochii la puls sa nu depasesc 145 cat imi fixasem limita. In restul zilei mentineam un puls intre 130 si 140. Avea sa se dovedeasca prea mare acest puls pentru atat de multe zile consecutive de pedalat. Ca sa aveti si reper in ce inseamna pentru mine acest ritm, pulsul minim il am 44 iar cel maxim 186 (la 39 de ani este in regula zic eu).

Am trecut prin Moroeni, prima localitate din Dambovita unde aveam sa constat ca 99% din populatie este formata de una din minoritatile conlocuitoare. Mi-a parut rau ca nu am facut o poza pentru ca e greu de descris cum poate arata Moroeni.

Am trecut prin Targoviste dupa care am luat directia Titu unde era planificata oprirea pentru cumparaturile de seara. Pe la 15:30 cand deja ma batuse de ceva vreme soarele in cap, am luat o pauza de 30 de minute la umbra.
Pe drum am mancat batoane cu cereale, smochine si alune. De la Lidl din Titu mi-am cumparat 24 de mici (credeam ca 12 mici cati erau intr-o caserola nu imi vor fi de ajuns).

Planificasem oprirea pentru noapte intr-o padure de langa Milcovatu dar din cauza ca am plecat tarziu imi lipsea cam o ora ca sa ajung pe lumina la respectiva padure. Am inceput sa caut un loc pentru campat pe la Crevedia. Satul a fost foarte lung si cum s-a terminat nu a fost niciun kilometru si a inceput urmatorul. Am facut o incercare sa ies chiar din sat pe un drum ce ducea la o pepiniera insa dupa 500m a navalit peste mine o armata de tantari care m-a facut sa-mi schimb locul. Aveam la mine o bratara contra tantarilor dar am constatat ca o armata de tantari chiar un se impiedica de bratara mea deloc. In Germania am vazut o unsoare contra tantarilor si pe viitor o sa incerc sa folosesc o astfel de crema.

Deja se cam intuneca si la un moment dat am vazut un drum secundar ce trecea pe langa o ferma si traversa un deal. Am luat-o pe drum si cand am vazut niste capite de paie m-am pus langa ele gandind ca la lumina noptii cortul meu o sa para tot o capita pentru cineva neavizat. Am invatat de la calatori mult mai experimentati ca mine ca ori pui cortul undeva unde nu te vede nimeni ori daca esti la vedere te duci intai si ceri permisiunea proprietarului pentru a instala cortul asa incat si tu sa cunosti cu cine ai de a face si si el sa stie ce e cu tine, sa nu existe temere reciproca pentru ca unul nu cunoaste intentiile celuilalt.

Intai am fript micii si banuiesc ca am raspandit pe tot campul un miros atragator pentru animale. Nu am reusit sa mananc decat jumate din micii pe care ii cumparasem. Am pus cealalta jumate cateva capite mai incolo gandind ca daca vine un animal atras de miros sa se serveasca dupa pofta inimii si sa nu ma deranjeze la cort.

Am instalat apoi cortul, m-am sters cu servetele umede, m-am schimbat si m-am bagat la prima noapte in cort. Mi-era teama pentru bicicleta, nu cumva sa raman fara ea pana dimineata. Legasem bicicleta cu un lant cu cifru dar un lant de 100g, ceva asa cat sa impiedice un om obisnuit sa plece cu bicicleta dar ceva de care sa se impiedice un om hotarat.

Noaptea a fost fara evenimente, nu a plouat doar un catel a venit pe la ora 2 si s-a ospatat cu restul de 12 mici.

Pentru prima zi ceasul imi arata ca am ars 10700 calorii iar eu am inghitit dupa calculele mele putin sub 4.000 de calorii restul consumandu-se din depozite. Pana la sfarsitul turului aveam sa slabesc 8,5kg.

00.jpg

01.jpg

Ziua 2
Bucsani - Giurgiu - Oltenita - Spantov
157km 619m
 
Dimineata aveam sa constat ca pe cort era multa roua si a trebuit sa-l scutur, sa-l sterg si sa astept putin sa se zvante la soare. Cred ca m-am trezit la 6:30 si am plecat in jur de ora 7:30. Chiar cand plecam de la locul faptei au sosit intr-o caruta propietarii terenului cu care m-am salutat si apoi mi-am vazut de drum. Nu lasasem in urma mea absolut nicio urma, poate doar mirosul de mancare.

Am continuat sa merg spre Giurgiu unde trebuia sa ma intalnesc inainte de pranz cu tovarasul de calatorie din Timisoara, Vali.

Vali a ajuns la locul de intalnire cam cu o jumatate de ora inaintea mea si ma astepta curatandu-si lantul. Am mancat la Kaufland cate o portie de mici si cate doua oua fierte primite de Vali de la o taranca, apoi am plecat spre Oltenita.

Primii 10km au fost aglomerati insa dupa ce am luat-o pe drumul spre Oltenita a fost cat de cat liniste.
Am constatat atat eu cat si Vali ca nu ne vine usor sa mentinem pulsul cu care eram fiecare obisnuiti. Mie imi era chiar mai greu decat lui Vali sa mentin pulsul peste 130 si imi tot venea sa merg cu el pe la 120.

In jurul orei 17 am cumparat de la Lidl Oltenita cina, respectiv ingrediente pentru spaghete carbonara si mici (ii facusem pofta lui Vali de mici povestindu-i ziua precedenta), apoi servetele uscate si umede si iaurt pentru dimineata.

Planul era sa ajungem la Calarasi langa bac insa am constatat pe parcurs ca lucrurile nu merg cum au fost planificate si am oprit in satul Spantov, dupa 157km parcursi. Inainte satului am vazut un drum care urca in camp, sus pe deal si am luat-o pe el. Am vrut sa ne indepartam cat de mult de ochii curiosi si am mers mai mult de 1km cred prin camp pana cand am vazut un loc rezonabil, langa o vie. Credeam ca suntem suficent de departe de sat insa dimineata am constatat ca noi pe deal tocmai trecuseram in cealalta parte a satului si prima casa era cam la 200m de noi.

Inainte cu un sat opriseram si am umplut dusul solar cu 20 de litri de apa. Dupa ce am pregatit spaghetele si micii am facut un dus si am spalat un rand de echipament (folosesc un lighean pliant de 10 litri de la Ortlieb care s-a dovedit util in tura). In a doua zi ceasul mi-a aratat ca am ars ceva peste 7000 de calorii, ritmul era mai slab decat in prima zi.
Ne-am culcat cred ca pe la ora 22:30 iar noaptea nu am avut nicio problema.

03.jpg

04.jpg

Ziua 3
Spanţov - Călăraşi - Ostrov - Baneasa - Lespezi
118,9km  503m  traversare cu bacul
 
Dupa un mic dejun constand in cereale cu iaurt, am ridicat tabara si am plecat spre Calarasi cu gandul ca avem de recuperat intarzierile fata de plan. Dimineata oricat incercam sa fiu operativ nu reuseam sa strang tot echipamentul inaintea lui Vali si cred ca in general ne trebuiau intr o ora jumate si 2 ore de cand ne trezeam si pana eram la sosea.

Am inceput ziua cu vant din fata, cu constatarea ca nu pot forta pulsul dincolo de 130 si ca nu puteam recupera intarzierea. Am incercat cu inghetata, cola, fructe dar nu se schimba nimic iar Vali era mai in forma decat mine.
La un moment dat m-am oprit sa fotografiez niste de tigani instalati in trei corturi mari in apropierea drumului, ca doar semenam la stilul de viata nomad, iar ei au crezut ca suntem straini si vreo doi au venit in fuga spre noi cerandu-ne tigari.

La Calarasi am fotografiat niste pescari care pescuiau intr-un loc in care drumul disparea sub apa. Din ce stiu in acele zile se daduse drumul la apa de la Portile de Fier ca sa se poata astepta o viitura anuntata din Serbia.
Am trecut cu bacul Dunarea (12 lei pentru fiecare bicicleta) si am mers apoi chiar pe langa granita cu Bulgaria. Drumul era in Romania, iar pe marginea lui era fasia de frontiera intre doua garduri de sarma ghimpata aflate la 1m distanta. La mai putin de 100m erau primele blocuri bulgaresti.

Stiam ca in ziua asta o sa avem teren valurit si ne-am pregatit sufleteste pentru ce urma sa ne astepte.
Satele prin care treceam erau mai sarace decat cele de pana atunci, dar in magazinele lor gaseam strictul necesar de care aveam nevoie: apa, inghetata, gogosi sau cornuri cu ciocolata. Am trecut prin Baneasa un orasel in care cam atrageam atentia cu bagaj mare cum eram si cu stegulet. Lumea era mirata sa afle ca Vali venea tocmai din Timisoara si ca facem turul Romaniei cu bicicletele.

La un „market” din Baneasa ne-am facut cumparaturile pentru cina: oua cu carnati (care s-au preparat foarte repede).
Seara am luat-o pe un drum abrupt peste un deal crezand ca dupa aproximativ 1km suntem cat de cat izolati. Ne-am inselat intrucat dupa ce am mancat si inainte sa intindem corturile a trecut o masina iar soferul era chiar curios ce e cu noi si unde vrem sa ajungem. Nu i-am spus omului ca vem sa innoptam acolo i-am spus ca vrem sa ajungem la Negru Voda. Ne-am pus corturile la 20 de metri mai intr-o parte, dupa niste arbusti cat sa nu fim vizibili prea usor de pe drum. Nu ne-a convenit ca cineva stia de campingul nostru dar nu am avut probleme. Peste noapte a plouat dar dimineata am avut parte de soare.

05.jpg

06.jpg

07.jpg

08.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

09.jpg

In imagine este Vali urcand unul din numeroasele dealuri din ziua 3.

Ziua 4

Lespezi - Negru-Voda - Mangalia - Saturn - Neptun - Costinesti

105km        571m

 

Chiar daca dimineata ni se arata putin soarele, in ziua 4 avem parte de ceva ploi. Urcam deal dupa deal si asteptam sa vedem marea. Sotia lui Vali este mirata de numarul mic de kilometri pe care ii parcurgem in aceasta zi iar Vali ii da explicatii spunandu-i ca nu exista drum plat, ori urcam ori coboram, dar nu avem parte de un singur km plat. 

Dupa o ploaie si un deal constat ca nu mai am saboti de frana pe spate, scot cablul de frana ca sa nu imi mai atinga fierul de la saboti pe janta.

Chiar daca ajungem la 5km de Mangalia suntem frustrati ca nu vedem marea. Macaralele de la santierul naval le vedeam de la 18km distanta insa marea nici macar la 5km nu o zarim. Mereu avem impresia ca in varful dealului din fata noastra o sa vedem marea iar cand ajungem in varf, constatam ca urmeaza un alt deal si tot asa pana ce chiar numai la intrarea in Mangalia zarim putina mare.

Constatam ca pulsul meu refuza sa creasca si sta cam pe la 120 si doar in rampe urca pana la 130. Ca urmare, la propunerea mea hotaram sa luam o pauza si sa limitam ziua de azi cu scopul de a ma reface. Vali nu pare afectat deloc de km parcursi pana acum si imi spune ca doar in a treia lui zi de pedalat s-a simtit slabit.

Ne facem cumparaturile la Lidl din Mangalia, beau si un iaurt instant la usa magazinului (nu e lipsit de importanta o sa aflam mai tarziu de ce...), apoi cotim la dreapta prin statiuni. Statiunile in zona asta sunt pustii si gasim doar muncitori care pregatesc zona pentru sezon. Se construieste si se amenajeaza peste tot.

