Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

VladG

Turul Hasmasului

Recommended Posts

Il las pe prietenul @@Muttley sa va spuna pe larg cum a fost.

Pentru mine, fiind prima tura dupa un an de zile, a fost un pic cam greu... Habar nu aveam insa cat de frumosi pot fi acesti munti!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aha! S-auzim! :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum am "bunul" obicei, am sa ma pierd in jdemii de detalii tampite. NU cititi cautand informatii importante, sau Doamne-fereste, UTILE! Eu traiesc intr-o lume paralela, iar povestea de mai jos va apartine acestei lumi. In plus, sunt STRICT perceptia si amintirile mele vizavi de ce am trait.

Completarile, si insist ca acestea sa fie aduse cum se cam impun, vor apartine celorlalti 2 biciclari.

 

In urma cu vreo 2 luni, lalaind-o pe net, c-altceva eu unu' n-am ce face-n mirifica urbe bucuresteana, ma-mpinge pacatu' la postarea asta. Contractul fu astfel semnat pentru participarea-mi la o tura pe langa Bicaz, in august, cu colegu' de bicicleala prin munti Vladut. Intre timp, dupa cum se vede-n acelasi link, pinkbike a venit cu o propunere uuuuuuusor modificata a traseului initial.

Mentionez faptul ca pentru mine, turele solicitante prin munti au in jur de aproximativ maxim 50km si vreo 1500 ascensiune. Insa spre oroarea mea, propunerea lui pink cu 80km si ascensiune de 2300m a fost imbratisata cu toate mainile de catre Vlad.

Deja-mi faceam planuri sa ma las de fumat inainte de tura, sa slabesc vreo 30 de kile, sa-mi caut o sufa de tractare, samd. Dar n-am reusit sa duc la implinire nimic din toate astea. Ce reusisem totusi erau aproape 2 ture pana la Bisericani cu cursiera. Bisericani fiind in primul rand o localitate/sat de langa Piatra, insa-n varful unui deal, dupa o ascensiune de 5km de la drumul principal gasindu-se un sanatoriu de boli pulmonare. Acolo am s-ajung cu tigarile astea...

 

Pentru plimbarica s-a mai anuntat colegu' de forum @@nrvant (Adrian).

Putin scurtat: s-a hotarat plecarea la ora 6, duminica (ieri) din fata parcului central din Piatra Neamt. Pentru facilitarea formalitatilor din ziua plecarii, Vlad a trecut pe la mine cu 2 zile inainte ca sa ia suportul, iar Adrian urma sa vina din Bacau cu masina, ca sa nu mai trebuiasca sa ne facem griji ca pierde trenul de intoarcere. Urma s-o parcheze "pe stradute(*)", ca-n centru e parcare cu plata.

 

Eu... De fumat inca fumam, obez inca eram. Rasuna in amintiri ceva ce citisem pe un forum, ciclism.ro, ca in ziua dinaintea turei tre' sa mananc bine. Aici era departamentu' mamei. Asa ca sambata am dus o cura intensiva de piure (dragostea vietii mele) cu pipote (o pasiune ce a explodat relativ recent). Sambata seara, maica-mea, sfarsita de bucatarie si de pisat cartofi, ma-ntreba daca mai vreau ceva. Eu, epuizat de procesu' de digestie, cu ultimele puteri si c-o voce stinsa, ii indic c-o ultima dorint-as mai avea: fasole cu mamaliga si castraveti murati. Si pipote! Pe la 22:00 primeam si ultima comanda, eu lasand in urma o farfurie mare, adanca si sinistru de goala.

Urmatoarea linie ce trebuia bifata pe lista de chestii de facut inainte de tura era un somn bun. Pusesem telefonul sa sune pentru ora 05:00. Si era 01:00 si eu inca nu inchisesem un ochi. Daca inchideam vreunu', imi era violent deschis de cate un sughit cu iz de pipote... Si era cald!!!... Mie-mi place caldura, da' in noaptea aia imi era cea mai antipatica. Pe la 1 jumate m-am dus sa fac baie, gandindu-ma c-ajuta. C-o fost de la baie sau de la altceva, la 2 dimineata (cred) in sfarsit adormeam.

 

La ora 05:00 visam frumos cand pe vis se suprapune un sunet ingrijorator, era desteptatorul. Chior de somn, buimac ca un liliac intr-o fabrica de becuri, m-am pregatit de plecare... printre altele, stiind ca pinkbike a lasat indicatii precise si de necomentat ca tre' sa ne luam mancare multa la noi, mama mi-a pregatit 2 sandvisuri imense. Eu initial ii cerusem 4, da' cand am vazut ce enormitati construieste, am ramas cu 2. Am mai luat batoane cu susan si miere, si glucoza (o premiera pentru mine). Iau Specia de o aripa (apropo, tot la recomandarea pinkului am carat-o de la Bucuresti, eu aveam de gand sa merg cu MTB-ul vintage din recolta 1994 de-l aveam in boxa la Piatra, da' cica n-ar fi fost buna) si am pedalat viguros distanta de 400m pana la locul de intalnire...

 

Pe Stefan cel Mare, pe la 6 fara 5 minute astepta un nervant adormit. Facem cunostinta, ma mir ca hardtailu' sau vechi de-l stiam de la galerie 26 avea alta culoare, prezenta acum soc pe spate si o furca de duamne-agiuta. El se uita la bidonu' meu de pe cadru, se urca pe bicicleta lui si fuge. Urma sa aflam ca-si uitase bidonul cu apa pe un trotuar oarecare din Bacau si s-a dus la masina parcata "pe stradute (*)" sa ia o sticluta cu apa. Fumez "o ultima" tigara. Intre timp, la 6 fix apare Vlad cu masina. Se-ntoarce si Adrian, atasam inca 6 roti masinii si plecam spre punctul de start al turei.

