gibonu

Iablaniţa – Oraviţa – Baziaş – Orşova şi S.H.E.N. Porţile de Fier 1

Recommended Posts

Hai noroc la toată lumea.
 
 
N-am apucat să văd toate judeţele ţării, însă din câte am văzut până acum, Caraş-Severin mi se pare cel mai frumos.
 
Zona sudică (Cheile Nerei – Beuşniţa, Anina, Oravita, Mărghitaş, cantonul forestier Comarnic) am batut-o cu piciorul şi rucsacul în cârcă cateva toamne la rand, pe la sfârşitul anilor ’90.
Apoi, într-un sfârşit de septembrie nu cu mulţi ani în urmă a fost tura de pe clisura sârbească, tură care a începtul cu o zi şi jumătate de pedalat prin sudul Caraş-Severinului:
http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/3419-baile-herculane-vidin/?hl=vidin
 
Îmi doream să revin în Caraş-Severin, deşi tot traseul turei de faţă  îl ştiam, fiind parcurs cu maşina în alte perioade.
Nu a existat magia descoperirii unui drum nou, însă asta nu m-a deranjat deloc.
 
Tura asta o aveam în plan de mai mulţi ani, însă tot timpul s-au găsit alte destinaţii s­au nu am putut să îmi iau concediu.
Aşa că, anul asta când a apărut oportunitatea unei săptămâni libere în prima jumătate a lunii iulie n-am mai ratat ocazia.
 
Aşadar, fără prea multă introducere pentru că nu are rost.
 
 
Duminică, 06.07.2014
 
La ora 15.00 am plecat, cu bicicleta pe maşină la Orşova. Cu o zi înainte a trebuie să particip la o nuntă, că altfel aş fi plecat mai devreme, că doar aveam ce face prin Caraş-Severin.
După  5 ore de condus relaxat şi la răcoarea aerului condiţionat intram în Orşova.
Înainte de intrarea în Orşova, la Radio România Actualităţi, Alex Ciocan vorbea despre Turul Franţei care abia începuse.
 
Înainte de a pleca, mi-am rezervat telefonic toate cazările din tură.
La Orşova am rămas puţin surprins de preţurile cam mari, însă până la urmă am găsit o pensiune cu 80 Lei camera simplă pe noapte.
Pensiunea se numea Wanted şi conform hărţii era situată pe strada Graţca, cam la 1 km din locul în care se termină oraşul.
Bineînţeles că nu am văzut placa (cam mică, după cum a recunoscut şi proprietarul) cu numele pensiunii.
 
Am continuat alergarea până când strada Graţca s-a înfundat, în curtea unei pensiuni în construcţie.
Spaţiu strâmt, căteva manevre şi înapoi spre oraş.
 
L-am sunat în preabil pe proprietarul pensiunii Wanted, rugându-l să îmi dea un punct cât de cât clar de reper cu pensiunea lui.
Omu mi-a indicat “un bemveu auriu chiar în faţa porţii” şi doar am bănuit că este maşina lui, pentru ca altfel era ca ca aiurea punctul de reper indicat.
 
Am ajuns la pensiune, am parcat maşina în curte, a apărut proprietarul care mi-a spus că îi pare rău însă nu mă poate caza deoarece are un grup deja cazat, grup care urma să se mărească în seara respectivă.
Mi-a spus ceva de nişte studenţi în practică şi un profesor care vine (duminică seara) să stea cu ei, însă n-am insistat asupra subiectului pentru că oricum părea cam minciună.
 
Însă, tot proprietatul de la pensiunea Wanted mi-a spus că mă poate caza la altă pensiune din zonă.
Am mai avut parte de întâmplări similare şi prin alte ţări, aşa ca nu mi s-a părut o problema prea mare.
 
Astfel, am ajuns la pensiunea Patricia, situată chiar la intrarea pe strada Graţca:
http://www.turistinfo.ro/orsova/cazare-orsova/vila_patricia-c94300.html
 
Aici însă preţul era 120 lei camera / noapte, fără mic dejun, faţă de 80 cât ar fi fost la cealaltă
pensiune.
Condiţiile de cazare erau mai mult decât OK.
 
01.JPG
 
02.JPG
 
Camera era la primul etaj.
Dacă era la etajul 2 ar fi fost puţin cam greu de ajuns, având în vedere dimensiunea redusă a treptelor scării.
Pare că acea scară nu a fost proiectată odată cu restul clădirii.
 
03.JPG
 
Am întreabat unde pot mânca ceva şi mi s-a recomandat cârciuma Damiro, ca fiind un loc în unde se mănâncă foarte bine.
 
Cârciuma asta este pe faleza Orşovei, în zona centrală, cam la 2 km de pensiunea Patricia.
Am deschis menu-ul şi printre altele, pe o pagină special dedică era pleşcaviţa cu cartofi prăjiţi şi ceapă, parcă 20 de lei.
Mi s-a părut puţin cam scump, însă m-am gandit că apropierea de Serbia face pleşcaviţa bună.
 
Din păcate nu a fost aşa, semn că românii nici la copiat mâncare nu se descurcă prea bine.
Ce se vede în poza de mai jos nu are nicio treabă cu pleşcaviţa originală din Serbia, pentru că la mama ei acasă pleşcaviţa nu arată ca un mic mai mare, ci ca o chftea plată, care acoperă aproape toată farfuria.
 
04.JPG
 
Măcar a fost bine prăjită, deşi cam aţoasă.
 
După tentativa de pleşcaviţa l-am întrebat pe chelner de o porţie de clătite.
Omu’ mi-a spus că nu ştie dacă mai are şi că se duce la bucătărie să întrebe.
Şi dus a fost, pentru că n-a mai apărut deloc toată seara iar nota am achitat-o la colega lui.
 
 
Luni, 07.07.2014
Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici
53 km
 
Mi s-a părut mai comodă deplasare cu trenul până la Iablaniţa, mai ales că nu avem niciun chef de pedalat pe un drum naţionat (DN 6) cu trafic destul de intens.
 
Trenul pleca din Orşova abia la ora 13.35 (Regio 9553), timp suficient pentru văzut câte ceva din oras, ca să nu mai amintesc faptul că nu era necesară trezirea prea matinală.
 
Biletele de tren (pentru mine şi bicicletă) le-am luat cu o seară înainte din gara Orşova.
Oricum în drum spre oraş treceam prin faţa gării şi am vrut să mă asigur că trenul nu are vreo restricţie de circulaţie.
Trebuie menţionat faptul că atunci când am intrebat-o pe doamna casieră, cam cu juma’ de gură, dacă îmi poate da şi bilet de bicicletă, răspunsul ei a fost, cu tot cu zâmbet “Bineînţeles, costă 5 lei”.
 
