Recommended Posts

Il las pe prietenul @@Muttley sa va spuna pe larg cum a fost.

Pentru mine, fiind prima tura dupa un an de zile, a fost un pic cam greu... Habar nu aveam insa cat de frumosi pot fi acesti munti!

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aha! S-auzim! :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zona aia e arhi cunoscuta printre plimbaretii nemteni... dar e in Harghita ;) Legendele spun ca ar fi pornit de la niscai doboraturi de vant, plus o gramada de exces de zel. Ca deh, toata lumea stie ca peste munte in Transilvania oamenii sunt mai harnici, nu ca putorile astea de moldoveni. Situatia se repeta pe multe granite de judet, si pe cea Harghita/Mures am vazut acelasi contrast in zona Toplita.

 

p.s. recolta de ciobanesti la hectar se explica prin faptul ca zona e plina de carnivore. In zona pozei 4 fix dupa colt am vazut un lup singuratic acum vreo 2 ani. era cam la inceput de noiembrie, si specimenu era binisor obez, avea camara plina pentru iarna. aproape ca nici nu s-a dat din drum de lene, vazand doar 3 biciclisti...

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu pot sa ii zic decat un mare MULTAM'! lui @@pinkbike pentru traseul sugerat.

In rest il las pe @@Muttley sa continue, vad ca e in verva. :-)

 

In ultima poza apare piramida impozanta a Ceahlaului....

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

eu inca nu inchisesem un ochi. Daca inchideam vreunu', imi era violent deschis de cate un sughit cu iz de pipote...

Normal ca n-am dormit, ca m-a enervat Vlad spunandu-mi cat a dat pe masina lui cea noua.

Ei: Duamni-agiuta! Haiditi la biserica!!! Eu: Nuuuuuu!!!

Bineinteles ca toata povestea imi place, dar astea trei mi s-au parut geniale deadreptul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu pot sa ii zic decat un mare MULTAM'! lui @@pinkbike pentru traseul sugerat.

 

Asta a fost asa ceva generic de incalzire... data viitoare intram in specialitatile casei ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Haidii cu cuontinuareaaaa!!!

Meam loat popcorn d-ăla cu E-uri (de microunde)

Și câteva beri (nu zic număru' că nui frumuos)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oare cum ar fi aratat poza asta acu' 50 de ani...?

Probabil prea verde.

 

Ai fi surprins...

 

SxjkNhN.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi strici pledoaria lacrimogena contra defrisarilor abuzive! Tree killer! >:P

 

Ashe, sa nu cari cumva sa las pi cumatru' Mac s-astepti...

Un Corsa usor inaltat abandonat la marginea drumului ne anunta ca ne apropiem de civilizatie. Iar civilizatia, adica pasul Pangarati (parca) insemna pentru mine cel putin pranzul mult asteptat.

Mai regasesc 2 poze printre cele facute de Vlad si, cu riscul de a parea un boutz notoriu, tin sa anunt ca chiar sunt: habar n-am unde-s facute.

Prilej cu care somez respectuos pe Vlad si Adrian sa vina cu adaugirile ce se impun. Ce anticipam in timpul turei s-a confirmat - sigur am zapacit succesiunea evenimentelor, si veti vedea mai departe, am si bucati din care nu-mi amintesc nimic...

 

PNENvFV.jpg

 

cM89LNu.jpg

 

KVJ1h7e.jpg

 

 

Si ajungem si-n pas. Eram hotarati sa ardem cateva beri, da' ia-le daca ai de unde. 4 sau 6 tarabe erau acolo, care ofereau spre vanzare miere de sfecla de zahar, turta dulce si alte minuni declarate bio. Bere, tigari... ioc. Mai erau cativa migani mai jos care vindeau zmeura noastra din galeti trecatorilor. Nu ducea insa lipsa locul respectiv de vizitatori. Care trecea p-acolo se oprea, astfel incat locul era o multime pestrita de oameni. In locul asta am stat 45 de minute la umbra cupacilor de pe marginea drumului, am mancat si ne-am odihnit pana-n pragul unei mici sieste de amiaza.