Pe drum, eu aveam de gand sa dorm. Normal ca n-am dormit, ca m-a enervat Vlad spunandu-mi cat a dat pe masina lui cea noua.

 

FGTNZdh.jpg

 

Traseul indicat de pinkbike urma sa fie putin ameliorat, din dorinta de a incepe tura cu o bucata de incalzire, varianta initiala obligand din prima la un urcus destul de abrupt.

Asa c-am parcat la intersectia drumului dinspre Bicaz spre Lacu Rosu cu un drum spre in sat Damuc. Ca fapt divers, sub masina de alaturi am vazut o pereche de mergatori. Apoi am vazut geamurile aburite ca-n scena cu masina din Titanic. Inauntru - 2 pietari probabil, faceau nani. In ciuda lor, Vlad facea o harmalaie teribila (vorbeste tare si raspicat). Pe mine m-a distrat detaliu' asta.

 

9z5m78V.jpg

 

Ne-am pregatit si am plecat in tura la FIX ora 07:00. Cum ziceam, am inceput cu o bucata de asfalt in directia Lacu Rosu de vreo... 7-8km cred (?) pana la locul in care urma s-o luam la dreapta spre salbaticie.

Am zis, ma rezum la impresiile si trairile mele. Asa ca: bucata asta a fost putin ingrijoratoare pentru mine. Vlad in fata mergea (pentru mine cel putin) cam tare, astfel facandu-ma sa cam gafai. Ma deranjau si genunchii, chestie care mi se-ntampla de vreo 2 ani incoace la fiecare inceput de tura, iar uneori toata tura si ma gandeam ca dac-o tin asa toata ziua e de bine. Vlad s-a oprit sa faca o poza, moment in care am preluat trena si am impus un ritm mult mai lejer. "Na, sa va satur p-amandoi" imi ziceam in gand. Si am ajuns la intersectia cu respectivul drum forestier.

 

qSIX7jY.jpg

 

y1Uwzzn.jpg

 

vWZREyp.jpg

 

Vlad, urma sa aflu mai tarziu, si-a uitat ochelarii jos in intersectie, ceea ce l-a-ntarziat putin.

Drumul asta era in rampa, nu foarte abrupta da' nici lina. Eu ma simteam ceva mai bine dupa incalzire, asa c-am luat-o putin inainte. Totusi, ma opream sa-i astept pe baieti, in special pe Vlad, cum stiam c-are un spray paralizant de marimea unui extinctor auto in rucsac. Vlad acuza hipoventilatie pulmonara, motivand-o prin aceea ca-i prima tura pe anu' asta. Eu stiam ca i se trage de la cutia de viteze de Raba de-o cara in mijlocu' rotii spate. Totusi avea sa-i fie mai bine mai tarziu.

 

(scuzata fie intunecimea celor 2 poze de mai jos, am urmarit sa prind si peisajul din spate).

 

d0SSTrd.jpg

 

8Hc3aBC.jpg

 

Tot urcand noi, auzim apropierea sigura si amenintatoare a unui vehicul autopropulsat venind din spate. Inevitabil, ne depaseste. Era un Aro 243 p-al carui haion insa trona un mare sticker cu enuntul "Duster". Ma amuz eu putin, pana mi-o taie Adi amintindu-mi ca Aro-urile pentru export purtau aceasta denumire, iar minunatul sequal al francezilor se vrea (se spune) a fi un omagiu adus modelelor fabricate-ntr-o era apusa la Campulung. Uatevar, ideea era ca stickerul era de fabrica si nu trebuia luat in deradere.

Continuam sa urcam, eu ma simt ca pestele in apa distilata, adica bine. Tot rontaiam la tableta aia de glucoza, ii redescoperisem gustul dup-atatia ani si-mi placea nevoie mare.

Ne oprim la un popas pe marginea unei mari intinderi de iarba inalta. Tot pe un forum oarecare de ciclism este un topic care vorbeste despre intoxicatia cu apa si cum dupa o tura lunga te trezesti imbibat mai ceva decat o laveta. Stiindu-ma suferind de respectiva afectiune si-ncercandu-ma o timida senzatie de 3.14-3.14, trec la treaba. Ca sa nu-mi uit ideea, toata ziua am cautat sa urinez cat de des am putut. Odata ajuns acasa (c-am ajuns TOTUSI si acasa) m-am cantarit, iar de data asta n-am mai avut 3kg in plus.

Tot la respectiva pauza, Adi m-a servit cu o para, cel mai probabil neculeasa din vreun par crescut intr-un laborator. Atat de buna era ca i-am mancat si cotorul. Ar fi mers o tigara...

Cum stateam noi acolo, de jos se apropia o a 2-a masina. De data asta un Aro cu ampatament lung si bena. Soferache opreste langa noi, eu ii indrug vreo 2-3 prostii, ala se uita la mine ca la picat din luna asa c-o simplific: "n-aveti o tigara?". Iote c-avea mai multe, iar una mi-a dat-o mie, si am fumat-o! A fumat si el una, s-a mai conversat cu Vlad, tip in care Adi ii verifica Aro-ului toate imbinarile, calitatea finisajelor samd. Urma sa-mi confirme mai tarziu ca-i pasionat de vechiturile astea, ca si mine de altfel, cand mi-a zis c-asa i-ar place si lui sa-si petreaca timpul: conducand un Aro veritabil pe toti coclaurii. Da, recunosc ca suna bine.

 

L0XFJTK.jpg

 

Y9ktZ43.jpg

 

Ne continuam drumul, numai ca sa-mi dau seama ca tigara aia era fix ce-mi lipsea, iar suflul de pana-n momentu' ala trebuia sa-l declar pierdut.

Drumul incepe sa contina si scurte coborari, desisul copacilor cam dispare, semn ca ne apropiem de varfuri.

