gibonu

Iablaniţa – Oraviţa – Baziaş – Orşova şi S.H.E.N. Porţile de Fier 1

Recommended Posts

Vineri, 11.07.2014

Baziaş – Belobreşca – Pojejena – Moldova Veche – Coronini – Liubcova – Berzasca

61 km

 

Dacă nu mă înşel, cazinoul din Baziaş, clădire care nu mai există de mult timp.

 

395.jpg

 

În curtea pensiunii Apus de Soare există treptele care se văd în poza de mai jos.

 

396.jpg

 

Conform a ceea ce susţine proprietarul, există 146 de trepte care coboară spre fundul Dunării, scara fiind construită cu mult timp înainte de formarea lacului de acumulare de la Porţile de Fier.

Tot proprietatul pensiunii mi-a spus că acestea sunt treptele pe care a urcat Carol I atunci când a debarcat la Baziaş.

Îmi este cam greu să cred aşa ceva, însă nu l-am contrazis pe om.

 

Micul dejun a fost OK, urmat de o conversaţie, la cafea, cu soţia proprietarului.

Printre altele, am aflat că sârbii “de dincolo” (din Serbia) sunt oameni foarte harnici, că “lucră şi duminică la hotar”.

La hotar” = la câmp.

 

Pensiunea Apus de Soare văzută din DN 57A.

 

397.jpg

 

Înainte de a pleca din Baziaş m-am oprit la mânăstirea sârbească Sfântul Sava, situată cam la 100 de metri de DN 57A.

Oricum, este bine semnalizată, nu prea se poate rata.

 

398.jpg

 

În poarta mânăstirii.

 

399.jpg

 

Reguli şi restricţii.

 

400.jpg

 

Având în vedere faptul că eram în pantaloni scurţi, o călugăriţa sârboaică nici în curte nu m-a lăsat să intru.

Doar mi-a spus, ducând mâna spre genunchi: “Regola - regola”.

 

O poză din poarta lăcaşului de cult.

 

401.jpg

 

Alături de mânăstire.

 

402.jpg

 

Inainte de a ieşi din Baziaş: cum poate să ducă pe cineva capu’ să îşi construiască o casă într-un asemenea loc (sau să continue să locuiscă acolo).

 

403.jpg

 

Ieşirea spre Belobreşca, pe DN 57A.

 

404.jpg

 

Punct de informare – documentare Baziaş.

 

405.jpg

 

406.jpg

 

Inutil să menţionez că era închis, şi judecând după vegetaţia din jur, oricum nu a mai trecut cineva pe aici de mult timp.

Asta pe lângă faptul că este amplasat destul de departe faţă de Baziaş.

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Excelent reportaj, minunata tura si deosebite fotografiile si impanarea cu informatii. Un regal!!! Chapeu bas, distinse!

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

308.jpg

 

 

Detaliul de pe Biserica Romano-Catolica il surprinde pe Sfantul Stefan Rege (Stefan I, primul rege crestin al maghiarilor).

 

O statueta similara am surprins si eu pe biserica omonima din Beclean pe Somes (jud Bistrita Nasaud), care poarta chiar hramul acestui sfant, in timpul turei transilvanene din 2013.

PICT2363.JPG

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

Multumesc frumos.

Tot sudul Banatului (inclusiv bucata care conventional este azi inclusa in judetul Mehedinti) este un regal atunci cand o parcurgi linistit, pe bicicleta.

 

@Traveller

Multumesc pentru completare.

 

 

 

Vineri, 11.07.2014 – Partea a II-a

Baziaş – Belobreşca – Pojejena – Moldova Veche – Coronini – Liubcova – Berzasca

61 km

 

Probabil o instalaţie pentru scos balast (nisip şi pietriş) din Dunăre.

 

407.jpg

 

Cine nu este atent face baie în Dunăre, cu tot cu maşină.

 

408.jpg

 

Dunărea, spre amonte.

 

409.jpg

 

Drum “coală de hârtie”.

 

410.jpg

 

N-am înţeles de ce bărcile din pozele de mai jos erau suspendate în loc să stea pe apă.

 

411.jpg

 

412.jpg

 

Căteva vorbe despre Clisura Dunării.

 

413.jpg

 

Hartă parţială a Clisurii Dunării.

 

414.jpg

 

Cateva dintre cele mai importante repere ale Clisurii.

 

415.jpg

 

Probabil programul datorită căruia au apărut panourile din pozele de mai sus.

 

416.jpg

 

Ţiglă sârbească din Voievodina, de vânzare în tot sudul judeţului Caraş-Severin.

 

417.jpg

 

418.jpg

 

Într-o curte din Pojejena.

 

419.jpg

 

Înapoi pe DN 57 (părăsit cu o zi inainte la vama Naidăş) şi teoretic fix 111 km până la finalul turei.

 

420.jpg

 

Dealuri domoale.

 

421.jpg

 

422.jpg

 

Punctul de informare – documentare Moldova Nouă, la fel de închis ca şi celelalte puncte de informare dinaintea lui.

 

423.jpg

 

424.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Este bine ca caramizile rezista la inger :) si nu contine subsatnte periculoase   :-<

Share this post


Link to post
Share on other sites

@mumus

Despre cărămizi habar n-am, pentru ca în poza cu pricina este vorba despre ţiglă.

 

 

 

Vineri, 11.07.2014 – Partea a III-a

Baziaş – Belobreşca – Pojejena – Moldova Veche – Coronini – Liubcova – Berzasca

61 km

 

Indicator cu Moldova Nouă desi Moldova Veche era mult mai aproape.

 

425.jpg

 

Spălare auto exemplară, în Moldova Veche.

 

426.jpg

 

Lepa Brena, diva Iugoslaviei anilor ’80, cântase la Resiţa cu puţin timp înainte de a ajunge eu în Moldova Veche.

 

427.jpg

 

Despre Lepa Brena, într-o expoziţie văzută anul trecut la Belgrad.

 

428.jpg

 

Pentru cei mai tineri, nu cu foarte mult timp în urmă chiar a exista o ţară numită Iugoslavia.