Ce m-a marcat cat de cat e faptu' ca desi locul e clar umblat si vizitat de foarta lume, nu exista un amarat de cos de gunoi! O singura galeata de var lavabil agatata de un indicator rutier, plina ochi, ar fi trebuit sa asigure necesaru' la acest capitol. Cu tot ce decurge din asta. N-avem poze din locul ala, eram prea adormiti si rapusi de caldura si (deja) de oboseala. Da' nu va speriati, avem cu noi!

 

RQJRNqA.jpg

 

9j3pm7f.jpg

 

vSKr9nL.jpg

 

________________________________________

 

Mi-e putin cam foarte jena sa anunt ca din punctul asta mai departe creieru' meu n-a mai inregistrat mare lucru. Am sa-ncerc totusi sa leg o succesiune pe cat posibil coerenta a pozelor. @@VladG si @nervant, completati rogu-va!

 

Faptu' ca-ntr-un final dureros ne-am tirat din pasu' ala, asta o stiu sigur. Am traversat asfaltul si am luat in plin o urcare destul de abrupta. Pe parcursul ei, nu stiu ce-mi vine si-i cer lui Adi sa se uite iar dupa zmeura, ca mi-e dor de ea. Nu stiu cum reuseste, da' replica lui vine instantaneu si se opreste langa o tufa purtatoare a pretioasei zmeuri. Reincepe festinu', dar de data asta o zorim putin, ca Vlad o ia inainte.

Lui Adi i-a placut mult contrastul format de ciupercile galbene din poza de mai jos, asa c-o adaug, mi-l amintesc fermecat nespus de priveliste.

 

xTbZFZo.jpg

 

 

Problema-i ca ma tot uit la poze de juma' de ora si-mi dau seama ca d-aci-ncolo chiar as risca sa aberez cu dizgratie (nu ca pana acum n-as fi facut-o).

Pe parcursul mai multor ore am trecut printr-o groaza de locuri, pe langa o multime de super-pietroaie cu denumiri pe care nu mi le mai amintesc, asa ca prefer sa nu stric relatarea si sa-i las pe baieti. Asadar, Vlad si Adrian, va rog, aveti legatura.

 

 

 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

O sa incerc eu sa continuu o bucata, diseara.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

O sa incerc eu sa continuu o bucata, diseara.

 

Hai sa-ncerc sa te ajut totusi, ca ai atatea pe cap. Image/properties/hour taken, cred ca reusesc sa incropesc ceva. Dar sa vii neaparat cu completari!!!

 

Asadar, putin dupa amiaza plecam din Pasul Pangarati si urma ce avea sa fie cea mai spectaculoasa parte a traseului. Dar spectaculos va dati seama ce mai implica.

Am gasit o poza sugestiva, se vede binisor ce ne astepta in fata.

 

Epqg7kC.jpg

 

 

La un moment dat, din spatele unor copaci se arata un bolovan mare. Vlad se uita pe GPS si, daca-mi amintesc eu bine (desi am mari indoieli), si presupune c-aia ar trebui sa fie "Piatra Singuratica". Eu si cu Adi, apreciem ca ea tre' sa fie la cum arata. Da' la un verdict final parca n-am reusit s-ajungem. Cert e ca pietroiul ala oferea o priveliste numa' buna de pozat.

 

Ts4puMb.jpg

 

p1o5GMo.jpg

 

QPUyTeC.jpg

 

Doua minute mai tarziu Vlad prinde poza asta, ceea ce ma face sa cred ca instantaneul e practic in acelasi loc, doar ca-ntr-o directie oarecum opusa.

 

ZU5w9Yk.jpg

 

Lui Adi ii atrage atentia o stana din stanga drumului, unde niste oi stau ingramadite "ca oile" intr-un perimetru perfect patrat, dar parca prea mic. Mai sus, putin, dupa randul ala de copaci, o scena identica.

 

LisSlZL.jpg

 

Lasam oitele-n urma si, din pacate urma sa aflu mai tarziu, coboram.