Maşina am lasat-o în faţa pensiunii Patricia după ce proprietarul m-a asigurat că parcarea nu costă nimic.
 
Bicicleta gata de plecare.
 
05.JPG
 
Prima oprirea a fost la 200 de metri de pensiune, acolo unde se antrenează unul dintre loturile naţionale de canatoaj academic.
 
06.JPG
 
Un fel de monument al schifului.
 
07.JPG
 
În curtea complexului, mi-am adus aminte că în urmă cu 20 de ani încăpeam şi eu într-un astfel de schif şi fumam doar două ţigări pe zi.
 
08.JPG
 
Faleza Orşovei.
 
09.JPG
 
Golful Cernei.
 
10.JPG
 
Podul peste Cerna, care marchează graniţa istorică între Banat şi Oltenia, chiar dacă azi, în mod convenţional, Orşova cu trecutul ei austro-ungar, satul sârbesc Şviniţa sau satul cehesc Eibenthal sunt considerate localităti olteneşti.
Voi reveni asupra acestui aspect.
 
11.JPG
 
Cuştile cânilor Poliţiei de Frontieră
 
12.JPG
 
şi căteva bărci, probabil defecte.
 
13.JPG
 
Reguli de pescuit şi A.V.P.S. Dunărea albastră.
 
14.JPG
 
O hartă a Parcului Natural Porţile de Fier.
 
15.JPG
 
Mai multe detalii despre acest parc: http://www.pnportiledefier.ro/index.html
 
Intrarea în parcul General Ion Dragalina, care practic este o mica peninsulă în golful Cernei.
 
16.JPG
 
General Ion Dragalina, s-a născut la Caransebeş, a absolvit al Academia militară de la Viena şi a activat o perioada în cadrul armatei austro-ungare.
În anul 1887 a demisionat din armata austro-ungară, s-a mutat în România şi a fost încadrat în armata română cu gradul de sublocotenent.
În august 1916 a comandat trupele române care au eliberat Orşova.
Mai multe detalii despre general: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dragalina
 
Canotorii erau deja la antrenament.
 
17.JPG
 
Orşova, văzută din parcul General Ion Dragalina.
 
18.JPG
 
19.JPG
 
Eminescu prezent şi el în parc.
 
20.JPG
  

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luni, 07.07.2014 – Partea a II-a

Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici

53 km

 

Micul dejun din ziua respectivă a fost un sandwich şi un chefir de la Billa, luate după o negociere cu paznicul pentru a-mi permite accesul cu bicicleta în magazin (bicicleta nu a încurcat pe nimeni şi am lasat-o în interior, la ieşirea din magazin).

Iniţial omu’ mi-a spus că nu am voie cu bicicleta în magazin şi mi-a indicat rastelul pentru biciclete din fata magazinului.

Până la urmă am reuşit să-l conving că o bicicleta cu bagaje nu prea stă bine, chiar şi legată, în rastelul din faţa magazinului.

 

Drumul pe care urma să mă întorc la Orşova.

 

21.JPG

 

Următorul popas a fost la biserica romano-catolică “Neprihănita Zămislire”.

 

22.JPG

 

23.JPG

 

Vedere din faţă.

 

24.JPG

 

Interiorul, văzut printr-un geam, deoarece biserica era închisă.

 

25.JPG

 

26.JPG

 

Tavanul în formă de cruce.

 

27.JPG

 

Picturile de pe pereţii laterali care indică “Drumul Crucii” (scuze pentru calitatea pozelor făcute prin geam).

 

28.JPG

 

29.JPG

 

30.JPG

 

Am înţeles că în aceste picturi aprare Lenin ca instigator, John Lennon ca Isus Hristos şi alte personaje precum Nadia Comăneci sau Florin Piersic.

De asemena, se spune că acesta biserică ar fi singura de rit romano-catolic construită în România în perioada comunistă.

 

Despre Sfânta Coroană (maghiară) care a stat ascunsă la Orşova în perioada 1849-1853.

 

31.JPG

 

Un stabilopod, probabil rămas din faza de construcţie a barajului de la Porţile de Fier 1.

 

32.JPG

 

Podul peste Cerna, văzut mai de aproape.

 

33.JPG

 

Intrarea în Orşova (din DN 6).

 

34.JPG

 

O hartă a Orşovei de dimensiunea unui panou publicitar.

 

35.JPG

 

Indicator rutier trosnit, probabil de vreun gabarit depăşit pe înălţime (un TIR avea spaţiu suficient pentru a trece).

 

36.JPG

 

Peste Cerna.

 

37.JPG

 

Orşova, văzută de pe podul peste râul Cerna.

 

38.JPG

 

Gara nu este foarte deparete de oraş, plus că există un fel de mini-bandă de urgenţă pe şosea, bandă pe care se poate merge foarte bine cu bicicleta.

 

39.JPG

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am trecut pe 9 iulie prin Orsova venind dinspre Moldova Noua si am vazut un cicloturist cu niste coburi pe bicla mergand spre gara din Orsova, nu stiu daca erai tu, dupa data pare a nu coprespunde. Eram cu o skoda alba si cu bicla calare pe masina.

 

Asteptam continuarea povestirii cu nerabdare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luni, 07.07.2014 – Partea a IV-a

Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici

53 km

 

Intrarea în satul Pîrvova.

 

60.JPG

 

Sistem de iluminare stradală alimentat de la panouri solare.

 

61.JPG

 

Piscină publică.

 

62.JPG

 

N-am făcut baie, însă m-am oprit pentru un cico şi o îngheţată.

 

Ieşirea din sat.

 

63.JPG

 

Ţiglă şi cărămidă.

 

64.JPG

 

Iarbă proaspăt cosită

 

65.JPG

 

care probabil va ajunge aici, sub formă de căpiţă.

 

66.JPG

 

Borne din metal.

 

67.JPG

 

Puţină urcare nu strică.

 

68.JPG

 

Indicator spre o pensiune, pe lângă Borlovenii Noi (n-am înţeles de ce pensiunea respectivă nu avea şi un site).

 

69.JPG

 

Nişte berze.

 

70.JPG

 

71.JPG

 

Pajişte care aşteapă căpiţele de fân.

 

72.JPG

 

Câţivă stropi de ploaie, care în contact asfatul încins s-au transformat în abur.

 

73.JPG

 

74.JPG

 

Lemn şi ţiglă.

 

75.JPG

 

Se observă că grinzile de lemn au mai cedat, însă ţigla nu s-a desprins de pe acoperiş.

