ngorgan

Aventura in Turcia - 24 zile - 2014

Recommended Posts

Foarte frumos! Felicitari! :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Minunata aventura. Toata admiratia pentru efortul depus. Felicitari sotiei si fetelor pentru care stiu sigur ca a fost extrem de provocatoare tura. Asteptam cu nerabdare restul povestii.

Nu ma pot opri sa nu remarc generozitatea oamenilor intalniti . In mod paradoxal se pare ca oamenii sunt cu atat mai calzi si generosi cu cat sunt mai sarmani (desi nu-mi plac generalizarile). In tura pe care am facut-o in aceasta vara in minunata Bavarie (mult mai modesta ca durata, efort, provocari) am cerut voie intr-o patiserie sa-mi incarc 5 minute telefonul, descarcat complet, si nu mi s-a permis. A fost un caz izolat totusi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

O aventura pe 2 roti frumoasa, toti membrii excusiei merita felicitari.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 17
 
Nemrut Dagi
http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Nemrut 
 
16 km in coborare
 
Dimineata vedem varful pe care trebuie sa ajungem. Abia se vede putin din el in departare, e ultimul...
 
1401.jpg
 
Noaptea noua ne-a dat tarcoale un arici iar pe George l-au invadat furnicile in cort. Dimineata a gasit cortul pur si simplu mancat de furnici. Lipseau doua bucati din el prin care puteau intra un caine nu doar insecte. Asa ceva nu mai pomenisem, sa-ti manance furnicile cortul... bine ca nu l-au mancat si pe George cu totul.
 
In timp ce impachetam echipamentul pe terasa hotelului parasit, parcheaza langa noi un microbuz. Ne uitam unul la altul si constat ca toti si-ar dori sa urcam cu microbuzul in varful muntelui. Pe mine ma tenteaza varianta in care eu si George sa ne urcam doar bagajele in microbuz si sa urcam pe biciclete. Ma gandesc insa ca o sa pierdem mult timp si mai bine sa nu ne despartim. Ne hotaram sa mergem sus cu microbuzul si trimitem emisar pe sotie sa negocieze tarfiul. Soferul e dispus sa ne duca cu tot calabalacul pentru 60 de lire. Incarcam trei biciclete sus pe plafon si celelalte doua plus remorca le inghesuim cu bagaje in microbuz.

Cand sa plecam sa plecam se prezinta langa noi un mosulica, partenerul babei se aseara banuiesc. Pretinde bani pentru camping. Eu raman perplex. Da, se poate si asa... Pentru spini, furnici, lipsa apei si a curentului trebuie sa platim...Ii dau 10 lire si ne vedem de drum.
In timp ce urcam cu microbuzul sotia si copilele sunt numai un zambet, se bucura ca au scapat de urcat muntele.
 
1402.jpg
 
In poze nu se vede ca de mare e panta, dar este serioasa. Drumul este ingust, abia daca incap doua masini una pe langa cealalta, senzatia este de drum cu o singura banda. In pozele de la coborare am surpins mai bine inclinatia drumului. Acum ne este clar ca nu puteam urca cu bicicletele cu bagaje. In cel mai fericit caz asta era un drum pe care sa-l faci cu o bicicleta de 10kg doar cu 2-3 litri de apa care sa ajunga pentru 3 ore. Noua ne-ar fi luat o zi intreaga sa impingem bicicletele la deal si nu stiu ce ne-am fi facut cu apa. 
 
1403.jpg 

1404.jpg 

1405.jpg
 
Ajunsi sus, despachetam, iar George se decide sa schimbe camera din spate. In roata din spate pune camera din fata care nu are niciun petic, iar in roata fata pune camera mea la care am facut pana in Pazarcik, are o singura gaura. Camera lui din spate avea cred ca 10 petice si nu-i mai prezenta incredere. In timp ce el schimba camerele, eu incarc bagajele pe biciclete si le pregatesc de intoarcere.
 