 

egDVNsn.jpg

 

 

Imediat dupa coborare descoperim un refugiu montan. Ultimul l-am vazut in Bucegi pe langa Omu, era unu' in forma de semisfera, jumulit pe dinauntru si murdar. Asta in schimb, m-am mirat sa-l vad destul de curat si echipat cu diverse, de exemplu chibrituri. Ca de obicei, traficul uman redus e un lucru pozitiv. M-a amuzat putin faptu' ca inscriptiile-n maghiara, cineva a incercat vehement sa le inlature. Nu ma bag, mai mult nu zic.

Mai zic totusi un lucru: undeva putin inainte era langa poteca o cruce mortuara mare, bine lucrata, cu o inscriptie in maghiara pe o placheta de marmura. Vlad zicea ca cel mai probabil, defunctul fu prajit bine pe tip de furtuna. Ei bine, placa aia de marmura era rupta. Si gata.

 

1jfRP94.jpg

 

rLauf36.jpg

 

Asta-i o faza de mi-o amintesc c-a fost fix ca-n filme. In fata refugiului, la 30m, era un izvor frumos amenajat, cu albie pentru vaci, de toate. Cel mai probabil eram destul de insetati la momentul ala, mai ales Adi, care umbla dupa el doar cu petu' ala timid de 0.5. Si daca nu gresesc prea tare, in urma, la pietroiu' ala mare mai era un izvor, insa sursa era prea jos si nu puteam colecta. Cert e ca Adrian era insetat, obosit si ofticat. Am pus apa, iar pentru a continua trebuia sa traversam o mare baltoaca ce se formase in aval de izvor. Fezabil, daca se calca cu grija pe pietrele ce scoteau capul din apa si noroi.

Si se facea ca Adi al nostru, fix inainte de a face primul pas in traversarea baltii, in timp ce-si ia bicicleta-n brate, refuleaza verbal si-si exprima saturatia de soare, caini, ulii si soimi flamanzi (c-am avut si d-astia ce planau cu bale la cioc deasupra noastra), caldura, transpiratie si noroi. Si apoi paseste cu bicla-n carca. Da' calca in noroi si se scufunda. Incepe a blestema si mai tare, iar eu imi consum putina energie ce o mai aveam cracanandu-ma de ras.

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iesim de langa padure si traversam o intindere scaldata de soare. Cat de cald sa fi fost nu stiu, da' racoare nu era in niciun caz, sigur erau +30 de grade. Din nou niste vaci, acompaniate de o gloata de caini cu scandalu' tipic, un scurt dialog intre Vlad si cioban, dialog care, cum sunt o putoare fatidica nu m-a interesat deloc. Vlad a facut aici 2 poze care mie-mi plac mult.

 

JuEF1SZ.jpg

 

B0r099y.jpg

 

Iar a doua poza de mai sus cred ca arata clar ce faceam atunci. Urcam!

 

Pentru mine, urcusul asta a fost apogeul suferintei. Cald, soare dusmanos de munte, urcus abrupt pe care nu se putea deloc pedala. Eu blond, adica ma ard si la becu' de 40 de wati, iar dimineata, in iuresu' pregatirilor de plecare am uitat ceva foarte important: sa ma dau cu crema de protectie solara. Soarele batea ca ticalosu' din dreapta, iar bratul drept ma ustura cum nu cred ca m-a usturat vreodata. Nu mai fac poza la o mana de un rosu aprins cum vezi in galantarele cu carne de vita din Kaufland, cred ca se-ntelege ideea. Aici am lalait-o ingrozitor, m-a halit de viu soarele aproape o ora, intre ora 15 si 16 conf pozelor mele.

Si iata si cum arata terenul. Foarte incurajator...

 

6fddyVS.jpg

 

Fericirea ce m-a cuprins cand am ajuns iar la umbra copacilor nu pot s-o exprim in cuvinte scrise pe forum. Da' m-am bucurat. Adi zicea sa-mi iau bluza antivant, macar imi acopera bratele. Intamplarea facea sa am un tricou cu maneca lunga in rucsac. Alb si din material respirabil. Da-s nenorocit si nevrednic si mi-a fost lene sa ma schimb, socoteam eu ca acusi se face ora 18 si n-o sa mai am probleme. Da' am mai avut.