 

76.JPG

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luni, 07.07.2014 – Partea a V-a
Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici
53 km
 
Centrul de informare turistică Prigor.
 
78.JPG
 
77.JPG
 
Primul, dintr-o lungă serie de centre de informare care erau închise.
Oricum, după cum arăta prin interior, părea că nici nu a fost vreodată deschis.
 
Măcar aici la Prigor existau nişte panouri montate lângă clădire.
 
79.JPG
 
80.JPG
 
81.JPG
 
82.JPG
 
Cât ma uitam la panourile din pozele de mai sus a apărut un moşuleţ care era cu vaca la plimbare.
Am stat puţin de vorbă cu el, întrebari clasice pentru astfel de întâlniri, de genul “de unde eşti şi unde te duci”.
Auzind de unde sunt, moşuleţul mi-a spus, cu o uşoară nostalgie în glas “n-am mai fost la Bucureşti din ’57, când eram în armată”.
 
Pensiunea Prigorel din satul Prigor (http://www.pensiuneaprigorel.ro/).
 
83.JPG
 
Iniţial aici am vrut să stau, însă mi s-a spus că nu au locuri libere din cauza unei tabere de copii care a ocupat toată pensiunea.
Într-adevăr, când am trecut pe acolo curtea era plină de copii care se jucau.
 
Biserica din Prigor.
 
84.JPG
 
Margini de drum, între Prigor şi Bozovici.
 
85.JPG
 
86.JPG
 
87.JPG
 
Drumul, în continuare impecabil.
 
88.JPG
 
89.JPG
 
Intersecţia DN 57B cu DJ 571F, care merge spre Eftimie Murgu şi ansamblul de mori de apă de pe valea Rudăriei.
 
90.JPG
 
Având în vedere că era deja ora 18.00, am continuat alergarea către Bozovici, pentru că nu merita să văd acele mori pe fugă.

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Luni, 07.07.2014 – Partea a VI-a
Orşova – Iablaniţa (cu trenul) – Petnic - Prigor – Bozovici
53 km
 
Intersecţia DN 57B cu DJ 571B, care merge spre Şopotul Nou şi cheile Nerei.
 
91.JPG
 
În amintirea unor vremuri trecute, am mers puţin pe drumul spre Şopotul Nou, până la intersecţia cu DJ 571G care ajunge la Bănia.
 
92.JPG
 
Drumul care merge spre Şopotul Nou.
 
93.JPG
 
Înapoi spre Bozovici şi prima întâlnire cu râul Nera.
 
94.JPG
 
Nera în amonte
 
95.JPG
 
şi în aval.
 
96.JPG
 
La intrarea în Bozovici, monument ridicat în memoria “celor 818 eroi almăjeni morţi în războiul mondial”.
 
97.JPG
 
98.JPG
 
Locul în care, cu aproape 20 de ani în urmă schimbam autobuzele pentru a ajunge la Şopotul Nou îi apoi în cheile Nerei, la lacul Dracul.
 
99.JPG
 
Plecam cu trenul pe la ora 22.00-23.00 din Bucureşi, ajugeam pe la ora 04.00-05.00 în Băile Herculane, făceam o cafea la spirtieră sau butelie pe peronul gării, după care, pe la ora 06.00-07.00 ne urcam în autobuzul care mergea la Bozovici.
Tot drumul Băile Herculane – Bozovici dormeam, apoi se mai stătea cam o oră spre două în Bozovici până se urnea din loc autobuzul către Şopotul Nou.
 
Iar autobuzele erau nişte vechituri, care abia mergeau şi lăsau un nor imens de fum în urmă.
 
Revenim în prezent şi traversăm râul Miniş.
 
100.JPG
 
101.JPG
 
Cazare în Bozovici a fost la pessiunea Luiza, 80 Lei camera / noapte şi 10 Lei micul dejun:

http://www.rezervariromania.ro/cazare/bozovici/caras-severin/pensiunea/luiza_bozovici/

 
Am rămas foarte plăcut impresionat de condiţiile de cazare.
 
102.JPG
 
103.JPG
 
104.JPG
 
Am întrebat unde pot să mănânc ceva şi mi s-a recomandat o cârciumă în capătul străzii pe care era pensiunea.
 
În drum spre cârciumă, se trece prin piaţa din Bozovici şi dacă nu mă însel, găleata care se vede în poza de mai jos (cel puţin în Vechiul Regat) se numeşte “dublă” şi are 20 de kg.
 
105.JPG
 
Am intrat în cârciumă şi am găsit o sală mare plină cu mese la care nu era nimeni.
Undeva în fundul sălii era o usă care făcea legătură cu o alta sală, la fel de mare ca şi prima însă cam întunecată, în care erau doi oameni la o masă
Aici mai era un bar la care nu era nimeni.
 
Am stat cam 1 minut lângă acel bar până când a apărut barmanul, care de fapt stătea la masa ocupată din sală.
Cam sictirit şi cam deranjat că a avea un client, până la urmă mi-a dat un menu.
 
Având în vedere atmosfera şi lipsa clienţilor am considerat ca o pizza este cea mai bună alegere pentru cina din seara respectivă.
Şi o sticlă de vin Fata-n Iarbă (Dry Muscat de la Jidvei).
 
S-a apucat barmanul să deschidă sticla de vin, mai bine spus să se chinuie cu tirbuşonul, de parcă era prima dată când punea mâna pe un astfel de instrument.
Până la urmă a reuşit să scape sticla din mână şi se se verse din ea cam jumătate de pahar.
 
Moment în care omu’ s-a panicat şi s-a uitat la mine cu o privire disperată pentrucă trebuia să plătească el sticla de vin.
I-am spus că nu e nicio problemă şi că o iau aşa, cu juma de pahar lipsă, că doar nu se face gaură în cer.
Barmanului i-a trecut panica şi mi-a mulţumit de vreo 3 ori.
 
Mi-am luat sticla de vin şi apa minerală şi m-am dus la o masă în prima sală, pentru că acolo era mai multă lumină.
 
Între timp a pornit şi televizorul, aşa că m-am putut delecta cu un film cu monstrii la ProTV.
 
După ceva timp a apărut si pizza, care spre surprinderea mea şi având în vedere cârciuma, chiar a fost foarte bună.
 
106.JPG
 
Înainte de a pleca, am observat că mă aflu în clubul La Lu şi Bozovici.
 
107.JPG
 
Înapoi la pensiune, hotărât să fac un duş şi să mă culc.
Însă am avut o problemă cu pornitul apei de la duş, pentru ca nu existau robineţi clasici de apă caldă şi rece, ci doar vreo 4-5 robineţi de care învârteam şi nu se întâmpla nimic.
Am încercat să manevra sus-jos însă am rămas cu un robinet în mână.
 