 

Statuia pinguinilor de la Dunăre.

 

429.jpg

 

Cine îşi mai aduce aminte de numerele de înmatriculare existente înainte de 1990 sau de tractorul Universal 445.

 

430.jpg

 

Indicatoare bilinve si bialfabetice.

 

431.jpg

 

Continui alergarea spre Orşova.

 

432.jpg

 

Asta n-am înţeles la ce folosea,

 

433.jpg

 

însă poate avea odată legătură cu ruina industrial de langă Moldova Veche.

 

434.jpg

 

Dealuri domoale.

 

435.jpg

 

Intrarea în Coronini (fostul Pescari).

 

436.jpg

 

Stema localitătii pe care sunt prezente somnul şi stânca Baba Caia.

 

437.jpg

 

Stânca Baba Caia.

 

438.jpg

 

Hostelul Baba Caia, chiar la ieşirea din Coronini (spre Orşova).

 

439.jpg

 

440.jpg

 

Cetatea Golubac de pe malul sârbesc şi DN 34 care trece chiar prin zidurile fortificaţiei.

 

441.jpg

 

442.jpg

 

443.jpg

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vineri, 11.07.2014 – Partea a IV-a
Baziaş – Belobreşca – Pojejena – Moldova Veche – Coronini – Liubcova – Berzasca
61 km
 
Mă bucură faptul că pe Dunăre circulă nave de turistice.
 
444.jpg
 
Spre Orşova.
 
445.jpg
 
Despre Parcul Natural Porţile de Fier
 
446.jpg
 
şi “mirifica lume a clisurii Dunării”.
 
447.jpg
 
448.jpg
 
Tabula Baross Gabor.
 
449.jpg
 
Traducerea din limba maghiară:
Dumnezeu să binecuvânteze lucrările de regularizare ale Porţilor de Fier ale Dunării inferioare şi ale afluenţilor acesteia, dispuse în anul 1888 în timpul domniei împăratului Franz Iosif şi începute prin grija primului-ministru contele Szapary Gyula şi a ministrului comerţului Bellusi Baross Gabor. 15 Septembrie 1890
Sursa traducerii: http://istoriabanatului.wordpress.com/2010/09/03/mircea-rusnac-excursie-istorica-pe-clisura-dunarii/
 
Baross Gabor a fost ministrul comerţului şi al transporturilor în Ungaria (parte a Imperiului Austro-Ungar) şi printre alte măsuri adoptate, sub conducerea sa a fost realizată o regularizare a cursului Dunării in zona clisurii.
Azi o piaţa din Budapesta (în faţa gării Keketi) îi poartă numele, piaţă în care este amplasată şi o statuie a fostului ministru.
Mai multe detalii despre Baross Gabor: http://en.wikipedia.org/wiki/Gábor_Baross
 
Nu în ultimul rând, despre existenţa tabulei Baross Gabor am afalt dintr-o poveste de tură a lui @@Claudiu Moga, ocazie cu care îi mulţumesc.
 
Asfalt perfect.
 
450.jpg
 
O carieră de piatră pe malul sârbesc, undeva în zona localităţii Brnjica.
 
451.jpg
 
Pensiunea Deyan
 
452.jpg
 
453.jpg
 
care are şi plajă la Dunăre.
 
454.jpg
 
Cârciuma lui Toma, văzută (cu zoom maxim) de pe malul românesc.
 
455.jpg
 
Cârciumă în care am fost de câteva ori în ultimii ani şi de fiecare data senzaţia a fost aceiaşi, adică nu îmi mai venea să plec de acolo.
Mâncarea este OK, nu diferă foarte mult de ceea ce se poate mâncă oriunde în restul Serbiei, însă locaţia cârciumii lui Toma face toţi banii.
 
Centrul de informare turistică Sicheviţa.
 
456.jpg
 
457.jpg
 
Nu mai trebuie să menţionez faptul că era închis, ca şi restul centrelor de informare turistică văzute înaintea acestuia.
 
Asfalt impecabil.
 
458.jpg
 
Soarele îşi face loc printre nori, direct în Dunăre.
 
459.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vineri, 11.07.2014 – Partea a V-a

Baziaş – Belobreşca – Pojejena – Moldova Veche – Coronini – Liubcova – Berzasca

61 km

 

Pensiunea Căuniţa.

 

460.jpg

 

461.jpg

 

Terasa pensiunii, într-o oarecare formă de vapor.

 

462.jpg

 

Dunărea, văzută de pe acoperişul terasei.

 

463.jpg

 

Terasa propriu-zisă.

 

464.jpg

 

Pauză de-o cafea.

 

465.jpg

 

În timp ce îmi savuram cafeau m-a sunat doamna administrator de la pensiunea în care urma să stau în Berzasca ca să mă roage dacă pot veni mai repede deoarece avea un deces în familie şi trebuia sa plece mai repede acasă.

 

Mori (de apă) în apropiere de Berzasca.

 

466.jpg

 

467.jpg

 

Din câte am înţeles, aici va fi viitorul ştrand Berzasca.

 

468.jpg

 

Intrarea în Berzasca (venind dinspre Moldova Veche).

 

469.jpg

 

Cazarea în Berzasca a fost la pensiunea Isabela (la ieşirea spre Orşova), 80 Lei camera / noapte, cu baie pe hol: http://www.pensiunea-isabella.ro/

 

Când am ajuns, am constatat că doamna administrator nu prea era foarte afectată de decesul din familie şi nici prea grăbită nu era.

Am fost informat cu privre la persoana decedatului (socrul fiicei doamnei administrator), la faptul că trebuie să facă nu ştiu ce tip de colaci, plus că decedatul trebuia expus la căminul cultural exact în acelaşi timp cu Ziua (Ruga) Satului.

Sincer aceste detalii nu mă prea interesau, însă am lasat-o pe doamna administrator să-şi termine povestea.

 

Camera în care am stat (am fost asigurat că voi sta singur, deşi erau 4 paturi).

 

471.jpg

 

Cât doamna administrator îmi dădea toate detaliile despre înmormântarea care urma să aibe loc, am observat în niste mese aranjate cu farfurii şi tacâmuri.