 

Asadar, am ajuns la umbra, iar solul, care am omis sa precizez pana acum, a fost nisipos aproape ca cel de litoral pe alocuri, s-a transformat intr-unul negru si solid ce inspira fertilitate. De aici, pe portiunile de coborare, eu am mers pe bicicleta in ciuda pietrelor multe, taioase si cam inalte. Si profit de ocazie sa bag inca un encore, in afara topicurilor dedicate: faceti ture de munte? Luati-va hardtailurile la o cina romantica, bine pregatita, si dati-le vestea dureroasa: va despartiti de ele in favoarea unui FS cu roti mari si suspensii lungi! Hardtail pe un traseu de genu' asta e autoflagelare si nimic altceva! Iar cam toate traseele frumoase sunt asa.

Din pacate, duminica am facut a 3-a taietura mare pe Racing Ralphu' meu usor de pe spate, intr-o perioada mult prea scurta. Asa ca, din experienta, si caprita si varza nu merg impacate deloc. Pe spate am sa-mi iau un cauciuc impenetrabil de 1kil, si asta e. Pe fata vad ca nu-s probleme deloc.

 

Poza cu ursu' vazut de Vlad:

 

8PpHSHQ.jpg

 

Deci afurisita aia de craca avea fix silueta unui urs mai mic, asezat in fund, asteptandu-ne cu grataru' incins. Nu se vede bine-n poza de crengi, da' credeti-ne pe cuvant ca avea si 2 urechi ascutite. Foarte tare!

 

Odata iesiti dintre copaci, ni s-a desfasurat privirilor minunatia asta:

 

60hDaQa.jpg

 

Iar putin mai jos, ceea ce se vede-n dreapta pozei anterioare, avea sa devina... mai bine vedeti in imagini!

 

WH2hMEX.jpg

 

IDMlaxa.jpg

 

vwZLup4.jpg

 

ovo8Sz1.jpg

 

ipDMe8M.jpg

 

vvOKnBl.jpg

 

IKrZKsa.jpg

 

Cu o precizare... pozele de mai sus sunt prea putin ilustrative pentru splendoarea din acel loc. Pe viu e cu mult mai spectaculos. Iar pe deplin, s-au bucurat de priveliste Vlad si Adrian. Pe mine ma ia cu ameteala si cand urc pe un scaun sa schimb un bec, deci am stat mai la distanta de hau.

 

 

 

 

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ei, n-am ajuns inca la Piatra Singuratica :-D. Au fost mai multe "pietre" pe traseu, asta cred ca se numeste Piatra Lunas.

Ce n-a spus Muttley pana acum e ca deja ne uitam mai des la ceas si masuram kilometrii scursi, macinati de gandul ca suntem cam in urma planului si totusi fornici de a incheia tura completa.

Gps-ul de pr telefonul meu (sau programul de navigatie?) ne cocotase mai sus decat Sputnik-ul, aveam peste 120 de mii de metri altitudine castigata, insa kilometrii parcursi se incapatanau sa ramana putintei.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ei, am zis sa nu ma pierd in detaliile astea ;))

Da, cam de la urcusul ala la care m-a rumenit soarele, am perceput oarecare graba de partea baietilor. De inteles de altfel, pe Vlad il astepta o fetita de 3 luni acasa, Adi trebuia sa mearga la Bacau, apoi a 2-a zi de dimineata la munca.

Din nou, o intreaga aventura a fost cu telefonul lui Vlad, care-n ciuda upgrade-ului cu un acumulator triplu si a acumulatorului auxiliar de paijpemii de amperi ne-a dat ceva emotii.

Eu am mai facut ture de munte pe intuneric bezna, si eram destul de impacat cu ideea, dar de bine de rau nu i-am intarziat pe baieti si am avut toti 3 ritmuri asemanatoare.

Hai totusi sa insist pe detaliul asta, ca mie cel putin mi se pare important... Ati avut mai mult ca sigur ture in care unii erau prea buni, altii cu o forma mai slaba, si urmarile unor asemenea combinatii. Ei bine, de data asta ne-am potrivit toti 3 ceva de vis, iar acest fapt, sunt convins, a condus la succesul turei.