Astfel, n-am avut altă soluţie decât să-l sun pe administrator şi să-l rog să vină să pornească duşul.
Omu’ a percutat imediat, deşi l-am deranjat de “la o bere în centru, cu băieţii” şi mi-a arătat robinetul (altul decât cel cu care am rămas eu în mână) de unde pornea duşul.
Mi-am cerut scuze pentru că l-am deranjat, însă omu’ m-a asigurat că nu este prima dată când vine să pornească duşurile clienţilor.

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Marţi, 08.07.2014

Bozovici – cascada Bigăr – cheile Minişului – Oraviţa

50 km

 

Micul dejun a fost rezonabil pentru 10 lei (caşcaval, salam, legume, unt, miere, ceai şi cafea).

 

În parcul din faţa pensiunii, un gândac ieşit la plimbare.

 

108.JPG

 

Tot în acelaşi parc.

 

109.JPG

 

110.JPG

 

Pe celelalte laturi ale monumentului textul era scris in limbile enlgeză, germană şi rusă.

Crucea Neagră Austriacă bănuiesc că este vreo asociaţie cu scop caritabil care se ocupă şi de îngrijirea monumentelor de război.

 

Monumentul era flancat, într-o parte de drapelele Germaniei, României şi Federaţiei Ruse

 

111.JPG

 

Şi în cealaltă parte de nişte drapele pe care nu le cunosc (cel din dreapta pare drapelul UE).

 

112.JPG

 

Nici ostaşul sovietic nu a fost uitat.

 

113.JPG

 

Bustul lui Eftimie Murgu, la ieşirea spre Oraviţa.

 

114.JPG

 

115.JPG

 

Eftimie Murgu, profesor de filozofie şi om politic s-a născut în zonă, mai exact în fostul sat Rudăria, actualul Eftimie Murgu (lângă morile de apă).

Mai multe despre Eftimie Murgu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eftimie_Murgu

 

Inainte de a pleca de lângă bustul lui Eftimie Murgu am fost abordat de un biciclist mai în vârstă.

Omu’ era neamţ, din vestul Germaniei, lângă graniţa cu Olanda, însă stătea la Bozovici.

 

Motivul: “în Germania, vrut făcut grătar, oameni răi dat telefon şi în 10 minute venit Poliţia” sau “în Germania, vrut făcut grătar pe ploaie, oameni răi dat telefon şi în 20 minute venit psihiatria”.

 

Urme ale unei furtuni recente.

 

116.JPG

 

Spre Oraviţa, pe asfalt “coală de hârtie”.

 

117.JPG

 

Probabil o casă de vacanţă (nu existra vreun semn că ar fi pensiune).

 

118.JPG

 

Al cărei gard cred că a costat mai mult decât casa propriu-zisă.

 

119.JPG

 

Păstrăvăria Minis şi 18 Lei kilu’ de peşte.

 

120.JPG

 

121.JPG

 

Mâncarea cu care sunt hrăniţi păstrăvii de la păstrăvărie.

 

122.JPG

 

Cascada Bigăr era pe aproape (poză făcută în poarta păstrăvăriei).

 

123.JPG

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Marţi, 08.07.2014 – Partea a II-a
Bozovici – cascada Bigăr – cheile Minişului – Oraviţa
50 km
 
Indicator montat exact vis-a-vis de cascadă.
 
124.JPG
 
În cazul puţin probabil în care se ratează indicatorul de mai sus, cascada Bigăr este exact în spatele marcajului care indică prezenţa parelelei 45.
 
125.JPG
 
Acum zona în care se află cascada, izbucul şi peştera Bigăr este administrată de către Ocolul Silvic Bozovici iar intrarea costă 5 Lei (se primeşte bilet tipărit de Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa).
Bicicleta am lăsat-o în grija celui care vindea biletele, fară niciun fel de problemă din partea acestuia.
 
Podul peste răul Minis şi porta de acces, acolo unde se plăteşte taxa de intrare.
 
125a.JPG
 
Cascada Bigăr, văzută de pe podul de acces peste răul Miniş.
 
126.JPG
 
127.JPG
 
128.JPG
 
129.JPG
 
Indicatoare către diverse puncte din zonă.
 
130.JPG
 
Loc de popas, care era folosit ca WC public înainte ca zona să fie preluată în administrare de către Ocolul Silvic.
Sau cel puţin asta mi-a spus cel care vinde biletele.
 
131.JPG
 
Un cablu, o piesă de prins cablul şi un furtun = o balustradă.
Simplu şi efficient, doar că trebuie să se preocupe cineva.
 
132.JPG
 
Izbucul Bigăr, nimic spectaculos.
 
133.JPG
 
Drumul spre peştera Bigăr unde nu am mai mers.
 
134.JPG
 
Căteva dintre panourile explicative montate de către Ocolul Silvic Bizovici.
Despre Rezervaţia Naturală Izvorul Bigăr şi Cascada Bigăr.
 
135.JPG
 
Despre fauna din zonă.
 
136.JPG
 
137.JPG
 
138.JPG
 
Nu în ultimul rând.
 
139.JPG
 
Despre asta este vorba: http://www.theworldgeography.com/2013/01/unique-waterfalls.html
 
În cazul în care poarta de acces este închisă sau taxa de vizitare de 5 Lei pare prea mare, cascada Bigăr se poate vedea şi de pe marginea drumul naţional, din spatele marcajului care indică prezenţa parelelei 45.
 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Marţi, 08.07.2014 – Partea a III-a

Bozovici – cascada Bigăr – cheile Minişului – Oraviţa

50 km

 

Puţin mai sus (spre Oraviţa) de cascada Bigăr este o parcare, unde dintr-o rulotă se vindeau langoşi.

Cam multă cocă şi cam puţină brânză şi dulceaţă.

 

140.JPG

 

Cel mai tare a fost că iniţial mi s-a spus că un langoş costă 3 Lei bucata, însă, după ce am dat 6 Lei, până să fie gata langoşii am primit 2 Lei înapoi.

 

Urmează cheiele Minişului.

 

141.JPG

 

142.JPG

 

143.JPG

 

144.JPG

 

Loc prin care două TIR-uri nu au loc să trecă unul pe lângă altul.

 

145.JPG

 

146.JPG

 

La ieşirea din cheile Minişului.

 

147.JPG

 

Lacul de acumulare Gura Golâmbului.

 

148.JPG

 

Chiar pe malul lacului există o cârciumă.

 

149.JPG

 

Amplasare este perfectă, probabil de pe terasa cârciumii priveliştea către lac este cel puţin interesantă.