1406.jpg
 
Mai urcam putin pe o poteca si ajungem la vestitele statui de la Nemrut. Pe mine ma incanta mai mult privelistea pe care o am pana departe, pacat ca nu a plouat de mult si atmosfera nu e clara. Constat ca locul de interes in care sunt statuile este mult mai mic decat ma asteptam. 
 
1407.jpg 

1408.jpg 

1409.jpg 

1410.jpg 

1411.jpg
 
Dupa ce ne petrecem o ora printre statui, coboram la biciclete si ne racorim pe o terasa. Copilele cumpara magneti de frigider si alte lucruri care sa le aminteasca de Nemrut. 
Pe la pranz incepem coborarea, foarte abrupta, panta mai tot timpul peste 10%, dar in multe locuri cred ca depaseste 15%. Tragem serios de frane
 
1412.jpg 

1413.jpg
 
Jos vedem drumul pe care urmeaza sa mergem. Aici suntem in punctul cel mai estic al traseului, de acum urmeaza sa ne intoarcem, dar pe un alt traseu, putin mai printre munti. Drumul pe care urmeaza sa coboram se vede ca o sa fie de pamant.
 
1414.jpg
 
Nu tragem mai mult de 1 km de frane ca George face iar pana. Cercetam mai cu atentie pana si tragem concluzia ca din cauza ca janta se inclazeste foarte tare de la franare se incinge si camera, se dilata si patrunde prin gaurile de la spite unde intr-un final se sparge. Fond de janta nu am gasit prin Turcia si am improvizat cu banda izolatoare dar in strat subtire. Din aceasta cauza, George decide sa coboare muntele pe langa bicicleta acolo unde sunt pante accentuate (adica pe 90% din traseu).
 
1415.jpg
 
Ajungem pe drumul de pamant care la prima vedere este foarte bun. Panta s-a domolit pentru moment si pedalam intr-o veselie.
 
1416.jpg 

1417.jpg
 
Si acum incepe din nou sa coboare cu pante de 10% si peste. Vedem drumul pana jos in vale.
 
1418.jpg
 
Pe la mijlocul muntelui gasim un catun, sunt vreo 5 case. Ne minunam gandindu-ne ce pot face oamenii astia aici, dar cred ca ei s-au minunat mai mult la vedere noastra. Oricum pana aici nu ne-am intalnit cu nimeni dar cu bicicleta nu stiu cine si daca a venit pe aici. 
 
1419.jpg
 
Coboram mai departe facand pauza la fiecare serpentina ca sa-l asteptam pe George si sa nu facem si noi pene ca el. Jentile se incing ca lumea si e prima data cand ma gandesc ca mi-ar prinde bine niste frane pe disc.

Intalnim 3 temerari care sunt adusi cu o basculanta si debarcati langa noi. Tipul e din Georgia si e insotit de doua fete poloneze. Sunt toti trei voluntari si vor sa urce pe jos la Nemrut. Le spunem ca e foarte greu si vor avea nevoie de apa multa. 

Coboram aproximativ 300m in altitudine si ajungem intr-un loc in care un utilaj sparge stanca de pe marginea drumului ca sa-l largeasca. Desprinde niste bucati cat casa de mari care se pravalesc pe langa utilaj in vale, cale de doua serpentine. Praful pe serpentinele astea este de 10-15cm, nici nu poate fi vorba sa mergi cu bicicleta prin el. Bianca, copila mare cade de pe bicicleta in praful asta si se juleste pe picioare. Asta e... se cam grabise in fata noastra si terenul a ponderat-o... Mie imi scapase si nu mai mai putea auzi cand strigam la ea.