Langa drum, o curte mare ce se intindea in sus si-n care-si duceau viata fericita o adunatura de vitelusi, undeva mai la departare de drum. Langa drum, probabil grajdurile, unde se afla o femeie. Vacantele petrecute in copilarie la tara si fascinatia mea pentru vaci au facut s-ajung sa le imit destul de binisor glasu'. Asa c-am scos un "mu" prelung cum am putut eu mai bine. Toti viteii aia s-au oprit din ce faceau, rupt iarba, rumegat musetel, jucat poker, toti cu privirile atintite spre mine. Am 2-lea "mu" si au inceput a alerga sa ma cunoasca. Vlad derutat, se uita la vitei, se uita dupa vaca ce i-a chemat si n-o gasea. S-a dumirit intr-un final ca de fapt i-a chemat un bou. Ne-am amuzat toti, inclusiv femeia de din curte care probabil n-a mai vazut bou pe bicicleta in forma pura. Adi a profitat de ocazie sa-si umple petu' de 0.5.

 

VyOOl97.jpg

 

iCypCGJ.jpg

 

Q85uZd8.jpg

 

gxYy0xW.jpg

 

7Y25qm7.jpg

 

RiVIbGx.jpg

 

Mai avem.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ne continuam plimbarica de duminica (blesteme, trebuia sa ne fi intors!) numai ca sa dam peste Aro-ul Duster de mai devreme in ceea ce era un satuc mic.

Noi: buna ziua!

Ei: Duamni-agiuta! Haiditi la biserica!!!

Eu: Nuuuuuu!!!

Ei (o doamna): CUM NU????? (pe un ton foarte acuzativ)

Eu (cautand sa nu-mi atrag asupra-mi slujba din respectiva zi transformata-ntr-o pledoarie de tipul "nu faceti ca el"): avem mult de mers, mergem la Ploiesti si se-ntuneca...

 

Dupa ce am potolit-o pe evlavioasa enoriasa, m-am oprit langa Aro sa-l intreb pe nenea proprietar ce-i cu inscrisurile Duster. Mi-a confirmat desigur ca abtibildurile alea jumulite erau ale ei din nastere. Saracu' om, a-nceput a ma intreba UNDE gaseste o caroserie de Aro, c-a lui e coapta si tare i-e draga taraba. Am incercat sa-i explic sa apeleze la asistenta vreunui nepot, ruda, cunostinta, care sa-i caute centre de dezmembrari Aro pe net, stiind ca in special in zona Arges inca exista entuziasti ai marcii. Dar el o tinea sus si tare ca i-e draga masina si vrea s-o aiba-n continuare. Aflandu-ma-ntr-o situatie oarecum asemanatoare cu masina mea de suflet, si stiind mult prea bine ce eforturi de toate felurile implica mentinerea unei asemenea vechituri in circulatie, am cautat sa-i dau o solutie alternativa: un Duster nou, facut de Dacia-Reno de data asta, cel mai ieftin, fara AC, fara prostii pe el, dar musai diesel. Intre timp aparuse si nevasta-sa (cred) in scena spunandu-mi pe un ton aproape plans ca nu-si permit, mai mult, ca ei cara remorca cu batranul Aro, samd. Am reenuntat ideea cu dezmembrarile si a ramas asa. Din pacate...

Pe de alta parte, femeia l-a luat in primire pe Vlad, pe care l-a vazut cu fasa aia elastica pe genunchi. Ca de unde o ai mama, ca tare mi-ar trebui si mie, ca ma doare si pe mine un genunchi. Ma rog...

Deci scriu randurile astea cu maaaare bucurie-n degete, bucurie pe care am simtit-o cu o mai mare intensitate atunci. Dar o bucurie trista. Oamenii astia 2 erau de o puritate si o binevointa extrema, oameni simpli, civilizati, neprefacuti, necajiti ca le moare batranul Aro de cancer oxidant si ca si-ar dori si ei o fasa de calitate, ca-i doare genunchiul. Si ma bucur ca inca exista. Dar ma intristez ca-s vai de cururile lor, acolo-n zona montana, unde nu prea-i stie nimeni, iar televizoarele paraie de Bianca, Becali, Salam si mai nou animalu' ala cu Antenatrei. Oamenii astia totusi sunt fericiti in suferinta lor, doar ca nu stiu, neputand sa compare cu ce e jos. Dar chiar si-acolo-n munti treaba e nasoala si se-mpute grav de la an la an. Vedem mai incolo de ce.

"Imi dati voie sa pozez masina?". Mi-a dat. In stanga primei poze e doamna cu genunchiul.

 

AqMQ90Q.jpg

 

Dyb3cZE.jpg

 

Vlad ii explica unde vrem s-ajungem domnului, iar dupa o scurta discutie ni se confirma directia-nspre care tre' sa ne-ndreptam, printre 2 varfuri, tintind un al 3-lea ce inca nu se vede.

Urcusul devine mai greu, mai abrupt si pietrele ies mai multe si mai mari din suprafata drumului. Baietii incep sa impinga, eu insa ma incapatanez sa raman in sa. Descoperim un izvor superb, neamenajat, ori daca era amenajat, nu prea se vedea. Eu ma clatesc pe fata, pe cap, pe brate si pe picioare. Nu m-abtin sa fac o comparatie intre sursa aia pura de viata si sursa de toxine ce o aveam in rucsac, cica pentru energie...

 

KSlCjV5.jpg

 

H8Z2Wx0.jpg

 

Xke0NTR.jpg

 

Dupa o bucata de urcus, baietii apreciaza c-am ajuns in punctul de maxima vizibilitate si optima priveliste. Ne oprim, mancam putin, facem poze.

Eu nu pot sa nu mor de ciuda constatand ca abia la 32 de ani descopar ce locuri minunate am langa casa/locul nasterii! Nici nu-mi imaginam. Si era abia inceputul turei...

Da, tre' sa precizez, Adi era si el incantat, venind si el relativ de aproape. Vlad si el, da' el era departe de casa.