Dupa Olimp nu iesim cum ar fi normal in soseaua mare ci o luam pe un drum laturalnic care merge cam pe faleza pana la Costinesti. La inceput drumul este ingust dar asfaltat apoi devine pietruit. O luam pe langa un lac, apoi ajungem la un complex de vile despre care nu aveam habar ca exista. Dupa vreo 3-4km cred, ajungem la o manastire chiar inainte de Costinesti. De aici drumul este iar asfaltat.

Decidem ca e mai bine sa campam la margine de Costinesti si chiar dupa manastire ne alegem un loc, putin coborat fata de nivelul campului in zona dar la vreo 10m deasupra plajei. Suntem feriti aici de ochii curiosilor dar mergem pana la manastire unde vedem un mester si il intrebam daca vede ceva impotriva locului ales de noi pentru noapte. Nu are nicio problema cu noi si ramanem aici.

Am ajuns foarte devreme dupa standardele noastre, inainte de ora 18. Daca tot ne-am luat o zi mai lejera atunci mi-am permis sa pierd ceva mai multa vreme preparand cina si am facut o mazare cu carne de porc (mazare, carne, ceapa, rosii, ardei si morcov).

Dupa ce s-a lasat intunericul am facut o plimbare pana in sat pentru ca imi ardea gatul dupa o cola iar Vali s-a cinstit cu o bere.

Ne-am culcat pe la ora 23 iar noaptea cred ca a plouat putin.

10.jpg

11.jpg

12.jpg

Ziua 5

Costinesti - Constanta - Mamaia - Corbu - Istria - Jurilovca - Enisala

136km        844m

 

Dimineata ma duc sa fac o baie in mare, apoi imi spal haine (folosesc un detergent biodegradabil) dupa care strangem corturile. Constatam ca nu a fost prea multa iarba si trebuie sa pierdem vremea cu stersul corturilor de noroi.

Plecam cu o oarecare intarziere din Costinesti si mergem spre Constanta pe soseaua mare. Se pare ca in dimineata asta sunt ceva mai in forma dar tot nu sunt cum ma stiam eu.

La Agigiea suntem nevoiti sa asteptam 10 minute pana ni se permite accesul pe pod unde se lucreaza si se da drumul la circulatie cate 10 minute la fiecare ora. In timpul asteptarii intru in vorba cu un pescar biciclist care imi spune ca face 25km dus si apoi intors pana la digul la care pescuieste si facand asta de jumate de an a slabit multe kg.

In Constanta vedem doi cursieristi pe care ii intrebam unde gasim un magazin cu biciclete pentru ca sa-mi cumpar saboti de frana. Foarte amabili cei doi ne invita sa-i insotim traversand Constanta impreuna iar spre iesirea dinspre Mamaia ne arata un mall in care DHS are un punct de vanzare. Cumpar un set de saboti pe care decid insa sa-i montez cu ocazia unei pauze ulterioare.

Trecand prin Mamaia constatam ca e weekend si sunt o multime de turisti veniti la mare, cei mai multi fiind in campingurile dintre Mamaia si Navodari. 

Cotim la dreapta spre Corbu si mergem pe langa Petromidia pe un drum betonat foarte rau pentru biciclete. Ajungem la Istria de unde se face un drum de 7km spre ruinele cetatii Histria. Eu le-am vazut cu 2 ani in urma iar Vali decide ca nu doreste sa ne abatem de la drum pentru ruine.

De la Mihai Viteazu iesim o bucata de drum pe drumul european ce duce spre Tulcea pentru aproximativ 15km cred dupa care cotim iar dreapta spre Jurilovca. Tintim sa punem corturile la cetatea de la Enisala. 

Suntem in tinutul lipovenilor, unde inscriptiile sunt bilingve si in magazine se vorbeste si ruseste. Mi s-a parut tare ciudat sa vad pe postul de politie scris Politia cu litere cirilice.

In jurul orei 19 ajungem la cetatea Enisala unde la cererea noastra ni se permite sa campam sus chiar langa cetate. Avem aici parte de o panorama spectaculoasa, se vad satele in departare, delta si marea.

Ne pregatim pentru o noapte linistita, la cina mi-am preparat o supa instant si o friptura. 

Dupa ce ne-am pus la culcare si ne inchipuiam ca urmeaza o noapte linistita isi face aparitia un grup de adolescenti care pana putin dupa miezul noptii fug cu lanternele prin cetate, tipa si rad si ma tin aproape doua ore treaz. Norocul lui Vali a fost ca a adormit instant si nu a apucat sa-i auda pe copii venind.

13.jpg

14.jpg

15.jpg

16.jpg

17.jpg

18.jpg

Ziua 6

Enisala - Sarichioi - Tulcea - Isaccea - Galati - Tămăoani

150km        1310m

 

Dimineata constat ca am sute de melci lipiti pe cort, sunt si pe exterior si pe interior si pe camera interioara. Trebuie sa scot camera interioara sa o curat si apoi sa trec la restul cortului atat pe interior cat si pe exterior. Pierdem multa vreme cu stransul cortului si acum il invidiez pe Vali care un cort de gradina simplu cu o singura foaie si care termina din nou mai repede ca mine impachetatul. In fiecare zi speram sa ne ramana mai mult timp de pedalat si mereu intervine ceva ce nu puteam prevedea.

Plecam din nou cu ceva intarziere, cred ca dupa ora 9 si ne indreptam spre Tulcea dar tinand cont ca pana acum nu ne-am incadrat in planul initial decidem sa renuntam la Murighiol si scurtam putin traseul din Delta. 

Pe drum gasim puzderie de serpi calcati de masini. 

Este duminica alegerilor pentru europarlamentari si e o oarecare frenezie prin sate. Oricum ma amuz cand vad in sate uitate parca de lume sloganurile partidelor care promit o viata mai buna sau ca aduc Europa in fiecare casa.

Descopar spre surprinderea mea ca in aceste sate utiate de lume, in orice magazin oricat de amarat ar fi, gasesti cel putin un sortiment de energizant daca nu chiar trei. Ma simt ceva mai bine fata de zilele precedente si decid ca un energizant nu strica. In cursul zilei cred ca voi bea aproximativ 1,5 litri de energizant.

Pe lipoveni ii vad cel mai des cu barbi mari si decid sa fotografiez un lipovean reprezentativ. Era un mosulica ce mergea pe marginea drumului si culegea intr-un cos papadia de pe drum. Avea un ritm foarte agale. 

Indreptandu-ne spre Tulcea constat ca pulsul isi revine si pot trece lejer de 130 si simt ca pot trage de picioare. Chiar si la intrarea in Tulcea unde sunt niste pante care iti taie orice elan trag foarte bine si duc pulsul aproape de 150. Ma bucur ca mi-am revenit si mergem tot mai bine spre bucuria lui Vali care se plictisise sa pedaleze in rimt de mos in spatele meu.

La Isaccea opresc la un magazin pentru apa si un corn cu ciocolata si vad ca peste drum este sectie de votare. Ma duc si votez si constat ca ar fi mult mai eficient decat turismul electoral cu autobuzul, turismul electoral cu bicicleta. Este mult mai putin batator la ochi sa mergi din sat in sat cu bicicleta, pari mult mai inofensiv decat sa debarci dintr-un autocar. In fine, ne amuzam pe ideea asta si mergem mai departe.

Inainte de Galati trecem pe langa un grup de 3 biciclisti, dintre care o femeie care pedalau de zor, excursie de duminica. 

Ajunsi la bac constatam Dunarea putin cam mare si doar o portiune de jumate din drumul care duc la bac mai este iesita din apa, mai este putin si nu mai exista drum la bac. De data asta costul bacului este mai rezonabil si suntem taxati cu cate 3 lei.

Pe bac profit de timp si mesteresc la cablurile de far si dinam de unde iau curent pentru un incarcator ce mi l-am facut pentru port USB. Trasesem cablurile prea strans pe la aripa si furca si mi s-a taiat camasa izolatoare a cablului punand in scurt cele doua fire si astfel nu mai putem incarca telefonul. Pana ajugem cu bacul la Galati rezolv problema si ma declar satisfacut, putin iritat pentru ca exact langa noi doua doamnisoare intr-un gip stateau cu motorul ponit si geamurile ridicate la adapostul aerului conditionat. Era dupa masa si toti de pe bac puteau sta foarte bine la aer curat doar ele trebuiau sa ne polueze (si fonic) pentru satisfacerea nevoilor lor, dar eu cred ca ele erau nevinovate iar creierul lor pur si simplu nu putea depista vreo problema in ce faceau.

La Galati in Kaufland ne-am facut cumparaturile de seara si apoi am plecat in directia Husi. Drumul era foarte aglomerat iar in primul sat nu zaream tipenie de om. Erau case care pareau locuite dar nu vedeam oameni nicaieri. Era sat dar nu de tarani si de oraseni cu case la tara.

Dupa vreo 3-4 sate am decis ca e momentul pentru campare. Am urcat pana in varful unui deal in speranta de a scapa de tantari dar in zadar. M-am impacat cu gandul si la repezeala am preparat cina: o supa si din nou oua cu carnati. 

Vazand cerul senin si fiindu-mi lehamite de experientele din zilele trecute cu cortul (melcii, noroiul sau in alta zi faptul ca l-am strans ud) am decis sa dorm doar cu salteaua si sacul de dormit sub cerul liber. Sacul de dormit are plasa de tantari si nu am vazut o problema in a nu mai intinde cortul.

M-am bagat in sacul de dormit si am inceput sa ma uit la stele daca tot era senin. Vad carul mare, un meteorit, un satelit, uite un avion, alt meteorit si la un moment dat imi zic: hai la culcare ca pierdem vremea. Dar energizantele baute cred ca isi faceau treaba si nu puteam adormi. Dupa ceva vreme au inceput sa ma bazaie tantarii, degeaba nu ma intepau daca bazaiau intr-una pa la cap. M-am chinuit sa adorm si cred ca doar pe la ora 2 am reusit. Ar fi trebuit sa pun totusi cortul si mai castigam cred eu doua ore de somn.

23.jpg

19.jpg

20.jpg

21.jpg

22.jpg

Ziua 7

Tămăoani - Murgeni - Popeni

83,7km        502m

 

Dimineata impachetam bagajul si dupa o noapte dormita foarte rau (de mine cel putin) ne punem in miscare fara prea mare zel.

Mergem chiar pe langa Prut si vedem pe dealurile de peste Prut, satele din Basarabia. Ascult radioul moldovenesc si sunt uimit: vorbesc ba romana ba ruseste fara vreo atentionare prealabila. Este ceva natural pentru ei ca la radio sa fie doua limbi in acelasi timp. Reclamele la fel, una in ruseste alta in romaneste. Apoi aflu ca la vecini taberele pentru copii sunt ceva de invidiat. Se facea reclama la taberele pentru copii in vacanta. Erau tabere de 15 zile care costau daca bine imi amintesc 900 de lei moldovenesti. Nu stiu pe moment care e paritatea si multe nu imi spune suma. Dar la finalul reclamei se spune ca 80% din costul taberei este subventionat de bugetul primariei. Asta da treaba... Apoi din alta reclama ma prind de cursul dolar/leu moldovenesc si apoi fac o aproximare in lei romanesti si raman mut de uimire cum in Moldova poti sa-ti trimiti 15 zile copilul in tabara cu 50-60 de lei romanesti. Ma gandesc ca pentru ei poate sunt bani multi si saracie mare. Urmeaza insa alta reclama la credite in care aflu ca nu stiu ce banca da credit pentru cumpararea de locuinte peste 100.000 de euro (2 milioane de lei moldovenesti) deci nu stau chiar asa rau cu banii moldovenii astia si incep sa-i invidiez ca nu au aderat la UE si inca traiesc in lumea lor (cel putin din ce aud la radio).