Însă, cel puţin când am trecut pe acolo maneaua duduia la maxim, aşa că am continuat alergarea fără să mă opresc.

 

O cascadă a cărei nume nu îl cunosc.

 

150.JPG

 

151.JPG

 

152.JPG

 

Pe marginea drumului, o hartă a Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa.

 

153.JPG

 

Asfaltul rămâne în continuare “coală de hârtie”.

 

154.JPG

 

Nu mai durează mult şi ajung la intersecţia DN 58 cu DN 57B.

 

156.JPG

 

155.JPG

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Marţi, 08.07.2014 – Partea a IV-a
Bozovici – cascada Bigăr – cheile Minişului – Oraviţa
50 km
 
Spre Anina.
 
157.JPG
 
158.JPG
 
În poza de mai sus, se observă în partea stângă termocentrala care trebuia să funcţioneze pe bază de şist bituminos, proiect care a fost un mare eşec.
Dacă poate cineva da mai multe detalii despre termocentrala Anina, rămân dator.
 
Spre Oraviţa, în direcţia mea de mers, cu pantă de 10%.
 
159.JPG
 
Problema nu era panta de 10%, ci faptul că stătea să plouă.
Se auzeau tunete, mai venea căte o rafală de vânt, însă nu ploua.
 
În intersecţie era o staţie de autobuz, aproape ideală pentru adăpost pe timp de ploaie.
Aşa că am stat vreo 20 de minute aici în intersecţie, am fumat două tigări şi ploaia tot nu a venit.
 
Până la urmă m-am plicitisit şi ma luat-o din loc spre Oraviţa.
 
Bineînţeles că după ce am parcurs doar vreo 500 de metri pe panta de 10% a început ploaie.
Am stat cu geaca pe mine sub un pom şi cam în 30 de minute s-a terminat ploaia.
 
Aburi care ies din asfalt.
 
160.JPG
 
Bloc de locuinţe acum abandonat.
 
161.JPG
 
Dacă am înţeles bine, Tomini este firma care s-a ocupat şi se ocupă în continuare de demolarea şi vânzarea fierului vechi din ceea ce a fost termocentrala Anina.
 
162.JPG
 
Ce se mai vede din drumul naţional din ceea ce a fost odată un colos industrial.
 
163.JPG
 
Zgomotul specific unei activităţi de demolare se auzea şi acum.
 
Un panou al Romsilva poate fi folosit şi ca uscător pentru geaca de ploaie.
 
164.JPG
 
Ajung la intersecţia cu drumul (forestier) care merge la Brădet şi ulterior ajunge în Steridorf.
Din câte ştiu, acesta este considerat drumul vechi între Anina şi Oraviţa.
 
165.JPG
 
Acest drum l-am parcurs în anul 2011 pe direcţia Anina – Oraviţa şi mai ales pentru bicicletă este o scurtătură bună între cele două localităţi.
 
Probabil Sanatoriul TBC de la Marila.
 
166.JPG
 
Şi un bloc de locuinţe de lângă sanatoriu.
 
167.JPG
 
Înainte de intrarea în Oraviţa (drumul din dreapta era pentru camioane).
 
168.JPG
 
Campanie pentru prevenirea tăierii fără drept a pădurii.
Cred că hoţilor de lemne le tremură chiloţii pe ei de frică când văd un asemenea afiş.
 
169.JPG
 
Un baraj şi un mic lac de acumulare la intrarea în Oraviţa, venind dinspre Anina.
 
170.JPG
 
Cazare în Oraviţa a fost la pensiunea 7 Brazi: http://milosturism.ro/
80 Lei camera / noapte, cu baie pe hol.
Pensiunea este situata la intrarea in Oravita, venind dinspre Anina.
 
Camera.
 
171.JPG
 
172.JPG
 
Televizorul era pornit deoarece am vrut să mă asigur că aparatul funcţionează şi ca TVR 1 se recepţionează.
Motivul: în seara respectivă era programata prima semifinală a Cupei Mondiale de Fotbal din Brazilia.
 
Menu-ul cârciumii de la pensiune.
 
173.JPG
 
Nu ştiu cât de bine se vede în poză, însă pe fundal este o fotografie a complexului de la Marila în anul 1900.
 
Pe la ora 19.00 m-am culcat pentru a mă trezi la ora 21.45, pentru semifinala Germania – Brazilia.
M-a uns pe maţe acel 7-1 pentru Germania şi îmi pare rău că nu le-au dat mai multe goluri acelor brazilieni infumuraţi.
 
Apoi somn, cu zâmbetul pe buze, pentru că urma să mă trezesc la ora 05:30.
În continuarea poveştii, ne mutăm pe calea ferată Oraviţa – Anina.
http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/14369-calea-ferata-oravita-–-anina/?hl=%2Bcalea+%2Bferata

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 09.07.2014

Halta Ciudanoviţa – Ciudanoviţa Colonie – Ciudanoviţa Sat – Jitin – Ticvaniu Mare – Gradinari – Oraviţa

36 km

 

Plimbarea pe calea ferată s-a termina în halta Ciudanoviţa, iar de aici am plecat, călare pe bicicletă spre Ciudanoviţa Colonie.

 

Drumul cu piatră cubică începe chiar lângă haltă.

 

243.jpg

 

Intrararea în Ciudanoviţa Colonie.

 

244.jpg

 

Amintirea exloatării uraniului.

 

245.jpg

 

Blocuri de locuinţe, unde aproape fiecare apartament are cate o antena TV.

 

246.jpg

 

247.jpg

 

Ecologie în locul uraniului.

 

248.jpg

 

Sirenă, pe faţada unei clădiri.

 

249.jpg

 

Şcoala din Ciudanoviţa Colonie arată foarte bine.

 

250.jpg

 

La ieşirea din Ciudanoviţa Colonie începe macadamul.

 

251.jpg

 

Relativ repede se ajunge în Ciudanoviţa Sat, unde predomină casele din piatră.

 

252.jpg

 

253.jpg

 

254.jpg

 

Piatră combinată cu lemn.

 

255.jpg

 

O poartă mai veche.

 

256.jpg

 

Furca de lânga număr nu ştiu ce reprezintă.

 

257.jpg

 

La revedere Ciudanoviţa.

 

258.jpg

 

Mina de pe stema Ciudanoviţei probabil că face trimitere la exploatarea uraniului.

Însă coasa de pe stemă tot la uraniu se referă?

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Miercuri, 09.07.2014 – Partea a II-a

Halta Ciudanoviţa – Ciudanoviţa Colonie – Ciudanoviţa Sat – Jitin – Ticvaniu Mare – Grădinari – Oraviţa

36 km

 

Între Ciudanoviţa şi Jitin.