 

JUtO15k.jpg

 

qaPtlmW.jpg

 

q9pYHoy.jpg

 

qaPtlmW.jpg

 

jMIEjWo.jpg

 

 

Popasul il facusem intr-o curba la dreapta. Nu stiam ce urma dupa, insa aveam s-aflam.

 

 

88Z2z6D.jpg

 

qePiLO6.jpg

 

Cum drumul era ingust, in stanga rapa in dreapta coasta abrupta, d-iile lor au alergat in fata noastra o buna bucata de drum, pana cand terenul din stanga drumului le-a permis sa se retraga.

Din prima poza imi dau seama ca era in jur de ora 10 (imi luasem sapca pe cap). Deci incepusem de abia 3 ore.

 

Mai departe, tot rontaind de zor la glucoza aia simt ceva tare. Refuz sa cred ca e ce cred, da' era ce cred. Repezit si taun cum sunt, tocmai imi pocnisem o masea si o bucatica din ea fie trebuia s-o-nghit, fie s-o recuperez sa mi-o bag sub perna. Oricum, cert era c-asta a fost o lovitura directa si-n plin in psihicul meu. A doua zi, cam in jurul aceleiasi ore, doamna doctor stomatolog remedia problema, da' la momentu' ala eram ravasit, pedalam cu un ciob de maseluta de Muttley in buzunar, iar asta avea sa-mi dauneze moral.

 

Continuam (pauza de piure =P~ )

Share this post


Link to post
Share on other sites

Depresia-mi fu intrerupta de latrat sorround. Vad o turma (ca altceva nu era) de cotetari mari de stana, pazita de cateva oi.

"Du-va dracu' de puricosi, poate vreti sa v-arunc cu ciobu' de maseluta-ntre ochi" imi zic, si trec printre ei. Se-ngroasa gluma, las de la mine si ma opresc sa-i astept pe baieti. Stau de vorba cu ei, "cutu-cutu, natia ma-tii, poate aveti treaba", ii numar, imi ies 13 potai la inventar. Apare ciobanu' cu repertoriu' vocal de rigoare de induiosare a dulailor si-l intreb cati are. Cica 14. Ori nu stiu eu numara, ori unu' era-n concediu, cert e ca omu' avea o colectie impresionanta. O fi blana de ciobanesc ultimu' trend in materie de fashion, ca lactate nu cred sa scoata de la ei.

 

9E2fPnF.jpg

 

JWbnFgi.jpg

 

WY2UDK2.jpg

 

 

 

Coboram si ajungem intr-un soi de luminis. In dreapta o fereastra printre copaci ascunde din nou o priveliste rarisima. In stanga, Vlad zareste statia de autobuz si merge sa consulte orarul microbuzelor de maxi-taxi. Eu, ferit de privirile baietilor, intorc ciobu' ala pe toate partile cautand solutii.

Facem poze, inclusiv de grup.

 

 

uwrMmyI.jpg

 

OkZA3MH.jpg

 

aiGyiVI.jpg

 

WS7j1iE.jpg

 

SSQ7JdP.jpg

 

Si incepe una din partile care mie mi-a placut cel mai mult. Am puternice tendinte in a spune c-a fost totusi preferata mea.

Adi are un al 6-lea simt ce-l ajuta sa simta orice tufa cu zmeura sau fragi. Si zice cu voce tare, iar eu ma conformez si dau iama-n zmeura de parca n-as fi mancat niciodata. Mult, mult timp am pierdut cu asta, parca eram 2 sobolani cotrobaind prin boschetii aia, ambele maini ale fiecaruia erau un continuu du-te-vino intre tufe si boturi, n-aveam control. Si zmeura era atat de buna, iar fragii la fel. Mai mare dragu'!

Vlad in schimb nu ne impartasea pasiunea pentru flora salbatica comestibila, da' a fost tolerant. Multumim pentru rabdare, Vladut!

 

FQ85Ho1.jpg

 

Si iata de ce ziceam mai devreme ca se-mpute treaba la munte. O stie orice muritor roman, unii dintre noi au mai vazut cu ochii lor, ori macar camioanele pline cu varf venind dinspre munti. Auzisem la un moment dat de un clasament al celor mai nenorocite zone ale tarii, Argesul era pe primul loc, probabil din cauza cantitatii de padure de acolo. Dar daca ar fi sa ne raportam la suprafata impadurita vs defrisari, nici cu NT treaba nu-i roza, sunt convins. Las' sa ploua si sa curga stirile senzationale despre inundatii, generatiile ce vor veni or sa manance lula si-or sa respire smarfoane. Poze:

 

8E1bRa0.jpg

 

54uiAq6.jpg

 

eCxBksZ.jpg

 

Nu ma pricep, imi fac mea-culpa pentru ignoranta, da' ma gandesc c-atunci cand iti inchizi practic muntele proprietate personala cu poarta, faci ce vrei cu padurea...

 

yoi7TTe.jpg

 

Oare cum ar fi aratat poza asta acu' 50 de ani...?

Probabil prea verde.

 

w2mb0I5.jpg

 

Mare, mare, MARE pacat. Parerea mea. Inchei subiectul.

 

Va urma cat de curand.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zona aia e arhi cunoscuta printre plimbaretii nemteni... dar e in Harghita ;) Legendele spun ca ar fi pornit de la niscai doboraturi de vant, plus o gramada de exces de zel. Ca deh, toata lumea stie ca peste munte in Transilvania oamenii sunt mai harnici, nu ca putorile astea de moldoveni. Situatia se repeta pe multe granite de judet, si pe cea Harghita/Mures am vazut acelasi contrast in zona Toplita.