Am întreabat dacă pot mânca si eu la pensiune însă raspunsul a fost negativ, deoarece mesele pe care le vedeam erau pregătite pentru nişte geologi care făceu prospecţiuni în zonă şi erau cazaţi acolo pe termen lung.

Am insistat şi mi s-a spus că mâncarea este a geologilor şi că la pensiune doar se găteşte mâncarea respectivă.

Totodată, am fost asigurat că micul dejun nu este o problemă.

 

Aşa că, în lipsa alte opţiuni m-am dus la pensiunea Ecaterina, pe care o văzusem pe Internet înainte de a pleca în tura, însă care, cel puţin după site şi preţurile de la cazare, era cam de fiţe.

Pensiunea Ecaterina, amplasată în vârful unui deal.

 

472.jpg

 

Privelişte de pe terasa pensiunii.

 

473.jpg

 

Privelişte de lângă piscina pensiunii.

 

474.jpg

 

475.jpg

 

Privelişte de la masa la care am stat pe terasă.

 

476.jpg

 

Păcat că nu era senin şi că am pierdut apusul de soare, însă nu este în fiecare zi 23 August.

 

Cina din seara respectivă a inceput cu o ciorbă de peşte, aşa cum neam de neamu’ meu n-a mai mâncat, cu peşte mărunţit în ciorbă (peştele nu părea a fi din conservă), crutoane, caşcaval ras şi maioneză.

 

477.jpg

 

apoi a continuat cu o porţie de somn prăjit (exact pe gustul meu în ceea ce priveşte prăjeala şi cantitatea de sare adăugată) cu cartofi iuţi şi mujdei.

 

478.jpg

 

Vinul casei, la carafă a fost bun.

Însă şi mai bine a fost faptul că mi s-a adus o carafă de 1 litru şi am fost taxat pentru o carafă de jumătate de litru.

I-am spus chelnăriţei că a greşti nota insă ea, cu zâmbetul pe buze, m-a asigurat că totul este OK.

Frumos din partea lor.

 

Piscina pe întuneric (scuze pentru calitatea pozei).

 

479.jpg

 

Până acum, etalonul în materie pe pensiuni era pensiunea Septembrie de la Eselniţa, insă pensiunea Ecaterina de la Berzasca îi dă ruşine la toate domeniile.

I-am spus chelnăriţei acest lucru, iar ea, tot cu zâmbetul pe buze, mi-a mulţumit pentru apreciere.

În plus, m-a informat că terenul de langă pensiunea lor aparţine celor de la pensiunea Septembrie.

Aşadar, bine că există concurenţa în domeniul pensiunilor.

 

După care, cu burta plină şi puţin înfrigurat m-am întors la pensiunea Isabela pentru un duş fierbinte apoi somn.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

Ultima zi a turei începe cu multă umiditate şi fără soare, nici în amonte

 

480.jpg

 

şi nici în aval.

 

481.jpg

 

Micul dejun a fost rezonabil (o omleta, niste brânză cu roşii şi o cafea) pentru 10 Lei.

 

Înainte de pleca, având în vedere umiditatea crescută şi şansele mari de ploaie, am dat ca nemâncatu’ cu ulei (Motorex pentru vreme uscată) pe lanţ, ca să fie.

Şi l-am sunat pe proprietarul pensinii Patricia din Orşova ca să îi rog să îmi ţină o camera.

Omu’ mi-a spus că mă aşteaptă, plus mi-a dat o veste bună când am aflat că la Orşova este cald şi soare.

 

Apoi am tras pe mine geaca de ploaie şi şoşonii (shoe cover în engleză) peste başcheţi şi am luat-o din loc.

 

Un ponton al Poliţiei de Frontieră, puţin mai în aval de Berzasca.

 

482.jpg

 

Ruinele cetătii Drencova.

 

483.jpg

 

484.jpg

 

Umezeală, fără ploaie.

 

485.jpg

 

486.jpg

 

Ruine industriale la Cozla.

 

487.jpg

 

Spre satulul cehesc Bigăr (n-am fost).

 

488.jpg

 

Drumul cu viaducete şi tuneluri de pe malul sârbesc.

 

489.jpg

 

La revedere Caraş-Severin.

 

490.jpg

 

Referitor la acestă limită între judeţe, până acum n-am reuşit să înţeleg din ce motiv comuniştii (în anul 1968 la ultima reformă administrativă) au atribuit sudul dunărea al Banatului judeţului Mehedinţi.

Am înţeles că unul dintre motive ar fi fost acela că Orşova si satele până la Sviniţa erau situate prea departe de reşedinţa de judeţ Resiţa.

Dacă cineva ştie mai multe despre acest subiect, îl rog să nu ezite.

 

Drum “coală de hârtie” şi in judeţul Mehedinţi.

 

491.jpg

 

Despre neck-ul vulcanic Trescovăţ.

 

492.jpg

 

Conform Dex (online): neck = "Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan."

 

Despre Rezervaţia Naturală Lacul Fosilifer Sviniţa.

 

493.jpg

 

Aprecize faptul că cineva şi-a bătut capu’ (şi probabil a cheltuit mulţi bani) pentru fabricarea şi amplasarea acestor panouri.

Însă chiar nu reuşesc să înţeleg ce era atât de greu încât să scrie şi numarul de km de la panou la obiectivul respectiv.

 

Umiditatea începe să dispară.

 

494.jpg

 

Pe malul sârbesc se vede foarte bine cupola sitului arheologic de Lepinski Vir.

 

495.jpg

 

496.jpg

 

Şi cam aşa arată interiorul (poză luată de pe Wikipedia).

 

497.JPG

 

Mai multe detalii despre Lepinski Vir:

http://en.wikipedia.org/wiki/Lepenski_Vir

 

Cam asta este diferenţa, cel puţin în domeniul turisitic între România şi Serbia.

Concret, sârbii pot construi cupole precum cea de la Lepinski Vir, pe când românii nu sunt în stare să ţină deschise centrele de informare turistică deja construite, probabil cu bani mulţi veniţi de la Bucureşti sau de la Bruxelles.