Intr-un sat gasim la un izvor o femeie ce-si spala covorul. Decidem sa ne spalam si noi echipamentul si ma bucur din nou de ligheanul meu pliant.

Pe la pranz ma cuprinde moleseala si simt ca nu pot sa trag motiv pentru care ii propun lui Vali sa facem jumate de ora pauza si sa ma intind la umbra. Este luni si dupa ce trec 15 minute de stat la umbra suna telefonul. Pierd aproape o ora jumate cu o problema ce trebuia rezolvata si tot nu reusesc sa descurc buba.

Ne punem in miscare si sunt la fel de obosit ca inainte de popas. Drumul este foarte rau, mizerabil. Credeam ca le vazusem pe toate dar acum dupa ce urcam un deal nici nu ne puteam bucura de coborare pentru ca tineam de frane si coboram cu aceeasi viteza cu care urcasem, din cauza gropilor din drumul betonat.

Ajungem la Murgeni unde ne intalnim cu nori de ploaie vijelie si minoritatea conlocuitoare, foarte foarte multe persoane bronzate in acest oras.

Dupa ce intai ne pregatim sufleteste de ploaie ne hotaram totusi sa incercam o evitare si plecam rapid, schimband directia din Husi in Barlad. Fugim de ploaie si reusim sa scapam cu doar cativa stropi si ne uitam in urma noastra si vedem Murgeniul in bezna. 

Am decis sa nu mai urmam drumul initial spre Iasi pe la Husi ci pe langa Barlad dupa ce am vorbit cu un localnic despre drumuri si ne-a informat ca bucata de la Murgeni la Husi era si mai rea decat ce vazusem noi pana atunci. Pierdusem destul timp in ziua asta din cauza problemei de la telefon si din cauza drumului foarte rau ca sa ne mai incumetam pe drum si mai rau.

Ne indreptam noi spre Barlad si intr-un sat spre iesire, vedem un indicator cu panta 7%. Eu ma opresc sa-mi trag sufletul cateva minute inainte de panta si apoi o luam din loc cu impresia ca drumul iese din sat cu una sau doua serpentine. Ne-am inselat cred ca am mers 10km in urcare continua, urcare pentru care nu eram pregatit deloc. Dupa multe bombaneli am ajuns in varf, am coborat intr-un sat izolat si am tras la alimentara din centru.

Acolo doi localnici care isi sorbeau bereau in tihna cand ne vad raman muti de uimire si citesc pe buzele lor: "mama sa-mi bag .... " La care si eu le zic aceeasi replica: "si eu in dealul si drumurile astea...." Eram pur si simplu rupt de oboseala. Mi-am cumparat cina si am savurat-o chiar in fata alimentarii, pe o banca la umbra: o conserva de costita cu carnati si un pateu. Nu mai aveam energie sa-mi pregatesc alta mancare la primus.

Ne-am camapat spre seara pe un deal linistit unde nu am fost dranjati de nimic toata noaptea.

24.jpg

25.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumoasa aventura, astept cu nerabdare continuarea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 8

Popeni - Vaslui - Ciorteşti - Iaşi - Leţcani

151,4km        974m

 

Dimineata plecam cu zel mare in directia Iasi.

Dupa primul sat in care ne alimentam cu apa si ceva cornuri iesim in drumul european ce duce la Vaslui. Am crezut ca o sa zburam. Eroare... Batea vantul masinile treceau cu viteza mare pe langa noi si camioanele ne suflau. Dupa 10-20 de km mi-am dat seama ca tot nu e bine ceva, tot nu pot merge asa cum stiam ca merg de regula. Ajungem la un popas unde era un han pe fiecare parte a drumului iar eu descalec rapid bicicleta, intru si ma duc la primul ospatar caruia ii comand o ciorba de burta cu de toate si o cola. Speram ca astea sa ma revitalizeze. Gresit... am plecat molesit si fara sa pot trece cu usurinta de 120 puls.

Pe la pranz i-am spus lui Vali sa o ia din loc si sa nu mai stea dupa mine pentru ca ceva se intampla si nu imi dau seama, nu pot pedala asa cum ar trebui iar el trebuia sa se incadreze fix in cele 18 zile planificate pentru tura, nu se putea lungi. 

Pleaca prietenul nostru Vali inainte si decidem sa ne mai auzim la telefon. Eu scapat de sub presiunea km de facut obligatoriu, opresc la primul izvor si imi spal hainele. Apoi opresc mai departe la movila lui Burcel. Ma delectez cu povestea scrisa la marginea drumului si fac si ceva poze.

Ceva nu funtioneaza bine la incarcatorul meu si constat ca dupa 16km/h nu mai incarca, asa ca o las moale si nu depasesc 16km/h cel putin pana mi se incarca telefonul. Acum eram singur si trebuia sa am grija macar sa am telefon. Pulsul scade sub 100 si merg in ritm agale, trec prin Vaslui si o iau spre Iasi. Mai pierd vremea aducand ghidonul putin mai sus si ridicand saua 1cm.

Il sun pe Vali sa-mi spuna care e vremea in fata pentru ca se tot adunau norii. Imi spune ca l-a prins o ploaie cu grindina si ca e rau de tot cu vremea. Mai imi spune ca nu se duce singur si ma asteapta la Iasi la Kaufland.

 

Merg mai departe in general in urcare lina si constanta cu ceva dealuri presarate ici colo. La un moment dat cand nu mai erau prea multi km pana la Iasi il sun pe Vali si il intreb cat tine oare panta pe care ma aflu ca de vreo 3 km tot urc si iar urc. El imi spune ca mai urc aproximativ 7km ceea ce ma termina, chiar nu stiam de asa panta lunga. Ma opresc in padure sa-mi ling ranile, imi plang putin de mila, ma plang si acasa, imi fac si o poza si ma sui pe bicicleta ca doar altceva nu aveam de facut si continui, macar stiam acum ce ma asteapta.

Dupa ce ajung in varf si incep sa cobor recunosc coborarea pentru ca vazusem o filmare cu un cursierist care isi daduse drumul pe acolo si depasea masini intr-o veselie cred ca avea 80km/h. Daca stiam dinainte ca eu urc acel deal, as fi fost impacat cu ideea pentru ca stiam ca urc intr-adevar ceva insemnat. Am coborat vreo 10km, m-am indreptat dupa indicatoare spre Kaufland unde am constatat ca Vali lipseste. Eram la alt Kaufland. Numai bine insa ca aici unde am ajuns eu era si rotiserie si mai erau 2 pui la vanzare.

In timp ce Vali vine spre mine eu ma asez la coada si cand sa ajung sa-mi comand puiul, persoana din fata mi-l ia. Asta e... dupa atatea zile de mancat ce am apucat am ratat ocazia de a-mi face o placere. Mi-am luat cabanos cu cartofi prajiti si pentru ca incepuse iar o ploaie zdravana am intrat in vorba cu un tip care avea si bicicleta si motocicleta. El imi spune ca drumul spre Botosani e foarte rau, ca mai bine merg pana la Targul Frumos si de acolo sa cotesc spre Botosani insa dupa Botosani iar e drum rau si valurit. Cand vine Vali hotaram ca daca tot e sa mergem impreuna, decat sa renunte la ultimii km si sa se urce in tren pentru ca nu ne ajunge timpul, mai bine renuntam la Darabani si de la Iasi o luam direct pe langa Suceava la Gura Humorului. Oricum mi s-a parut mie ca nu ratam nimic daca facem asa si mi s-a parut cel mai bun compromis. 

Am plecat asadar din Iasi pe o ploaie crancena spre Targu Frumos. In timp ce ieseam din Iasi ne dadeam seama ca se intuneca, ploua, bate vantul tare si nu prea e comod sa punem cortul ci mai bine cautam o pensiune. Pensiunile insa erau cam scumpe pentru buzunarele noastre, ni se cerea de la 100 de lei in sus pentru o camera. Incepeam sa intram in panica, pe jos ud, de plouat ploua, vantul batea, noapte era, ce sa facem ? Sun sotia si o pun sa caute motel undeva intre Iasi si Targul Frumos. Pana la urma gasim si noi si sotia un motel la Letcani. Era un camping abandonat si cumparat de cineva care insa nu a apucat sa-l restaureze. Noi ne-am bucurat insa ca pentru 50 de lei nu numai ca aveam un acoperis deasupra capului ci puteam face si un dus si spala hainele. Bonus aveam  si un televizor la care am sperat in zadar sa gasim eurosport, poate prindeam ceva din Giro.

Am butonat putin tabletele, mi-am verificat e-mail-urile, am planuit ziua urmatoare sa vedem cum ne incadram cu km si ne-am culcat putin dupa miezul noptii.

26.jpg

27.jpg

28.jpg

29.jpg

30.jpg

31.jpg

Ziua 9

Leţcani - Paşcani - Moţca - Cristeşti

90,7km        553m

 

Plecand de la Letcani ne hotaram sa ne luam o zi concediu in speranta ca ma voi reface pana la urma si o sa incep sa pedalez asa cum stiam eu ca pedalez de regula. Gandindu-ne mai bine alegem sa nu facem pauza completa de o zi ci sa avem doua zile de concediu adica in urmatoarele doua zile sa pedalam cate 80-90km pe zi in ritm de pensionar, asa incat sa nici nu simta organismul ca e pe bicicleta.

Plecam asadar spre Targul Frumos unde facem o pauza si apoi spre Pascani cu puls sub 100. Ma gandeam ca puls de 90 aveam si cand stateam in picioare acasa. Pe drum cumpar niste capsuni si cirese si asa usor usor ajungem la Rugionasa la castelul lui Cuza. 

La Ruginoasa ne luam pranzul, o conserva de fasole cu carnati la indemana si o cola. Cu stomacul plin intram la castel unde facem cateva poze. Acum castelul era complet renovat (mai fusesem aici si era in lucru pe atunci).

Plecam spre Pascani iar pe drum constat ca localnicilor le plac castelele si am vazut conace sub forma de castel, unul era al unui medic pentru ca avea cabinetul chiar acolo.

La Pascani vazand un Kaufland speram la o rotiserie in cautarea puiului pierdut la Iasi. Ghinion, e oras mic, Kaufland cu grill foarte mic. Ne facem cumparaturile pentru seara si continuam spre Motca de unde intram din nou pe drum european circulat. Stiam ca avem de mers aproximativ 30km pe acest drum dupa care urma un drum mai putin circulat spre Gura Humorului. Poposim intr-un varf de deal si dupa ce am mancat si pregateam micul dejun (orez cu lapte si dulceata de trandafiri) pentru dimineata ne prinde ploaia. Rapid intindem corturile si ne adapostim. Ploaia usoara trece dupa jumate de ora, eu termin orezul cu lapte il impart la doi si fiecare si-l pune pe unde apuca pentru dimineata. Vali il suie pe al lui in copac eu il pun in cort. 

Eu mai cercetez ceva pe tableta apoi dam stingerea.

32.jpg

33.jpg

34.jpg

35.jpg

Ziua 10

Cristeşti - Gura Humorului - Vama

80km 375m

 

Dimineata cum plecam, schimbam judetele si intram in Suceava. Dupa cateva sate cotim la stanga spre Gura Humorului. Degeaba ne-am bucurat noi ca e drum mai putin circulat pentru ca asa cum ne avetizase amicul nostru de la Kaufland Iasi, sucevenii nu au respect pentru biciclisti. Soferii se frecau de noi, intr-adevar soseaua nu era prea lata, dar si atunci cand nu venea nimeni din contrasens erau destui care se frecau cu camioanele de noi. Unii soferi chiar erau indignati ca circulam cu bicicletele, ne claxonau si mai sa ne dea jos de pe drum nu altceva.

De la Gura Humorului cotim stanga spre Maramures.