 

"Dornici de a incheia tura completa"... Ma ierte @@pinkbike pentru franchete, da' sa-l am la indemana, l-as strange de gat cu amandoua manutele pan-as obosi!

Da' sa pastram statisticile pentru final ;)

__________________________________________________________

 

 

Am plecat cu greu din ultima locatie, insa privelistile frumoase continuau sa curga. Mai jos, una pe care am imortalizat-o si Vlad si eu. Eu, recunosc, am pozat mai degraba vacile.

 

Nly799D.jpg

 

SpxxjhJ.jpg

 

 

Incerc sa-mi pun laolalta amintirile cu ajutorul pozelor.

Dupa versantul asta imi amintesc ca din nou am infruntat a nu stiu cata turma de ciobanesti. Ciobanul a intervenit prompt ca de obicei, cum eram singur i-am dat binete si i-am multumit pentru ajutor. Nu mi-a raspuns, asa c-am repetat cu un "Salut" raspicat. Nimic. In schimb, ciobanul vorbea cu cainii-ntr-o limba straina mie, probabil maghiara. Imi vine greu sa cred ca omului, chiar daca era strain de romana, "salut" nu-i spunea nimic. Surd nu cred ca era, ca a auzit cainii, iar mai apoi se conversa la o distanta de ~300m cu alt cioban de la baza. As pune episodul alaturi de inscriptia de la refugiu si de crucea vandalizata a ungurului lovit de traznet si impreuna cu faptu' ca eram in creierii muntilor mi-ar da un rezultat urat. Da' prefer sa n-o fac, asa c-am sa continui.

 

Ziceam ca ciobanul ungur discuta de la distanta cu un altul aflat la stana. Am trecut pe acolo, si mi-au atras atentia o adunatura de purcei. I-am studiat mult cu privirea. Porcii obisnuiti sunt de rozul ala deschis, si mai au si parul alb care deschide si mai mult nuanta. Porcii de langa stana in schimb erau de un roz aprins, puternic, poate chiar inchis. Probabil din cauza soarelui. Si mai ales, erau ataaaaaaaat de liberi! Niciun gard, nicio restrictie, hectare intregi de munte cu verdeata pe care sa zburde ca porcii. Mie mi s-a parut superb.

 

Si a urmat inca un urcus prin soare de ora 17 conf pozei. Va dati seama de amploarea rampei din poza de mai jos.

Si inca 2 poze cu alte pietroaie mari de ne inconjurau in locul ala.

 

cyP3tgp.jpg

 

pVfM7vZ.jpg

 

8l9Gocr.jpg

 

Eu aveam asa: o masea plesnita, un brat care ma ustura de ma taia vezica si, mai nou, ca am vrut sa "performanta" si usoara, un testicul zob. Se adauaga discomfortul pe care-l aveam toti ca urmare a efortului, transpiratiei, bazonului, durerea de fund, creditele-n banca, samd.

Ca urmare, desi urcarea asta tinea la nesfarsit, cum am ajuns la umbra copacilor m-am dezbracat si am pus servetelele umede la treaba. Chestia asta m-a-ntarziat cateva minute bune, astfel incat, baietii care oricum se grabeau mai tare decat mine au luat avans. Si au luat avans in momentul in care eu urma sa traversez un palc de copaci ingramaditi. M-am pus in miscare si i-am confruntat. Doar c-am luat-o prost! Ma ghidam dupa vocile baietilor pe care nu-i vedeam, si mergeam spre ei in linie dreapta, adica departe de orice eventuala poteca, prin increngatura aia de copaci cu ramuri radiale uscate si aspre. Si normal ca m-am frecat de ramurile alea cu bratele mele arse si era foarte misto.

Am gasit poze de la Vlad cu afurisitele alea de ramuri, doar ca-n poza ei erau pe poteca. Eu nu prea.

 

NW100W7.jpg

 

 

 

Intr-un sfarsit i-am prins pe baieti, am intrat si eu pe poteca, da' situatia tot cacacioasa ramanea, vedeti in poza.