 

Înca odată despre neck-ul volcanic Trescovăţ şi alte puncte de interes din zonă.

 

498.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a II-a

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

Platformă pentru baie şi pescuit, în mijlocul Dunării.

 

499.jpg

 

Viaduct pe malul sârbesc.

 

500.jpg

 

Spre aval.

 

501.jpg

 

Indicator rutier cu peşti n-am mai văzut până acum.

 

502.jpg

 

Parcare cu bănci, mese şi umbrele.

 

503.jpg

 

Din păcate, acolo unde nu există umbrele lemnul a putrezit.

 

504.jpg

 

Sub umbrelă, totul este OK.

 

505.jpg

 

Pauză.

 

506.jpg

 

Cu câţiva km înainte de Sviniţa asfaltul impecabil se transformă în macadam.

 

507.jpg

 

Smochinul de Sviniţa.

 

508.jpg

 

Am înţeles că există o teorie conform cărei la Sviniţa smochina creşte mai bine decât în Grecia datorită climei mediteraneene mai blânde vara, când temperaturile nu ajung la nivelul celor din bazinul Mediteranei.

 

În curtea în care se afla smochinul din poza de mai sus, la fereastra casei era o doamna în vârstă.

Am stat puţin de vorbă cu ea şi am aflat că într-adevăr verile sunt mai blânde la Sviniţa, însă iarna este cam nosol.

Din ce mi-a spus doamna din Sviniţa, există ierni când Dunărea îngheată şi “mergem pe gheată în Serbia”.

Referitor la smochini am aflat că iarna sunt protejaţi cu grămezi de paie la rădăcină şi tulpină.

 

Înapoi la asfalt.

 

509.jpg

 

Însă nu pentru mult timp.

 

510.jpg

 

Mal consolidat, însă pentru asflat probabil că nu au mai existat fonduri.

 

511.jpg

 

Intrarea (bilingvă şi bialfabetică) în Sviniţa (venind dinspre Berzasca).

 

512.jpg

 

În limba sârbă, pentru cei care nu înţeleg chirilicele: "Opştina Sviniţa" şi "Dobro Doşli".

 

Acelaşi indicator, pe cealaltă faţă.

 

513.jpg

 

În limba sârbă: "Sretan Put".

 

Vine momentul să dau jos echipamentul de ploaie, inclusiv şoşonii de la Vaude, pe care îi am de 4 ani şi pe care îi recomand cu toată căldura.

 

514.jpg

 

515.jpg

 

O posibilitate de cazare în Sviniţa.

 

516.jpg

 

517.jpg

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a III-a

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

Despre dulceaţă, gem şi ţuică de smochine.

 

518.jpg

 

Păcat că la drumul national (DN 57) nu era niciun magazin în care să se vândă produsele obţinute din smochine.

Nici măcar vreun indicator spre un astfel de magazin nu am văzut.

 

Oraşul sârbesc Donji Milanovac.

 

519.jpg

 

Oraş care a avut o soartă similară cu cea a Orşovei, în sensul ca oraşul vechi de află acum sub apele Dunării.

 

La tura din 2009 am dormit o noapte în Donji Milanovac.

Ţin minte că am ajuns la Centrul de informare turistică,la ora 20:50 iar pe uşă scria că se închide la ora 21.00.

Cu toate astea, sârbul de acolo, într-o engleză perfectă ne-a rezolvat imediat cazarea, fară să comenteze absolut nimic pentru că am ajuns cu 10 minute înainte de închidere.

Mai adaug doar că întâmplarea asta s-a petrecut într-un sfârşit de septembrie şi intr-o zi din săptămână, nu in week-end.

 

Rămăşiţele cetăţii Tricule, cât se poate vedea din ele deoarece între drum şi malul Dunării se află o proprietate privată îngrădită.

 

520.jpg

 

521.jpg

 

Bornă din tablă.

 

522.jpg

 

Cer aproape senin şi asflat perfect.

 

523.jpg

 

Intersecţia cu drumul de macadam care urcă spre satele ceheşti Eibenthal şi Baia Nouă.

 

524.jpg

 

Cât stăteam să mă gandesc dacă mă încumet la cei 6 km de macadam în urcare, a apărut un Land Rover cu numere de înmatriculare din Bucureşti.

Omu’ de la volan mi-a spus că pot ajunge la Eibenthal pe un drum asfaltat care începe la vreo 2 km mai în aval.

I-am mulţumit pentru informaţie şi am decis că ar fi păcat să nu ajung în satul Eibenthal dacă există un drum asfaltat.

 

Încă o porţiune scurtă de macadam pe DN 57.

 

525.jpg

 

Venind dinspre Berzasca, imediat după ce se traversează pârâul Liubotina se află drumul asfaltat care urcă spre satul Eibenthal.

 

526.jpg

 

Podul de peste pârâul Liubotina.

 

527.jpg

 

La vreo 500 de metri de intersecţia cu DN 57 apare şi indicatorul spre satul Eibenthal.

 

528.jpg

 

Intersecţia cu DN 57 şi podul peste pârâul Liubotina, văzute de sus.

 

529.jpg

 

Drumul, deşi îngust, este impecabil.

 

530.jpg

 

Mai apar şi alveole în care maşinile să se aştepte una pe alta.

 

531.jpg

 

Astea nu am înţeles nici ce sunt şi nici la ce folosesc.

 

532.jpg

 

Dunărea văzută de sus.

 

533.jpg

 

Drumul rămâne impecabil, iar în partea superioară are şi sanţuri betonate pentru scrugerea apei (construcţia şanţurilor a început din partea superioară spre cea inferioară).

 

534.jpg

 

535.jpg

 

Aproape de intrarea în satul Eibenthal întersecţia cu drumul de macadam care urcă din DN 57.

 

536.jpg

 

Pe noul drum asfaltat sunt aproape 8 km de la intersecţia cu DN 57 până la intersecţia din poza de mai sus.