La aproximativ 20km in localitatea Vama, urma sa poposim la bunica sotiei lui Vali.

Am ajuns la Vama in jurul orei 16 si profitand de faptul ca am ajuns din nou in civilizatie facem un dus, ne spalam din echipament, mancam niste sarmale si mergem pe o terasa in sat unde Vali se intinde la doua beri iar eu la o Mirinda si frisca de pe o prajitura.

Ziua urmatoare urmeaza sa ne intalnim la Carlibaba cu un prieten de-al meu biciclist din Bistrita, cu George. Ne punem de acord cu ora plecarii si locul de intalnire de maine si dupa o conversatie cu gazda noastra, ne culcam in pat normal la o ora rezonabila, nu cred ca era inca ora 23. Am alfat ca la doua case de gazda noastra sta un tip ce are si el microbul bicicletei in sange. Din spusele gazdei noastre cred ca am citit povestea lui in care isi dorea sa faca cred 500km fara oprire, din Moldova la Giurgiu si a sfarsit pana la urma prin a face acei km intr-o bucla de 40km in jurul casei. Cred ca nu gasea o masina de suport care sa-i mearga in fata, daca bine imi amintesc...

36.jpg

37.jpg

Ziua 11

Vama - Iacobeni - Cârlibaba - Borşa - Moisei

127km        1373m

 

Dimineata plecam pe ploaie spre Iacobeni. Ploua marunt si suntem informati ca toata ziua o sa ploua. Stim ca avem doua hopuri de trecut: unul mic, pasul Mestecanis inaitne sa ne intalnim cu George si apoi pasul Prislop, un hop ceva mai mare, care cred ca urca pana la 1400m altitudine.

Pornim asadar pregatiti de efort si constat ca sunt cat de cat in forma, nu asa cum ar trebui dar macar nu sunt multi km. Incep sa sesizez o bataie la pedala din stanga si cred ca pedala cedeaza.

Urcam la Mestecanis si spre surpinderea mea, chiar daca era anuntata o zi foarte urata, de sus coboara 4 biciclisti printre care si o femeie.Noi continuam urcarea si dupa doua, trei opriri in care fac si poze, ajungem in varf. Coboram si inainte de Iacobeni facem dreapta spre Borsape un drum mizerabil. La intrare pe drum aveam un panou care ne avertiza ca e drum in lucru dar si unul care ne spunea ca drumul se reabiliteaza cu fonduri UE si termenul de finalziare era august 2013. Ne gandim noi ca urmeaza asadar drum bun, proaspat refacut. Eroare... tot drumulcu exceptia a unui singur km este mizerabil, am circulat ba pe drepata ba pe stanga, pe unde gaseam o portiune mai rezonabila. La un moment dat am depasit si o masina care ca si noi se strecura printre gropi, cu asa viteza se putea merge acolo. 

George avea de facut 90km urcand pana pe al 1400m cred iar noi aveam de facut 75km urcand pana la 1100m ca sa ajungem la punctul de intalnire. George e adevarat ca a pornit cu 20 de minute inaintea noastra dar venea pe un drum judetean prin padure. Am sperat tot timpul ca poate ajugem in acelasi timp sau chiar inaintea lui. Conditia fizica si-a spus cuvantul si George a ajuns cu aproape o ora inainte noastra, asta in conditiile in care avea si el bagaj in coburi, poate nu la fel de greu ca al nostru dar avea coburile pline si el.

Mergand spre locul de intalnire soferi de camion ne tot spuneau ca ne asteapta prietenul nostru mai in fata. Cand calculez ca dupa km ar cam trebui sa fi ajuns la locul de intalnire gasim un biciclist cu coburi dar nu era, el... era un neamt. Bun... mergem mai departe si ne gandim... oare despre el ne vorbeau soferi ? E posibil sa fi ajuns noi inaintea lui ? Dupa o curba cand vad o femeia in curtea unei case izolate intreb daca acolo este intersectia cu drumul de Bistrita iar eu imi confirma si imi spune ca prietenul nostru a stat ce a stat si apoi a plecat mai sus si ne asteapta mai departe. Bun, deci aveam de mers in continuare pana sa ne intalnim. 

Dupa inca 5km ne intalnim cu Geroge care ne-a spus ca ne astepta cu nerabdare si nu stia ce sa mai faca pana ne facem aparitia, il tot chinuia gandul sa o apuce in sus pe munte si sa ne vedem sus. Plecam asadar in formatie de trei sa urcam prin pasul Prislop. Dupa ce incepem sa urcam hotarat eu ii propun lui Vali sa mearga inainte cu George ca sa-si masoare fortele cu adevarat, sa nu stea dupa mine care evident nu eram inca in forma.

Am urcat asadar singur, m-am mai oprit sa fac poze pe traseu si in varf ne-am reintalnit. Aici am constatat ca monoblocul era cel care avea joc. Din cauza ploilor s-au stricat rulmentii de la monobloc. Am inteles ca este o cauza stiuta de probleme cel putin pentru aces monobloc cu rulmenti exteriori de la Shimano. 

Mi-am tras o geaca pe mine si ne-am pus sa coboram. Drumul era foarte prost si nu puteam sa ne dam drumul cum am fi vrut, trebuia sa tragem mereu de frane.

In Borsa ne-am facut cumparaturile pentru spaghete carbonara si friptura iar George mai avea la el doua supe pe care dorea sa le incerce. 

Trecand de Borsa, ne-am oprit la Moisei mai spre maginea satului unde am cerut permisiunea sa stam pe o pajiste cosita. Am pregatit mancarea care s-a dovedit mult prea multa, am testat si supele lui George iar George si-a testat cortul si salteaua pe care nu le mai folosise pana atunci. La recomandarea mea isi cumparase un Thremarest TrailPro de care dimineata s-a declarat foarte incantat. Faptul ca in ziua asta am pedalat alaturi de George ne-a mai scos din rutina si ne-a mai ridicat moralul.

Chiar daca ne pregatisem de o zi cu ploaie, pana la urma doar dimineata si seara inainte de culcare ne-a prins ploaia.

38.jpg

39.jpg

40.jpg

41.jpg

42.jpg

43.jpg

44.jpg

Ziua 12

Moisei - Sighetu-Marmaţiei - Sapânţa - Negreşti-Oaş

126,4km        961m

 

Dimineata ne gaseste pe ploaie. Ne facem fiecare bagajele in cort si iesim rapid cu ele pana la sura langa care ne cazasem. Strangem apoi corturile in ploaie.

Ne despartim la iesirea in sosea, George merge spre Bistrita avand de facut un drum cred ca de 80km iar noi mergem spre Viseu, Sighet.

Avea sa fie cea mai grea zi.

Ploua cu galeata, monoblocul avea joc mare, soferii ne inundau cand treceau pe langa noi, unii mai si claxonau. Problema de fapt era lipsa echipamentului adecvat. Eu ma asteptam sa fie si ploaie, dar asa o ora, doua trei apoi ma gandeam ca urmeaza soare si ne uscam, revenim la normal.

Comandasem niste echipament de la chinezi dar nu a ajuns pana la startul turei, aveam acolo macar niste incalzitoare si protectii pentru papuci. In 20 de km eram ud fleasca, la fiecare pedala faceam fleosc, fleosc iar in fata nu se vedeau decat nori si iar nori. Deja nu mai era nicio placere.

In Sighet am cautat un magazin de biciclete in speranta ca pot rezolva jocul de la monobloc insa am ajuns chiar inainte de ora 13 si nu a maifost timp sa gasim magazinul deschis. Dupa o raita prin Sighet, am iesit pe directia Negresti. Am avut ceva de urcat si in timp ce urcam pasul spre Negresti cred ca pe la ora 17 a stat ploaia. Nu ne venea sa credem ca am scapat si am pedalat pana in varf fara prea mult efort. Incepeam sa luam in calcul oprirea la o pensiune pentru ca aveam corturile ude, se lasa seara si nu vedeam alta solutie rezonabila. 

Am coborat ajungand la Certeze unde m-am minunat din nou de casele oamenilor fara masura. S-au luat la intrecere acolo ceva de nedescris. Le stiam deja dar parca o casa le intrecea pe toate si m-am oprit sa fotografiez o lectie de masura si bun gust *-:) , se vedea ca omul punea pret pe statui...

La iesire din Negresti am gasit o pensiune muncitoreasca unde pentru 80 de lei am primit un fel de apartament. Noi ne-am bucurat ca erau douacamere, aveam dus si apa la bucataria aflata in constructie si am intins cel putin hainele la uscat.

Am hotarat ca de maine Vali sa porneasca urmatoarele doua zile pe cont propriu pentru a fi sigur ca ajunge luni acasa. Mai avea de facut aproximativ 370km si se parea ca alaturi de mine nu o sa-i faca in cele doua zile ramase. 

45.jpg

nu mai sunt lasat sa pun alte poze....

 

Ziua 13

Negreşti-Oaş - Satu-Mare - Carei - Valea lui Mihai - Diosig

152,4km 491m

 

Dimineata plecam fiecare pe cont propriu. Vremea este buna, adica nu musai soare dar macar nu ploua. Mergand cu puls pana la 110 trec de Satu-Mare si ma indrept prin Carei spre Oradea.

Satele sunt altfel aici. Strazile sunt late, casele retrase de la sosea si oamenii vand la porti capsuni si cirese. Magazinele sunt putine siduminica sunt cam inchise.

La Chisineu Cris gasesc un magazin care inca mai era deschis. Cand am iesit am constatat ca am fost ultimul client si s-a inchis si acela. Daca prin sud toti ne credeau straini si ne intampinau cu Ola sau Hello, aici nu mai era ceva neobisnuit sa mergi cu bicicleta la drum lung, eram oarecum in lumea civilizata.

Inainte de Oradea am vazut un camp in care puteam pune cortul. Daca mai mergeam ajungeam in zona industriala a orasului si ar fi insemnat sa traversez orasul si sa mai merg ceva km pana sa gasesc un loc propice pentru campare.

Asadar dupa ce am ales locul, mi-am facut o omleta cu carnati si am asteptat sa apuna soarele ca sa montez cortul. Nu vroiam sa fiu remarcat de straini. Cand soarele chiar apunea si pregatisem deja locul pentru intins cortul, stupoare... pamantul parca era beton, nu puteam infige cuiele in el. A trebuit sa ma mut pe alta parcela la vreo 200m si am intins cortul al limita ca sa nu fiu nevoit sa aprind lanterna.

Noaptea a fost linistita si doar dimineata am fost deranjat de ciori care erau foarte nedumerite de cortul meu. Croncaneau intr-una si pe al 6:30 am iesit din cort. Atunci ele s-au lamurit, speriate au mai croncanit ceva si si-au luat zborul.

Ziua 14

Diosig - Oradea - Chişineu-Criş - Arad

141,2km        265m

 

Dimineata am pornit prin Oradea catre Arad. La iesirea din Oradea am vazut un Carrefour in care stiam ca gasesc pui la rotisor. Acum puteam rezolva problema puiului de la Iasi. Am intrat in Carrefour si alturi de batoane, cornuri cu ciocolata, sana si un Gatorade mi-am cumparat si o jumate de pui rotisat cu cartofi prajiti.

Cu o zi inainte am realizat ca imi daduse sangele de pielitele iesite deasupra unghiilor, semn clar de lipsa de calciu. Degetele ma deranjau mai ales noaptea de cateva zile chiar nu le puteam atinge de ceva ca ma usturau. Acum mergand de unul singur mi-am dat seama ca imi lipseste calciul iar calciul este vital cand pedalezi. Acum incepeau sa se lege toate... asa ca incepand de la Oradea am dat importanta sanei, kefirului si iaurtului.