 

Dupa ce mai coboram niste serpentine ajungem pe un platou. Aici sunt utilaje si baraci pentru muncitori. Ni se da apa, ne tragem putin la umbra si ne tragem sufletul dupa atata vale, praf si canicula. Poze aici nu am mai facut din cauza ca nu ardea nimanui de facut poze, situatia era maro. Pe Bianca a intepat-o aici si o viespe ca sa fie circul complet. Ne uitam la harta si ne uitam la satul care se vedea jos. Era cam la 1,5 km de noi dar drumul de pe GPS era de fapt o carare abrupta printre spini catre sat. Nu puteam merge pe acolo si trebuia sa ocolim vreo 3 km si fireste totul incepea cu o rampa de urcat. Cum nu aveam ce face, dupa ce ne-am facut plinurile cu apa am apucat sa urcam dealul din fata, gandind ca in 4 km ajungem la sat, dar asta nu ne garanta mai mult decat apa deoarece atat de mic era satul incat mai mult ca sigur nu exista market. 
 
Cand ajungem in varful rampei, supriza: o terasa cu frigidere si cativa oameni. Era din alt film. Nu ne venea sa credem. Am navalit pe frigidere. Dupa cateva minute ne-am lamurit: aici era un obiectiv turistic la care se ajungea nu pe unde venisem noi ci din partea celalata a muntelui pe un drum pavat si apoi de asfalt. Noi venisem cumva din spatele curtii ca sa spun asa... Osman, tipul care se ocupa de aministrarea terasei ne-a poftit sa ramanem aici pana maine. Era ora 16:30 si gasind atat confort aici n-am ezitat si am ales sa lancezim pana maine la terasa lui Osman. Peste drum era un platou unde puteam pune corturile sau saltelele. Tot acolo era aranjata o sala de mese mare, pregatita sa primeasca oricand 50 de turisti la masa. Ne-am gandit ca in cel mai rau caz intindem saltelele pe terasa acoperita.
 
1420.jpg

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 18 

 

Nemrut - Adiyaman   65km / 860m

 

Planul initial era ca de la Nemrut sa pedalam 5 zile pe la Dogansehir pana la Urgup, aproximativ 450km. Mai avem la dispozitie doar 4 zile de pedalat si drumul pe care ar trebui sa plecam aduce cu Transfagarasanul. Vedem cum urca in serpentine muntele din fata noastra. Pentru aceste considerente trebuie sa gasim o alternativa, planul initial nu este realizabil in timpul ramas. 

 

Cadem la intelegere sa mai pedalam 3-4 zile pana la un tren, dupa care, cu trenul sa mergem pana la masina. Singura varianta posibila este sa mergem pana la Pazarcik, chiar la lacul la care am ratat camparea si am dormit pe terasa tavernei, iar de acolo sa plecam cu trenul pana la Adana. Din Adana avem legatura peste o ora la Incesu, cu un tren care merge pana la Ankara. Incesu este la o distanta de 30km in linie dreapta de masina noastra.

 

Ne luam ramas bun de la Osman, lasam Nemrut in urma si pedalam spre Adiyaman. Intentionam sa punem cortul intr-o benzinarie frumos aranjata, la iesire din oras.

 

1501.jpg 

1502.jpg

 

Ajungem la Cendere, unde trecem pe un pod mare si vechi de 2.000 de ani, construit in vremea lui Septimius Severus.

 

1503.jpg 

1504.jpg

 

Mergem spre Kahta si stim ca o sa intram la un moment dat in drumul pe care veneam spre Nemrut. Speram doar sa fie dupa valea cu apa, sa nu fim nevoiti sa urcam acea panta. Avem oricum de urcat pante berechet, se poate vedea inclinatia drumului dupa pozitia camionului pe deal.

 

1505.jpg 

1506.jpg

 

Intram in drumul ce intra in Kahta si rasumflam usurati ca am ajuns chiar dupa valea de care ne temeam. De aici pana la Adiyaman cunoastem drumul si din sensul asta este destul de usor.

In Adiyaman George cauta magazine cu biciclete pentru a cumpara 2 camere. La ora 20 nu mai este nimic deschis. Mergem spre iesirea din oras, spre benzinaria pe care o stiam. Pe drum insa nu vrem sa ratam ceva potrivit si evaluam posibilele locuri de popas. La un moment dat ajungem la un parc de distractii pentru copii iar langa parc este o benzinarie BP. Benzinaria are de jur imprejur o zona cu gazon frumos tuns. Intrebam daca ne putem instala corturile iar personalul foarte amabil si zambitor accepta fara probleme. 