Iar panta are o inclinaţie de aproximativ (scuze dacă greşesc) 8-10 %.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a IV-a
Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova
97 km
 
 
În intersecţie nu există (sau nu exista când am fost eu) vreun indicator către satul Eibenthal, de parcă satul asta vrea să rămână în continuare ascuns.
Ocazie cu care mi-am adus aminte de o glumă americană, care spunea ceva de genul “capitala Canadei nu poate fi cucerita pentru simplul motiv că orice armată s-ar rătăci prin pădure până ajunge acolo”.
 
Drumul asfaltat continua spre drepta, atracţia să văd unde merge drumul era mare, aşa că am ţinut asfaltul.
 
537.jpg
 
Nu a durat foarte mult până m-am întâlnit cu doamna viperă.
 
538.jpg
 
539.jpg
 
Nu ne-am încurcat reciproc, pentru că eu am mers înainte iar vipera doar a traversat drumul.
În plus nici nu părea foarte grăbită, pentru că a durat ceva pănă m-am oprit şi am reuşit să scot aparatul foto din geanta de pe ghidon.
 
Asfaltul mai continuă câţiva km. apoi urmează macadamul.
Având în vedere întalnirea cu vipera am considerat că nu este cazul să continui.
 
540.jpg
 
Veliki Strbac (768 m. altitudine) situat apoximativ faţă în faţă cu Ciucare Mare (318 m. altitudine), chiar în Cazanele Mari.
 
541.jpg
 
542.jpg
 
Iarbă şi cer.
 
543.jpg
 
Drumul asfalt pe care am urcat (de la intersetia cu drumul de macadam).
 
544.jpg
 
545.jpg
 
546.jpg
 
548.jpg
 
Am inteles ca acest drum cand va fi gata se va opri la niste relee de telefonie mobila si nu in satul Baia Noua asa cum am crezut initial.
 
Cimitirul satului Eibenthal.
 
547.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Astea-s nişte capcane pentru ceva specii de gândaci foarte dăunători copacilor. Ceva de genul. E drept ca nici eu nu ştiu pe ce principiu funcţionează.

 

 

Astea nu am înţeles nici ce sunt şi nici la ce folosesc.
 
532.jpg
 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@beberules

Multumesc.

Probabil sunt ceva similar cu acele borcane in care se prind mustele (in interiorul borcanului este nu stiu ce substanta care atrage mustele si odata intrate nu mai pot iesi din borcan).

 

 

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a V-a

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

 

Intrarea în satul Eibenthal (Tisove Udoly în cehă).

 

549.jpg

 

Câteva vorbe despre sat.

 

550.jpg

 

Prima oprire a fost la cârciuma din sat, numita “Urşii” (conform Google translate).

 

551.jpg

 

552.jpg

 

Cârciuma este amenajată într-un fost grajd.

 

553.jpg

 

Vederi, cu preţuri exprimate in Lei şi Coroane ceheşti.

 

554.jpg

 

Grătar cu proţap inclus, în curtea cârciumii.

 

555.jpg

 

Speram să găsesc ceva de mâncare la cârciumă, însă a trebuit să mă mulţumesc doar cu o pungă mica de alune.

 

În poarta cârciumii.

 

556.jpg

 

În caz că vrea cineva să ajungă pe Everest, pornind din Eibenthal.

 

557.jpg

 

Uliţa principală.

 

558.jpg

 

N-am mai văzut de mult timp ferestre aşa mari.

 

559.jpg

 

Miere şi produse derivate din miere.

 

560.jpg

 

Vceli med” = miere de albine.

Medovina” = mied (băutură făcută din apă şi miere fermentată).

 

Biserica romano-catolică.

 

561.jpg

 

562.jpg

 

Înapoi spre intersecţia celor două drumuri (asfalt şi macadam) care urcă de pe malul Dunării.

 

563.jpg

 

Apoi doar la vale, tot pe asfalt.

 

564.jpg

 

Rar se mai vede şi Dunărea, atunci când vegetaţia permite acest lucru.

 

565.jpg

 

566.jpg

 

Intrarea in Cazanele Mari si varful Veliki Strbac.

 

567.jpg

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a VI-a

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

Înapoi pe malul Dunării (intersecţia DN 57 cu drumul asfaltat care urcă în satul Eibenthal).

 

568.jpg

 

Dunărea printre flori albe.

 

569.jpg

 

Un vas de pasageri tocmai ieşea din Cazanele Mari.

 

570.jpg

 

Vasul de pasageri văzut mai de aproape, cu malul sârbesc pe fundal.

 

571.jpg

 

Drumul de pe malul românesc, care din păcate ocoleşte Cazanele Mari.

 

572.jpg

 

Intrarea în Cazanele Mari (deşi şoseaua nu trece prin ele).

 

573.jpg

 

Veliki Strbac, văzut mai de aproape.

 

574.jpg

 

575.jpg

 

Sper ca anul viitor sa ajung si pe Veliki Strbac si voi reveni atunci cu niste poze.

 

Spre amonte, înainte ca şoseaua să piardă contacul vizual cu Dunărea.

 

576.jpg

 

Pe malul sârbesc şoseaua continuă pe malul Dunării, prin Cazanele Mari.

 

577.jpg

 

Cazanele Mari văzute de pe malul sârbesc (poză de la tura din 2009).

 

577a.jpg

 

Despre traseul ecoturistic Ciucaru Mare.

 

578.jpg

 

Intrarea în satul Dubova.

 

579.jpg

 

Aproape de intrarea în sat (venind dinspre Berzasca) se află indicatorul spre Ciucaru Mare.

În realitate, cam în 30, maxim 40 de minute se ajunge pe vârf, din care primele 15-20 de minute se urcat o pantă mai dură

 

580.jpg

 

Cel mai bun reper pentru indicatorul din poza de mai sus este releul de telefonie mobilă (lânga care se află indicatorul).

 

581.jpg

 

Revenind la Ciucaru Mare, se ajunge mai degrabă pe un platou decât pe un varf.

Oricum, indiferent că este vorba despre un varf sau un platou, privelişte face toţi banii şi merită efortul (minim) de a ajunge aici.

 

Poze mai vechi de pe Ciucaru Mare.