Numai bine dupa aproximativ 30 de minute a inceput o ploaie scurta. M-am adpostit intr-o fosta benzinarie Rafo unde am reusit sa ma satisfac cu o pulpa si o aripa de pui insotite de cartofi prajiti. Acum eram satisfacut dar mult prea molesit. Dupa inca vreo 10km a trebuit sa ma opresc intrucat pur si simplu nu-mi mai venea sa pedalez, atat de lene imi era. 

Spre seara m-am apropiat de Arad iar la un moment dat m-am luat la intrecere cu norii. Veneau nori grosi exact spre Arad si parea ca ajungem in acelasi timp daca nu cumva norii chiar navaleau peste mine cu vreo 10km inainte de Arad. Am tras tare si am scapat doar cu cateva picaturi, lasasem ploaia in urma. In timp ce fugeam de ploaie am urcat cu pulsul la 135, semn bun....

M-am gandit ca mi-e mai simplu decat sa fortez trecerea peste Arad plus inca vreo 20km, sa raman la un motel rezonabil, castigam si timp si ma puteam odihni mai bine fara teama de ploaie.

Chiar la intrare in Arad am gasit langa o benzinarie un motel la care mi-au cerut 60 de lei pentru camera. A fost foarte rezonabil, camera curata, functionala, nicmic de comentat, ba chiar am bagat si bicicileta in camera pentru linistea mea. Am facut un dus, mi-am spalat hainele si dupa un film scurt m-am culcat pe la ora 22:30.

Vali ajunsese acasa in cursul zilei pe la ora 15 cred.

Ziua 15

Arad - Timişoara - Jebel - Moraviţa - Comorâşte

143,7km        325m

 

Traversez Aradul si merg spre Timisoara. Drumul european este foarte aglomerat si nu e nicio placere sa te dai cu bicicleta pe el. Noroc ca pana la Timisoara sunt mai putin de 60 de km si scap repede de aglomeratie.

In Timisoara opresc la un magazin de biciclete unde pentru 100 de lei mi se schimba rulmentii la monobloc. Mi se arata ca a intrat apa si eraplin de rugina acolo.

La 20 de km de Timisoara, la Jebel, ma abat din drum si intru la Vali acasa. Stau sa-mi trag sufletul o ora pe un fotoliu confortabil si mai schimbam o vorba, apoi plec mai departe in directia Oravita dar stiam ca urma sa opresc inainte de Oravita pentru campare.

Drumul nu mai este foarte aglomerat dar este destul de rau din cauza ca a fost imprasitat pietris iar pe margine acolo unde sunt nevoit sa merg cu bicicleta scutura destul de tare.

Intru in judetul Caras-Severin si incep sa apara dealuri si livezi. Ma simteam mai bine decat in zilele precedente asa ca am tras de bicicleta pana la lasarea intunericului care m-a prins in Comoraste.

Acolo am decis sa incerc si varianta de a dormi la taran in curte si cand vad o taranca ma si duc repede la ea sa-i spun despre ideea mea. Eaimi arata intre casa ei si a vecinei un loc cu iarba cosita si imi spune ca nu e nicio problema daca imi convine sa pun cortul acolo. Eu bucuros ca sunt intre oameni si in siguranta pun cortul, folosesc din nou servetelele umede si ma bag la culcare multumit de locul ales. Era perfect drept, nu ploua, liniste, precis ca aveam sa ma odihnesc ca lumea pentru ziua urmatoare.

Eroare... La ora 2 noaptea un catel se posteaza la 10m in fata cortului meu si latra ... si latra... eu astept sa termine iar el latra... A latrat o ora, apoi am adormit iar. La ora 4 cine vine ? Acelasi catel, se posteaza in fata cortului si latra.... Astept sa termine dar vad ca e la fel de hotarat ca prima data. Ca urmare, dupa 20-30 de minute de latrat, ies din cort si arunc dupa el cu o cutie ce am gasit-o la indemana. A scheunat, a fugit si nu a mai aparut. Linistea nu a durat prea mult pentru ca la ora 4:30 incep sa cante cocosii. Deci de odihna prea multa nu am avut parte din nou....

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ai scris prea mult intr-un post si ai introdus prea multe poze. Este setata o limita ce nu poate fi depasita.

 

Trebuia sa faci mai multe posturi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 16

Comorâşte - Oraviţa - Moldova Veche - Şviniţa

140km 679m

 

Plec putin obosit din Comoraste, asta dupa ce imi iau portia de iaurt de dimineata. Plec cu gandul ca am de traversat niste dealuri dupa careurmeaza Moldova Noua si Dunarea.

Pana la Oravita am drum in constanta urcare. Drumul pare drept dar constat ca inainte de Oravita chiar mut lantul pe foaia cea mai mica. La Oravita intru la Lidl de unde  imi cumpar ingrediente pentru 3 sandwichuri cu piept afumat, cascaval si salata verde. Nu uit fireste de iaurt si beau pe loc unul. 

Ma pun gospodareste pe drum stiind de la Vali ca urmeaza o panta faina despre care spunea ca l-a terminat, ca parea ca nu se mai termina. Pe malul Nerei m-am oprit la un picnic si mi-am preparat sandwichurile. Doua le-am dat pe gat instant iar pe al treilea l-am pastrat pentru mai tarziu. Apoi m-am apucat de urcat panta ce l-a doborat pe Vali.

In timp ce urcam ma pufnea rasul gandidu-ma la ce imi spusese. Intr-adevar erau serpentine scurte si nu vedeai prea departe de urmeaza si mi se parea normal ca dupa vreo 10-20 de serpentine sa te astepti sa ajungi in varf. Acum eu stiam ca panta e mai lunga si eram pregatit. Gresit... dupa inca cativa km am inceput sa ma enervez ei eu... bine, bine, panta lunga, dar chiar nu se mai termina ? Deja mai aveam doar doua inghitituri de apa si habar un aveam cat mai urmeaza sa urc. Am tot bombanit si am trecut de la zambete la bodoganeli si ma miram ca stiind de la Vali ca e o panta lunga uite ca tot am fost si eu surprins de lungimea ei, chiar parea sa nu se mai termine. Dupa ce am mai mers cam inca 1/3 peste cat consideram eu ca era rezonabil sa fie acel deal, am ajuns in varf, de acolo am schimbat vitezele si mi-am dat drumul la vale cu sete.

Am ajuns in sfarsit dupa 27 de km in primul sat si am intrat in magazin cautand apa si inghetata. Mi-am revenit oarecum si am continuat spre Moldova Noua, apoi catre Orsova.

Am ajuns la Dunare iar pe malul ei am gasit foarte multi pescari, unii veniti de departe cu familiile la picnic si pescuit. Au inceput sa apara din nou serpi calcati pe sosea. Stiam ca Mehedinti este patria viperei si nu eram prea incantat de ce vedeam.

Am mers cativa zeci de km pe malul Dunarii iar satele se rareau, apareau cam la 20 de km unul de altul iar pescarii disparura cu totii. Pana la Orsova mai aveam aproximativ 80 de km si ma gandeam ca nu pun cortul orice ar fi, daca nu gasesc niste pescari pe malul Dunarii cum vazusem cu zeci de km in urma, nu ma opream pentru noapte si preferam sa merg pana dupa miezul noptii numai sa ajung la Orsova inapoi in civilizatie.

Aici pe malul Dunarii nu aveam nici semnal la telefon si nu ma simteam deloc consortabil intre atatia serpi. In plus pe marginea drumului erau numeroase afise cu natura zonei si la capitolul fauna era mentionata cu mandrie si vipera cu corn. Pai cum sa stau eu cu cortul, singur fara semnal in patria viperei? 

Din fericire dupa vreo 10km de Svinita, trecand pe un pod am vazut doi pescari pe malul Dunarii. I-am intrebat daca pot sa ma alatur lor pentru noaptea asta si nu avut nimic impotriva chiar daca erau putin cam mirati de aparitia si cererea mea. Am fript niste mici pe care i-am impartit cu ei dupa care am ales o stanca dreapta chiar pe malul Dunarii si am hotarat sa dorm direct pe ea doar cu salteaua si sacul de dormit. Puteau sa vina tantari, numai de vipere sa nu am parte. Pescarii mi-au spus intai ca da, sunt vipere dar ele fug de oameni iar oamenii fug de vipere. Dupa 5 minute insa au completat: numai sa nu calci pe vreuna pe coada ca atunci te musca.... Pai tocmai asta era problema... eu de unde sa stiu ca nu am vreo vipera prin iarba pe langa picioare ???

Eu am facut posturi separate, insa site-ul mi le-a pus in acelasi post pana cand am fost intrerupt de postarea altcuiva. Oricum o rezovam atunci...

60.jpg

61.jpg

62.jpg

63.jpg

64.jpg

65.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Exista si o perioada de timp, cam maricica, in care doua porturi consecutive se unesc automat.

E introdusa pentru a impiedica unii useri sa posteze repetat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 17

Şviniţa - Orşova - Turnu-Severin - Vânju Mare - Cetate

140,2km        1332m

 

Cand m-am trezit dimineata era o ceata groasa de puteai sa o tai cu cutitul. Nu am dormit prea bine din cauza ca stanca avea o foarte mica inclinatie catre Dunare, inclinatie careia nu i-am dat importanta dar care in timpul noptii m-a facut sa ma tot agat de stanca sa nu alunec in Dunare. Altfel a fost in regula.

M-am despartit de pescari si am luat-o spre Orsova care cred ca era la vreo 60 de km. La jumate de ora de la plecare am gasit un izvor la care mi-am spalat hainele de biciclit. Locurile erau izolate, primul sat aparand la vreo 20 de km. Cand m-am bucurat ca am ajuns in sat si pot sa-mi cumpar ceva de mancare am constatat ca de fapt era doar o insiruire de vile si pensiuni, majoritatea goale, altele in constructie dar nimic de unde sa poti cumpara macar un chibrit. Dupa 7-8km de mers prin satul fara magazine am hotarat sa mananc cateva smochine, singurul aliment de care mai dispuneam. Cum am terminat smochinele am ajuns in adevaratul sat, adica in satul locuit de tarani nu de oraseni veniti la picnic. Aici am putut sa-mi cumpar din nou iaurt, banane, cornuri si apa. 

Am mers mai departe urcand un deal care apoi m-a coborat in Orsova. Am trecut apoi pe langa barajul de la Portile de Fier si inainte de Turnu Severin iar am inceput sa concurez cu un nor. Am tras tare sa scap de el dar degeaba, parea ca nu am sansa sa scap si uitandu-ma in urma constatam ca unde fusesem cu o jumate de ora inainte acum era senin. Atunci am gandit o smecherie: ia sa-l las pe nor sa treaca si sa intru intre timp la Carrefour sa stau si adapostit. La Carrefour mi-am potolit foamea si am luat o zacusca pentru seara. 

Cand sa plec de la Carrefour, intreband un taximetrsit care e directia pe care trebuie sa o iau pentru Vanju Mare, Calafat, mi-a aratat fix directia in care se dusese norul. Am luat-o inspre Vanju Mare insa nu cu prea mult elan pentru ca ajungeam norul din urma. Cand ma prindeau cativa stropi o lasam mai moale si norul se ducea inaintea mea, mergeam cam cu 20km/h si norul cred ca avea cam aceeasi viteza. Norocul meu ca urma ultima panta mai remarcabila din tura asta si stiam ca acolo norul o sa ia avans fata de mine. Asa a si fost de la dealul de dinainte deVanju Mare am scapat de nor.

Am mers spre Calafat iar pe drum oamenii au inceput din nou sa ma salute cu Ola. Unii imi faceau semne disperate ca este un camping in zona, isi inchipuiau ca sunt in strain in cautare de camping.