 

1507.jpg 

1508.jpg

 

Am rezolvat 2 in 1. Cat timp eu instalez cortul, copilele se distreaza. Dupa ce am instalat corturile, doi baieti din benzinarie ne-au adus o masa cu 4 scaune de picnic, ceai si cafea, asta cu toate ca le spusesem ca nu e nevoie. Gasim aici si un dus iar la ora 23 suntem gata de culcare. A fost locul cel mai frumos in care am pus cortul din toata tura. Gazonul ingrijit a fost numai bun pentru cort. In camping de regula gaseam pamant batatorit daca nu si cu pietris.

 

Pe picioarele fetei se vad urmele zilelor de pedalat. I s-a imprimat modelul sandalelor. La prima vedere ai impresia ca sufera de vreo boala de piele :)

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 20

 

Golbasi - Pazarcik  55km / 580m

 

Ulima zi de pedalat ... Ultima portiune din traseul de azi il cunoastem. O sa ajungem la intersectia din care anterior plecasem spre Araban pe drumul cu livezile de fistic. De acolo stiam ca avem doar coborare. 

Pana acolo insa avem cateva portiuni de urcat.

 

1701.jpg 

1702.jpg

 

La pranz ajungem pe drumul stiut. Oprim la un restaurant cu terasa unde data trecuta ne-am bucurat de sucuri reci. De data asta comandam aripioare la gratar, frigarui cu vinete si carne si kofte. Pana suntem serviti, George ii face cadou lui Sara un dispozitiv "special" recuperat de pe drum. Cu el poate vorbi cu oricine aflat oirunde. Sara e foarte incantata de "telefonul" primit.

 

1703.jpg

 

Langa restaurant este un loc de rugaciune. La cele mai multe benzinarii, restaurante, exista astfel de locuri de rugaciune "mescit" (moschee) unde intri descult.

 

1704.jpg

 

Cum plecam de la restaurant, ajungem in Pazarcik:

 

1705.jpg

 

Inainte sa ajungem la lac, ne oprim intr-un parc aflat la periferia orasului.

 

1706.jpg

 

Din soseaua mare, cotim la dreapta pe un drum local stiind ca ajungem cam dupa 1,5 km la lac. Singuri nu reusim sa gasim un drum deschis spre lac si intrebam niste gardieni ce par sa pazeasca lacul, daca putem campa in zona. Foarte amabil, unul dintre ei ia o cheie, vine cu cu noi si ne deschide o poarta pe care intram si mergem pana la lac. Suntem foarte multumiti, aici nu ne poate deranja nimic.

 

1707.jpg

 

Copilele gasesc cateva testoase pe mal si isi ocupa timpul construind hotel pentru ele.

 

1708.jpg

 

E cam dificil sa pun cortul, terenul e foarte nisipos. Prefer sa intind doar cortul de plaja care se sustine singur. Dupa ce ma balacesc in lac ne punem la taifas pana ne ia somnul.

 

1709.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 21

 

Pazarcik - Incesu   cu trenul

 

Dimineata nu se grabeste nimeni. Mai facem cu totii o baie in lac apoi strangem echipamentul la umbra padurii.

 

1801.jpg

 

Plecam de la lac si ajunsi in soseaua mare, intram la prietenul nostru care ne-a permis sa dormim pe terasa restaurantului, in urma cu o saptamana. Tipul este foarte bucuros ca ne vede din nou, nu se astepta. Dam comanda din nou de oua ochiuri si omleta. De data asta explicatiile au fost bune, pentru ca vin ochiuri nesparte.  

De la restaurant mai avem de pedalat 6km pana ajungem la gara. Aici ajungem cu mai mult de o ora inainte de sosirea trenului. Pe mersul trenurilor din gara este un singur tren: Firat Expres, la 12 se duce si la 14 se intoarce spre Adana. Fac o poza pentru ca asa mers de tren nu am mai vazut in halta cea mai mica din Romania. Iar Pazarcik e totusi un oras.