Era mult mai usor sa car bicicleta in spate in loc s-o-mping, dar agatam toate crengile. Macar era umbra...

 

YgPYLzR.jpg

 

Dar am trecut si de bucata asta si, realizez acum, avea sa fie ultima portiune de tortura pura pe ziua aia.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu scriu de pe telefon si pana sa vin eu cu completarea, ai mai bagat o repriza. Postarea mea anterioara se referea la prima piatra :p

Greu de descris salbaticia prapastiilor, in vorbe sau poze! Ochiul trebuie sa le vada, musai!

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pai le-as baga pe toate-ntr-un post, da' e limita de poze.

Hai ca mai merg 1, maxim 2 reprize ;)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ma ierte @pinkbike pentru franchete, da' sa-l am la indemana, l-as strange de gat cu amandoua manutele pan-as obosi!

 

Dac-ai sti cum creste pipota-n mine la aceste cuvinte... :))

 

Uite de asta v-am pregatit tura sa obositi maxim, cand ajungi sa sari la gatul meu nu mai ai nici un strop de energie :D

 

Dar am trecut si de bucata asta si, realizez acum, avea sa fie ultima portiune de tortura pura pe ziua aia.

 

Ca sa-ti imaginezi ceva incredibil... bucata aia Radu a coborat-o 100% pe bike cu un rahat de Scalpel alu 26 convertit la 27.5" si cauciucuri ceva race aproape semislick ca nu incapea in cadru nimic mai de doamne-ajuta. Eu cu Fuel EX am pus piciorul jos de 2 ori. A fost ultima mea tura la munte pe 26", am divortat definitiv si iremediabil.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iesim si din atrocitatea aia de rapa plina de crengi si Vlad mai gaseste cateva peisaje. Sper sa nu ma-nsel, da' cred c-a 2-a poza arata locul din care am venit, ala cu privelistea fenomenala si rau' de 'naltime.

 

ZqzHGGp.jpg

 

jvJzoNP.jpg

 

 

 

Dupa ce urcasem atat, era cazu' sa ni se arate si ceva de genu' intindere imensa, si singura directie in care se poate merge sa fie-n jos.

Adi sesizeaza o dispunere rara a umbrelor si Vlad le imortalizeaza.

 

qN7zYn2.jpg

 

GDdkbCm.jpg

 

Incepem coborarea. Ce-mi amintesc de aici e un episod asemanator cu cel al cailor ce au alergat in fata noastra dimineata. Doar ca de data asta, poteca era blocata de... :x ... vaci! Sarmanele cornute pline de lapte au topait inaintea noastra mult si bine. Noi tot ne opream ca sa nu le chinuim prea tare. Pana la urma, cand terenul ne-a permis, am suntat poteca, am unit pe biciclete doua serpentine, astfel incat vacutele sa ramana-n urma noastra. Am incercat sa le prind pe toate, da' n-am prea reusit. Am sa pun totusi singura poza, ca va convine sau nu. Prea mi-s dragi...

 

GM44XS0.jpg

 

 

 

 

Ce a urmat a fost o succesiune de urcari si coborari lejere, ca de final (credeam eu)...

(acum vad, in prima poza apare grupu' de vaci ce-si continua coborarea, si sus de tot curba pe care o taiasem ca s-o luam inaintea lor).

 

zRUsEB4.jpg

 

h7mBVlC.jpg

 

... ce ne-au condus, in sfarsit, la un drum!!!

 

Era 7 seara, iar eu, in nevinovatia si dobitocenia mea, credeam ca gata, mersesem 12 ore, mai avem vreo 10 minute si ajungem la masina. Cat de tare aveam sa ma insel!!!!!!

Pana atunci, odata ajunsi la drumul pietruit, asteptandu-l pe Vlad, am facut poza de mai jos, care, desi nu prea ma omor dupa cai, mi se pare cea mai reusita pe care eu am facut-o toata ziua.

 

Xfs3QXg.jpg

 

Urmeaza finalul, compus din 2 bucati de drum si aventurile de rigoare.

 

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.