Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

diorgulescu

De la Berlin la Viena, via: Dresda, Praga si Brno

Recommended Posts

In luna iunie a lui 2014 am efectuat un tur cicloturistic de la Berlin pana la Viena, trecand prin: Dresda, Praga si Brno. Plus multe alte localitati superbe, in drum.

 

2014-07-25+00_36_54-Berlin-Dresda-Praga-

 

Distanta parcursa strict intre localitati a fost de ~854 km in 9 zile de pedalat. Cu tot cu vizitatul oraselor (2 zile in Berlin, 2 in Praga si una in Brno, cel din urma fiind vizitat la pas) plus balauririle de rigoare dupa campinguri si cumparaturi, am ajuns undeva pe la 1100 km (numai prin Berlin am adunat 98).
 
Participanti? Aceiasi 4: Nicoleta, Marius, Mircea si Eu.
Marius s-a intalnit cu noi direct la Berlin, venind tocmai de la Amsterdam, tot pe bicicleta (poate ne va povesti cate ceva, candva :) - in scris).
 
Cazarea a fost numai la cort. Evident, in campinguri (n-a fost nevoie sa campam unde ne taia capul).
Voi face tot posibilul sa nu intoxic relatarea cu prea multe detalii (cum am tot facut de-a lungul timpului), insa voi incerca la final - cat si pe parcursul povestii, sa dau detalii utile: camping-uri, track-uri GPS, costuri, ponturi, samd.
 
Drept urmare, schimb un pic abordarea si incep printr-o "video sinteza" a turului, alcatuita din cateva clipuri disponibile si pe YouTube. Sunt bune pentru cei ce doresc si o alta perspectiva/dimensiune a acestei povesti si, totodata, ideala pentru cei ce vor sa se plictiseasca mai putin :).
Nu mai zic ca sunt bune pentru noi, cei ce am pedalat prin locurile respective, caci filmuletele ne vor trezi amintiri frumoase tot restul vietii, la un loc cu fiorii de rigoare.
 
Prin aceste montaje am incercat sa redau atmosfera de vacanta combinata cu feeria pedalatului si a explorarii locurilor noi. Nu stiu in ce masura a mai si iesit.
Videoclipurile au fost incarcate in format FullHD, deci YouTube ar trebui sa ofere posibilitatea vizionarii lor la calitate mare, functie de conexiunea dvs. la Internet.
 

Prin Berlin

 

 

De la Berlin la Dresda

 

 

O scurta vizita prin Dresda

 

 

De la Dresda la Praga

 

 

De la Praga la Brno

 

 

De la Brno la Viena

 

 

 

Pana una alta, acest tur a inceput undeva pe 29 mai (pentru mine, Nicoleta si Mircea), in Gara de Nord, asteptand sa ne urcam in trenul de noapte Bucuresti - Budapesta, de unde urma sa luam o alta legatura catre Berlin. Poveste lunga, dar hai sa incepem!

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@diorgulescu

 

Felicitari pentru tura.

Frumoase filme, insa cu siguranta povestea turei va fi mai interesanta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Buei, deci te urăsc macsim. :P

Ăăă.. sau te urăsc la macsim?
habar n-am română ;))

 

 

@@gibonu

omu' a zis clar, o să vină și povestea turei. Ești nerăbdăcios. ;)

 

Voi face tot posibilul sa nu intoxic relatarea cu prea multe detalii (cum am tot facut de-a lungul timpului), insa voi incerca la final - cat si pe parcursul povestii, sa dau detalii utile: camping-uri, track-uri GPS, costuri, ponturi, samd.  
Drept urmare, schimb un pic abordarea si incep printr-o "video sinteza" a turului, alcatuita din cateva clipuri disponibile si pe YouTube. Sunt bune pentru cei ce doresc si o alta perspectiva/dimensiune a acestei povesti si, totodata, ideala pentru cei ce vor sa se plictiseasca mai putin

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@mac

 

Sunt convins ca vine.

Doar incercam si io marea cu degetu', ca poate vine mai repede.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu si @@MaC® :

Imi cer scuze, insa in perioada asta ma ocup si de niste renovari prin noul cuib (care merg incetisor, caci le facem noi) si am ajuns tarziu acsa - mai dureaza santierul din partea ailalta.

Asa ca pe langa serviciu, retusat pereti, spalat huma si turnat "shape", scriu cu ardoare la povestea turului (care e de fapt o relatare asa cum imi trece prin capatana cheala), cu un pahar cu vin de tara pe birou (da, e de la Horodistea, ca tot am ajuns recent acolo :P), retraind cu drag fiecare moment. Iar motanul moare de cald.

 

 

29-30 mai 2014 | Drumul catre Berlin

 

Ideea de a merge cu trenul pe distante mari poate parea nebuneasca, stupida sau de-a dreptul fara sens. Insa am avut o mare retinere vis-a-vis de transportul bicicletei cu avionul. Plus ca era nitel mai ieftin cu trenul si....ne place si mersul cu trenul :).
Am cantarit-o pe toate partile si stiam ca o sa pierdem doua zile pe drum.
Insa nu trebuia decat sa repetam rutina deprinsa anul trecut, cand am mers cu bicicletele de la Bucuresti pana la Viena. Asta presupunea demontarea rotilor fata si a pedalelor, cumulat cu organizarea bicicletelor intr-o cabina cu 3 paturi dintr-un vagon de dormit. Aveam sa le punem in locul cuierului pentru haine, ancorandu-le cu cat mai multe chingi si cordeline.
 
Zis si facut. Am mers de am cumparat bilete de tren pentru mine, Nico si Mircea. Doua trenuri de noapte: Bucuresti Nord - Budapesta Keleti si Budapesta Keleti - Berlin Central (Hbf..cred ca vine de la "hauptbanhoff"). Trebuia sa ne si intoarcem de la Viena, asa ca am ales tot trenul, stiind ca e perechea celui ce pleaca din Bucuresti si ca are personal romanesc la bord. Pentru returul Viena-Bucuresti, am luat 4 bilete, caci era si Marius (care s-a dus cu avionul pana la Amsterdam, platind 100 Euro doar pentru transportul bicicletei).
 
De caciula, biletele de tren au fost undeva pe la 1000 de lei (cost ce include Bucuresti - Budapesta, Budapesta - Berlin si Viena-Bucuresti).
 
Concret, trenurile au fost asa:
 
  • LA DUS
    • Bucuresti - Budapesta : Plecare la 17:30 din Bucuresti, ajunge la 08:50 in Budapesta - teoretic (29 - 30 mai)
    • Budapesta - Berlin : Plecare la 20:05 din Budapest Keleti, ajunge la 09:08 in Berlin (30 - 31 mai )
  • LA INTOARCERE
    • Viena - Bucuresti : Plecare la 19:48 din Viena, ajunge la 16:05 in Bucuresti nord (15 - 16 iunie)

 

Destul de ok. Ne-om descurca.
 
De la bun inceput am avut emotii legate de momentul in care va trebui sa urcam cu bicicletele in tren, in Budapesta. Eram 100% sigur ca cineva va spune ceva, dar contam pe comunicare, poze cu modul in care urma sa le aranjam si, in ultima instanta, pe niste Euro tinuti special de-o parte.
 
Gara de Nord, ziua plecarii. Destul de cald, desi se anunta ploi in toata Europa ce vor ajunge si la noi in perioada urmatoare - parte a unui val de frig, daca imi aduc bine aminte. Ne intalnim cu Mircea si asteptam trenul.
 
Odata "tras", ne postam in fata vagonului de dormit si ne apucam sa scoaten pedalele, rotile fata si (evident) bagajele. Intre timp, unul din noi prezinta biletele. Insotitorul se uita un pic panicat la noi, caci stie ca e problema cu bicicleta pe trenuri EuroNight. Ii explicam ca am mai calatorit asa si ca le vom aranja frumos.
Ceea ce am si facut. Cu toate astea, omul ne-a spus prieteneste sa stam cu jaluzeaua trasa si cu usa inchisa odata ce intram in Ungaria, caci controlorii unguri fac, citez, "foarte urat si foarte mare scandal" daca ne vad cu bicicletele asa. Nu i-am dat nici o atentie, nu a fost cazul.
 
Ne linistim, trenul pleaca. Undeva pe la 17:30, si anume. Povestea bine stiuta legata de modul in care circula trenurile pe la noi :). Adorm relativ greu.
 
DSC_0008.jpg
 
Undeva spre ora 5:30 AM parca, a doua zi, ajungem la vama cu Ungaria. Evident, se merge GREU pe la noi, din cauza eternelor lucrari la calea ferata.
Prezentam documentele si continuam. Cu jaluzeaua trasa, evident, caci de aia platesti bani la tren: ca sa mergi "pe shustache". Ai voie sa urci si cu 4 trollere enorme intr-o cabina ca nu-ti zice nimeni nimic, insa daca pui o bicicleta in asa fel incat nu incurci pe nimeni, e jale!
 
Iaca ajungem si in Budapesta. Insotitorul de vagon ne spune ca nu avem mult timp la dispozitie, caci aici trenurile zabovesc putin in gara. Ne ajuta tinand una din usi ocupate in vreme ce noi am dat jos bicicletele si bagajele. Ne uram toate cele bune iar el ne spune, vizibil usurat, "Ce bine ca nu au fost probleme! Drum bun!".
 
In Budapesta este frig. Un contrast sensibil fata de Bucuresti. E innorat, bate vantul si cred ca sunt 12-13 grade. Trag un fas pe mine.
Montam rotile, pedalele si bagajele. Cum aveam niste ore de pierdut prin Budapesta, am zis sa ne plimbam.
 
Insa nu prea ne-a iesit. Am trecut pe vestitul pod cu lanturi dar nici poze nu am facut (decat 3-4), caci vremea era de-a dreptul execrabila.
 
DSC_0016.jpg
 
DSC_0017.jpg
 
DSC_0039.jpg
 
DSC_0042.jpg
 
Plus ca aveam pozele de anul trecut, cand am prins o zi superba de vara prin capitala maghiara.
 
Dupa un pic de pedalat prin oras a intrat frigul in noi, asa ca am tras la o terasa ce avea incalzire. Fara gluma, putinele terase deschise aveau niste radiatoare langa mese.
Am baut, in loc de bere, ceai cald si cacao cu lapte.
 
Ne-am mai miscat ce ne-am mai miscat insa, din cauza vremii ce devenea si mai neprietenoasa, ne-am refugiat in gara. Si aici...probabil printre cele mai indelungi asteptari din viata mea.
 
Am stat in capatul peroanelor, pe doua banci, uitandu-ne la lume si la trenuri. Facand nimic. A, mai mancam din sandvisurile cu care plecasem de la Bucuresti si, la un moment dat, am iesit pana la un McDonalds de vis-a-vis de gara pentru a cumpara 3 ceaiuri. Pe drum, m-au amuzat niste tigani de-ai lor ce faceau contrabanda cu tigari si tot strigau: "tzighiii-tzighiii! eee?".
 
Stiu ca Marius e in Berlin de ieri, s-a dus la campingul stabilit. Ii dau un SMS, intrebandu-l de sanatate si de vreme. Imi raspunde incurajator: "Campingul e mult sub asteptari, nu e iarba, e aglomerat iar azi noapte a fost chiar frig in cort. Ieri, maxima zilei a fost de 9 grade.".
 