 

1802.jpg 

1803.jpg

 

Despachetam bagajele de pe bicicleta si le aranjam. Mai am timp sa merg cu sotia pana in oras sa cumparam apa rece. Intram si la o cofetarie de unde cumparam o budinca la fiecare.

Inainte sa vina trenul, ne impartim pe peron in doua tabere. Eu cu George avem misiune sa urcam bicicletele in tren iar sotia cu copilele trebuie sa urce pe alta usa bagajele. Trenul e programat sa stea un singur minut asa ca trebuie sa ne miscam repede. Marea mea ingrijorare este ca seful de tren o sa fie nevoit sa ia decizia privind bicicletele in 2 secunde. Spre deosebire de Mersin unde seful de tren a avut suficient timp sa rumege problema celor 5 biciclete, aici omul o sa deschida usa vagonului si o sa vada ce n-a vazut in viata lui, trebuind sa ia instant hotararea. 

Soseste trenul si din fericire conductorul ne primeste de parca zilnic urca biciclete in tren. Ne arata direct vagonul cu generator... e clar... suntem pe maini bune. Ajunsi in tren, pentru noi, conductorul elibereaza un compartiment ocupat de doi copii. Intram in el si platim 3 bilete de 15 lire. Mai mult decat rezonabil. Bicicletele au calatorit bonus de data aceasta.

 

1804.jpg

 

Avem noroc si trenul soseste punctual la Adana. Aici chiar nu avem nicio emotie. Desi ar fi trebuit :)

Soseste trenul de Ankara iar noi suntem cu bicicletele pe peron. Conductorul trenului nici nu vrea sa auda. Eu stiu tehnica lor si chiar nu imi fac probleme. Ma gandesc sa-l las sa-si faca numarul. Stau si astept. Intre timp mai apare un postas. Trenul acesta e putin diferit de celelalte. Are vagon generator dar in capat este amenajat putin altfel, are o cabina. In urmatorul vagon insa este un comprtiment de posta. Explic postasului ca vreau sa merg la Incesu cu bicicletele. El imi spune sa astept pe altcineva intrucat nu are putere de decizie. Mai sunt 40 de minute pana pleaca trenul. Ca sa simplific problema ii spun lui George sa mearga sa cumpere bilete pentru noi si dupa ce primeste biletele sa intrebe si de bilet pentru biciclete, poate plateste acolo la caserie iar conductorul pus in fata faptului implinit trebuie sa accepte. Cum pleaca George dupa bilete, un conductor ma cheama si imi spune sa urc bicicletele. Stiam eu... Urc bicicletele in vagonul cu generator, dar intr-un compartiment cu 2 paturi destinat personalului din tren. Primul conductor face comentarii vizibil nemultumit. Dupa ce urc bicicletele ma duc dupa George la casa de bilete sa-i spun ca problema e rezolvata, sa nu mai insiste cu bicicletele.

Acum incepe distractia. In fata lui George sunt 4 persoane, dar femeia care este acum servita sta de 15 minute la ghiseu. Sistemul nu functioneaza. Oamenii de la coada vocifereaza, pierd trenul. Casierul se ridica, isi aprinde o tigara si iese pe usa. Incredibil... George este stresat la maxim. Eu ii spun sa stea calm. Ce are sa se intample ? luam bilet din tren... doar nu suntem singurii in pozitia asta. Stam ce stam, ii spun lui George sa stea la rand pana mai sunt 5 minute pana la plecarea trenului, daca nici pana atunci nu reuseste sa cumpere bilete sa vina la tren. Eu plec pe peron unde asteapta bagajele. Nu stiu in ce vagon trebuie sa ne urcam, biletele de data asta sunt cu loc pentru ca vad vagoanele numerotate. Incerc sa cumpar bilet de tren de la un automat. Nu functioneaza... Cu exact 5 minute inainte de plecarea trenului apare George in fuga. Bun, avem locuri in vagonul 3. Urcam bagajele si ne instalam. Gata, am rezolvat. Cand vine conductorul ne mai da bilete pentru bagaj in valoare de 50 de lire. Ceruse 60 dar am negociat la 50. Cu toate astea am primit bilet pentru bani, deci nu a fost bacsis.