 

259.jpg

 

260.jpg

 

Intrarea în Jitin.

 

261.jpg

 

Altă casă din piatră.

 

262.jpg

 

În Jitin am aflat că există comunităţi greco-catolice şi în Banat. Până acum eram convins că aceste comunităţi există doar în Ardeal.

 

263.jpg

 

264.jpg

 

Între Jitin şi intersecţia cu DJ 581.

 

265.jpg

 

Probabil zona este locuită de oameni gospodari, careu au consolidat malul părâului cu blocuri de piatră peste care au turnat un strat generos de beton.

Aşadar, unde se vrea se poate.

 

266.jpg

 

267.jpg

 

Plantă galbenă care nu ştiu cum se numeşte (era plin în zonă de astfel de plante).

 

268.jpg

 

Porumb bine crescut.

 

269.jpg

 

Raul Caraş.

 

270.jpg

 

Intersecţia cu DJ 581.

 

271.jpg

 

DJ 581 spre Ticvaniu Mare.

 

272.jpg

 

M-am bucurat când am ajuns la asflat, deoarcea macadamul m-a cam zdruncinat, partial şi din vina mea pentru ca mi-a fost lene să scot nişte aer din cauciucurile umflate la 4 atmosfere.

 

Până la Grădinari nimic deosebit, doar nişte case ţigăneşti moderne în Ticvaniu Mare, case pe care nu le-am fotografiat pentru că proprietarii mai bronzaţi erau prin zonă şi nu aveam chef de un eventual scandal.

Nu sunt foarte multe astfel de case şi nu este absolut nicio problemă să tranzitezi localitate pe bicicletă.

 

În Grădinari m-am oprit la primul magazin pentru că nu mai aveam ţigări.

Dacă tot am oprit, am stat şi o cola.

 

Cât ma uitam pe hartă ca să vad pe unde este gara din Gradinari, am fost abordat de Poliţia de Frontieră, care s-a oferit să mă ajute să gasesc ceea ce caut pe hartă.

 

S-au mirat oamenii când au aflat că vreau să iau trenul până la Oraviţa şi m-au asigurat că cei 13 km care despart cele două localităţi sunt pe drum bun, puţin în urcare.

Însă eu eram trezit cu noaptea în cap în acea zi, plus că seara era cea de-a doua semifinală a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia şi vroiam să dorm puţin înainte de meci.

 

În drum spre gară, am făcut un mic ocol până la iesirea spre Oraviţa pentru a vedea ceea ce se numeşte “Podul Turcesc” sau “Podul Maria Tereza”.

 

273.jpg

 

Din câte am înţeles, acest pod a fost construit de către turci în timpul ocupaţiei otomane a Banatului apoi a fost consolidat în vremea Mariei Tereza.

Se pare că pe acest pod s-a circulat până în anul 1985.

 

Ar mai fi fost de văzut ceea ce a mai rămas din turla unei biserici, însă m-am multumit doar cu poză de la distanţă.

 

274.jpg

 

Trenul care face legătura între Grădinari şi Anina este operat de către RegioTrans.

În gara din Grădinari, şeful de staţie (care de ocupa şi cu vânzarea biletelor) n-a ştiut să imi dea şi bilet pentru bicicletă.

S-a scărpinat în cap, a cautat prin diverse dosare, s-au uitat la toate tipurile de bilete pe care le avea, pentru ca în final să se scuze spunându-mi “nimeni n-a mai cerut bilet de bicicletă până acum”.

 

Problema biletului pentru bicicletă s-a rezolvat în tren, cu 3 Lei (faţă de 5 Lei la CFR Călători) ceruţi de naş.

 

Pentru mine a fost prima data când am mers cu un tren operat de RegioTrans şi nu pot să spun că am fost impresionat.

 

În primul rând, nu ai unde lasa bicicleta în holul vagonului, chiar şi legată de pereţii acestuia.

 

275.jpg

 

Iar de intrat cu bicicleta în zona cu scaune a vagonului era imposibil, datorită faptului că spaţiul dintre scaune este foarte mic.

 

276.jpg

 

Asă că a trebuit să stau în picioare şi să ţin de bicicletă, ceea ce nu a fost prea plăcut, deoarece trenul merge destul de repede şi se zgâlţăie foarte mult.

Nu ştiu dacă această zgâlâială este de la tren sau de la calitatea şinei, însă a nu prea mi-a plăcut,

pentru că cu o mână trebuia să ţin de bicicletă iar cu cealaltă mână să mă ţin de barele vagonului.

 

Din cate am reuşit sa văd din balansul trenului, cel puţin în apropiere de Oraviţa panta căii ferate

este destul de accentuată, deoarece trenul patina puţin la plecarea de pe loc.

 

Probabil pe alte rure operate de RegioTrans condiţiile de călătorie sunt mai bune.

 

Posibil locomotiva 50065 (în depoul gării Oraviţa), locomotivă cu abur special construită pentru a putea rula pe calea ferată Oraviţa – Anina.

Am înţeles că momentan are cazanul spart şi nu există fonduri pentru reparaţii.

 

277.jpg

 

Din gară pâna la pensiunea unde eram cazat a trebuit să urc ceea ce am coborât în dimineaţa acelei zile, insă panta nu este foarte accentuată.

 

La pensiunea am vrut să mănânc o plescaviţa, însă nu mai era, aşa că m-am multumit cu o porţie de mici.

 

Apoi un duş si puţin somn până la ora 22.00 când incepea semifinala Argentina – Olanda.

M-am trezit cu greu, am reuşit să văd intonarea imnurilor naţionale după care am adormit fix până la finalul loviturilor de departajare, ca să aflu că Argentina a bătut cu 4-2.

Oricum, a doua zi am înţeles că nu am pierdut prea mult, pentru că a fost un meci foarte plictisitor.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu ai urcat unde trebuia în tren... la unul dintre capete e un compartiment de bagaje foarte încăpător:

th_xbd4515tarnaveni001aw5.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Dr2005

Probabil eram cu capu-n traista cand m-am urcat in tren.

Insa oriunde as fi stat in tren, nu cred ca scapam de zgâlâială.

 

 

Joi, 10.07.2014

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Drumul de acces la Pensiunea 7 Brazi, care trebuie urcat atunci când se vine dinspre oraş.

 

278.jpg

 

279.jpg

 

Barajul de la intrarea în Oraviţa (venind dinspre Anina).

 

280.jpg

 

Lacul din spatele barajului.

 

281.jpg

 

Apa care se scurge pe baraj.

 

282.jpg

 

Drum spre Anina.