 

583.JPG

 

582.JPG

 

Urmează golful Dubova şi Cazanele Mici pe fundal.

 

584.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a VII-a

Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova

97 km

 

 

Intrarea în Cazanele Mici, văzută din aval.

 

585.jpg

 

Indicatorul rutier.

 

586.jpg

 

Două trasee eco-turistice.

 

587.jpg

 

588.jpg

 

Intrarea în Cazanele Mari, văzută din aval.

 

589.jpg

 

Golful Dubova, văzut tot din aval.

 

590.jpg

 

Ceea ce se vede în poza de mai jos (pe malul sârbesc) este singura care mai există dintre cele patru staţii de semnalizare care dirijau circulaţia navelor prin Cazane, înainte de formarea lacului de acumulare de la Porţile de Fier.

 

591.jpg

 

Şi o vedere de la nivelul apei (o poză mai veche).

 

592.JPG

 

Practic, bila de fier avea rolul unui semafor, deoarece în funcţie de poziţia bilei (sus sau jos) navele puteau sau nu puteau trece prin Cazane.

Cele patru staţii de semnalizare erau amplasate la intrarea si iesirea din Cazanele Mari şi Mici, câte două pe fiecare mal.

 

Prin Cazanele Mici la ceas de seară.

 

593.jpg

 

594.jpg

 

Mânăstirea Mraconia.

 

595.jpg

 

Din câte ştiu, actuala mânăstire este construită pe fundaţia unei foste staţii de semalizare cu bilă.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sâmbătă, 12.07.2014 – Partea a VIII-a
Berzasca – Drencova – Sviniţa – Eibenthal – Dubova – Eselniţa - Orşova
97 km
 
M-am oprit să-l salut pe Decebal.
 
596.jpg
 
Laudabilă iniţiativa magnatului Drăgan de a finanţa sculptarea statuii însă discutabilă inscripţia cu “Dragan Fecit”.
 
Pe marginea DN 57 în zona statuii lui Decebal.
 
597.jpg
 
Plimbare cu barca pe Dunăre = 25 Lei / om (faţă de 50 Lei / om cât ar costa de la Orşova).
 
598.jpg
 
O imprimantă A3 pentru a printa afişul din poza de mai sus bănuiesc că era greu de găsit.
 
Puţin mai în aval de statuia lui Decebal, dacă nu mă înşel, se află locul în care Dunărea are cea mai mică lăţime.
 
599.jpg
 
Ieşirea (spre aval) din Cazanele Mici.
 
600.jpg
 
Pensiunea Septembrie de la Eşelniţa, una dintre cele mai frumoase şi bine organizate pensiuni în care am stat (într-un octombrie acum 3 ani, pentru că în sezon era prea scump).
 
601.jpg
 
De aici începe aglomeraţia de pensiuni de la Eşelnită.
Pur şi simplu, în zona de pe malul Dunării nu cred că mai există vreo construcţie care să nu fie pensiune.
Mai mare sau mai mică, mai frumoasă sau mai urâtă, nu contează, turişti să primească.
Fiind sâmbătă seara, în majoritatea acestor pesniuni distracţia era în toi, adică gratarul sfârâia şi maneaua duduia.
 
Satul Eselniţa (care nu mai este pe malul Dunării) a rămas un sat normal, fâră pensiuni.
 
Ultima bucata spre Orşova am parcurs-o aproape pe întuneric, însă era senin şi nu a fost nevoie să aprind frontala.
 
În Orşova, m-am oprit la cârciuma Damiro pentru că mi s-a spus că este singrul loc din oraş de un pot lua o pizza la pachet.
Am intrat în cârciumă, am spus că as vrea o pizza la pachet şi mi s-a răspuns “19 Lei”.
Puţin mirat, am întrebat dacă nu pot alege ce pizza vreau şi mi s-a răspuns că nu, ca pentru pachet exista doar un singur tip de pizza.
 
Luna reflectată în Dunăre, cât aşteptam să se coacă pizza.
 
602.jpg
 
Plus conversaţia cu doamna bucătăreasă, care mi-a ţinut o întreagă prelegere despre timpul optim de coacere la pizza.
 
Înapoi la pensiunea Patricia, unde, după ce am făcut un dus m-am aşezat în cur pe marginea patului, am mâncat pizza şi am văzut meciul Olanda – Brazilia (finala mica a Cupei Mondiale la fotbal).
Mi-a plăcut acel 3-0 administrat de Olanda înfumuratei Brazilia, păcat că nu le-au dat mai mult.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Duminică, 13.07.2014
 
Era păcat să plec din Orşova fără să urc, cu bicicleta, până la mânăstirea Sfanta Ana.
 
603.jpg
 
Sunt doar vreo 2 km, însă drumul urcă, plus că afară eram cam cald.
 
604.jpg
 
605.jpg
 
Pauză în poarta mânăstirii pentru a trage pe mine pantalonii lungi (prelungirea cu fermoar a celor scurti).
 
606.jpg
 
Mânăstirea văzută de undeva de lângă poartă.
 
607.jpg
 
Curtea interioară.
 
608.jpg
 
Mormântul lui Pamfil Şeicaru, ctitorul mânăstirii Sfanta Ana.
 
609.jpg
 
Pamfil Şeicaru a fost considerat cel mai combativ ziarist din perioada interbelică.
Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pamfil_Șeicaru
 
În timpul Primului Război Mondial, Pamfil Şeicaru era sublocotenent in armata română.
În timpul luptelor din toamna anului 1916 din apropierea Orşovei (Delul Moşului mai exact), Pamfil Şeicaru a fost acoperit de pâmantul rezultat din explozia unui obuz.
Deoarece a scăpat cu viaţă, după razboi a finanţat ridicarea mânăstirii Sfanta Ana în locul exploziei obuzului.
 
În perioada 1945 - 1990 mânăstirea a fost transformată în cârciumă iar chiliile maicilor în locuri de cazare.
Mai multe detalii: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sfanta-ana-67851.html
 
Dunărea văzută de la mânăstirea Sfanta Ana.
 