 

p.s. recolta de ciobanesti la hectar se explica prin faptul ca zona e plina de carnivore. In zona pozei 4 fix dupa colt am vazut un lup singuratic acum vreo 2 ani. era cam la inceput de noiembrie, si specimenu era binisor obez, avea camara plina pentru iarna. aproape ca nici nu s-a dat din drum de lene, vazand doar 3 biciclisti...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu pot sa ii zic decat un mare MULTAM'! lui @@pinkbike pentru traseul sugerat.

In rest il las pe @@Muttley sa continue, vad ca e in verva. :-)

 

In ultima poza apare piramida impozanta a Ceahlaului....

Share this post


Link to post
Share on other sites

eu inca nu inchisesem un ochi. Daca inchideam vreunu', imi era violent deschis de cate un sughit cu iz de pipote...

Normal ca n-am dormit, ca m-a enervat Vlad spunandu-mi cat a dat pe masina lui cea noua.

Ei: Duamni-agiuta! Haiditi la biserica!!! Eu: Nuuuuuu!!!

Bineinteles ca toata povestea imi place, dar astea trei mi s-au parut geniale deadreptul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu pot sa ii zic decat un mare MULTAM'! lui @@pinkbike pentru traseul sugerat.

 

Asta a fost asa ceva generic de incalzire... data viitoare intram in specialitatile casei ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Haidii cu cuontinuareaaaa!!!

Meam loat popcorn d-ăla cu E-uri (de microunde)

Și câteva beri (nu zic număru' că nui frumuos)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oare cum ar fi aratat poza asta acu' 50 de ani...?

Probabil prea verde.

 

Ai fi surprins...

 

SxjkNhN.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi strici pledoaria lacrimogena contra defrisarilor abuzive! Tree killer! >:P

 

Ashe, sa nu cari cumva sa las pi cumatru' Mac s-astepti...

Un Corsa usor inaltat abandonat la marginea drumului ne anunta ca ne apropiem de civilizatie. Iar civilizatia, adica pasul Pangarati (parca) insemna pentru mine cel putin pranzul mult asteptat.

Mai regasesc 2 poze printre cele facute de Vlad si, cu riscul de a parea un boutz notoriu, tin sa anunt ca chiar sunt: habar n-am unde-s facute.

Prilej cu care somez respectuos pe Vlad si Adrian sa vina cu adaugirile ce se impun. Ce anticipam in timpul turei s-a confirmat - sigur am zapacit succesiunea evenimentelor, si veti vedea mai departe, am si bucati din care nu-mi amintesc nimic...

 

PNENvFV.jpg

 

cM89LNu.jpg

 

KVJ1h7e.jpg

 

 

Si ajungem si-n pas. Eram hotarati sa ardem cateva beri, da' ia-le daca ai de unde. 4 sau 6 tarabe erau acolo, care ofereau spre vanzare miere de sfecla de zahar, turta dulce si alte minuni declarate bio. Bere, tigari... ioc. Mai erau cativa migani mai jos care vindeau zmeura noastra din galeti trecatorilor. Nu ducea insa lipsa locul respectiv de vizitatori. Care trecea p-acolo se oprea, astfel incat locul era o multime pestrita de oameni. In locul asta am stat 45 de minute la umbra cupacilor de pe marginea drumului, am mancat si ne-am odihnit pana-n pragul unei mici sieste de amiaza.

Ce m-a marcat cat de cat e faptu' ca desi locul e clar umblat si vizitat de foarta lume, nu exista un amarat de cos de gunoi! O singura galeata de var lavabil agatata de un indicator rutier, plina ochi, ar fi trebuit sa asigure necesaru' la acest capitol. Cu tot ce decurge din asta. N-avem poze din locul ala, eram prea adormiti si rapusi de caldura si (deja) de oboseala. Da' nu va speriati, avem cu noi!

 

RQJRNqA.jpg

 

9j3pm7f.jpg

 

vSKr9nL.jpg

 

________________________________________

 

Mi-e putin cam foarte jena sa anunt ca din punctul asta mai departe creieru' meu n-a mai inregistrat mare lucru. Am sa-ncerc totusi sa leg o succesiune pe cat posibil coerenta a pozelor. @@VladG si @nervant, completati rogu-va!

 

Faptu' ca-ntr-un final dureros ne-am tirat din pasu' ala, asta o stiu sigur. Am traversat asfaltul si am luat in plin o urcare destul de abrupta. Pe parcursul ei, nu stiu ce-mi vine si-i cer lui Adi sa se uite iar dupa zmeura, ca mi-e dor de ea. Nu stiu cum reuseste, da' replica lui vine instantaneu si se opreste langa o tufa purtatoare a pretioasei zmeuri. Reincepe festinu', dar de data asta o zorim putin, ca Vlad o ia inainte.

Lui Adi i-a placut mult contrastul format de ciupercile galbene din poza de mai jos, asa c-o adaug, mi-l amintesc fermecat nespus de priveliste.

 

xTbZFZo.jpg

 

 

Problema-i ca ma tot uit la poze de juma' de ora si-mi dau seama ca d-aci-ncolo chiar as risca sa aberez cu dizgratie (nu ca pana acum n-as fi facut-o).

Pe parcursul mai multor ore am trecut printr-o groaza de locuri, pe langa o multime de super-pietroaie cu denumiri pe care nu mi le mai amintesc, asa ca prefer sa nu stric relatarea si sa-i las pe baieti. Asadar, Vlad si Adrian, va rog, aveti legatura.

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

O sa incerc eu sa continuu o bucata, diseara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumoase locuri :-bd .

Share this post


Link to post
Share on other sites

O sa incerc eu sa continuu o bucata, diseara.

 

Hai sa-ncerc sa te ajut totusi, ca ai atatea pe cap. Image/properties/hour taken, cred ca reusesc sa incropesc ceva. Dar sa vii neaparat cu completari!!!

 

Asadar, putin dupa amiaza plecam din Pasul Pangarati si urma ce avea sa fie cea mai spectaculoasa parte a traseului. Dar spectaculos va dati seama ce mai implica.