 

283.jpg

 

Casa veche, renovată relativ recent.

 

284.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Joi, 10.07.2014 – Partea a II-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Teatrul Mihai Eminescu din Oraviţa.

 

285.jpg

 

Construit în anul 1817, este cel mai vechi teatru de pe actualul teritoriu al României.

 

Cateva vorbe despre teatru şi cei care au trecut pe aici.

 

286.jpg

 

287.jpg

 

Ca să nu o mai lungim aiurea, acest teatru este la un cioc de barză de bicentenar.

 

288.jpg

 

Printre cei care au dat o mână de ajutor de-a lungul timpului.

 

289.jpg

 

Clădirea teatrului, văzută din stradă.

 

290.jpg

 

Vizitarea teatrului nu costă nimic (în 2011 costa 1 Leu / persoană).

 

Scena, văzută din sală,

 

291.jpg

 

şi de la primul balcon.

 

292.jpg

 

Cele două balcoane.

 

293.jpg

 

Una dintre cele două loji din lateralul scenei.

 

294.jpg

 

Scaunele din sală, originale, din anul 1893.

 

295.jpg

 

Scaunele văzute de la primul balcon.

 

296.jpg

 

Se observă locul generos dintre rândurile de scaune, plus faptul că mi s-au părut destul de comode.

 

Candelabrul.

 

297.jpg

 

Tavanul.

 

298.jpg

 

În foaierul teatrului erau expuse nişte lucruri interesante, cum ar fi o bunică a imprimantei.

 

299.jpg

 

300.jpg

 

Sau un fel de hartă 3D a Oraviţei.

 

301.jpg

 

302.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Dr2005

Probabil spectacolele la Oravita sunt ca si consumul de alcool, atunci cand te intreaba medicul: ocazional.

 

 

Joi, 10.07.2014 – Partea a III-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Despre primele căi ferate româneşti (deşi în momentul construcţiei nu erau în România).

 

303.jpg

 

Locomotiva nr. 50065, special construită pentru a putea rula pe calea ferată Oraviţa – Anina, locomotive care de curând se află (momentan pentru 2 ani) în custodia primăriei Oraviţa, urmând a fi expusă în gara oraşului (http://voceaoravitei...imaria-oravita/)

 

304.jpg

 

Gara Oraviţa, cu mult timp în urmă.

 

305.jpg

 

Chiar lângă teatrul Mihai Eminescu se află biserica romano-catolică Sfânta Cruce.

 

306.jpg

 

Detalii de pe faţada bisericii.

 

307.jpg

 

308.jpg

 

Cateva vorbe despre biserică, în care se pare că există o aschie (donată de împaratul hapsburg Carol al VI-lea) din lemnul crucii lui Hristos.

 

309.jpg

 

Uşa bisericii, închisă când am trecut eu pe acolo.

 

310.jpg

 

Nu mai durează mult până când biserica va împlini 300 de ani (de la sfinţire).

 

311.jpg

 

Inscripţia de pe o cruce amplasată pe faţada bisericii.

 

312.jpg

 

Traducerea inscripţiei de pe cruce (cu Google Translate şi scuze dăcă nu este exactă): "Mântuiţi-ne"

 

Monument ridicat în memoria împărătesei Sisi, initial la Marila apoi mutat la Oraviţa.

 

313.jpg

 

314.jpg

 

Monumentul este amplasat chiar în faţa Bisericii Sfânta Cruce.

 

315.jpg

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Joi, 10.07.2014 – Partea a IV-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Burlan stilizat.

 

316.jpg

 

Farmacia montanistică, care azi este Muzeul de istorie al Farmaciei Montanistice, din păcate închis.

 

317.jpg

 

318.jpg

 

319.jpg

 

Pe unde a stat Eminescu când a trecut prin Oraviţa.

 

320.jpg

 

321.jpg

 

Un gang, precum cele din Sibiu sau Braşov.

 

322.jpg

 

Case vechi.

 

323.jpg

 

324.jpg

 

Primăria Oraviţa (scuze pentru firele care se văd în poze).

 

325.jpg

 

Eminescu, în parcul din faţa primăriei.

 

326.jpg

 

Fostul hotel Imperial şi capetele încoronate pe care le-a găzduit.

 

327.jpg

 

328.jpg

 

Viaduct pe care, dacă nu mă înşel trece care ferată care merge spre Iam.

 

329.jpg

 

Casă derăpănată, pe care se observă mai bine grosimea zidurilor de piatră.

 

330.jpg

 

Balcon din fier forjat, care încă de ţine bine.

 

331.jpg

 

Ieşirea spre Moldova Nouă.

 

332.jpg

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Joi, 10.07.2014 – Partea a V-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Oraviţa rămâne în urmă.

 

333.jpg

 

Câteva centrale eoliene lângă Oraviţa.

 

334.jpg

 

Asfalt puţin vălurit, fără a ridica probleme.

 

335.jpg

 

Calea ferată Oraviţa – Iam.

 

336.jpg

 

Ceea ce se vede în poza de mai sus este cea mai veche cale ferată de pe actualul teritoriu al României, în funcţiune din anul 1854.

Iniţial, traseul caii ferate era Oraviţa – Iam - Jasenovo - Bela Crvka (ultimele două azi în Serbia) – Baziaş.

Mai multe detalii: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Calea_ferată_Baziaş_-_Oraviţa

 

Azi, mai este în funcţiune doar tronsonul Oraviţa – Iam, operat de către Regio Trans.

 

Spre Sasca Montană si lacul Ochiul Beiului, cascadele Beuşniţa, cantonul Damian, cheile Nerei, locuri de care mă leagă amintiri frumoase.

 

337.jpg

 

Munţii de lângă Oraviţa abia se mai văd.

 

338.jpg

 

Calitataea drumului mai scade puţin.

 

339.jpg

 

După Nicolinţ asfaltul redevine coală de hârtie.

 

340.jpg

 

Floarea soarelului, cât încape în obiectivul aparatului foto.

 

341.jpg

 

Contrast.

 

342.jpg

 

Aproape de vama Naidăş.

 

343.jpg

 

Serbia, mai exact o biserică din Kaluderovo.

 

344.jpg

 

Vama Naidăş.

 

345.jpg

 

Imediat după vamă.

 

346.jpg

 

Podul peste Nera, parte a DN 57.

 

347.jpg

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

DN57 mi s-a parut de o calitate execrabila anul trecut, intrand prin Naidas in tara. Am mers pana in Oravita pe acelasi drum ca si tine.