 

Trenul are vagon restaurant de care copilele sunt foarte incantate, nu au mai fost in viata lor aici. Pentru ca nu au vazut in toata Turcia si acum au ocazia, isi comanda cartofi prajiti. Spera sa nu fie si ei picanti....

 

1805.jpg

 

Eu mi-am comandat un cotlet de oaie foarte gustos.

 

In jurul orei 1 noaptea ajungem la Incesu. Dam jos calabalacul si aruncam o privire in jur. Ce-i de facut ? Functionarul de serviciu din gara ne arata un loc ingradit in care putem monta corturile. Le putem monta daca putem infige cuiele, pamantul este tare si pietros... Intind foaia de cort pe jos si peste ea saltelele. Deja stiam scenariul. 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 22

 

Incesu - Dinar  cu masina

 

Dimineata la 6 George pleaca pe bicicleta fara bagaj sa recupereze masina. Este cea mai rapida solutie. Pe o sosea care ocoleste dealurile are de pedalat 60 de km pana la masina. Pana ce el se intoarce noi impachetam si despachetam, pregatim bagajul pentru masina.

Intre timp un functionar din gara este curios ce intentionam. Mi se pare putin deplasat. Am ajuns la ora 1:30 noaptea in gara, nu din vina noastra ci pentru ca trec doua trenuri pe zi pe acolo. Acum asteptam sa vina masina sa plecam. Deja suntem aproape de zona turistica si probabil si asta are oarece importanta. Privirea omului totusi e putin ciudata. I-am explicat calm ca asteptam masina sa vina dupa noi, in timpul asta stateam la umbra la o banca acoperita.

La ora 10:30 soseste si George iar eu incep rapid incarcatul bicicletelor si al bagajelor. Functionarul din gara il interpeleaza acum pe George si ii spune ca asteapta sa plecam. Clar, e al doilea bou intalnit in Turcia. Nu am lasat niciun semn al trecerii noastre pe acolo, nu am deranjat pe nimeni cu nimic, ori acum asa cum ii spusesem venise masina iar eu incarcam bagajele. Oare ce mai era de zis ? In fine... doi boi la 80 de milioane de locuitori e totusi infim. Sau cum ar spune un amic mai politicos: oamenii sunt de mai multe feluri.

 

Acum ne sfatuim din nou. Avem de ales, ori mergem direct la Anakara apoi Istanbul si Brasov, ori facem un ocolo de 400 km si mergem sa vedem Pamukkale, Efes si Troia si de acolo direct spre Edirne cu bacul si apoi la Brasov.

Alegem varianta a doua. E la limita dar macar sa vedem ce se poate din Turcia.

 

Plecam asadar cu masina, trecem pe langa Urgup, Avanos si incercam sa ajungem azi la Pamukkale.

 

1901.jpg

 

Se face ora 22 cand mai avem inca 70 de km pana la Pamukkale. Ajunsi in orasul Dinar cautam un hotel. Merg dupa GPS si gasesc hotelul, de fapt o pensiune. Arata ca o cazarma, urat de tot. ne mai invartim prin centru. E forfota mare, chiar daca e noapte in toata regula, cizmarul croieste papuci, frizerul asteapta clienti. Mie mi se pare neobisnuit... Vedem o pensiune langa cizmar si vrem sa intram. Nu se poate, este pentru bayan, adica femei. Bun... Mai cautam si gasim hotel Dinar. Urcam scarile, nu arata prea bine, seamana cu un bloc de garsoniere. La etaj ni se arata o camera la care insa nu avem nimic de comentat. Un pat mare dublu si altul de o persoana. Camera curata, o luam, 70 de lire pentru o noapte.