610.jpg
 
Ceea ce ar trebuie să fie o privelişte frumoasă asupra Orşovei, din păcate obturată de casa construită în curtea mânâstirii.
 
611.jpg
 
Butoaiele de agheasmă
 
612.jpg
 
cu instrucţiuni de folosire.
 
613.jpg
 
Înainte de a ieşi din curtea mânâstirii am stat de vorba cu un cuplu pe la 60 de ani.
Erau din Constaţa şi călătoareau într-o casă pe roti (sau maşină casă) pe un şasiu de Fiat Ducato.
Când am întreabat cât costă, mi s-a răspuns: “Cam cât un apartament. Asta, cu tot cu antena pentru satelit costă aproximativ 40.000 de euro”.
M-a înţepat puţin la inimă când am auzit preţul, exprimat în bani d-aştia, de acum.
Mi-am mai revenit când mi s-a aratat interiorul, unde practic erau de toate: baie, bucătărie, pat, televizor, etc.
 
Apoi oamenii mi-au spus că au vazut toată ţara cu casa pe roti şi că zona Cazanelor Dunării era singura încă ne-vizitată.
Domnul a ţinut să precizeză că la Orşova a mai fost odată, cu vreo 30 de ani în urmă, iar pe atunci, undeva pe malul iugoslav (Iugoslavia încă există) numele lui Tito era scris cu nisţe litere imense (volumetrice, cum le-am numi azi) construite probabil din piatră.
 
Una peste alta, chiar m-am bucurat să văd că exista în România oameni în vârstă care îşi permit investiţia într-o casă pe roti.
 
Apoi la vale înapoi în Orşova, pus bicicleta pe maşina şi plecat spre Drobeta.
 
614.jpg
 
Adică şi din păcate, tura cu bicicleta s-a terminat.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Duminică, 13.07.2014 – Partea a II-a.

 

Am plecat din Orsova spre Drobeta, insă nu am mers prea mult pe DN 6 si că am oprit in parcarea amenajata inaintea viaductului Ada-Kaleh.

Daca nu ma insel, este cel de-al treilea viaduct pe directia de mers Orsova – Drobeta.

 

615.jpg

 

Acest viaduct este singurul reper care mai aminteste de fosta insula Ada-Kaleh (Insula Fortareata/Cetate).

Insula era un paradis oriental pe Dunare, fiind populata de turci, care si-au pastrat cu fidelitate toate traditiile.

Ada-Kaleh avea, cu aproximatie  1700 metri lungime si 500 metri latime.

Insa, odata cu construirea barajului de la Portile de Fier si formarii lacului de acumulare, insula a fost evacuata si (din cate stiu) dinamitata si ulterior acoperita de apele Dunarii.

 

Insula a lasat in urma povesti tragice, cum ar fi cazul unor turci batrani care au fost evacuati cu forta, deoarece n-au vrut sa plece. Spuneau ca prefera sa fie dinamitati odata cu insula pe care isi petrecusera toata viata.

Sau povestea unui turc batran care pe la inceputul anilor ’90 umbla pe strazile Drobetei incercand sa vanda braga pe care o producea zilnic.

Braga nu i-o mai cumpara nimeni, insa turcul batran continua sa o produca, pentru ca doar asta stia sa faca, fiindca era bragagiul de pe Ada-Kaleh.

Cele doua povesti de mai sus le-am auzit intr-un documentar pe care l-am vazut cu multi ani in urma, pe TVR2.

 

O mare parte dintre insularii turci au plecat in Dobrogea sau in Turcia.

 

Covorul moscheii de pe Ada-Kaleh este unul dintre cele mai mari covoare orientale din Europa.

Are 144 m.p si cantareste aproape 500 kg, si a fost donat moscheii de pe Ada-Kaleh de catre sultanul Abdul Hamid (1876-1909).

In anul 1965 covorul a fost mutat la moschee Regala (Corol I) din Constanta, unde se afla si azi (poza facuta anul asta, la sfarsitul lunii mai).

 

616.JPG

 

Revenind la viaductul Ada-Kaleh, zona aproximativa din Dunare pe care se afla insula.

 

617.jpg

 

Si barajul de la Portile de Fier, pe fundalul pozei (scuze pentru firele care se vad).

 

618.jpg

 

Mai multe informatii despre insula Ada-Kaleh:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Ada_Kaleh

 

Si un filmul documentar “Ultima primavara la Ada-Kaleh” care merita vazut:

http://www.filmedocumentare.com/ada-kaleh/

 

De la viaductul Ada Kaleh am continuat alergarea spre Hidorcentrala Porţile de Fier 1, deoarece

muzeul amenajat in cadrul acesteia imi doream de mult timp sa il revad.

Prima data l-am vazut acum aproape 30 de ani, cand eram cu scoala generala in tabara la Baile Herculane.

Am mai incercat odata sa-l vad acum 3 ani, insa am ajuns dupa ora de inchidere.

Asadar, daca tot eram ieri prin zona, m-am organizat mai bine si n-am mai ratat vizita la muzeu.

M-am organizat mai bine este un fel de-a spune, pentru ca am ajuns la usa muzeului la ora 15.20 si ultima serie de vizitatori intra la ora 15.30.

Imediat dupa ce se trecece de baraj (sens de mers Orsova – Drobeta) se vireaza dreapta 180 de grade si se merge inca cateva sute de metri, pana unde se termina drumul. Aici este si intrarea in muzeu.

Exista si un indicator in drumul national, inainte de virajul dreapta.

 

Si mai exact, intrarea in muzeu este chiar sub aceasta inscriptie.

 

619.jpg

 

Daca nu ma insel, SHEN = Sistemul Hidro Energetic si de Navigatie.

 

Langa intrarea in muzeu, despre inceperea lucrarilor din anul 1964 si prietenia romano-iugoslava.

 

620.jpg

 

Intrareea in muzeu se face in grup si in prezenta unei doamne ghid.

Concret, de la usa de intrare pazita de jandarmi este un hol lung, pe care vizitorii sunt indemnati sa-l viziteze si sa se opreasca la usa (oricum inchisa) din capatul holului.

Taxa de vizitare se plateste la iesire.