Ce am remarcat mai deosebit a fost ca daca omul avea impresia ca esti neamt, degeaba vorbeai cu el romaneste, pentru el tot neamt ramaneai. Mi s-a intamplat ca dupa ce am vorbit ceva cu un om, la plecare sa-mi spuna: "apa inainte, apa inainte" si sa dea din maini in fata de parca nu intelegeam foarte bine ce spune... Dar eu vorbisem cu el romaneste...

S-a mai intamplat alta data ca intrebandu-ma daca sunt din Anglia eu sa-i raspund romaneste: "ei ... din america" iar omul sa ma intrebe apoi"dar in america tot asa cu bicicleta mergi... ?" parca nu receptionase mesajul meu intr-o romaneasca perfecta, el chiar ma credea american. Pur si simplu in mintea sudistilor nu poate incape ideea ca un roman poate sa-si piarda vremea pe bicicleta...

Am campat seara la Cetate, inainte de Maglavit. Am gasit un loc mai retras, mai jos decat soseaua unde in sfarsit am dormit perfect, nederanjat de nimic.

66.jpg

67.jpg

68.jpg

69.jpg

Ziua 18

Cetate - Maglavit - Poiana Mare - Bechet - Corabia - Turnu Măgurele - Piatra

212,5km        504m

 

Dimineata opresc la Maglavit pentru doza de iaurt de dimineata. Azi in sfarsit sunt in conditie normala de pedalat, dupa 4-5 zile de baut kefir, iaurt si alte lactate cred ca mi-a revenit spre normalul calciul.

La Maglavit constat doua ciudatenii (pentru mine):

Una ca in cimitir nu este suficienta o cruce si in stanga si in dreapta ei se mai pune o chestie de lemn sculptat care au fiecre un acoperis mic al lor din tabla. Cand te uiti la cimitir vezi puzderie de caciulite de tabla... nu ammai vazut asa ceva. Semana intr-un fel cu cimitirulde la Sapanta (prin care am trecut dar uitasem sa scriu) dar aici nu erau povesti erau doar scandurile cu caciulite de tabla.

A doua ciudatenie este ca incepand din Maglavit pana vreo 100km mai incolo se obisnuieste sa se puna pe casa o bucata de piatra pe care sa seinscrie datele celor ce au murit in acea casa. Cand treci astfel prin sat ai impresia ca treci printr-un mare cimitir, pe foarte multe case gasesti scris ce gasesti in mod normal pe o cruce din cimitir. Mie nu mi s-a parut normal... pe unele ca si in cimitr scrie despre o persoana nascuta si decedata iar a doua este mentionta doar cu data de nastere, si asteapta parca sa ii fie trecuta si data decesului.

Inainte de Poiana Mare ma minunez din nou. In camp mare, pe drum necirculat se posteaza o masina de politie cu radar.  Vad apoi ca la aproximativ 500m este o cale ferata fara bariere si ma prind ca pandesc pe cei care nu opresc inaintea caii ferate. Si dupa calea ferata este alt echipaj ca nu cumva cineva sa scape neprins. Totusi calea ferata este in camp deschis de unde poti vedea trenul de km distanta. In fine... sa zicem ca or fi fost accidente acolo si politistii isi fac meseria. Totusi la 3-4km mai departe cand intru in Poiana Mare ce constat ? Din nou semn de trecere la nivel cu calea ferata fara bariere, din nou trebuie sa opresti, totusi unde e calea ferata? A fost intre timp asflatata, nu mai exista.... si atunci cum se impaca oare cele doua treceri? Daca mergi din sensul acesta? Intai vezi semnul si nici macar nu exista caleferata, iar mai incolo din nou semn iar daca de data asta nu opresti ramai fara permis... 

Poiana Mare am constatat ca este o comuna foarte animata. Mergand mai departe spre Bechet gasesc doar camp, saracie si salutari cu Ola. Spre marea mea satisfactie constat ca pot trage din nou de picioare si merg cu puls cat imi doresc eu, ba cu 130, ba cu 140 chiar si cu 150 pe perioade lungi de timp, adica mai tot timpul ca sa zic asa.  

Merg mai departe spre Corabia in starea asta de euforie si vad ca din spate se apropie de mine un taran cu bicicleta lui veche si ruginita cuun singur pinion. Pe drum am avut parte de multi temerari care vor sa arate celorlalti ca ei pot sa te intreaca pe tine biciclist adevarat. Acum insa nu il ignor pe taranul din spatele meu si trag putin de pedale. Taranul vine dupa mine. Eu trag si mai tare fiind convins ca acum cedeaza. Ma uit peste umar si vad ca a bagat capul in pamant si nu mai vorbeste la telefon. Trag la maxim fiind convins acum ca e doar o chestiune de timp pana cedeaza. Merg creo 2-3km cu 37km/h si taranul tot in spatele meu de parca venea la Turul Frantei. In final cedez, eu mergeam cu puls peste 150 si taranul gafai in spatele meu. Aflu ca il cheama Florin si merge la Corabia, i-am spus ca sunt mirat ca poate trage in halul asta de bicicleta lui. El se uita la a mea si zice cu admiratie: "cred ca a ta face 4 milioane..." Vai cat de departe esti Florine de adevar. Oricum am ramas mut sa-l vad pedaland pe asa bicicleta in spatele meu.

Trec si de Turnu Magurele si ma indrept spre Zimnicea. Ma simt bine si ma hotarasc sa trag pana ce se intuneca. Cerul e senin si pot sa ma opresc oricand sa pun doar salteaua si sacul unde o sa-mi convina. In ziua ce urmeaza nu-mi ramanea decat sa ajung la Giurgiu unde aveam sa inchei turul si sa ma pescuiasca sotia cu masina. De la Zimnicea la Giurgiu sunt 62km.

Pedalez asadar pana se intuneca si din nou am probleme cu locul de popas peste noapte. Satul in care sunt pare ca nu se mai termina, multa efervescenta pe strada, este vineri seara. Cand se termina satul incepe imediat urmatorul si tot asa... Intr-un final cand sunt in comuna Piatra si era deja intuneric de ceva vreme vad un gard de beton cu lipsuri si o livada dincolo de el. Parea ca e fara stapan sau neingrijita. Sar gardul pe unde era mai mic si ajung intr-o livada gandesc eu cu o casa si cand ma uit mai bine era dispensarul unde aveau cabinet doi medici de familie.

Bine ca intrasem prin gard ca nici nu era poarta si puteam intra omeneste pe niste trepte in curtea dispensarului. Asta e... langa casa vad obanca. Perfect, intind salteaua pe banca si dorm dus instant. Daca cumva ploua la noapte casa avea si o terasa pe care ma puteam retrage. Zissi facut, ma sterg, ma schimb si ma bag in sacul de dormit.

Locul parea perfect, in sat dar totusi fara caini, fara bataie de cap si cat de cat liniste. Eroare... dupa cateva minute remarc o pasare. Ziceai ca era pasarea sonerie, canta melodii scurte pe care le alterna. Era ca o sonerie cu 20 de melodii ce se alternau: piu, piu, piu, carrr, carrr, carrr, uau, uau, uau, mic, mic, mic, brrr, brrr, brrr, pic pic pic pic, tic tic tic tic, uau, uau, uau....  

Mi-am zis ca o sa taca mai ales ca nu avea tovaras de discutie, pasarea fiind singura. Pasarea ma tinut in melodii de sonerie si alarme multeore la rand. Nu am putut adormi, cand in sfarsit a tacut ma uit la ceas: era ora 4 dimineata.

Bun, zic imediat incep cocosii. Asa a si fost dupa jumate de ora m-au trezit cocosii, dar nu era ceva obisnuit, erau mii de cocosi care-si dadeau importanta, mii de cocosi... La ora 5 am renuntat sa mai incerc sa dorm si am inceput sa-mi fac bagajul.  A fost cea mai prost dormita noapte din turul asta. Habar nu am ce fel de pasare poate sa faca in halul asta, nu cred sa fi fost un papagal acolo la tara, dar oricum a fost o pasare de care nu mai auzit.

70.jpg

71.jpg

72.jpg

73.jpg

Ziua 19

Piatra - Zimnicea - Giurgiu

83km        223m

 

Plec inainte de ora 6 spre Giurgiu. Mai am de facut 80 de km si stiu ajung inaintea sotiei. Ma gandesc ca o sa ma opresc undeva pe drum sa dorm macar o ora pentru ca eram foarte chiaun. Pedalez asadar din nou la ritm de incarcat telefonul fara sa depasesc 16km la ora.

Dupa ora 7:30 sun acasa si dau stirile si indicatiile pentru Giurgiu.

Pe drum primesc o multime de Ola dar sunt prea frant de oboseala ca sa la mai zambesc, ridic mana sa-i salut si imi vad de drum mai departe.

Opresc la un moment dat undeva in camp unde vad o bucata de beton la 100m de sosea. Ma duc si ma catar pe ea si ma intind cam o ora acolo pe rogojina. Cand plec constat ca pamantul era putin moale si s-a luat pe roti foarte mult, freca totul in aripa din spate. Am scuturat bicicleta, am scos cat am putut pamantul dar stiam ca mai am in jur de 30 de km si oricum ar fi tot o sa ajung orice ar freca.

Am venit asa cu zgomot de frecare la roata din spate, apoi a inceput si un scartait parca de suspensie. M-am dus mai departe, culmea am depasit un cicloturist strain (sau la fel de strain ca mine, dar mie asa mi-a parut: strain) si am ajuns la Giurgiu deodata cu sotia si copii carevenisera sa ma pescuiasca. Cand mi-au vazut fata cat de bronzata era, s-au minunat cu totii, apoi am bagat bagajele in portbagaj, am urcat bicicleta pe plafon si dupa un tur prin Giurgiu am plecat spre Brasov. 

74.jpg

Si acum concluziile si invatamintele:

Mi-am propus in jur de 3100km dar pentru ca am taiat putin din Delta, mai mult din nordul Moldovei pentru ca nu m-am mai dus pana la Darabanisi pentru ca nu m-am intors de la Turnu Magurele acasa pe la Pitesti ci am ales sa merg in continuare pana la Giurgiu, am facut 2527km cu 13.791m diferenta de nivel de urcat.

In medie ar insemna 137km pe zi cu 745m diferenta de nivel. Constat ca asta reprezinta aproximativ 75% din ceea ce mi-am propus. Am invatat acum cat de important este si calciul. Stiam pentru ca o mai patisem dar in zilele de atunci nu am fost capabil sa fac legatura. M-am gandit la vitamine, la apa, la glucide la magneziu, la odihna dar nu la calciu. 

Am invatat ca oricat de bine te simti, nu poti face zi de zi de zi nici macar pe aproape din ce poti face o singura zi la maxim. Eu am constatat pe pielea mea asta abia acum. Pana acum am mai mers ture mai lungi dar impreuna cu familia eram limitat de ei si nu de mine. Asta a fost si unul din scopuri sa trag de mine fara sa fiu limitat de asteptarea altuia.

Daca pana acum mergeam o zi intreaga cu puls 140-150 acum spre finalul turei nu depaseam 115 si mi se parea ca rezultatul era cam acelasi, e posibil ca inima sa se fi adaptat sau muschi sa dea randament mai mare, nu mi-e clar.

Am vazut ca intodeauna o sa apara evenimente neprevazute, oricat de linistita pare situatia ceva o sa se intample si o sa te intarzie. 

Din aceste cauze cred ca pentru un om normal o medie de 150km pe zi sunt mai rezonabili de pedalat zi dupa zi cu bagaj de 20kg in spate si fara luxul hotelurilor. 