1902.jpg 

1903.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

(ca sa fiu in ton)  m/

=D>  =D>  =D>

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cu sotia si kinderul in ditamai reno megane 2 estate, deabea am avut loc, drumul fiind doar pana la mare. INIMAGINABIL, ati micsorat, vidat bagajele? :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Chiar, pe bune, cum???? 

E un Fiat Panda in fata firmei, aaaammm staaat, m-am uitat, ok, probabil ca sotia si cele doua fete au stat in spate cu picioarele pe bagaje, probabil ca si pasagerul din dreapta fata avea bagaje la picioare...

Dar unde naiba a incaput remorcuta?

Si, mai ales, nu ai depasit greutatea admisa pe plafonul masinii??

Share this post


Link to post
Share on other sites

Diferenta intre un calator si un turist ;)

 

Extraordinara aventura, ceva ce va forma caracterul fetelor vostre. Felicitari! =D>

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am epuizat cota de "like" pe ziua de azi. Bravo!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cu sotia si kinderul in ditamai reno megane 2 estate, deabea am avut loc, drumul fiind doar pana la mare. INIMAGINABIL, ati micsorat, vidat bagajele? :)

 

In masina, in spatiul destinat pasagerilor, au fost doar gentile de ghidon si doua casti. In fata am stat eu si George. George avea geanta de ghidon la picioare. In spate au stat cele doua copile cu sotia. Copilele auveau pe bancheta langa usa dinspre sosea pe care nu o deschideau, geanta mea de ghidon plus cea a sotiei. Pe tetiere erau doua casti. Asta era bagajul din fata, restul era tot, in portbagaj impreuna cu remorca, ce se pliaza fireste. La dus au fost si rotile remorcii la picioarele copilelor, la intors le-am prins pe plafon intre biciclete.

Bagajul a fost insa strans in saci, fiecare cort, saltea sau sac de dormit a fost in sacul lui, hainele au fost si ele in saculeti, totul strans si caldite in portbagaj  pana sus, fara sa ramana niciun loc liber. Se poate... Asta cu plin, aglomerat si altele asemenea este relativ... 

 

Nu stiu unde e scrisa limita de greutate pe plafon la masina mea, dar barele Thule duc 100kg. Am calculat ca nu am depasit aceasta greutate. De altfel per total, dupa calculele mele depaseam poate cu 20-30kg greutatea totala admisa a masinii, ceea ce am considerat eu, roman fiind, ca merge... Nu tin sa ma laud, dar in afara bicicletei , tot echipamentul este cat de cat performant si cumparat tinand cont ca o sa fie carat pe bicicleta, deci totul e cat se poate de usor, cort, saltele, saci, setul de gatit.

Am uitat sa mentionez bugetul, parametru esential pentru cei dornici de o vacanta de genul asta.

 

Bugetul familiei noastre a fost de 7300 lei.

Din suma asta am platit cam asa:

Aproximativ 1100 lei, motorina

Vigneta Bulgaria si autostrada Turcia 100 lei  (azi mi-a spus un prieten ca lui i s-a spus ca la intrarea in Turcia esti creditat cu 10 euro pentru autostrada si nu trebuie sa platesti daca te incadrezi in cei 10 euro)

Hotel Istanbul, Urgup - grota (130 Euro), Dinar si 3 zile de camping - 700 lei

Cartela internet 120 lei

Bilete de intrare la Topkapi, rezervorul de apa, Troia, Efes si Pamukkale 300 lei

In afara de cheltuielile acestea au ramas putin peste 5.000 lei, ceea ce inseamna 2 adulti si 2 copii cu un buget zilnic de aproximativ 200 lei. Din bugetul zilnic cred ca jumate sau poate mai mult s-a dus pe apa, sucuri si inghetata.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte tare.
Felicitari pentru tura, atat adultilor cat mai ales celor doua fetite.
Si multumesc pentru poveste.
 