Comparativ cu drumul secundar de la sarbi, a fost un adevarat "downgrade", condimentat de o masina cu manelisti ce au inceput sa ne claxoneze si sa ne ia la mistouri la 5 minute de la intrarea in tara :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

Anul asta DN 57 pe bucata vama Naidas - Oravita era acceptabil, cu niste bucati foarte bune pe langa vama.

Cat despre "downgrade-ul" Serbia - Romania, in afara de drumuri mai sunt cateva domenii la care Serbia (tara ne-membra UE, tara bombardata relativ recent, etc) ne cam da rusine.

Voi reveni cu niste detalii concrete.

 

Masina de manelisti = Bine ai venit in Romania.

 

 

Joi, 10.07.2014 – Partea a VI-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

DJ 571C, deşi cam îngust, tot “coală de hârtie” este în ceea ce priveşte calitatea asfaltului.

 

348.jpg

 

Margine de drum.

 

349.jpg

 

Prima “plăcuţ-bilingv” (româna şi sârbă).

 

350.jpg

 

Loc ideal pentru adăpost în caz de ploaie.

 

351.jpg

 

Întâlnire.

 

352.jpg

 

353.jpg

 

Drumul rămâne perfect în continuare.

 

354.jpg

 

Amintirea unor vremuri trecute, când această zonă era foarte bine păzită, deoarece frontiera terestră cu fosta Iugoslavie era foarte aproape.

 

355.jpg

 

O moară părăsită.

 

356.jpg

 

Prin interior.

 

357.jpg

 

Ce-a mai rămas din nişte pietre de moară.

 

358.jpg

 

Peisajul se mai deschide.

 

359.jpg

 

Nera, în amonte

 

360.jpg

 

Şi în aval.

 

361.jpg

 

Biserica sârbească Cusici, vopsită doar pe o parte.

 

362.jpg

 

Ieşirea din Zlatiţa.

 

363.jpg

 

Mânăstirea Zlatiţa.

 

364.jpg

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumos Gibonule! Merg des prin Banat si nu pot decat sa spun ca este o zona fumoasa, oameni putini, paduri multe si calm. Din pacate bani putini. Multi sunt plecati sa munceasca in alte tari.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@han

Multumesc.

Intr-adevar, zona din sudul judetului Caras-Severin este foarte frumosa (ca de altfel tot judetul) si perfecta pentru cicloturism (drumuri, peisaje, locuri de vazut, oameni, etc) 

 

 

Joi, 10.07.2014 – Partea a VII-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Pârneaura.

 

365.jpg

 

Localitate Bela Crvka (Biserica Albă) din Serbia, vazută de pe DJ 571C, între Pârneaura şi Câmpia.

 

366.jpg

 

Drumul rămâne bun.

 

367.jpg

 

Dealuri domoale.

 

368.jpg

 

Câmpia.

 

369.jpg

 

Beton şi aslfat, în satul Câmpia.

 

370.jpg

 

Aici m-am oprit la un suc şi o îngheţată la un magazin sătesc.

Fiind sate majoritar sârbeşti, oamenii sunt bilingvi, adică între ei vorbesc sârbeşte iar cu mine vorbeau româneşte.

I-am întrebat cum era pe vremea embargoului (pentru cei mai tineri, în prima jumătate a anilor ’90 Iugoslaviei, compuse din Serbia cu tot cu Kosovo şi Muntenegru i s-a impus un embargou total de către comunintatea internaţională).

Răspunsul lor: “Oho, ce bine era. Treceam Nera prin vad (aproximativ pe cursul Nerei este frontiea dintre România şi Serbia) cu tractorul şi două remorci încărcate cu marfă şi în juma’ de oră vindeam tot la Biserica Albă”.

Iar despre benzină şi motorină “mergeam până la Timişoara ca să luăm, că în zonă nu mai era nimic, totul pleca dincolo, pe bani buni”.

 

La ieşirea din Câmpia, asfaltul redevine impecabil.

 

371.jpg

 

Grâu, nori, cer senin şi Serbia pe fundal.

 

372.jpg

 

Socol.

 

373.jpg

 

Intersecţia  DJ 571C cu DN 57A.

 

374.jpg

 

Aici la intersecţia aş fi putut vira dreapta şi să merg până la capătul satului Socol, chiar pe malul Nerei unde este frontiera cu Serbia.

Acum îmi pare rău că n-am fost până acolo.

 

Centrul de informare turistică din Socol, imens şi bineînţeles închis.

 

375.jpg

 

Spărtură în nori.

 

376.jpg

 

Spre Dunăre, pe DN 57A

 

377.jpg

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Joi, 10.07.2014 – Partea a VIII-a

Oraviţa – Răcăşdia – vama Naidăş – Leşcoviţa – Zlatiţa – Socol – Baziaş

56 km

 

Dunărea.

 

378.jpg

 

De aici, de-a lungul Dunării vreo 130 de km până la Orşova.

 

379.jpg

 

Buştean probabil adus de Dunăre.

 

380.jpg

 

Aproape de luciul apei (spre aval).

 

381.jpg

 

Mal plin de scoici.

 

382.jpg

 

O pauză.

 

383.jpg

 

Spre amonte

 

384.jpg

 

şi spre aval.

 

385.jpg

 

Intrarea în Baziaş (venind dinspre Socol).

 

386.jpg

 

Altă gheretă, din vremuri care bine că s-au terminat.

 

387.jpg

 

Cazarea la Baziaş a fost la cabana Apus de Soare (http://apusdesoare.netcompmedia.ro/), 80 Lei / camera pe noapte, baie pe hol.

 

Camera.

 

388.jpg

 

389.jpg

 

Curăţenia este exemplară, însă, cu toată părerea de rău, restul cam lasă de dorit.

Probabil hota de la bucătărie era defectă, deoarece mirosea a peşte pe holul de acces în camera.

Prin camera, mobilierul era destul de vechi, la fel şi lenjeria de pat, care deşi curată se vedea că are o anumită vechime.

 

În schimb, proprietarii (un cuplu cam pe la 60 de ani) sunt foarte de treabă şi ospitalieri.

 

Bicicleta a stat legată pe terasa cârciumii, deşi mi s-a spus că nu e nevoie să o leg, pentru că “la noi nu se fură”.

 

Soarele apune în Dunăre.

 

390.jpg

 

391.jpg

 

Cina din seara respectivă, gatită de doamna proprietăreasă, un deliciu.

Ciorbă de somn.

 

392.jpg

 

Somn prăjit, cu cartofi prăjiţi şi mult mujdei.

 

393.jpg

 

Tabloul din centrul Belgradului, cu hotelul Moskva si Catedrala Sfântul Sava pe fundal (în realitate catedrala nu este vizibilă din faţa hotelul Moskva).

 

394.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.