Am gasit o poza sugestiva, se vede binisor ce ne astepta in fata.

 

Epqg7kC.jpg

 

 

La un moment dat, din spatele unor copaci se arata un bolovan mare. Vlad se uita pe GPS si, daca-mi amintesc eu bine (desi am mari indoieli), si presupune c-aia ar trebui sa fie "Piatra Singuratica". Eu si cu Adi, apreciem ca ea tre' sa fie la cum arata. Da' la un verdict final parca n-am reusit s-ajungem. Cert e ca pietroiul ala oferea o priveliste numa' buna de pozat.

 

Ts4puMb.jpg

 

p1o5GMo.jpg

 

QPUyTeC.jpg

 

Doua minute mai tarziu Vlad prinde poza asta, ceea ce ma face sa cred ca instantaneul e practic in acelasi loc, doar ca-ntr-o directie oarecum opusa.

 

ZU5w9Yk.jpg

 

Lui Adi ii atrage atentia o stana din stanga drumului, unde niste oi stau ingramadite "ca oile" intr-un perimetru perfect patrat, dar parca prea mic. Mai sus, putin, dupa randul ala de copaci, o scena identica.

 

LisSlZL.jpg

 

Lasam oitele-n urma si, din pacate urma sa aflu mai tarziu, coboram.

 

egDVNsn.jpg

 

 

Imediat dupa coborare descoperim un refugiu montan. Ultimul l-am vazut in Bucegi pe langa Omu, era unu' in forma de semisfera, jumulit pe dinauntru si murdar. Asta in schimb, m-am mirat sa-l vad destul de curat si echipat cu diverse, de exemplu chibrituri. Ca de obicei, traficul uman redus e un lucru pozitiv. M-a amuzat putin faptu' ca inscriptiile-n maghiara, cineva a incercat vehement sa le inlature. Nu ma bag, mai mult nu zic.

Mai zic totusi un lucru: undeva putin inainte era langa poteca o cruce mortuara mare, bine lucrata, cu o inscriptie in maghiara pe o placheta de marmura. Vlad zicea ca cel mai probabil, defunctul fu prajit bine pe tip de furtuna. Ei bine, placa aia de marmura era rupta. Si gata.

 

1jfRP94.jpg

 

rLauf36.jpg

 

Asta-i o faza de mi-o amintesc c-a fost fix ca-n filme. In fata refugiului, la 30m, era un izvor frumos amenajat, cu albie pentru vaci, de toate. Cel mai probabil eram destul de insetati la momentul ala, mai ales Adi, care umbla dupa el doar cu petu' ala timid de 0.5. Si daca nu gresesc prea tare, in urma, la pietroiu' ala mare mai era un izvor, insa sursa era prea jos si nu puteam colecta. Cert e ca Adrian era insetat, obosit si ofticat. Am pus apa, iar pentru a continua trebuia sa traversam o mare baltoaca ce se formase in aval de izvor. Fezabil, daca se calca cu grija pe pietrele ce scoteau capul din apa si noroi.

Si se facea ca Adi al nostru, fix inainte de a face primul pas in traversarea baltii, in timp ce-si ia bicicleta-n brate, refuleaza verbal si-si exprima saturatia de soare, caini, ulii si soimi flamanzi (c-am avut si d-astia ce planau cu bale la cioc deasupra noastra), caldura, transpiratie si noroi. Si apoi paseste cu bicla-n carca. Da' calca in noroi si se scufunda. Incepe a blestema si mai tare, iar eu imi consum putina energie ce o mai aveam cracanandu-ma de ras.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iesim de langa padure si traversam o intindere scaldata de soare. Cat de cald sa fi fost nu stiu, da' racoare nu era in niciun caz, sigur erau +30 de grade. Din nou niste vaci, acompaniate de o gloata de caini cu scandalu' tipic, un scurt dialog intre Vlad si cioban, dialog care, cum sunt o putoare fatidica nu m-a interesat deloc. Vlad a facut aici 2 poze care mie-mi plac mult.

 

JuEF1SZ.jpg

 

B0r099y.jpg

 

Iar a doua poza de mai sus cred ca arata clar ce faceam atunci. Urcam!

 

Pentru mine, urcusul asta a fost apogeul suferintei. Cald, soare dusmanos de munte, urcus abrupt pe care nu se putea deloc pedala. Eu blond, adica ma ard si la becu' de 40 de wati, iar dimineata, in iuresu' pregatirilor de plecare am uitat ceva foarte important: sa ma dau cu crema de protectie solara. Soarele batea ca ticalosu' din dreapta, iar bratul drept ma ustura cum nu cred ca m-a usturat vreodata. Nu mai fac poza la o mana de un rosu aprins cum vezi in galantarele cu carne de vita din Kaufland, cred ca se-ntelege ideea. Aici am lalait-o ingrozitor, m-a halit de viu soarele aproape o ora, intre ora 15 si 16 conf pozelor mele.

Si iata si cum arata terenul. Foarte incurajator...

 

6fddyVS.jpg

 

Fericirea ce m-a cuprins cand am ajuns iar la umbra copacilor nu pot s-o exprim in cuvinte scrise pe forum. Da' m-am bucurat. Adi zicea sa-mi iau bluza antivant, macar imi acopera bratele. Intamplarea facea sa am un tricou cu maneca lunga in rucsac. Alb si din material respirabil. Da-s nenorocit si nevrednic si mi-a fost lene sa ma schimb, socoteam eu ca acusi se face ora 18 si n-o sa mai am probleme. Da' am mai avut.