un Fiat Panda incarcat cu 5 biciclete pe plafon iar in portbagaj cu 1 remorca pentru bicicleta, 3 corturi, 5 saltele, 5 saci de dormit, multe randuri de echipament de biciclit, scule de gatit, cort de plaja si alte asemenea pentru camping. Rotile remorcii sunt puse tot pe plafon. Pe scaunele pasagerilor au fost doar gentile de ghidon. Doua casti erau prinse de tetiere


Remarcabil si de apreciat. Se vede mana de meserias si experienta.
Pana acum, etalon la capitoul masina incarcata cu bagaje era (a murit de vreo 15 ani) un unchi de-al meu.
Candva prin anii '70 s-a dus din Bucuresti pana la Gdansk (Polonia, pe coasta marii Baltice), impreuna cu inca 3 adulti intr-un Fiat 500.
Iar la intoarcere, ca sa nu vina cu mana goala a adus cu el, printre altele, un covor pe care l-a legat si sfoara de plafonul masinii.

Insa tu l-ai depasit pe defunctul meu unchi.

In alta ordine de idei (scuze daca intrebarea este tampita): in loc de alcool tehnic nu putei pune benzina (eventual cifra octanica mai mare) in arzator?

Share this post


Link to post
Share on other sites

In alta ordine de idei (scuze daca intrebarea este tampita): in loc de alcool tehnic nu putei pune benzina (eventual cifra octanica mai mare) in arzator?

 

Eu stiu ca in  arzatorul pentru alcool tehnic nu se pune benzina. De regula nu cred pana nu incerc, dar am dat prea multi bani pe setul meu (mai mult de 100 euro cu transport) ca sa mai fac experimente. In plus cu focul nu-mi vine sa ma joc. Citez mai jos ce spun altii despre chestiune

Unleaded Gasoline (aka petrol, automotive gas, unleaded, benzine) (Not Recommended)

 

This burns very hot, is extremely explosive, is very caustic, releases a terrible odor that lingers, and its additives and high octane components release deadly vapors when burned.  It may also prematurely clog your stove when compared to white gas.  Avoid if possible and go with the lowest octane available if this is your only choice.  The greater the octane the greater the amount of octane-enhancing/antiknock additives

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da' stiu ca ati avut "tupeu", tu si sotia ta, sa intreprindeti o asemenea expeditie, cu copilele voastre. Eu n-as fi avut curajul vostru. Povestirea este minunata asa cum a fost si concediul vostru: o "aventura" de tinut minte toata viata atat pentru voi doi cat, mai ales, pentru fete. Sa fiti sanatosi si sa mai faceti din astea. Fata de o asemenea realizare nu am decat sa ma inclin ... Bravo voua!  

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@ngorgan: nu am vorbe... s-au dus... mi-am inghitit limba ca pisica... FELICITARI!!!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poate nu a fost destul de evident capitolul cort, cu toate ca se putea citea printre randuri... Pentru Turcia puteam avea alt cort, mai potrivit. Pentru tarile calde in primul rand e bun un cort la care se poate instala doar camera interioara care sa tina insectele departe insa sa permita patrunderea vantului. Pe de alta parte un cort care se sutine singur era mai bun decat asta care trebuia musai ancorat ca sa-l ridic. Cand le-am cumparat (Hoolie 3 si Hoolie 2 de la Terra Nova) ma gandeam ca de regula pe unde am fost gaseam pamant pentru infipt cuiele, iar cand chiar nu se poate ma descurc poate cu niste pietre. In Turcia de multe ori am dat peste pamant pietros sau din contra nisipos. Dupa ce ma termina caldura nu imi venea sa stau sa pierd vremea si cu legatul pietrelor de cort asa ca punand in balanta, dormitul direct pe saltea era mai avantajos. Numai ca atunci cand vrei sa te feresti si de insecte nu mai ai scapare, degeaba aveam sac cu plasa de tantari, nu se poate sa stai la 30 de grade in sac inchis, atunci singura solutie corecta este camera interioara de cort si atat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now