Oricat de mult vrei sa te grabesti dimineata esti tinut de roua de pe cort, asta in cazul in care nu cumva a plouat sau ploua. Degeaba te gandesti ca primul lucru e sa stergi cortul pentru ca atunci cam toate par sa fie pe primul loc. Vrei si sa si mananci primul lucru pentru ca saai timp de digerat inainte sa te pui in miscare.

Am inceput tura cu cereale (ovaz integral cu fructe uscate) si iaurt apoi din comoditate am gasit alte mancaruri insa au fost in detrimentul calciului, iar spre final m-am prins ca era mult mai eficient sa am cumparate 2-3 batoane de cereale de cu seara de prin magazine mari gen Kaufland sau Carrefour si mancam in primul sat unde gaseam iaurt sau kefir. Imi lua nu mai mult de 5 minute si oricum opream sa-mi cumpar apa.

Am constatat ca e bun dusul solar dar te poti baza cu incredere si pe servetelele umede, pentru ca de multe ori nu ajungi in locuri cu apa sau nu ai chef sa cari 20 de litri de apa in spate pe dealuri, cautand loc de popas.

Am vazut ca oamenii de regula sunt bine intentionati dar trebuie sa pui intrebari cat mai simple pentru ca de foarte multe ori mai ales in zone izolate sau orase mici eram pe cu totul alta lungime de unda decat localnicii si primeam raspunsuri contradictorii, incat nici ei cred ca nu stiau ce spun.

Daca vezi un drum ce pare neumblat te inseli, cineva o sa umble pe el pentru ca de aceea e drum, sa fie folosit, chiar daca tie iti pare ca nu circula nimeni pe acolo.

Am invatat ca pot fi zile consecutive cu vreme rea iar pentru asta e necesar echipament adecvat nefiind de ajuns stoicismul.

Per ansamblu sunt cat se poate de multumit de acest tur, mi-am atins scopul: am testat atat echipamentul de campare cat si pe mine.

Cel mai interesant mi s-a parut a fi zona de sud de la Timisoara pana la Tulcea. Urmeaza cel mai probabil sa fac un tur pe aceasta bucata cu toata familia anul viitor poate.

Urmatorul segment ce merita atentie cred ca ar fi din Suceava pana la Satu Mare. In rest ori am avut parte de drumuri prea rele si atractii prea putine care sa le justifice ori drumuri mult prea circulate si un nivel de civilizatie al satelor care nu mai starneste curiozitatea cu nimic.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intai si intai asa am pornit ideea dar atentie, nu atat din punct de vedere al performantei ci din cauza ca si 15 zile sunt multe pentru a terupe de munci.

Apoi am scris ca nu e batuta in cuie perioada sau km/zi si ma pot lungi la 17 zile.

Ulterior am modificat planul si am pus pe harta care apare in primul post modificarile iar traseul a fost gandit pentru 18 zile. S-au facut intr-adevar 18 si jumate si cu km mai putini.

Cel mai mult m-a tras in jos problema cu calciul care pur si simplu nu imi permitea sa merg decat la nivel de avarie. Am recunoscut ca am mers la 75% din ce mi-am propus dar eu totusi consider in regula si rezonabil. Nu am vrut nici sa fac rabat de la privit colo si colo pentru ca vreau sa raman cu amintirea locurilor si nu cu cea a ceasului sau a asfaltului.

Morala este ca intodeauna apare ceva neprevazut. Nu cred ca ma fac de ras nici cu 137km pe zi media si 745m diferenta de nivel timp de 18 zile cu bagaj si campare la cort in conditii de avarie pe cea mai mare parte de drumului.

Erau propusi 180km pe zi, adevarat dar asa a fost sa fie, daca nu renuntam la iaurturile de dimineata si daca foloseam macar pastilele Isostar e posibil sa nu fi avut caderea de forma din mijlocul turului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Alimentatia nu a fost prea buna, conservele, pateurile si altele asemenea, mai mult incurca decat ajuta.

Ar trebuie sa te orientezi spre o dieta mai sanatoasa si mai usoara, mai ales ca ai cateva kilograme in plus. E greu sa mergi la deal cu bagaje multe si cu burta mare, nu-i asa?

Oricum, tura ta e o mare performanta, pe care putini ar putea-o egala. 180km/zi era de-a dreptul nerezonabil si trebuie sa recunosc ca si 137km/zi, cat ai reusit, reprezinta o valoare de invidiat. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oricum, o experienta frumoasa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

dupa ce colegul de tura a scris atat de detaliat, vin si eu cu mici adaugiri (ale zilelor pe care le-am parcurs singur), cateva poze in plus (nu la fel de reusite) si cu aceeasi convingere: 180-200km/zi sunt realizabili timp de 2 saptamani. atasez urmatorul link, cu speranta ca nu incalc vre-o regula a forumului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Speranta moare ultima ... dar nu e voie cu linkuri la cicloturism

 

----------------------------

 

Felicitari sincere pentru tura, mai ales pentru ca e greu sa te rupi pentru asa un hobby 17 zile de la casa, serviciu ....

 

Oarecum ce am spus s-a adeverit, 200 de km/zi timp de 15 zile consecutive este foarte dificil.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi-am mai amintit doua lucruri poate nu lipsite de importanta:

1. Bugetul meu pentru tura a fost de 1400 lei. Din banii astia am cheltuit 100 de lei pentru rulmentii de monobloc, 60 de lei pentru un pantalon cu bazon din Lidl si o pereche de manusi. Au ramas astfel strict pentru cheltuieli curente 1240 de lei. Am platit din ei 85 lei pe doua moteluri iar pe apa cred ca am cheltuit in jur de 200 lei pentru ca am baut mereu apa plata din magazin si doar in zona muntilor m-am incumetat sa beau apa de izvor.

2.  Am preferat spre sfarsitul turei sa mananc seara inainte de a pune cortul. Astfel faceam firmituri mirosuri si alte mizerii in timpul zilei (pe la ora 18-19) in alt loc decat cel in care puneam cortul. Mi-a mai convenit si pentru ca dupa ce simteam ca sunt indopat ma puneam din nou la pedalat iar intr-o ora chiar daca la inceput mi-era greu, disparea senzatia de disconfort si nu ma mai simteam plin. In plus era mult mai convenabila o campare ingonito fix in amurg care nu dura mai mult de 15 minute, cand doar puneam cortul, ma stergeam, schimbam si ma instalam in sacul de dormit. Am eu fixul asta de a nu fi vazut cand pun cortul.

 

Referitor la alimentatie tin sa spun ca ma consider cunoscator si nu m-am bazat pe conserve ci acestea au fost exceptia. Nu stiu daca am mancat in 4 zile conserve. Regula au fost cerealele sub forma de cereale integrale de ovaz cu fructe uscate sau batoane naturale fara zahar adaugat de regula iar in ultima instanta batoanele cu cereale Nestle, apoi smochine, ceva alune, paste sau orez si pentru seara cateodata proteine din carne (de care incerc sa ma feresc insa pe cat posibil). Intre conserve observati ca intr-una din zile a fost zacusca si pana la proba contrarie, daca pe borcan nu apar aditivi tind sa-i cred ca au folosit doar legume si le-au sterilizat. am mai consumat si suficenta inghetata pe care o situez cumva intre toxic si permis, dar mai mult spre permis. Da, am inghitit si toxine sub forma de energizante, sub forma aditivilor din conserve (dar cred ca o singura data am consumat pateu, de doua ori costita cu fasole) si din supele instant sau a cartofilor prajiti si cabanosului din Kaufland. Am combatut si cu ceva fructe: banane, capsuni, cirese si portocale. Nu pot sa mananc chiar numai ce e corect de mancat mai ales atunci cand sunt epuziat dupa o zi intreaga de ploaie. Am ales conservele atunci cand nu-mi ramane timp sa-mi pregatesc o mancare mai rezonabila (observati ca mi-am facut si mazare spre exemplu). Cred ca am mancat asa de nota 7,5 sa zic, adica acceptabil dar nu condamnabil.

 

Cu doua bagaje e chiar foarte greu la deal si sunt constient de asta, dar aici e alta poveste. Tind insa sa scap de unul din bagaje, sper sa am si succes...

 

In ceea ce priveste ritmul de 180km/zi eu consider ca este perfect realizabil de un om obisnuit chiar daca eu nu am facut aceasta medie acum. Consider in continuare ca am mers multe zile in sistem de avarie iar eu suspectez caderea de calciu. Colegul de tura poate sa va confirme ca a mers mai tot timpul dupa mine cu frana de mana trasa, observati ca dupa ce ne-am despartit a revenit la peste 200km pe zi. Uitati-va ca si eu in penultima zi am mers peste 200km. Este perfect realizabil insa nu garantat pentru ca omul nu este masina si nu avem beculete care sa ne spuna exact ce ne lipseste, noi simtim o slabiciune si avand si mintea confuza ne e greu sa ne dam seama exact si la timp care e problema. De aveam un medic langa noi sunt convins ca nu pateam chestia cu mersul pe avarie. 

Adevarat insa ca la un 150km pe zi iti permiti si sa mergi pe avarie, sau mai pe romaneste spus poti cadea in 2-3 sau mai multe greseli pe care le mai poti suporta, ori de alimentatie, ori de organizare.

Daca acum ar fi sa-mi fac planul pentru un tur al Romaniei as palnifica 140km pe zi si sunt convins ca as face 150. Nu as mai face anumite greseli dar foarte posibil sa cad in altele. Asta numesc eu experienta si pentru asta am scris aici, ca altii care au in cap astfel de idei sa ia startul cu un avans fata de mine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@ngorgan, ti-a dat eroare forumu' fix la poza cu palatu' din Certeze. Daca se poate te rog... :-

 

Felicitari!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cateva cifre:

2313km - parcursi

13km - altitudine castigata per total

16 zile - a durat tura

144.5km - media pe zi

75km - cei mai putini km parcursi intr-o zi

242 - cei mai multi km parcursi intr-o zi

4.3kg - cat am slabit

2 - traversari cu bacul, probleme aparute la bicicleta: mic joc in monobloc si in roata fata

0 pene, incidente, accidente

0.5 litri motorina - bun consum pentru km astia :) (curatat lant, pinioane, foi)

1 - PRIMA MEA TURA :)

7 luni - de la achizitionarea bicicletei si inceperea "antrenamentelor" pentru tura pana la terminarea ei :)

500ron - bugetul turei (aici intra si 2 nopti de cazare la pensiune)

 

Ziua 1 (18.05.2014)

La ora 8:00 eram gata de plecare. Prima jumatate a zilei o consider destul de facila, am facut drumul respectiv in nenumarate randuri, atat cu bagaj cat si fara.

Dupa 4h si 30min eram la Oravita, unde socru-miu ma astepta cu o sticla de apa si cu intrebarea: "bine, dar unde sunt ceilalti oameni care participa la tura" :))

La cat am mancat pe parcursul primei zile mi-e greu sa cred ca am dat jos vre-un kilogram (ma atentionase Nicu despre o iesire de-a lui in care neglijase mancarea si isi stricase ziua respectiva).

Fara frica ca o sa intru pe acid lactic am facut 200km (199.6), cu 1473hm si un puls intre 125-145.

Fara prea multa experienta cu cortul, credeam ca acolo o sa fie principala problema. Dar, somnul la cort mi s-a potrivit ca o manusa, asa ca dimineata eram gata pentru urmatoarea zi

 

 

Ziua 2 - 175km, 1508hm

Trezirea la 6:30, plecarea la 8:00, dupa ce am mancat iaurtul, am impachetat cortul si curatat lantul.

Avea sa fie cea mai grea zi din tot turul. Aici am descoperit si cea mai mare problema  din tot turul: EU; adica moralul meu, nu m-am resimtit fizic, bicla nu mi-a pus probleme... Am fost la un pas de a renunta. Aici s-a vazut lipsa de experienta (zic eu).

Alte cifre? 2 - americani cu care m-am intalnit.

Primul a fost Jery , care facea o tura de la Istambul (venise din SUA cu avionul) la Paris (cel mai probabil Paris, dar nu era batut in cuie itinerariul si nici destinatia).

Al 2-lea Barry (cu un accent pronuntat pe R). Fusese prin Romania cu bicicleta. Ce-i ramasese in minte? Cainii... "prea multi caini", "caini rai" spunea el. In ziua asta si pentru mine au fost multi; unul mi-a incercat si bagajele cu dintii.

Mi-am pus cortul pe un drum secundar in apropiere de Poiana Mare si cum e normal, in jur de ora 21:00, cand eram gata de culcare, trec 2 tineri. Dupa o discutie de vreo juma' de minut sunt intrebat si din ce tara sunt :D (da, vorbisem in romana pana atunci, dar se pare ca romana mea nu e cea mai buna).

Era prea tarziu sa caut alt loc de campat asa ca am legat bicla, am bagat roata din fata sub cort sa pot sta toata noaptea cu mana pe ea si am dormit dus si in noaptea asta. A, nu au dat peste mine nici serpii, despre care m-au avertizat cei 2 tineri

 

Ziua 3

210km mi-a aratat ciclocomputerul, se pare ca au fost doar 205. A fost o zi grozava; moral ridicat (doar urmatoarea zi o sa ma intalnesc cu Nicu si o sa mai pot schimba o vorba pe drum), am trecut usor de 200km, poate si datorita terenului destul de plat.

Cuvantul zilei? OLA... toti copii saluta, unii chiar sar in fata bicicletei si raman asa tintiti in mijlocul drumului; e vre-un joc pe care nu-l stiu?

Azi resimt dureri musculare la nivelul membrelor inferioare; in timpul noptii o sa ma doara umerii si antebratele (singura data in tura). Dar e ceva care trece dupa cateva secunde de pedalat asa ca nu bag in seama. Ma intreb insa cum de am intrat in zona anaeroba, din moment ce nu am trecut de 145bpm

Din "goana" bicicletei aud o invitatie la bere. Astrele sunt in pozitie favorabila pentru o bere, mai am putin pana trebuie sa pun cortul asa ca optez pentru bere, exclus totusi sa raman la un pahar de vorba asa ca adaug o bere la cumparaturile pe care le fac pe ultimii 10km

 

Zilele 4-14 au fost descrise destul de frumos de Nicu

 

Ziua 15

Cei mai multi km parcursi intr-o zi (si din tura si din totdeauna)- 242 conform strava in 12h de pedalat.

Luni, 02.06.2014 trebuie sa fiu acasa, asa ca stabilesc cu Nicu sa ne "despartim" pentru restul turului.

Dupa obisnuitul curatat al lantului, ne zicem drum bun si pe aici mi-e drumul.

A fost o zi superba de pedalat, fara diferenta mare de nivel, calitatea drumului exceptionala. La inceputul zilei a fost un vant din NV cu o viteza intre 10-20mile pe ora, dar nu a fost un impediment din moment ce a fost la inceputul zilei iar dupa ce am trecut de Oradea, am avut parte de vant din spate. Norii m-au insotit toata ziua si ma asteptam ca la Oradea sa ma prinda ploaia; nu a facut-o.

Ce m-a surprins in ziua asta? Mi-a fost foame toata ziua, desi am urmat acelasi meniu ca totdeauna. Asa ca am oprit in Kaufland-ul din Carei unde am luat 2 meniuri cu, carnati si mai apoi si in Oradea unde am incercat micii si un meniu touring; si astea pe langa o punga de alune, curmale si ceva samburi de nuci.

Unde am intampinat probleme? La gasirea locului de campat. Totul e plat, cel putin asa mi-a parut. Ies pe un drum laturalnic si reusesc sa-mi blochez rotile de la bicicleta de la atata noroi (plouase se pare in cursul diminetii), motiv pentru care am impins-o cateva sute de metri pana am gasit locatia de pus cortul.

In seara/noaptea asta nu a trecut nimeni prin zona (de, e Duminica si nu vine lumea pe camp). Si acum ma intreb cum pot dormi asa de bine in cort.

 

Ziua 16

Restul de 136km ii parcurg in 6h, pulsul numai pe la 140 a stat.

Dimineata imi ia o ora curatatul lantului si al cauciucurilor + sabotii de frana care erau plini de noroi de jur imprejur.

Sunt felicitat de fratemiu pt tura (cine stie, poate anul viitor mergem impreuna).

Cele mai frumoase lucruri din toata tura au fost: intrezarirea orasului Timisoara si momentul in care mi-am vazut familia. Pe langa multumirile pe care i le aduc lui Nicu pentru ca a facut posibila realizarea acestei ture trebuie sa le multumesc sotiei (care desi s-a impotrivit mult timp acestei evadari) si fratelui care m-au sustinut moral de fiecare data cand am avut nevoie.

 

Ca si incheiere: dupa cum spunea Nicu - "Daca tu reusesti turul (dupa doar 7 luni de la achizitionarea bicicletei si inceperea antrenamentelor), atunci oricine poate face acest tur" - DE ACORD

Desi nu au fost 180-200km/zi (media fiind doar de 144) per total este o tura din care am invatat ca nu conditia fizica este principalul impediment (7 luni nu pot fi considerate de ajuns pentru a-ti crea o conditie fizica exceptionala) intr-un astfel de proiect ci moralul (in primul rand), familia si prietenii.

 

post-16318-0-12625300-1402335753_thumb.jpg

post-16318-0-88314200-1402335837_thumb.jpg

post-16318-0-30722500-1402335966_thumb.jpg

post-16318-0-11088500-1402336085_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

O tura interesanta, cu un consum deosebit, cu fotografii frumoase si cu un epic ce mi-a dat de gandit: pentru tine, in mod cert o experienta deosebita ce te poate pregati pentru viitor. M-au amuzat in mod cu totul deosebit "dujmanii" somnului :D

Imi recunosc insa, cu aceasta ocazie, si limitele: este o distanta mare parcursa in fiecare zi si care m-ar priva de obiective pe care mi le doresc vazute, chiar daca nu au cum sa fie foarte multe mai ales in zonele de campie / camp. 

Iti doresc ture cat mai frumoase in continuare si, intrarea in rutina camparii si a somnului in orice conditii. 

In final, iti multumesc pentru povestea spusa intr-o frumoasa limba romana :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@ngorgan, cu toata smerenia si sinceritatea ce ma-ncearca, tin se te anunt ca dupa 17 ani in care m-am frecat doar pe MTB, in urma impartasirii acestei experiente esti responsabil de faptu' ca astazi mi-am luat cursiera! Pe datorie!!! Nu glumesc, povestea ta mi-a facut pofta si am actionat in consecinta.

Sa-mi fie-ntr-un ceas bun si sa ma fereasca 'mnesau de camioane si alte obiecte contondente de aceeasi factura.

 

Si cum am mai zis, si nu vad ce m-ar impiedica sa-ti mai spun o data: FELICITARI!!!! Esti idolu' meu si nu exagerez cu nimic. Numai bine!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte frumoasa tura. Felicitari. Off; am vazut ca ai avut probleme cu calciul, iar colegul tau nu si am aflat de ce; pentru ca......BERE

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ngorgan

 

In primul rand, (cu intarziere) felicitari pentru tura si din partea mea.

Nu a fost chiar o tura pe gustul meu datorita numarului mare de km parcursi intr-o zi, insa efortul depus merita toata apreciere.

 

In al doilea rand, doua intrebari:

 

1. Ce cort ai?

Te rog, ne poti da cateva detalii.

 

2. Poti sa ne spui mai multe despre ligheanul de la Ortlieb.

M-ar interesa in primul rand cat de mic se pliaza.

 

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Referitor la echipamentul de campare:

 

Cortul este Hoolie 2 de la Terra Nova, cantareste cu tot cu folia de protectie ce am cumparat-o separat, cred ca 2,7kg ambalat cu toate:

http://www.terra-nova.co.uk/tents-and-spares/all-tents/hoolie-2-tent/

La sportsdirect.com cred ca l-am gasit cel mai ieftin

Sunt multumit de cat de mic se face pachetul, cu tot cu foaia de protectie sa face un cilindru cam de 40cm inaltime si 15cm diametru. 

De montat il montez relativ repede si simplu, poti mentine camera interioara atasata si atunci bagi doar betele in folia exterioara si il ancorezi cu destul de putin cuie.

Singurul lui dezavantaj este ca nu se sustine singur si trebuie musai ancorat, insa am trecut peste acest neajuns pentru ca se impacheteaza destul de mic si incape linistit intr-unul din coburi impreuna cu salteaua, sacul de dormit si o rogojina. El este de doua persoane si pentru mine plus bagaj este perfect. Cand merg cu sotia folosim un Hoolie 3 iar in Hoolie 2 bagam copilele (2 copile de 6 si 10 ani). Pentru ca e verde si nu e nici prea inalt nu sar in ochi si ma gandesc ca omul poate trece cu privirea peste el fara sa-l remarce.

 

Salteaua este un Thermarest Trail Pro Large de care sunt extraordinar de multumit, se umfla singura, o bag in cort si desfac ventilul iar pana ma bag si eu in cort se umfla 90%. Mai bag 4 pana la 6 pufuri cu gura si e gata; nu simt nimic sub ea, piatra, radacina, denivelare, se absoarbe totul foarte bine.

http://www.cascadedesigns.com/therm-a-rest/mattresses/trek-and-travel/trail-pro/product

Salteaua are o rezistenta termica foarte buna R=5 si am curaj sa o pun oriunde ca nu o sa simt rece de jos. Poate la cifre mai sunt si altele saltele ca asta dar din ce am citit de la calatori in jurul lumii, Thermarest este singura care este si durabila, restul dupa cateva luni de campare continua au cedat, materialul din ele se distruge, se deformeaza.

 

Sacul de dormit are plasa pentru tantari, se pliaza foarte mult si e un pachet putin mai mare decat palma, este un Snugpak Travelpak Traveller. Eu am dormit bine in el doar cu tricoul pe mine si pe malul Dunarii cand noaptea cred ca au fost cam 7-9 grade. Nu e pentru nopti prea friguroase insa pentru ce-mi trebuie mie este perfect

http://www.snugpak.com/outdoor/travelpak-traveller

 

Ligheanul pliant isi merita banii, se pliaza intr-un dreptunghi de 29cm x 14cm iar in grosime are 2cm. 

http://www.ortlieb.co.uk/folding-bowl.html

Mi se pare durabil si asa vorbesc toti despre el. Este dintr-un material impermeabil gen plastic care insa are incorporata o tesatura din cate ma prind eu. Apoi mai este si stabil, pentru ca era sa cumpar un lighean rotund despre care multi s-au plans ca nu e stabil si nu poate fi folosit ca la orice miscare da pe afara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ngorgan

 

Perfect.

Multumesc pentru raspunsul complet.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari pentru tur, e adevarat ce spui despre calciu, am avut si eu momente in care nu stiam de ce merg asa prost si asta era. Tot din cauza lipsei de calciu mie mi s-a intamplat sa am dureri musculare zile la rand, la piciorul drept. Initial am crezut ca e o intindere de ligamente, dar era de la lipsa de calciu.

Cred ca de acum cand plec in tura pun dimineata o pastila de calciu efervescent in primul bidon de apa.

 

Ceea ce ai facut este de admirat, cei care pleaca in ture mai lungi nu depasesc de regula 80-100 km / zi. Tot respectul.

Share this post


Link to post
Share on other sites