 

Asadar, am ajuns la umbra, iar solul, care am omis sa precizez pana acum, a fost nisipos aproape ca cel de litoral pe alocuri, s-a transformat intr-unul negru si solid ce inspira fertilitate. De aici, pe portiunile de coborare, eu am mers pe bicicleta in ciuda pietrelor multe, taioase si cam inalte. Si profit de ocazie sa bag inca un encore, in afara topicurilor dedicate: faceti ture de munte? Luati-va hardtailurile la o cina romantica, bine pregatita, si dati-le vestea dureroasa: va despartiti de ele in favoarea unui FS cu roti mari si suspensii lungi! Hardtail pe un traseu de genu' asta e autoflagelare si nimic altceva! Iar cam toate traseele frumoase sunt asa.

Din pacate, duminica am facut a 3-a taietura mare pe Racing Ralphu' meu usor de pe spate, intr-o perioada mult prea scurta. Asa ca, din experienta, si caprita si varza nu merg impacate deloc. Pe spate am sa-mi iau un cauciuc impenetrabil de 1kil, si asta e. Pe fata vad ca nu-s probleme deloc.

 

Poza cu ursu' vazut de Vlad:

 

8PpHSHQ.jpg

 

Deci afurisita aia de craca avea fix silueta unui urs mai mic, asezat in fund, asteptandu-ne cu grataru' incins. Nu se vede bine-n poza de crengi, da' credeti-ne pe cuvant ca avea si 2 urechi ascutite. Foarte tare!

 

Odata iesiti dintre copaci, ni s-a desfasurat privirilor minunatia asta:

 

60hDaQa.jpg

 

Iar putin mai jos, ceea ce se vede-n dreapta pozei anterioare, avea sa devina... mai bine vedeti in imagini!

 

WH2hMEX.jpg

 

IDMlaxa.jpg

 

vwZLup4.jpg

 

ovo8Sz1.jpg

 

ipDMe8M.jpg

 

vvOKnBl.jpg

 

IKrZKsa.jpg

 

Cu o precizare... pozele de mai sus sunt prea putin ilustrative pentru splendoarea din acel loc. Pe viu e cu mult mai spectaculos. Iar pe deplin, s-au bucurat de priveliste Vlad si Adrian. Pe mine ma ia cu ameteala si cand urc pe un scaun sa schimb un bec, deci am stat mai la distanta de hau.

 

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ei, n-am ajuns inca la Piatra Singuratica :-D. Au fost mai multe "pietre" pe traseu, asta cred ca se numeste Piatra Lunas.

Ce n-a spus Muttley pana acum e ca deja ne uitam mai des la ceas si masuram kilometrii scursi, macinati de gandul ca suntem cam in urma planului si totusi fornici de a incheia tura completa.

Gps-ul de pr telefonul meu (sau programul de navigatie?) ne cocotase mai sus decat Sputnik-ul, aveam peste 120 de mii de metri altitudine castigata, insa kilometrii parcursi se incapatanau sa ramana putintei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ei, am zis sa nu ma pierd in detaliile astea ;))

Da, cam de la urcusul ala la care m-a rumenit soarele, am perceput oarecare graba de partea baietilor. De inteles de altfel, pe Vlad il astepta o fetita de 3 luni acasa, Adi trebuia sa mearga la Bacau, apoi a 2-a zi de dimineata la munca.

Din nou, o intreaga aventura a fost cu telefonul lui Vlad, care-n ciuda upgrade-ului cu un acumulator triplu si a acumulatorului auxiliar de paijpemii de amperi ne-a dat ceva emotii.

Eu am mai facut ture de munte pe intuneric bezna, si eram destul de impacat cu ideea, dar de bine de rau nu i-am intarziat pe baieti si am avut toti 3 ritmuri asemanatoare.

Hai totusi sa insist pe detaliul asta, ca mie cel putin mi se pare important... Ati avut mai mult ca sigur ture in care unii erau prea buni, altii cu o forma mai slaba, si urmarile unor asemenea combinatii. Ei bine, de data asta ne-am potrivit toti 3 ceva de vis, iar acest fapt, sunt convins, a condus la succesul turei.

 

"Dornici de a incheia tura completa"... Ma ierte @@pinkbike pentru franchete, da' sa-l am la indemana, l-as strange de gat cu amandoua manutele pan-as obosi!

Da' sa pastram statisticile pentru final ;)

__________________________________________________________

 

 

Am plecat cu greu din ultima locatie, insa privelistile frumoase continuau sa curga. Mai jos, una pe care am imortalizat-o si Vlad si eu. Eu, recunosc, am pozat mai degraba vacile.

 

Nly799D.jpg

 

SpxxjhJ.jpg

 

 

Incerc sa-mi pun laolalta amintirile cu ajutorul pozelor.

Dupa versantul asta imi amintesc ca din nou am infruntat a nu stiu cata turma de ciobanesti. Ciobanul a intervenit prompt ca de obicei, cum eram singur i-am dat binete si i-am multumit pentru ajutor. Nu mi-a raspuns, asa c-am repetat cu un "Salut" raspicat. Nimic. In schimb, ciobanul vorbea cu cainii-ntr-o limba straina mie, probabil maghiara. Imi vine greu sa cred ca omului, chiar daca era strain de romana, "salut" nu-i spunea nimic. Surd nu cred ca era, ca a auzit cainii, iar mai apoi se conversa la o distanta de ~300m cu alt cioban de la baza. As pune episodul alaturi de inscriptia de la refugiu si de crucea vandalizata a ungurului lovit de traznet si impreuna cu faptu' ca eram in creierii muntilor mi-ar da un rezultat urat. Da' prefer sa n-o fac, asa c-am sa continui.

 

Ziceam ca ciobanul ungur discuta de la distanta cu un altul aflat la stana. Am trecut pe acolo, si mi-au atras atentia o adunatura de purcei. I-am studiat mult cu privirea. Porcii obisnuiti sunt de rozul ala deschis, si mai au si parul alb care deschide si mai mult nuanta. Porcii de langa stana in schimb erau de un roz aprins, puternic, poate chiar inchis. Probabil din cauza soarelui. Si mai ales, erau ataaaaaaaat de liberi! Niciun gard, nicio restrictie, hectare intregi de munte cu verdeata pe care sa zburde ca porcii. Mie mi s-a parut superb.