 

Pe acest hol exista cateva vitrine si oale si ulcele, descoperiri arheologice din zona.

Apoi o mica sectiune etnografica, in care exista (cred, pentru ca nu era nicio explicatie) o reconstituire a unei camere de pe insula Ada-Kaleh

 

621.jpg

 

622.jpg

 

si o moara cu ciutura, de unde se pare ca a derivat turbina.

 

623.jpg

 

624.jpg

 

Vipera cu corn.

 

625.jpg

 

Pentru ca tot am vorbit mai sus despre insula Ada-Kaleh.

 

626.jpg

 

Cam asa arata.

 

627.jpg

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Duminică, 13.07.2014 – Partea a II-a.

 

Fostul Canal Sip (pe malul sarbesc) inaugurat in anul 1893, canal prin care vasele erau remorcate de o locomotiva.

Azi, canalul a fost acoperit in lacul de acumulare.

 

628.jpg

 

Inchiderea albiei Dunarii pentru constructia barajului.

 

629.jpg

 

630.jpg

 

Hidrocentrala Portile de Fier, vazuta de sus.

 

631.jpg

 

Turbinele (cate 6 bucatie pentru fiecare parte) sunt amplasate langa mal.

In centrul barajului este deversorul, pe unde, de comun acord cu partea sarba, atunci cand este nevoie (de exemplu se astepata o viitura pe Dunare) se evacueaza apa din lacul de acumulare.

De asemenea, in functie de debitul Dunarii, folosirea turbinelor (uzinarea apei) se face de comun acord cu partea sarba.

 

Navigatia prin ecluze se face dupa regula urcare (spre amonte) prin ecluza romaneasca si coborare (aval) prin ecluza sarbeasca.

Exista si cazuri cand se utilizeaza doar o singura ecluza (defectiuni, reparatii, intretinere, etc), cu acordul prealabil al celeilalte parti si cu anuntarea vaselor care urmeaza sa treaca.

 

Butuc cu pale.

 

632.jpg

 

Axul vechi al turbinei.

 

633.jpg

 

Axul nou, dupa retehnologizare.

 

634.jpg

 

Palele rotorului turbinei.

 

635.jpg

 

636.jpg

 

Sas-ul amonte din ecluza romaneasca.

 

637.jpg

 

Sala turbinelor.

 

638.jpg

 

Poza cu sala turbinelor este ultima poza de pe holul de acces.

Ceea ce se vede in poza de mai sus este doar partea suprerioara a turbinei, restul (ax, rotor, stator, pale, etc) cam 20 de metri cu totul fiind sub nivelul podelei.

 

Alt amanunt interesant este ca turbina reprezinta tot cercul verde din jurul partii superioare.

Atunci cand este nevoie (reparatii, intretinere, schimbare) turbina (tot cercul verde) este ridicata cu ajutorul unui pod rulant.

 

Revenind la muzeu, se coboara cu liftul 20 de metri pana la sala turbinelor, unde fotografiatul nu mai este permis.

Insa nu e mare problema, deoarece sala turbinelor arata exact ca in poza de mai sus.

 

In perioada 1999 – 2007 a fost efectuata retehnologizarea celor 6 turbine.

Initial puterea instalata a fiecarei turbine era de 175 MW iar dupa re-tehnologizare puterea a crescut la 194,5 MW.

Astfel, capacitatea totala a hidrocentralei de la Portile de Fier (partea romana) este de 1167 MW.

 

Ca o comparatie, hidrocentrala de la Vidraru are o putere instalata de 220 MW (4 turbine de cate 55 MW fiecare).

 

Hidrocentrala de la Portile de Fier asigura 48% din toata energia electrica produsa de Hidroelectrica si 15% din totalul energiei electrice produsa in Romania prin toate modalitatile (termocentrala, eolian, nuclear, etc).

 

Hidrocentrala Portile de Fier s-a amortizat in 3 (trei) ani si 6 (sase) luni de la inaugurare.

 

Majoritatea informatiilor de mai sus provin de la doamna ghid.

 

Dupa cum spuneam mai sus, plata se efectueaza la terminarea vizitei: 4 lei / om + 10 lei in cazul in care se folosestea aparatul foto.

Muzeul este deschis zilnic, cu exceptia zilei de luni, iar ultima serie de vizitatori intra la ora 15.30.

 

Cateva vorbe despre proiectanti, executanti si furnizori.

 

639.jpg

 

Turnul de control al Sistemului Hidrotehnic si de Navigatie Portile de Fier.

 

640.jpg

 

Desi mai apare pe forum, pun si eu un link catre filmul documentar realizat la comanda (si probabil cu finantarea) Hidroelectrica in anul 2012, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la inaugurarea Sistemului Hidrotehnic si de Navigatie Portile de Fier (1).

http://www.dailymotion.com/video/xqigxy_film-documentar-portile-de-fier-i-40-ani-2011_shortfilms

 

Este un film care merita vazut si pe care il recomand cu toata caldura.

 

Dupa finalul vizitei la Portile de Fier am taiat-o spre casa.

Nimic deosebit, doar condus relaxat, la racoarea aerului conditionat, vreo 5 ore pana in Bucuresti.

 

Umbra bicicletei, pe autostrada A1.

 

641.jpg

 

In seara respectiva a fost finala Cupei Mondiale la Fotbal din Brazilia.

Am sperat sa castige Argentina, insa nu este in fiecare zi 23 August.

 

Cu toate astea, tura din Caras-Severin (inclusiv bucata banateana din Mehedinti) a fost una dintre cele mai frumoase ture pe care le-am facut.

 

Cam asta a fost.

 

Daca are cineva vreo intreabare, cu cea mai mare placere.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Furca de lânga număr nu ştiu ce reprezintă.

 

257.jpg

 

In foarte multe sate din Caras, pe casele vechi, ai sa vezi langa numarul de casa cate o asemenea tablita cu un simbol, fie furca, fie galeata, fie scara (s-ar putea sa mai fie si altele, dar eu pe astea le-am remarcat). Este vorba de impartirea atributiilor in caz de incendiu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.