Super, era de asteptat in iunie!
 
Orele trec. La fel si turcii bisnitari ce faceau turul caselor de pariuri, magazinelor si shaormeriilor din gara.
 
Pe la 19:30, de nerabdare, dam sa ne pregatim bicicletele. Ca sa facem ceva, nu de alta.
Simt ca am creierul neted de la atata uitat in gol. Clar data viitoare merg cu avionul! Ce-o fi fost in capul nostru? Nu mai conteaza. Ne tot intrebam daca o sa fie ok in tren.
 
Apare si linia alocata trenului pe afisaj . Suntem chiar in capatul ei, ceea ce e haios. Ne pozitionam. Trenul este tras si ne ducem la vagonul cu pricina, cu biletele in mana.
 
Insotitorul vagonului, ceh din cate ne-am dat seama - caci si vagonul era cehesc, ne vede si ne spune clar ca este imposibil sa urcam cu bicicletele in acest tren. Ferm.
"Ba nu nene, este FOARTE POSIBIL!"...dar m-am abtinut.
 
Incepe o dezbatere, Mircea scoate aparatul foto si ii aratam o poza cu aranjamentul bicicletelor. Ii cerem 5 minute in care sa ne lase sa aranjam toate cele, ca mai apoi sa ne faca o vizita. O doamna de origine germana ne observa si asista la toata discutia. Era unul din pasageri. Se urca inacelasi vagon si, in timp ce eu caram bagajele, ma intercepteaza pe hol:
- "So, will they let you take your bikes aboard?", zice ea
- "Well, I sincerely hope so!", ii raspund
- "Ah! Hope?", zice ea nitel scandalizata, nestiind ce reactie sa am. Continua: "It should be more than normal for them to allow bikes! Look at all this space!", spuse aratand spre cuierul unde aveam de gand sa atarnam bicicletele. "It's your luggage, it doesn't matter if it's a bike or not! It's absurd for them to give you a hard time!"
Placut surprins, ii raspund cu aprob si apreciere.
 
Urcam bagajele, legam biclele. Cabina e mai mica/ingusta decat cele de prin vagoanele romanesti, dar spatiu este suficient pentru biciclete.

 

DSC_0048.jpg

 

Vine insotitorul. Le vede si spune ca pana la urma e ok si ca sa stam linstiti. "You can give me a beer in the morning...he he he..."
Dar, sa nu mai repetam figura, caci e impotriva regulamentului sa accepti biciclete pe trenuri ce nu au vagon special.
 
Nicoleta imi spune intre timp ca insotitorul isi dadea coate cu controlorii/sefii de tren unguri, pe peron, uitandu-se spre noi in mod ironic si, probabil, glumind pe seama noastra. Asta se intampla in vremea ce ea ramasese cu o parte din bagaje pe peron, in vreme ce eu cu Mircea urcam restul in tren.
Fapt important, caci la 10 minute dupa ce trenul a plecat, fix cand sa deschidem una din sticlutele de palinca, fericiti fiind ca am scapat de stres, bate cineva la usa.
 
Deschidem. Sunt cei doi sefi de tren unguri, cu insotitorul de vagon ce sta undeva mai retras, parand un pic stanjenit.
 
Incepe discutia:
"What is this?! No bicycles! This is EuroNight! You are not allowed!", zice unul. Nervos, pe un ton de doi lei, de parca eram un copil prost ce tocmai si-a facut nevoile in public.
 
Incercam sa ii explicam, cu frumosul, toate cele. Ca am mai calatorit, ca e bagaj, ca e demontata, ca e cabina cu 3 locuri in care suntem doar noi trei, ca nu deranjeaza pe nimeni altcineva,ca nu murdarim cu nimic (pusesem saci de plastic pe foi si pe deraioare, din dorinta de a nu murdari cu ulei de lant prin cabina).
 
Degeaba. Pe acelasi ton de doi bani, "No! At the first stop, the bicycles get thrown out, understand?".
Cu greu abtinandu-ma, il las pe Mircea sa mai discute cu ei. Ajungem la concluzia ca platim bilet de bagaj pentru ele, dar sa ne dea chitanta.
 
Dupa ce au vorbit intre ei, au pus pretul: 35 Euro/bicicleta. Superb.
Au tiparit biletele (la un soi de POS portabil - am vazut si pe la CFR asa ceva mai noi) si, dupa ce le-am dat banii, cu un zambet la fel de ironic, au zis "Ciaoooo!". Dusi au fost.
 
Evident, am inchis usa si transpiram de nervi. Cu greu ne-am calmat. Nu prea aveam ce face. Trebuia sa ajungem.
 
Ca sa fie clar, anul trecut am pedalat cateva zile prin Ungaria. Oamenii ne-au lasat o impresie foarte buna! Nu vreau sa fiu banuit de xenofobie la adresa vecinilor, caci chiar nu este cazul. Insa sunt de remarcat personajele de genul acesta, care pot alimenta ideile preconcepute legate de relatia romano-ungara.
 
Faptul ca am avut de-a face cu trei personaje de o calitate indoielnica (ce fie s-au inteles de la bun inceput sa ne urce in tren iar apoi sa ne ia banii, fie nu...n-o sa stim niciodata si nici nu mai conteaza) nu inseamna ca toti ungurii fac la fel, indiferent ca iti afla originea sau nu. Sau poate, suntem noi atat de inadaptati regulilor vestice incat ne-am asteptat ca totul sa decurga "ca la noi", la mica intelegere. Caz in care, tot trist e. Doar ca pentru noi.
 
Bauram niste palinca. Asta este. Am mai pierdut niste bani, dar macar ajungem la Berlin. Acolo ne vom intalni cu Marius si vom incepe, efectiv, vacanta.
 
Ne punem la somn. Scot player-ul si ascult niste Opeth inainte de culcare, pentru a ma linisti definitiv :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

31 mai - 1 iunie 2014 | Prin Berlin

PARTEA I

 

Noaptea trece si duse-s si momentele de enervare din ziua precedenta.
Ne apropiem de Berlin, dupa cum se vede. Pregatim bagajele pentru coborare.
 
Trenul intra-n gara centrala cu 3 minute intarziere, din cate am inteles.
Marius este pe peron, cu bicicleta. Proaspat barbierit si foarte bucuros sa ne vada, dupa doua saptamani in care a pedalat singur singurel, de la Amsterdam la Berlin, infruntand o vreme total neprietenoasa pe alocuri..si multi limacsi :)
 
Coboram toate cele, asamblam bicicletele (ajutor venind si din partea lui Marius) si incepem deja sa vorbim din mers. Clasicele "Esti bine ma?", "Cum a fost?", "Cred ca ai o tona de povestit!" si o luam din loc catre camping. Asta, dupa ce urcam cu lifturile de prin gara :).
 
Vremea pare ca se indreapta. A iesit soarele, dar e inca racoare. Normal, ca-i dimineata.
Galopam catre camping, iar pe drum Marius ia o tranta. A acrosat o bordura de pe marginea pistei pentru biciclete, intalnindu-se nitel cu iarba de pe margine. Nimic grav, dar ne-am amuzat teribil. "Ia uite ba, n-am avut nimic 2 saptamani, acum gata..ati aparut voi!". Unii dintre noi mureau de frig :).
 
Campingul Berlin City Camp 1 este in apropiere de aeroportul Tegel, in asa-zisul "Siemensstadt".
In ciuda mesajului primit cand eram inca in Budapesta, campingul este ok. Locatia e buna, in loc de iarba ai niste nisip, dar e ok. Nu sunt foarte multe locuri de cort iar dusul este nelimitat, dar cu un jet cam ineficient. Te decurci, oricum.
 
In schimb, in timpul zilei este cam mult zgomot, caci fiind aproape de aeroport auzi orice miscare. Ma rog, pentru mine nu a fost zgomot, caci imi plac si avioanele, heh!
 
Pentru doua persoane si un cort, am platit 17.5 Euro/zi. Chiar bine, zic eu. Mai ales ca vizitezi o mare capitala.
 

 

Asezam tabara, despachetam, degustam palinca, facem dus (pe rand, normal) si pe la orele 13:00 suntem gata de drum.
 
Este deja frumos. 21 grade Celsius, cum cica s-ar fi anuntat pentru astazi.
Merg doar in tricou, cu un fas subtire la mine in caz de nevoie.
Plecam pe biciclete spre zona centrala a orasului.
 
Un oras cu multe piste pentru biciclete iar, unde nu s-au putut face, poti pedala linistit. Soferii sunt de nota 10+. Calmi, civilizati, te depasesc cu marja de rigoare.
Si o alta mare diferenta fata de partea noastra de lume: prin oras nu gonesc ca nebunii! Conduc chiar linistit si normal, nu cu 80-90 kmh ca pe Iuliu Maniu, ca "sa prinzi acu' moment, co*eee!". Bun...
 
DSC_0063.jpg
 
Blocurile din Berlin au multe flori la balcoane. Imi place teribil de mult cand vad flori, fie ele mici si putine, in locuinta cuiva. Pe balcon sau oriunde se poate. Denota om gospodar si cu drag de frumos.
 
DSC_0246.jpg
 
DSC_0297.jpg
 
DSC_0330.jpg
 
Ne oprim la Zidul Berlinului. Ma rog, o parte din el. Un parc foarte frumos amenajat, cu panouri istorice si informative la tot pasul pentru fiecare obiect ce a reprezentat/reprezinta ceva.
 
Ne relaxam pe iarba, la soare.
 
DSC_0065.jpg
 
DSC_0069.jpg
 
DSC_0081.jpg
 
DSC_0094.jpg
 
De aici, continuam catre Alexander Platz, care se afla langa turnul TV. In zona pietei, multa lume. Multi copii ce alearga dupa baloane imense de sapun, facute de cativa artisti stradali, sa le spunem. Foarte dragut.
Servim cate-o inghetata si admiram fantana lui Poseidon.
 
DSC_0098.jpg
 
DSC_0121.jpg
 
DSC_0127.jpg
 
Dupa inca ceva zabovire, purcedem catre Berliner Dom. O catedrala mai recenta (cladirea actuala a fost terminata in 1905), dar foarte impunatoare. Am urcat pana in cupola pentru cateva poze. Se pot observa multe santiere in aceasta perioada. Biletul este 7E/persoana.
 
DSC_0140.jpg
 
DSC_0143.jpg
 
DSC_0144.jpg
 
DSC_0151.jpg
 
DSC_0150.jpg
 
In treacat: Bundestag (Parlamentul - aici se intra dupa un control riguros), Muzeul de Arta, Primaria, Conservatorul si altele.
 
DSC_0154.jpg
 
DSC_0165.jpg
 
Apoi, ne-am oprit pentru o bere la o terasa mica, la bulevard. Berliner Kindl, 3.5E/500ml. Buna.
Ziua am incheiat-o dupa ce am facut si cateva cumparaturi la un supermarket (Kaiser's - recomand), la usa cortului, mancand, band palinca si stand la povesti.
In timp ce mancam, am descoperit ca ne dadeau tarcoale niste soricei. Draguti, dar ciudat sa-i ai chiar langa cort. Asa ca mancarea a stat in pungi, atarnata de gard, deasupra bicicletelor. Ca sa fiu sigur.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

 

Nu-i nevoie sa iti ceri scuze.

Era o gluma cand spuneam ca "incerc marea cu degetu' "

Nu exista un termen limita pentru a scrie o poveste de tura.

 

Clar data viitoare merg cu avionul! Ce-o fi fost in capul nostru?

 

Foarte bune decizie.

Daca ajuta, s-au strans aici niste informatii, zic eu utile, despre transportul bicicletei cu avionul:

http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/3877-transportul-bicicletei-cu-avionul/

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Stiu ca era o gluma :D. Dar ma simt eu nitel ciudat cand incep o relatare si ramane doar introducerea pentru vreo 3-4 zile. Mai am o restanta pe la Lefkada, unde mai am 3 lucruri de postat. Vin si ele ;)

 

Stiu topicul. Citit, bagat la cap, invatat, decis sa iau geanta ca a ta (cea de la Vaude) cand intra salariul pe august  :-

 

31 mai - 1 iunie 2014 | Prin Berlin

PARTEA a II-a

 

A doua zi dimineata, Marius poveste cum pe la ora 5 A.M. au fost vizitati de o vulpe. Punga de gunoi a fost rasturnata si a cautat prin resturi. Culmea, cica era foarte prietenoasa si obisnuita cu oamenii, caci s-a speriat greu.
 
Noi n-am avut probleme cu soriceii.
Cum era racoare de dimineata iar pe malul celalalt al canalului tot vedeam oameni de varsta a doua alergand, mi s-a facut pofta. Asa ca, in vreme ce altii faceau dusul de dimineata, m-am dus sa alerg.
Vreo 3.5 km am "strans", conform masuratorilor ulterioare. A fost la fix si, totodata, un bun prilej de a vedea una din "coloniile" des intalnite pe la nemti. Asa am vazut ca sunt marcate, ca si colonii.
 
Practic, in zonele limitrofe oraselor mari/maricele, oamenii au o bucatica de pamant pe care si-au pus o casuta de vacanta, in general din lemn. Strictul necesar: o baie, o bucatarie, o camera pentru dormit. Vin si se ocupa cu relaxarea, gradinaritul, cititul si alte obiceiuri "proaste". Ei bine, o colonie este de fapt o zona cu astfel de casute. Un soi de cartier al gradinilor.
Foarte frumos!
 
Dupa alergare, dusul de rigoare, micul dejun si...la drum.
De data asta, am facut un tur al orasului ghidati de GPS si un "Top 10" pe care-l aveam cu noi.
 
Am vizitat aproape tot orasul (dpdv turistic) - pe bicicleta, ce-i drept, caci daca vrei sa vizitezi pe de-a intregul iti trebuie mult mai multe zile.
 
Greu de enumerat totul, asa ca va las placerea de a descoperi singuri orasul. Mentionez totusi palatul Belvedere, palatul Charlottenburg cu ale sale gradini si cu helesteul unde am prins niste fotografii foarte frumoase cu cateva rate salbatice si, totodata, parcul Tiergarten. O adevarata padure in mijlocul capitalei.

 

Evident, Poarta Brandenburg.
 
DSC_0189.jpg
 
DSC_0208.jpg
 
DSC_0233.jpg
 
DSC_0277.jpg
 
DSC_0259.jpg
 
DSC_0298.jpg
 
In Tiergarten am facut o pauza mai lunga, la soare. De aici, am iesit in Bulevardul 17 Iunie care era inchis circulatiei auto si era plin ochi de biciclisti. Clar, un eveniment tip "critical mass", cu ocazia unui festival Eco.
 
Ne-am amestecat si noi prin multime, pana am ajuns la poarta Brandenburg, loc in care erau prezente multe standuri ale diversilor producatori de produse bio si echipamente sportive (Ortlieb semnasera condica :) ), dar si o scena pe care se canta muzica frumoasa. Un jazz fusion usor cu versuri in romana. Dap, romana. Ne-a luat ceva sa ne convingem. Ce-i drept, o romana nitel stricata, semn ca era o trupa de "cultural fusion" sau cum s-o numi, ce imbina mai multe influente/caracteristici culturale.

 

DSC_0288.jpg

 

DSC_0290.jpg

 

DSC_0319.jpg

 

Ne-am oprit dupa-amiaza la o terasa. Servire joviala, bere buna. Lumea a mancat wurst cu varza calita si cartofi prajiti (nu toti au mancat ;) ), fapt ce avea sa cauzeze deranj grav pentru Marius si Mircea in drum spre camping.
Ei au luat-o inainte, caci chiar s-a lasat cu urgente (la o benzinarie si, inca o data, intr-o toaleta publica abandonata - va dati seama cat de mare era baiul...) in vreme ce eu cu Nico am mai balaurit prin zona "business" a orasului.
 
DSC_0340.jpg
 
DSC_0346.jpg
 
DSC_0349.jpg
 
DSC_0249.jpg
 
..si da, am vazut multe "baruri cu pedale", ca cel din imaginea de mai jos.
 
 
DSC_0350.jpg
 
Ne-am dus si noi la camping in cele din urma. Seara s-a incheiat la fel de frumos.
 
Ne asteptam ca Berlinul sa fie un oras modernist, caci este mai nou. Ma asteptam sa vad numai cladiri futuriste, centre de afaceri si multele altele de genul asta.
 
Insa am ramas foarte placut surprinsi de modul in care noul a fost imbinat cu ce exista deja. Atat din punct de vedere arhitectural, cat si urbanistic. In mod clar n-o sa vezi cladiri din sticla intre case vechi de 100 de ani. Si nici nu vei vedea multe cladiri construite una langa alta, in mod obsesiv.
Exista drag pentru frumos, vezi florile prezente pe la balcoane, prin parcuri si gradini.
 
Lume joviala, evident. Curat, chiar si in cartierul Kreutzberg (zona in care, de obicei, stau imigrantii).
Merita vazut din plin! 
 
Pana una alta, urmeaza prima zi de pedalat efectiv din acest concediu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

2 iunie 2014 | Berlin - Luckau - Hindenberg

 

TRASEUL

 

http://www.bikemap.net/en/route/2724916-berlin-luckau-hindenberg/

 

Kilometri: 112

 

De dimineata este destul de racoare. E nevoie sa topaim nitel in timp ce facem cafeaua la primus.
 
Si, iata, constatam ca acumulatorii pe care Marius i-a lasat la incarcat peste noapte in toaleta baietilor au disparut, cu tot cu incarcator.
De fapt, disparusera cu o zi inainte si a semnalat incidentul la receptie. Acestia au spus ca vor vorbi cu personalul de curatenie, poate afla ceva. Insa, fara succes.
 
Evident, suntem convinsi ca niste turisti au facut isprava, caci au fost cateva masini cu tineri prin camping pe parcursul week-end-ului. Fiind un loc foarte circulat, cineva le-a "dosit". Asta este. Astia-s oamenii.
Cu toate astea, sa nu intelegeti ca in campingul din Berlin se fura. Nu.
 
Din corturi nu a disparut absolut nimic. E plin de elvetieni, olandezi, danezi, nemti si alte nationalitati. Este un fapt izolat ce nu trebuie generalizat!
Doar ca in general este indicat sa nu lasati peste noapte lucruri la incarcat in toalete, mai ales daca e mult trafic (noi mai practicam acest "sport" in lipsa unor prize accesibile fara a plati cativa euro buni in plus..in general, functioneaza de minune, dar de data aceasta, ghinion!).
 
Mergem mai departe. Din fericire, mai are acumulatori, asa ca nu e chiar un impediment pentru restul turului.
 
Dupa improspatarea de dimineata si stransul corturilor, pe la 8:30 suntem gata de drum. Constat ca am portbagajul rupt. Acesta a mai fost sudat acum un an (este din aluminiu si nu ma asteptam sa tina) si a cedat exact in acel punct. Din fericire, nu este intr-o zona vitala si gentile stau bine, dar va trebui sa iau altul cand ajung acasa.
 
Oprim la Kaisers pentru o noua runda de cumparaturi (cand nu ai frigider dupa tine, iti iei pentru cel mult doua mese mancare sau apelezi si la conserve pentru a avea si a doua zi un mic dejun asigurat). Vremea se anunta foarte frumoasa. Sunt ceva nori, insa sigur nu va ploua.
 
Ne surprinde traficul. Fata de cele doua zile petrecute prin Berlin, astazi vedem cozi de masini ca pe bulevardul Iuliu Maniu din Bucuresti (fara nici o exagerare). Ma rog, ca pe multe bulevarde din Bucuresti. Maniu este doar unul care ma obsedeaza personal, caci il parcurg zilnic.
 
Se vede ca am vizitat orasul pe timp de week-end.
Oricum, soferii fiind civilizati, nu auzi claxoane disperate si nici nu vezi manevre iesite din comun. Avand piste pentru biciclete, mergem lejer.
 
Cum am trasat "etapele" incepand cu centrul localitatilor (ignorand complet faptul ca, de obicei, campingurile sunt mai spre marginea lor - fapt ce pentru mine nu conteaza, dar unii din grup sunt ceva mai pretentiosi la capitolul "precizia track-ului" :) ), avem de parcurs ceva distanta pana sa intram in ruta schitata de acasa.
 
DSC_0354.jpg
 
Asa ca, din stradute-n stradute (secundare), trecand prin cartiere cu blocuri de 4 etaje si gradini mari prin care se plimba nestingheriti iepuri de camp (!!!....), adunam vreo 25 km pana cand ajungem in cartierul Kreutzberg si ne indreptam catre iesirea din Berlin. Aici ne-a ajutat si GPS-ul lui Marius, care a ne-a dat rute ceva mai eficiente catre punctul de start schitat in prealabil.
 
Remarcam inca o data predominanta imigrantilor in cartierele limitrofe capitalei. Este mai aglomerat, ai parte in trafic de manevre tipice coltului nostru de lume (de, erau multi turci in Berlin) iar casele de pariuri si fast food-urile sunt mai dese decat la noi in Bucuresti, pe alocuri.
 
Iesim din Berlin si intram pe o pista paralela cu drumul national al carui curs il urmam.
 
Pistele alterneaza cand pe-o parte, cand pe alta a drumului, fiind obligati sa traversam de vreo 3-4 ori.
Pe anumite segmente de drum, acestea lipsesc insa nu am avut absolut nici un fel de problema. Traficul este destul de intens, dar soferii sunt foarte rabdatori si prietenosi - un MARE plus pentru camionagii ;)
 
DSC_0356.jpg
 
DSC_0360.jpg
 
DSC_0369.jpg
 
Cu vreo 16 kilometri inainte de Luckau, ne oprim pentru o bere.
 
DSC_0366.jpg
 
Traficul se rareste sensibil si mergem foarte relaxati. Peisajele sunt pe masura, la fel si pistele ce reapar in drum catre Luckau.
 
DSC_0385.jpg
 
DSC_0387.jpg
 
DSC_0388.jpg
 
In Luckau facem o mica plimbare. Un oras mic, linistit, de provincie. Nu zabovim prea mult caci trebuie sa ajungem la camping si mai avem cam 12 km. Totodata, au aparut niste nori care nu prea ne par prietenosi.
 
DSC_0391.jpg
 
DSC_0393.jpg
 
Iesind din Luckau, dam de o ghereta unde o doamna vindea cirese si capsuni. Nu rezistam si cumparam.
 
In cele din urma, ajungem la camping Am See (Spreewald Nature Camping), situat la cateva minute de oraselul Hindenberg.
Camping foarte frumos, linistit, pe malul unui lac (banuiesc ca de aici o veni "am see", nu sunt sigur).
Iarba foarte buna pentru pus cortul.
 
DSC_0395.jpg
 
DSC_0397.jpg
 
Dusul este cu jetoane (timp limitat, insa se poate "pune pauza" apei intre sapuneli - este chiar eficient).
Cu totii (4 insi, 2 corturi) am platit 36 Euro. Deci, 18 Euro/2 persoane + cort/noapte.
 
Prima zi de pedalat se incheie frumos, intinsi pe iarba in lumina si linistea serii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

3 iunie 2014 | Hindenberg - Radeburg

 

Traseul

 

http://www.bikemap.net/en/route/2724947-hindenberg-radeburg/

 

Kilometri: 90

 

Racorel la cort undeva spre primele ore ale diminetii. Racoare si multa roua imediat ce am iesit din cort. Ca in fiecare zi, punem de cafea (foarte important!).
Parca ar vrea sa se arate nitel soarele, dar inca e timid.
 
De la receptie, Mircea si-a cumparat o chifla (se aduceau proaspete in fiecare dimineata - 35 de centi una, dar i-a placut).
Dupa ce terminam ritualul de dimineata, ne punem in miscare. Relaxat.
 
Ruta ne va duce astazi pe multe drumuri locale si alei croite, parca, special pentru biciclete.
Imediat ce iesim din micul Hindenberg intram pe un drumulet ce ne va purta printr-o padurice, scotandu-ne la marginea aceluiasi lac langa care am campat in noaptea ce-a trecut.
 
DSC_0399.jpg
 
DSC_0408.jpg
 
Mai departe, ruta asfaltata ne poarta pe marginile campurilor proaspat stropite cu erbicid (se simte mirosul). Liniste totala.
 
DSC_0412.jpg
 
Ne punem in cap sa cautam un supermarket nitel mai incolo, in prima localitate mai mare. Pentru un mic dejun intarziat :).
 
Reintram pe un drum local cu piatra cubica in anumite sectiuni, ca mai apoi sa avem parte numai de asfalt....
 
DSC_0414.jpg
 
...pana cand ruta schitata pe GPS ne trimite pe un drum forestier, prin mijlocul padurii. Sunt marcaje pentru diverse rute, asa ca ne bagam. Cu un pic de atentie, caci pamantul e nitel umed si faramicios. Avem si nitel de urcat.
 
Foarte frumos. De fapt, mint. E frumos rau de tot! Desi imi parea ca suntem ca in turul din muntii Apuseni, fapt ce ma stresa destul de mult cand imi aminteam de portbagajul meu rupt...
 
DSC_0422.jpg
 
DSC_0432.jpg
 
Am ramas surprins sa vad paduri dese de conifere la altitudini joase. Solul este clar diferit si cred ca temperaturile specifice zonei mai nordice a Europei fac posibila existenta acestor copaci si in zone de deal.
 
Segmentul impadurit nu dureaza prea mult (in ciuda frumusetii sale) si iesim din nou in asfalt. Continuam pana gasim primul supermarket, Netto. Am pedalat deja 30 km.
 
DSC_0435.jpg
 
De mentionat ca Mircea a incercat sa plateasca cu un MasterCard si nu a fost posibil. Sa aveti asta in vedere, in caz ca vi se aplica.
 
Dupa ce ne facem cumparaturile, pedalam in cautarea unui loc frumos, cu iarba, pentru a servi masa.
Deja soarele e sus pe cer. S-a incalzit.
 
In 5 km tragem pe un drum tehnic ce ducea catre un "manunchi" de centrale eoliene. Ne oprim pe marginea campului la soare, precum soparlele si mancam. Apoi lenevim la soare.

 

DSC_0438.jpg

 

DSC_0446.jpg

 

In cele din urma, ne urnim, caci asa-i frumos, sa mai si pedalezi.
 
In Lichterfeld trecem pe langa un utilaj enorm, vizibil de la mare distanta: balastiera F60. In prezent este scos din uz, dar functioneaza pe post de obiectiv turistic (exista si un indicator turistic in Lichterfeld, special pentru acest mastodont).
Din considerente de timp dar si din cauza faptului ca nu prea m-a atras asa de mult, m-am multumit in a-l poza de la distanta.
 
DSC_0449.jpg
 
DSC_0451.jpg
 
Traficul este foarte redus spre inexistent. La un moment dat, vedem un semn ce parea ca interzice accesul auto in continuarea drumului nostru, de altfel, asfaltat si cu 2 benzi pe sens. Cum un camion a trecut linistit mai departe, i-am dat si noi inainte.
 
Coboram, tragand in piept aerul parfumat de conifere si lasandu-ne incalziti de razele soarelui.
Cand..stupoare! Se termina asfaltul si drumul e...sau nu mai e.
 
Pare-se ca s-a produs o surpare la un moment dat, solul fiind nisipos.
Drumul era un mare santier, pe care insa nu lucra nimeni. Mergem pe langa biciclete, paralel cu noul terasament si niste balti enorme, aparute de la ploaie probabil.
 
DSC_0452.jpg
 
DSC_0454.jpg
 
Ne-am simtit ca-ntr-un desert. Ne-am decis sa ii "dam inainte" caci undeva departe, la ~1.5 km, parca se vedea asfaltul ce urca inspre o zona impadurita. Deci, aveam certitudinea ca avem doar zona aceasta de traversat.
 
Trecem de aceasta portiune (fermecatoare in felul ei) si pedalam mai departe. Cum aveam mult timp liber, ne-am apucat sa probam un "monopied de mana" improvizat de mine dintr-un vechi bat de cort, gros,din aluminiu, cu o montura pentru GoPro prinsa intr-unul din capete.
 
Astfel, ne-am prostit cu diverse filmari :). Nico a pus hamul de la GoPro invers, la spate, pentru a ne filma mai bine. Cum spuneam, prosteli.
 
Traversam mici localitati pe masura ce vantul tinde sa se inteteasca. Normal, caci in spate este catamai norul...
 
DSC_0464.jpg
 
Ne apropiem de Radeburg.
Pedalam cand pe sosea, cand pe piste. Inspre Radeburg, ruta pentru biciclete ne trece pe un drum tehnic al unui lac artificial. Pe aceasta pista (cu dale din beton) ii dam tot inainte pana-n camping.
Ultima bucata este asfaltata, dar in fapt devine un drum tehnic pentru utilaje agricole. Caci suntem, parca dintr-o data, intre doua lanuri de grau iar drumul este foarte ingust.
 
DSC_0466.jpg
 
DSC_0468.jpg
 
DSC_0471.jpg
 
Camping Radeburg Am See (Am Roderstausse). Frumos, linistit, mai ieftin decat cel de noaptea trecuta.
5.5 Euro / persoana, cu tot cu dus.
Baile sunt cu cheie, astfel ca primim cate-o cheie pentru baieti si, respectiv, doamne.
 
Fix cand "parcam" bicicletele la locul de cort, observ ca Nico a facut pana la roata spate. Trebuia sa respecte traditia: minim o pana pe tur, preferabil in primele zile :)
Cauza: o creanga de salcam probabil, bat-o vina...

 

Mai nasol a fost sa constat ca pompa mea, cu care ma laudam tare mult, era plina de mal si nu mai puteai face mai nimic cu ea (am purtat-o pe cadru in utlimele ture cu noroiala si ploaie..).
Am uns garnitura cu un pic de ulei pentru lant si am reusit s-o fac, cat de cat, sa pompeze aer. Se supraincalzea si faceam cu randul la "dat la pompa", insa am reusit in cele din urma (eram singurul cu pompa pentru valva auto, caci restul au doar pentru Presta...fitosii :) ).
 
Mircea a ajutat cu peticirea camerei, folosind petice clasice si prenadez (aceleasi petie ca-n 2012, in Apuseni). Camera apoi a fost pusa sub piciorul unei banci ce se afla nu departe de corturile noastre, fix pe malul lacului.
Ne-am asezat si noi pe ea (pe banca, mai exact), sa fim siguri. Am servit o supa calda (la primus), caci se innora iar si se facuse racoare.
 
Apoi palinca si taclale pe masura ce apunea soarele.
 
DSC_0482.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

In Lichterfeld trecem pe langa un utilaj enorm, vizibil de la mare distanta: balastiera F60. In prezent este scos din uz, dar functioneaza pe post de obiectiv turistic (exista si un indicator turistic in Lichterfeld, special pentru acest mastodont).

 

Nu este vorba despre o balastiera, ci de o exploatare la suprafata a lighnitului.

Utilajul pozat de tine (F60) este cel mai mare din lume de acest fel, avand 502 metri lungime.

 

Asta este site-ul obiectilvului turisitic:

http://www.erih.net/anchor-points/detail.html?user_erihobjects_pi2%5BshowUid%5D=15716&cHash=fedd4363cd44aa0aeb91c16f01994265

Pe scurt, despre vizita "It doesn’t take you underground but up into the sky. The high point is a viewing platform 80 metres above the ground"

 

Oricum, multumesc pentru poza, pentru ca astfel am dat de European Route of Industrial Heritage (care merita retinut):

http://www.erih.net/index.php

 

 

In alta ordine de idei, ai vreo poza cu portbagajul rupt?

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Multam mult pentru completare. Am incurcat borcanele :)

 

Nu stiam de ERIH

 

Legat de poza cu portabagajul: sa ma uit pe acasa. Stiu sigur ca apare intr-unul din clipuri la un moment dat...aici cred (se vede mai bine despre ce e vorba).

Share this post


Link to post
Share on other sites

4 iunie | Radeburg - Dresda - Gohrisch

Partea I

 

TRASEUL

http://www.bikemap.net/en/route/2731320-radeburg-dresda-gohrisch/

 

Kilometri: ~81

 

 

Initial, aceasta trebuia sa fie o zi cu putini kilometri. Din Radeburg pana in Dresda nici nu apuci sa te incalzesti prea bine ca si ajungi.
 
Insa, la rugamintile/insistentele lui Mircea de a ne abate putin (5-6 km, zice el) din drum pentru a vizita un partener de afaceri (ce lucreaza la o firma din "bransa" cailor ferate, care firma colaboreaza cu cea in cadrul careia sunt angajati Marius si Mircea :) ), din Radeburg schimbam directia.
 
DSC_0483.jpg
 
Cei doi obtinusera adresa, au bagat-o pe GPS, insa nu prea erau 5-6 km. "N-are cum ba, o fi o eroare!", zice Mircea. Om vedea.
Dupa o intoarcere din drum, cateva peisaje faine, niste coborari rapide pe asfalt calitativ si niscaiva ciondaneli, ajungem la sediul firmei in cauza. Adunasem deja 30 km.
 
Baietii (Mircea si Marius) rezolva ce aveau de rezolvat, se trag vreo doua poze, dupa care pornim catre Dresda. Nu suntem deloc departe, in spatele firmei gasindu-se chiar Elba, asa ca ne ducem pe malul acesteia si intram pe o pista superba ce ne va duce direct in centrul orasului. Nu a durat mai mult de 25 de minute.
 
Imi dau seama rapid ca am intrat in Elberadweg, parte a Eurovelo 7 . Cand am schitat tura acasa, nu mi-am dat seama.
Poate e un detaliu ce ne va fi de folos, pentru mici reconfigurari de traseu.

 

DSC_0484.jpg

 

Orasul este superb. Foarte frumos aranjat, ingrijit, iar centrul vechi este la superlativ (desi a fost reconstruit aproape in totalitate dupa razboi, nu ai spune asta). Multe locuri de promenada iar vaporasele turistice ce se plimba pe Elba au un farmec aparte.

 

DSC_0507.jpg

 

Oprim la piata centrala (din cate am inteles, un soi de obor vechi, renovat, in zona Dresden Neustadt) pentru fructe, mancare si altele de genul.

 

DSC_0509.jpg

 

Apoi, intr-un parculet, pe o banca, pentru servire.
Continuam prin oras. Traversam Elba si ajungem in zona Operei si a Palatului Zwinger, muzeu de arta.
 
Intram in incinta acestuia. O gradina enorma, superba.
Muzeul a fost reconstruit dupa razboi si isi mentine aspectul initial. Reconstructia a durat foarte mult iar majoritatea obiectelor au fost evacuate cu succes in apropierea bombardamentelor.
 
Din nou, prilej de plimbare si poze, cata vreme bicicletele stau linistite undeva langa intrare, cu tot cu bagaje. Si nu, nu le-am legat.

 

DSC_0516.jpg

 

DSC_0526.jpg

 

DSC_0535.jpg

 

DSC_0539.jpg

 

DSC_0543.jpg

 

DSC_0548.jpg

 

DSC_0556.jpg

 

DSC_0562.jpg

 

Se observa santiere multe si prin Dresda, la fel ca in Berlin.
 
Mai facem cateva poze prin oras, apoi un popas pentru bere. Multi artisti stradali si destul de multi turisti.
Un reper important pentru Dresda: Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei
 
DSC_0603.jpg
 
DSC_0605.jpg
 
DSC_0607.jpg
 
DSC_0616.jpg
 
DSC_0619.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

4 iunie | Radeburg - Dresda - Gohrisch


Partea a II-a


 


Langa o catedrala, gasesc urmatorul panou, ce marcheaza unul din cele 17 locuri din Dresda in care a avut loc asa-zisa "Revolutie Pasnica" din 1989 (sa nu uitam ca suntem in Germania de Est, fosta RDG), locuri ce sunt conectate printr-o retea tematica la nivelul orasului.


 


DSC_0606.jpg


 


Vantul s-a intetit nitel si iar ne bantuie ceva nori. Mai avem 35 km pana la camping si este ora 16:00, asa ca ne punem in miscare.

 

Continuam pe malul Elbei si avem parte de peisaje foarte frumoase, multe ambarcatiuni si alte "nimicuri" pe care ti le poate oferi pedalatul prin astfel de zone.

 

DSC_0638.jpg

 

DSC_0646.jpg

 

DSC_0639.jpg

 

Pe o cladire gasim marcate cotele Elbei de-a lungul vremii, in timpul inundatiilor. Impresionant si greu de imaginat ca satul de pe malul celalalt, pe care tocmai l-am fotografiat, a fost sub ape. Si nu o singura data. Cel mai mare nivel pare ca a fost atins in timpul inundatiilor din 2002.

 

DSC_0644.jpg

 

Pentru a ajunge la camping, trebuie sa iesim de pe frumoasa ruta si sa ne abatem pe alte drumuri secundare. Dealurile superbe din jur trebuiesc urcate. Inca de la bun inceput, pante de 6-8% si indicatoare ce te avertizeaza ca vei intalni broaste pe drum. Semn de circulatie pe care aveam sa-l mai vad de-a lungul turei.

 

DSC_0648.jpg

 

Urcand zdravan si coborand in viteza, ne apropiem de Konigstein. Aici, un castel (in fapt, o fortareata) troneaza pe varful unui deal. Atat de multe lucruri frumoase de vazut....

 

DSC_0650.jpg

 

Imediat dupa castel, ruta se transforma intr-una de plimbare la picior, cu pietre mari de rau, slefuite. Mergem pe langa biciclete, mai putin Marius care-i ceva mai insistent.

 

DSC_0653.jpg

 


Dupa inca ceva "valuri", iaca si localitatea Gohrisch. Campingul este aproape si speram sa fie ok.

 

Culmea, e mult mai ok decat speram. La intrare, pe firma, sunt desenate 4 stele.

Nu a fost cu mult mai scump. Receptionera ne-a dat un singur loc de cort pentru 2 corturi, caci sunt suficient de mari si locul de cort se plateste separat aici.

In total, 35.2 Euro / 4 persoane / 2 corturi / 1 loc cort. Un calcul mai ciudat :)

Dusul este cu cartela. 60 de Eurocenti iti ajung 3 minute dar, la fel, poti pune pauza cand vrei.

 

Deja sunt obisnuit si ajung la concluzia ca irosesc MULTA apa acasa pentru un simplu dus...

 

Campingul este langa o padure. Baile sunt FOARTE curate si avem parte de multa liniste. Fiind un pic mai sus, se lasa racoarea odata cu noaptea. Palinca sare in ajutor, "la fix".

 

Per ansamblu, o zi foarte frumoasa in ciuda balauririi de dimineata (acea mica abatere).

Share this post


Link to post
Share on other sites

5 iunie 2014 | Gohrisch - Děčín - Doksany

PARTEA I

 

TRASEUL

 

http://www.bikemap.net/en/route/2747542-gohrisch-doksany/

 

Kilometri: ~91

 

Cum dormeam linistiti, se aud stropi pe cort. Clar, incepe ploaia. Iesim chiauni si ne strangem rufele ce stateau intinse pe sarma.
Prima senzatie: FRIG!
 
Imi amintesc destul de clar ca m-am bagat repede inapoi si m-am afundat in sacul de dormit. Racoare bine!
 
In scurta vreme suna alarma (de la telefon), asa ca ne trezim.
Aerul curat este, totusi, extraordinar. Cum suntem exact langa padure, avem parte din plin de el si de racoarea aferenta. Este innorat.
 
DSC_0655.jpg
 
DSC_0656.jpg
 
Facem cafea si ne punem la un mic dejun. Consistent, scurt si la obiect :).
 
DSC_0658.jpg
 
Am uitat sa precizez ca mai in fiecare dimineata am gasit limacsi pe corturi, coburi sau incaltaminte. Totusi, in acest camping nu prea am avut de-a face cu ei. O fi altitudinea un factor, cine stie.
 
Ulterior, ne spalam si strangem tabara. La receptie ne recuperam actele si achitam dusurile (pe baza creditului consumat de pe cartele).
 
Ne punem in miscare, cu fasurile pe noi. Este racorel.
Imediat ce iesim din Gohrisch avem parte de o coborare agresiva, pe asfalt. Fara sa imi dau seama prind 50-52 kmh. Cum este totusi umezeala, cu mare atentie si fara graba trag nitel de frane, cat sa domolesc "Zambilica".
 
Iesim intr-un DN chiar pe malul Elbei. Bate vantul. Ne regrupam, asteptam un moment prielnic si ne asezam si noi in trafic, pe banda de siguranta.
 
DSC_0660.jpg
 
Traversam Elba si parasim drumul national, intrand pe ruta ciclabila pe care am pedalat si ieri (Elberadweg, parte a Eurovelo 7). Ma bate serios gandul sa stam mai mult pe aceasta ruta, in ciuda schitei de acasa. Le spun si celorlalti si cadem de acord.
 
Avem parte de curent. Cerul nu este ideal pentru poze.
 
DSC_0661.jpg
 
DSC_0662.jpg
 
Urmeaza sa parasim Germania in curand, iar ruta Eurovelo 7 pare ca vrea sa ne treaca cu bacul pe malul celalalt. Insa programul incepe mai tarziu, dupa 9:00 AM. Decidem sa nu asteptam si observ ca am putea reintra in ruta undeva prin Děčín, odata ce trecem in Cehia.
 
Nemaiavand parte de pista ciclabila, mergem pe drumul de masini. Ici-colo, aglomerat. Pe anumite sectoare drumul este cam ingust, asa ca avem parte de ceva masini ce trec foarte aproape de noi. Insa, nu am avut incidente.
 
Iata ca se scurge si ultimul kilometru din periplul nostru prin Germania si intram in Cehia. Fara vama, bineinteles. Doar vechiul punct vamal mai exista, insa este abandonat.
 
DSC_0663.jpg
 
DSC_0666.jpg
 
DSC_0667.jpg
 
Nu par sa se schimbe multe imediat ce intram in Cehia. Casele sunt cam la fel, indicatoarele sunt bilingve (germana este prezenta), drumul are cam aceeasi calitate.
 
Dupa 15 km de sosea, intram in Děčín. Cautam un loc pentru a servi o gustare, iar apoi o banca pentru a schimba bani. Gasim o sucursala membra a Groupe Societe Generale ("KB" ii spune).
Cursul: 1 Euro = 26.77 coroane cehesti.
 
Vremea pare ca vrea sa se imbuneze. Soarele incepe sa isi faca, episodic, aparitia.
 
DSC_0670.jpg
 
DSC_0672.jpg
 
Cand am atins 50 km, vedem o terasa chiar pe marginea pistei. Oprim si servim bere Breznak. Foarte buna, 33 coroane o halba.
 
DSC_0685.jpg
 
DSC_0687.jpg
 
DSC_0702.jpg
 
DSC_0703.jpg
 
Terasa pare ca face parte din proiectul de amenajare al rutei Eurovelo, caci sunt panouri descriptive la intrare (similare cu cele de la noi - "construit din fonduri europene, etc etc") si ceva referinte catre site-ul unui proiect interesant, Cyclistevitani ("Cyclists Welcome", dupa cum ei traduc).
 
O buna bucata de vreme mergem pe Eurovelo 7. Impecabil amenajata si marcata. In Cehia, toate rutele pentru biciclete sunt marcate cu mici indicatoare pe fundal galben, cu semnul bicicletei si un numar. Din cate mi-am dat seama, este un cod la nivel national ce identifica ruta respectiva ca facand parte din infrastructura ciclista a Cehiei (din meniul "Map Layers", bifati "Routes" si "Cyclists Welcome").
 
Rutele sunt amenajate/marcate pe drumurile tehnice ale cailor ferate. Deci, mergem in paralel cu linia de tren de cele mai multe ori.
In scurtele zone in care nu ai pista dedicata, marcajul pe sosea este foarte des si evident. Si, cel mai important, este respectat.
 
DSC_0688.jpg
 
DSC_0697.jpg
 
DSC_0698.jpg
 
DSC_0701.jpg
 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

5 iunie 2014 | Gohrisch - Děčín - Doksany


PARTEA a II-a


 


Trebuie sa mentionez ca din tot acest tur, marcajele intalnite la tot pasul in Cehia sunt demne de toata admiratia. Nu ai sanse sa te ratacesti si da,rutele mi s-au parut mult mai bine marcate decat in Austria si Germania (ma raportez strict la bucatile parcurse personal de catre noi - a nu se intelege ca marcajele vecinilor lasa de dorit ;) ).

 

La absolut fiecare intersectie - fie ea mare sau mica, aveai cate un indicator. Totodata, daca mergeai pe un drum de ceva vreme si nu erai sigur daca inca mai esti pe traseul dorit, in maxim 20 de metri intalneam un indicator de confirmare (cu directia inainte).

 


Jos palaria pentru cehi.

 

Usti nad Labem:

DSC_0715.jpg

 


Dupa Usti nad Labem, ajungem la barajul Strekov. Aici, scarile au amenajata o zona pentru a te ajuta sa impingi bicicleta. Cu tot cu marcajul aferent.

Urmam ruta, trecand pe sub calea ferata, ca mai apoi sa continuam in paralel cu aceasta, din nou.

 

DSC_0722.jpg

 

DSC_0723.jpg

 

DSC_0725.jpg

 

DSC_0726.jpg

 

DSC_0734.jpg

 

DSC_0729.jpg

 


In Litomerice oprim la un LIDL pentru aprovizionare.

Apoi, inca 10 kilometri pana la camping Brozany, langa Doksany.

 

Aici, dupa ce pedalam vreun kilometru prin padure, dam de poarta campingului. Seamana cu vechile tabere de copii de pe la noi.

 

Cred ca a fost cel mai ieftin camping din aceasta calatorie (~4 Euro de caciula), insa antic!

Locatia este extraordinara iar amplasarea intr-o padure este idilica pentru un cicloturist. Multa verdeata, multa liniste.

Zona de campare este plina de iarba buna. Insa facilitatile....

 

Apa este plina de rugina si pute, efectiv. WC-urile sunt ingalbenite. Cand am intrat la dusuri, am avut senzatia ca suntem la bai de sulf.

Curatenia era...cam absenta.

 

Sistemul dusurilor a fost insa haios. Era bazat pe jetoane. Ideea era ca doritorul sa plaseze un jeton intr-un "automat" ce se afla la intrarea in sala dusurilor (nu exista automat pentru fiecare dus in parte).

Dupa ce jetonul era introdus, se apasa lung pe un buton si se astepta pana cand un led verde se aprindea in dreptul numarului dusului alocat (pe panou). Apoi, stiai la al catelea sa te duci.

 

Evident, nu era multa lume iar Marius a fost indus in eroare initial caci nu s-a aprins nici un led. Asta pentru ca era ars fix cel din dreptul dusului alocat lui. Prin eliminare, l-a identificat.

 

Deasupra dusurilor trona un soi de firma luminoasa de mici dimensiuni. Era stinsa si crapata, dar se distingea clar ce scria pe geam. Printre celelalte limbi, era si engleza: "HOT WATER IS GONE".

Foarte amuzant. Probabil cand se termina apa calda, se aprindea lumina in dreptul avertismentului - odinioara.

Geamuri nu mai exista, asa ca bate vantul. La propriu.

 

Dupa ce ne-am spalat asa cum am putut, prosoapele au ramas cu urme ruginii. Era clar ce aveam pe noi, dar nu mai conta. Clar nu ne vom spala, insa, pe dinti.

 

Ne regrupam la cort si ne amuzam teribil. Pentru o noapte, merge. Plus ca este frumoasa locatia.

 

Avem o masuta din lemn si doua banci langa corturi, intr-un soi de foisor mic. Ne punem la masa (ce cumparasem din Litomerice) si la palinca.

 

Pe langa palinca luam si 4 beri la draft de la "restaurantul" campingului, ce arata la fel de antic. Era de mici dimensiuni si in aer liber. Serveau un soi de mancare, semi-preparate probabil.

Oricum, a prins bine caci am avut de unde cumpara apa potabila.

 

Se lasa racoarea odata cu seara. Stam pe un balansoar langa receptie, beneficiind de Internetul gratuit.

 

Apoi, retragerea in cort. Suntem la ~50 km de Praga, pe sosea. Insa noi nu vom merge pe drumul national, caci avem alte ganduri. Doar de-aia pedalam, nu? 


Share this post


Link to post
Share on other sites

6 iunie 2014 | Doksany - Praga

Partea I

 

TRASEUL

http://www.bikemap.net/en/route/2767037-doksany-praga/

 

Kilometri: ~90

 

Ne trezim inspre 7 AM, ca de obicei. Destul de frig. Suntem si in mijlocul padurii, fapt ce "ajuta". Iesim din corturi imbracati ceva mai bine.

 
Ei bine, este PLIN de limacsi! Peste tot. Pe corturi, pe si in genti, in incaltaminte. Marius isi da seama ca are unul in adidas abia dupa ce l-a stors in timp ce se incalta.
"Clisma" pentru limacs, caci a iesit toata iarba din el. Cu tot cu tubul digestiv.
 
Curatam cat putem. Toate lucrurile sunt pline de "balele" lasate de acesti melci. Trebuie sa fii foarte atent caci acum ii arunci in iarba, iar intr-un minut te trezesti cu fratii lui care te invadeaza.
 
Ne miscam lejer. Pe la bai nu zabovim prea mult, caci ne-am lamurit inca de ieri cum sta treaba. Luam micul dejun, strangem tabara si trag 3 poze cu locurile de cort.
 
DSC_0737.jpg
 
DSC_0738.jpg
 
DSC_0740.jpg
 
Motanul campingului se bucura de soare in zona receptiei. N-avea el bai...
 
DSC_0741.jpg
 
Parasim campingul si pedalam catre Židovice, unde aveam sa intram in Eurovelo 7. Vom merge mult pe aceasta ruta, in ciuda schitei trasata de acasa pe GPS. Peisajele sunt frumoase in lumina diminetii.
 
DSC_0743.jpg
 
DSC_0749.jpg
 
Pe malul Elbei ruta este, din nou, paralela cu calea ferata. O scurta portiune nu prea beneficiaza de asfalt si drumul are aspect de forestier, insa in cateva minute avem parte de o schimbare in bine.
 
DSC_0750.jpg
 
DSC_0752.jpg
 
DSC_0755.jpg
 
Pedalam lejer in lumina diminetii.
Dupa Rodnice nad Labem, un domn care se chinuia sa-si scoata rulota din iarba ne cere ajutorul, spunand ca rulota este de fapt punct de vanzare a berii si ca se amplaseaza special pe malul fluviului, exact in calea celor ce balauresc pe Eurovelo 7.
Na, biciclaru' nu refuza niciodata un "supliment ultra-high-performance".
 
"Please, a little help! This is for you! Tomorrow there will be beer here!", zise el.
Il ajutam si urnim magaoaia. Ne multumeste si ne uram toate cele bune.
 
Un pic mai in fata oprim la o chindie. Era semnalizata din 500 in 500 de metri pe ultimii 2 km pedalati, asa ca nu am mai stat pe ganduri.
Cum am trecut de ora pranzului, servim snitel cu cartofi si bere Staropramen la draft (21 de coroane halba, ~ 4.1 RON). Tot asa, "cyclist friendly". Aveau pana si service de biciclete ("cykloservis").

 

DSC_0756.jpg

 

DSC_0758.jpg

 

DSC_0759.jpg

 

Soarele arde, ca de vara. Contrastul cu temperaturile resimtite dimineata este destul de mare.
Ne urnim usurel si ne punem pe filmat si pozat din mers. Voie buna, cat cuprinde.
 
DSC_0762.jpg
 
DSC_0763.jpg
 
DSC_0765.jpg
 
Si de buna ce era voia, avea sa devina si mai buna.
 
La scurt timp dupa ce reusim sa-l pierdem pe Marius undeva in Melnik (nu a vazut un indicator la timp si a intrat in oras, incepand sa urce catre cetate - ne-am regrupat rapid dupa un scurt telefon), trecem de localitatea Vrbno si aveam sa traversam un pod tehnic (adica din acela cu tevi groase si fara rampe, doar cu trepte) peste un brat al Vltavei.
Caci, am uitat sa spun, Melnik se afla la confluenta Elbei cu raul Vltava iar noi, mergand spre Praga, aveam sa-l acompaniem pe cel din urma.
 
Indicatoarele rutei arata clar ca trebuie sa traversam podul. La fel apare si pe hartile VeloEurope de pe GPS. Zis si facut. Dam jos bagajele si ne apucam sa caram, pe rand, bicicletele si coburile.
Sincer, un moment binevenit.

 

DSC_0768.jpg

 

DSC_0770.jpg

 

DSC_0773.jpg

 

DSC_0767.jpg

 

Odata ajunsi pe malul celalalt, rearanjam bicicletele si pedalam mai departe, catre Veltrusy.

Share this post


Link to post
Share on other sites

6 iunie 2014 | Doksany - Praga


Partea a II-a


 


De aici, mai traversam o data Vltava, dar pe un pod inchis traficului rutier. Un pod vechi, cu un aer aparte.


 


DSC_0775.jpg


 


DSC_0776.jpg


 


DSC_0777.jpg


 


DSC_0781-2.jpg


 


Apoi parcurgem o bucata oficiala din ruta pe o poteca demna de MTB in toata regula. In urcare. Este un soi de parc ingust si lung, amenajat pe unul din malurile raului. Foarte frumos si fara asfalt, dar nu am apucat sa imortalizez momentul prea bine. Lumina slaba a dus la fotografii miscate si intunecate (caci incercam sa surprind actiunea din mers), asa ca va las doar cu descrierea :).


 

Suntem in continuare pe Eurovelo 7, conform marcajelor. Ne oprim la un magazin Penny pentru aprovizionare (nu stim daca avem de unde lua de-ale gurii in zona campingului din Praga) si pierdem marcajul.

Asa ca ne tinem de schita facuta de acasa (de dimineata alesesem sa mergem pe Eurovelo 7 in detrimentul schitei de acasa), ce ne ducea sigur la camping.

 

Track-ul ne urca doua dealuri si avem mirifica sansa sa trecem pe langa groapa de gunoi a Pragai. Mare! Si, evident, inmiresmata cu de toate.

Coboram destul de mult apoi si intram pe un drum national ce avea sa ne duca direct in Praga. Revenim pe malul Vltavei.

 

Uitandu-ne pe GPS, ne dam seama ca Eurovelo 7 este de fapt pe malul celalalt. Si culmea, track-ul ne cerea sa traversam Vltava, cu barca.

Ia barca de unde nu-i! Cand deja eram demoralizati de ideea ca va trebui sa facem un enorm ocol, zarim la cateva sute de metri in aval o barca ce venea de pe malul celalalt catre al nostru. Ce-i drept, catre o "statie" nitel mai departe de noi.

 

Pedalam rapid pana la locatia cu pricina si coboram pe ponton. Incercam sa ne dam seama de pe un panou cam cat ne-ar costa. Intrebam si niste tineri ce asteptau la aceeasi coada, insa nu putem afla exact. Asa ca vorbesc direct cu "Capitanul" - o sa-i zic Shefu' Faustino, de dragul povestirii. Nu stiu cum il chema.

 

Un tip bine facut, cu maiou de "marinel", chipiu si ochelari de soare. Ii arat despre ce-i vorba si imi spune ca pentru 100 de coroane ne transporta pe toti de-o data.

 

Aveam oaresce dubii legate de modul in care vom urca bicicletele, insa Shefu' ne mobilizeaza. Ne baga pe rand in barca si salta voiniceste de bicicletele incarcate. Reusim sa le incarcam. Barca se inclina in toate partile. Initial am fost un pic stresat, apoi am devenit chiar amuzat de situatie.

 

S-au mai urcat si alti tineri in spate si am pornit. In vreo 3 minute eram pe malul celalalt. O experienta interesanta, mai ales cand ne-am dat jos. Nico era foarte stresata si un pic enervata de "heirupismul" Capitanului care insista sa ne organizeze mai eficient si rapid.

 

In cele din urma coboram cu succes totul. Ii multumim si incepem sa aranjam din nou bagajele pe biciclete. Ne suim la loc pe Eurovelo 7 si pedalam inca 3 km pana in camping Troja.

Multa lume iesita la agrement pe cheiul Vltavei.

 

Campingul este situat in cartierul cu acelasi nume - Troja, intre un deal de vile si Vltava. Frumos aranjat, prietenos si cu iarba bogata. 3.8 Euro/persoana, 3.8 Euro/loc de cort. Pentru o noapte, bineinteles.

 

Internetul este gratuit, budele sunt claustrofobe dar curatele iar apa este fiarta (din cauza unei defectiuni ce avea sa se remedieze in ziua urmatoare).

 

Dupa ce ne-am linistit, am cumparat bere de la receptie (23 de coroane / sticla) si ne-am relaxat odata cu caderea noptii.

 

Incep sa apara arsurile de la soare si, deopotriva, basicile la fund :).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte faina ciclo-vacanta. Asteptam in continuare jurnalul de calatorie. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

DSC_0619.jpg

 

O excursie foarte frumoasa, care mi-a adus aminte ca Dresda a fost destinatia mea cand am iesit prima data din tara, in 1996.

 

Pe atunci Frauenkirche, pe care ai imortalizat-o aici, inca nu fusese ridicata. E un monument cu o istorie foarte interesanta, cand am trecut la vremea aceea prin piata Neumarkt, unde se aflau ruinele, am vazut doar poze despre cum ar fi trebui sa arate si am donat 1 DM pentru reconstructie :)

Ma bucur sa constat ca a fost complet refacuta.

 

Citez din wikipedia:

 

"Edificiul ilustrează în mod exemplar stilul baroc din Europa. Biserica a fost ridicată între anii 1726 - 1743, în perioada în care Dresda era reședința principelui elector de Saxonia. Clădirea a fost complet distrusă în cel de al doilea război mondial, în timpul bombardamentelor întreprinse de forțele aliate în noaptea de 13 spre 14 februarie 1945.

În Republica Democrată Germană biserica a fost lăsată în stare de ruină, servind ca monument de amintire a războiului. A fost reclădită de-abia după reunificarea Germaniei, pe baza unor schițe și fotografii vechi, între anii 1994-2005. La reclădirea bisericii au contribuit financiar și donatori din Marea Britanie, care au adunat prin intermediul fundației Dresden Trust peste un milion de euro. Reclădirea bisericii a devenit un simbol al împăcării și înțelegerii între combatanții din al doilea război mondial.

Având în vedere costurile uriașe ale reconstrucției, cetățenii din Dresda au impus următoarele condiții:

  • finanțarea aproape exclusivă din donații,
  • sortarea rămășițelor de către arheologi,
  • reconstruția identică cu originalul refolosind pietrele rămase intacte,
  • terminarea lucrărilor până în anul 2006, și resfințirea bisericii la sărbătorirea jubileului de 800 de ani de existență a orașului Dresda.

Pietrele din imensul morman de moloz de 22.000 m³ au fost sortate cu grijă, astfel că au putut fi refolosite 44% din pietrele originale, care au fost identificate bucată cu bucată și depozitate în incinta șantierului.

Reconstrucția bisericii a costat peste 180 de milioane de euro, cea mai mare parte a banilor provenind din donații.

După mai mult de 11 ani de muncă, reconstrucția a fost terminată, fiind realizată după planurile arhitectului George Bähr. Din cele 180 milioane euro necesare, circa 2/3 au fost colectați de la circa 600.000 de donatori din lumea întreagă.

Sfințirea bisericii s-a făcut în data de 30 octombrie 2005."

Share this post


Link to post
Share on other sites

7-8 iunie 2014 | La pas prin Praga

Partea I

 

In prima dimineata, pe 7 iunie, ne-am trezit tarziu. Lejer.
Pe corturi, coburi, biciclete si incaltaminte avea loc Adunarea Generala a Limacsilor. Plin!
 
Am petrecut 5 minute pentru a curata, cat de cat, corturile si coburile. Nici macar o parte din hainele lasate afara nu a scapat de "bale".
 
Cum sunt doua zile mai relaxate si rufele murdare sunt numeroase, avem o sesiune indelungata de spalat, dupa care luam micul dejun pe bancutele din lemn situate in apropierea corturilor.
 
DSC_0792.jpg
 
DSC_0793.jpg
 
DSC_0794.jpg
 
Pe la orele 11:00 AM ne punem in miscare. Fara biciclete de data aceasta, caci pauza e binevenita. Plus de asta, ai ceva mai multa libertate de miscare in orasele mari daca nu ai si grija bicicletelor, mai ales cand vine vorba de vizitarea obiectivelor turistice.
 
Vremea este foarte prietenoasa. Cald si senin.
 
Ajungem pana in zona centrala, cu un mare ocolis in schimb. Camping-ul este in apropierea unui parc mare (si frumos), prin mijlocul caruia trece o cale ferata. Ei bine, exista cateva podete pe sub aceasta, insa noi am nimerit exact cand se efectueaza lucrari de consolidare. Astfel, ne invartim ceva mai mult, insa plimbarea prin parc nu ne displace.
 
Traversam Vltava si mergem pe chei pana la intrarea in cartierul evreiesc.
Pe un zid vad un poster cu Soulfly...hmmm..nu-i prindem. Ar fi fost o seara pe cinste (pentru mine si Marius, mai precis).

 

DSC_0823.jpg

 

Pe drum vedem cladirea unei institutii statale cu cateva statui, mostenite probabil din perioada comunista.

 

DSC_0815.jpg

 

Cladirile sunt frumoase, inca de cand te aproprii de zona centrala. Se vad influentele vecinilor.
Bineinteles, celebrele tramvaie cehoslovace sunt nelipsite din peisaj. Precum si cativa cersetori beti.
 
DSC_0799.jpg
 
DSC_0800.jpg
 
DSC_0801.jpg
 
DSC_0806.jpg
 
Vedem Sinagoga Spaniola - pe dinafara - iar la capatul bulevardului intram in piata mare din centrul vechi unde se regaseste un monument demn de mentionat, inchinat lui Jan Hus.
 
Atat despre el cat si despre importantele razboaie Husite si Razboiul de Treizeci de Ani va invit cu drag sa cititi daca sunteti pasionati de istorie si doriti sa aveti o idee de ansamblu ceva mai clara asupra situatiei geopolitice din trecutul si prezentul acestui tinut.
 
In aceeasi piata se mai gasesc biserica Sf. Maria din Tyn si cea a Sf. Nicolae, ambele din secolul XVI. Totodata, primaria veche si turnul sau cu ceasul astronomic.
 
DSC_0824.jpg
 
DSC_0826.jpg
 
Mad Max?
 
DSC_0831.jpg
 
DSC_0832.jpg
 
Monument inchinat lui Franz Kafka:
 
DSC_0835.jpg
 
DSC_0838.jpg
 
DSC_0847.jpg
 
DSC_0875.jpg
 

Share this post


Link to post
Share on other sites

7-8 iunie 2014 | La pas prin Praga

Partea a II-a

 

Am urcat si in turnul primariei pentru a face poze, caci ofera o panorama foarte buna a orasului. Pacat insa ca era extrem de aglomerat! Stateai la coada pentru a avansa un metru, fapt ce ne-a dezarmat rapid.

Aglomeratia a fost un lait motiv al vizitei noastre in Praga, contrar asteptarilor (teoretic, inca nu eram in plin sezon turistic, dar probabil asta conteaza ceva mai putin pentru astfel de orase).
 
DSC_0864.jpg
 
DSC_0865.jpg
 
DSC_0869.jpg
 
"Setati" pe bere, cautam o crasma. Gasim, intram, cerem si de mancare.
Chelnerul ne-a amuzat teribil. Parea a fi spaniol, foarte serviabil, doar ca pentru orice miscare spunea "Thank you!" si "You're welcome!", fara ca cineva sa fi rostit ceva in prealabil.
 
Exemplu: "Ok, if I may show you the English menu..." (pauza - rasfoire prin filele meniului)..."Here it is..you're welcome!".
 
Sau, cand aducea orice la masa (halba de bere, cutit, paine, mancare), spunea "thank you!" de cate ori efectua cate o operatiune. Cum spuneam, foarte amabil si serviabil, a interactionat cu noi intr-un mod placut si discret.
Ba chiar ne-a facut si o poza de grup, mai ales cand Marius a primit ciolanul de 1 Kg pe care si l-a comandat cu multa mandrie..si foame.
 
Totodata am vizionat primul set din finala feminina a turneului Roland Garos, in care a concurat si Simona Halep.
 
Nota de plata: 190 kr (coroane) pizza, 220 kr gulasul, 280 kr ciolanu', 290 cartofii prajiti si puiu'.
 
Apoi, trecem prin piata Franz Kafka si incercam sa intram in biserica Sf. Maria din Tyn insa urma sa se tina un concert unde accesul era permis doar cu bilet, asa ca am renuntat.
Aceeasi situatie s-a aplicat si bisericii Sf. Nicolae si Klementinum-ului. Cam in toate lacasele de cult se tin concerte si diferite evenimente culturale.
 
Cum am mai spus, FOARTE aglomerat!
Traversam podul Carol, plin de turisti, artisti stradali si diversi negustori de suveniruri.
 
DSC_0876.jpg
 
DSC_0882.jpg
 
DSC_0884.jpg
 
DSC_0889.jpg
 
DSC_0898.jpg
 
DSC_0902.jpg

 

Pe malul celalalt, ne luam cate-o inghetata si ne propunem sa urcam catre un punct de belvedere unde se gasea un monument pe nume "Metronom".
 
Ajungem in aproximativ 20 de minute. Aici, activitate tinereasca: cativa skateri, un grup de dansatori charleston, niscaiva gunoaie. Privelistea cam lasa de dorit asa ca ne multumim cu un restaurant ce se afla nitel mai jos de monument, de unde am reusit sa tragem cateva cadre.
 
Usurel, odata cu apropierea apusului, ne indreptam spre camping. Poposim la un magazin BILLA pentru aprovizionare iar apoi, urmam acelasi ocol ca si de dimineata.
 
De la receptie cumparam 4 beri si primim multe detalii cu privire la transportul in comun al orasului.
 
A doua zi, la fel, ne-am trezit lejer.
Mircea a decis ca vrea sa ramana in camping, dorind sa se relaxeze. Astfel, eu cu Nicoleta si Marius purcedem - tot pe la 11:00 AM - catre statia autobuzului 112. Urcam, ne cumparam bilete. 41 de koroane/caciula pentru un bilet valabil pret de 90 de minute pe orice mijloc de transport in comun (autobuz, tramvai, metrou).
 
Acelasi bilet a fost folosit si pentru legatura cu metroul (ce avea sa ne duca pana in zona istorica a capitalei, la statia cea mai apropiata de Palat).
 
Odata iesiti la suprafata, puhoi de lume. Parca mai ceva decat ieri. Totodata, e si mai cald.
Eram hotarati sa vedem ceva, asa ca optam pentru asa-zisul circuit B, ce includea Catedrala Vitus, Castelul, basilica Sf. Gheorghe si Golden Lane (sa-i zicem Ulita de Aur, o strada boema cu case vechi in care locuia peronalul castelului). Pretul: 250 koroane
 
Palatul este mare ca dimensiuni si extrem de auster. Sala incoronarii seamana foarte mult cu cea din Castelul Huniazilor. Nu am facut poze, caci erau contracost si nu prea era nimic notabil.
 
La basilica, o vizita foarte scurta. Golden Lane: la fel de scurta. Multa lume, cateva expozitii de armura si instrumente de tortura plus o camaruta in care a locuit, timp de un an, Franz Kafka (intre 1916 si 1917). Intrarea in aceasta camaruta costa alti 2 Euro, asa ca am stat linistiti. Mult marketing!
 
DSC_0905.jpg
 
DSC_0935.jpg
 
DSC_0927.jpg
 
Cand sa intram in Catedrala Vitus, vedem coada de aproximativ 250 de metri. Nu exagerez!
Pe mai multe randuri, de altfel.
Asa ca renuntam bucurosi la ideea de a ne pierde cateva ore pentru o vizita scurta intr-un edificiu, foarte probabil nu prea iesit din comun.
 
Concluzia unanima: "e frumos, da' nu prea....". Lume multa, iar renumele si reclama orasului atrag foarte multi turisti - ceea ce nu este rau, insa atmosfera este grav distorsionata de turismul in masa.
 
Parca am simtit ca oferta nu se ridica la nivelul reclamei. O fi fost contextul de vina.
Pe la orele 13:30 am cautat un loc pentru servit bere. 
 
Ne mai fataim la pas prin centrul vechi. Ceva nunta cocalareasca de rusi fix in fata primariei, cu tot alaiul de fotografi si cameramani.
Oprim la o gelaterie, undeva pe o straduta mai laturalnica. Servim cate-un Gambrinus si o delicioasa inghetata.

 

DSC_0940.jpg

 

Am mai bantuit nitel in ideea de a vizita o expozitie, insa dupa ce am dat o raita am renuntat din lipsa subiectelor atractive pentru gusturile noastre.
 
Cautam, deci, un loc pentru servirea mesei. Gasim restaurantul Mlejnice.
Chelnerul era zurbagiu, sictirit si nitel enervant, dar am baut doua beri gratis caci a omis sa le treaca pe nota. Nici noi nu am semnalat eroarea, luand in calcul atitudinea lui pe care am observat-o si vis-a-vis de alti clienti ai restaurantului. Stiu, romaneste, insa imi pare de prost gust sa angajezi personal care se comporta in acest fel.
 
Pe la orele 17:00 am decis sa ne retragem spre camping.
De data aceasta am ajuns pe un drum mai optim.
 
Taclale, bere si somn. Maine o luam iar din loc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
9 iunie 2014 | Praga - Kutná Hora - Seč
Partea I
 
Traseul
 
 
Kilometri: 118
Fotografii: Dragos si Marius
 
Dupa o noapte linistita a urmat clasicul ritual matinal apoi, pe la orele 9 am plecat din camping.
Un pic de balaurire prin Praga nu strica, mai ales atunci cand cauti sa ajungi in track-ul de pe GPS, trasat cu "multa" precizie de mine si care nu incepe direct din camping.
 
Suntem nevoiti sa traversam o cale ferata si astfel ne folosim de niste "melci" foarte bine plasati pentru a urca pe podul auto.
 
DSC_0945.jpg
 
Iesim pe unde trebuie din orasul aglomerat si intram pe DN12. Ma prind tarziu ca e un DN intens circulat de camioane si ca probabil vom avea parte de mult zgomot, dar asta este. Trebuia sa fi verificat mai atent de acasa.
 
Am tinut acest DN pana in Kolin. Aglomerat, cu multe camioane.
Din fericire, de la un punct incolo am beneficiat de acea mica banda de siguranta de pe marginea drumului. Astfel, nu am mai avut chiar aceleasi senzatii. Zgomotul insa era omniprezent si obositor.
 
DSC_0952.jpg
 
DSC_0955.jpg
 
DSC_0956.jpg
 
Pe drum ne-am mai oprit sa mancam cirese. N-au fost prea coapte, dar pauza a prins bine.
 
Cam cu sictir, mult zgomot (da, il tot amintesc!) si niscaiva injuraturi se scurg primii 60 de kilometri. Ajungem in Kolin, unde cautam o banca pentru a mai schimba bani.
Gasit, rezolvat. Balaurim nitel in cautarea unei crasme. Ne gandeam cu pofta la o bere si, de ce nu, la ceva de mancare.
 
Un orasel frumos, curatel.
 
IMG_5213.jpg
 
DSC_0957.jpg
 
Gasim localul Dolce Vita. Umbra!
Un meniu costa 96 de coroane (de, oferta pranzului...). Cate-un meniu de caciula si o bere in plus (da, o bere era inclusa in meniu). 500 de coroane toti patru.
 
Ne-am bronzat zdravan deja, dunga de la tricou a devenit foarte evidenta.
Este cald. Cu greu, ne urnim si incepem pedalatul catre Kutná Hora, unde avem planuita o vizita la osuarul din Sedlec .
 
Din fericire, am scapat de traficul intens. Pedalam pe drumuri secundare si, la un moment dat, chiar pe niscaiva drumeaguri ce ne poarta printr-o padure si prin mijlocul unui camp.

 

IMG_5216.jpg

 

DSC_0960.jpg

 

DSC_0963.jpg

 

Iesim din nou in asfalt. Un drum liber, nitel valurit dar care ne va delecta cu o coborare pe cinste inainte de Kutná Hora.

 

DSC_0967.jpg

 

IMG_5227.jpg

 

DSC_0970.jpg

 

DSC_0976.jpg

 

Ajunsi la osuar, parcam la umbra si intram la vizitat, doi cate doi.
 
Nu mai detaliez aici despre osuar, lasandu-va in baza link-urilor catre Wikipedia (introduse mai sus, in text). Informatiile sunt multe si mult mai frumos structurate/explicate acolo.
Cateva poze, insa.
 
IMG_5232.jpg
 
IMG_5233.jpg
 
IMG_5237.jpg
 
IMG_5239.jpg
 
IMG_5245.jpg
 
DSC_0977.jpg
 
DSC_0983.jpg
 
Recomandam cu caldura acest loc. Fascinant este putin spus.
Si, daca tot ajungeti, cereti la intrare istoricul in limba romana.

Share this post


Link to post
Share on other sites
9 iunie 2014 | Praga - Kutná Hora - Seč
Partea a II-a
 
Dupa vizita, cumparam apa rece si inghetata de la un magazin din zona si, pe cai! Spre Kraskov, unde ne asteapta un camping pe marginea lacului.
 
Oboseala se simte. Caldura inca ne sacaie dar, intr-un mod placut.
Pe drum reusesc sa imi pierd ochelarii de soare. Am facut imprudenta de a ii tine agatati de gulerul tricoului si imi dau seama abia la primul "piss stop" ca ceva lipseste.
Cine stie unde or fi....asta este.
 
Avem ceva dealuri in fata si incepem a urca din ce in ce mai mult. Sunt sanse sa ne prinda seara pe drum, caci nu mai avem chiar acelasi spor.
 
O pauza la un PENNY Market intalnit in drum si, tot in sus.
Privelistile sunt superbe. Zona pare destul de salbatica si este foarte putin circulata. As putea spune, de fapt, ca nu am vazut mai nici o masina pe ultima parte a drumului.
 
IMG_5255.jpg
 
IMG_5263.jpg
 
DSC_0985.jpg
 
DSC_0986.jpg
 
Intr-un final:Kraskov!
Gasim camping-ul. Stupoare! E inchis. Doar un afis cu un numar de telefon.
Sun si incerc sa ma inteleg in engleza cu cea de la capatul celalalt al....undelor, insa nu prea imi iese. Intreb de "English" cat de clar pot dar mi se inchide telefonul in nas.
 
Intrebam la un bar daca mai exista un camping in zona si ni se spune sa mai pedalam nitel pana in urmatoarea localitate, Seč, caci acolo sigur este unul deschis.
Soarele se pregateste sa apuna si pare ca mai avem de urcat. Asta e, ne punem in miscare.
 
In cele din urma, cu chiu si cu vai, ajungem in Seč. Conform indicatoarelor din centrul localitatii, ar fi doua camping-uri. Insa, la care sa incercam? Mircea cere lamuriri unui cuplu tanar si...la vale! Catre "Chatky Camping Seč", singurul care ar mai fi vazut ceva turisti in ultima vreme (cica....).
 
Pe drum, Marius surprinde un scurt moment din apusul ce ne acompaniaza la final de zi.

 

IMG_5269.jpg

 

La camping, receptia este inchisa insa portile sunt larg deschise.
 
Nu pare a fi lume. Doar un cort si vreo doua rulote. In mod cert, suntem pe malul unui frumos lac de munte. Toate bune, mai putin tantarimea ce ne-a ciuruit intr-un mare fel pret de vreo 30-40 de minute.
 
Incercam sa vedem cum sunt toaletele, insa par a fi inchise. Mircea insista sa puna o intrebare domnului din singurul cort ce se mai afla pe acolo. Si bine face, caci domnul este cicloturist olandez (cu parul carunt si multa pofta de viata) si ne ajuta cu draga inima. Impartim cheile de la bai cu dansul, tinandu-le la un loc stabilit de comun acord.
 
Punem tabara. Vom plati dimineata, la plecare.
Cumparam doua randuri de bere (caci o terasa din camping inca mai functiona, culmea) si ne punem la vorba cu domnul cicloturist. Foarte jovial, vorbaret si interesat de unde venim si incotro mergem. La fel si noi.
 
Din vorba-n vorba, aflam ca avem drum comun. Tot langa Brno este si urmatoarea sa oprire.
Cu toate astea, are ritmul lui si o bicicleta cu roti mari ce-l ajuta sa acopere cu spor distante si de 140 km intr-o zi. Plus ca este ceva mai matinal decat noi, asa ca nu-l vom incurca.
 
Radem, glumim, schimbam impresii si ponturi specifice "breslei" (harti GPS, site-uri cu ture cicloturistice, etc.)
Apoi, el se retrage la somn iar noi mergem sa facem dus. Mult asteptatul dus!
 
Doar ca noi (eu si Marius) am mai prins doar apa rece. Boilerul a fost golit in prealabil de ceilalti. O revigorare haioasa, dar parca nu prea binevenita pe moment. In sfarsit, e mult mai bine decat nimic.
 
S-a lasat racoare. Leg bicicletele si ma pitesc in culcus, in liniste. Trag adanc aer in piept, ma afund in sacul de dormit si..parca plutesc direct pe lac.

Share this post


Link to post
Share on other sites