 

Si a urmat inca un urcus prin soare de ora 17 conf pozei. Va dati seama de amploarea rampei din poza de mai jos.

Si inca 2 poze cu alte pietroaie mari de ne inconjurau in locul ala.

 

cyP3tgp.jpg

 

pVfM7vZ.jpg

 

8l9Gocr.jpg

 

Eu aveam asa: o masea plesnita, un brat care ma ustura de ma taia vezica si, mai nou, ca am vrut sa "performanta" si usoara, un testicul zob. Se adauaga discomfortul pe care-l aveam toti ca urmare a efortului, transpiratiei, bazonului, durerea de fund, creditele-n banca, samd.

Ca urmare, desi urcarea asta tinea la nesfarsit, cum am ajuns la umbra copacilor m-am dezbracat si am pus servetelele umede la treaba. Chestia asta m-a-ntarziat cateva minute bune, astfel incat, baietii care oricum se grabeau mai tare decat mine au luat avans. Si au luat avans in momentul in care eu urma sa traversez un palc de copaci ingramaditi. M-am pus in miscare si i-am confruntat. Doar c-am luat-o prost! Ma ghidam dupa vocile baietilor pe care nu-i vedeam, si mergeam spre ei in linie dreapta, adica departe de orice eventuala poteca, prin increngatura aia de copaci cu ramuri radiale uscate si aspre. Si normal ca m-am frecat de ramurile alea cu bratele mele arse si era foarte misto.

Am gasit poze de la Vlad cu afurisitele alea de ramuri, doar ca-n poza ei erau pe poteca. Eu nu prea.

 

NW100W7.jpg

 

 

 

Intr-un sfarsit i-am prins pe baieti, am intrat si eu pe poteca, da' situatia tot cacacioasa ramanea, vedeti in poza.

Era mult mai usor sa car bicicleta in spate in loc s-o-mping, dar agatam toate crengile. Macar era umbra...

 

YgPYLzR.jpg

 

Dar am trecut si de bucata asta si, realizez acum, avea sa fie ultima portiune de tortura pura pe ziua aia.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu scriu de pe telefon si pana sa vin eu cu completarea, ai mai bagat o repriza. Postarea mea anterioara se referea la prima piatra :p

Greu de descris salbaticia prapastiilor, in vorbe sau poze! Ochiul trebuie sa le vada, musai!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pai le-as baga pe toate-ntr-un post, da' e limita de poze.

Hai ca mai merg 1, maxim 2 reprize ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ma ierte @pinkbike pentru franchete, da' sa-l am la indemana, l-as strange de gat cu amandoua manutele pan-as obosi!

 

Dac-ai sti cum creste pipota-n mine la aceste cuvinte... :))

 

Uite de asta v-am pregatit tura sa obositi maxim, cand ajungi sa sari la gatul meu nu mai ai nici un strop de energie :D

 

Dar am trecut si de bucata asta si, realizez acum, avea sa fie ultima portiune de tortura pura pe ziua aia.

 

Ca sa-ti imaginezi ceva incredibil... bucata aia Radu a coborat-o 100% pe bike cu un rahat de Scalpel alu 26 convertit la 27.5" si cauciucuri ceva race aproape semislick ca nu incapea in cadru nimic mai de doamne-ajuta. Eu cu Fuel EX am pus piciorul jos de 2 ori. A fost ultima mea tura la munte pe 26", am divortat definitiv si iremediabil.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iesim si din atrocitatea aia de rapa plina de crengi si Vlad mai gaseste cateva peisaje. Sper sa nu ma-nsel, da' cred c-a 2-a poza arata locul din care am venit, ala cu privelistea fenomenala si rau' de 'naltime.

 

ZqzHGGp.jpg

 

jvJzoNP.jpg

 

 

 

Dupa ce urcasem atat, era cazu' sa ni se arate si ceva de genu' intindere imensa, si singura directie in care se poate merge sa fie-n jos.

Adi sesizeaza o dispunere rara a umbrelor si Vlad le imortalizeaza.

 

qN7zYn2.jpg

 

GDdkbCm.jpg

 

Incepem coborarea. Ce-mi amintesc de aici e un episod asemanator cu cel al cailor ce au alergat in fata noastra dimineata. Doar ca de data asta, poteca era blocata de... :x ... vaci! Sarmanele cornute pline de lapte au topait inaintea noastra mult si bine. Noi tot ne opream ca sa nu le chinuim prea tare. Pana la urma, cand terenul ne-a permis, am suntat poteca, am unit pe biciclete doua serpentine, astfel incat vacutele sa ramana-n urma noastra. Am incercat sa le prind pe toate, da' n-am prea reusit. Am sa pun totusi singura poza, ca va convine sau nu. Prea mi-s dragi...

 

GM44XS0.jpg

 

 

 

 

Ce a urmat a fost o succesiune de urcari si coborari lejere, ca de final (credeam eu)...

(acum vad, in prima poza apare grupu' de vaci ce-si continua coborarea, si sus de tot curba pe care o taiasem ca s-o luam inaintea lor).

 

zRUsEB4.jpg

 

h7mBVlC.jpg

 

... ce ne-au condus, in sfarsit, la un drum!!!

 

Era 7 seara, iar eu, in nevinovatia si dobitocenia mea, credeam ca gata, mersesem 12 ore, mai avem vreo 10 minute si ajungem la masina. Cat de tare aveam sa ma insel!!!!!!

Pana atunci, odata ajunsi la drumul pietruit, asteptandu-l pe Vlad, am facut poza de mai jos, care, desi nu prea ma omor dupa cai, mi se pare cea mai reusita pe care eu am facut-o toata ziua.

 

Xfs3QXg.jpg

 

Urmeaza finalul, compus din 2 bucati de drum si aventurile de rigoare.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites