sandulea

Tur spre centrul tarii, septembrie 2014

Recommended Posts

Salutare! Am luat o pauza mai lunga de la forum fiindca simteam ca e un dezechilibru intre activitatea aici, la calculator si la birou in general si activitatea pe drum, la pedale. Acum am terminat o tura foarte frumoasa si dupa cat de mult am citit de-a lungul timpului pe-aici, cred ca a venit si vremea mea sa furnizez cateva informatii si povesti celor interesati.

 

Acum, tura!  Cu ceva vreme in urma, plimbandu-ma aiurea pe google maps, cum mai obisnuiesc sa fac, am descoperit Centrul tarii, marcat cu un monument si cu un panou, si mi s-a parut un obiectiv interesant, iar distanta fata de Bucuresti il facea un pripon numai bun in jurul caruia sa imi leg o tura de o saptamana. Am facut mai multe variante, si pana la urma am plecat la drum pe varianta urmatoare:

 

http://www.bikemap.net/en/route/2792126-tur-centrul-tarii-v4/

 

 

Din cauza evenimentelor neprevazute pe parcurs, traseul parcurs efectiv a fost urmatorul:

 

http://www.bikemap.net/en/route/2806130-tur-centrul-tarii-final/

 

 

Planuisem initial sa plec si sa ma intorc din Bucuresti, dar fiindca facusem deja drumul pana dupa Boldesti-Scaeni cu alta ocazie si in general sunt satul pana peste cap de majoritatea localitatilor si drumurilor din jurul extraordinarei noastre capitale, am hotarat sa fac cateva drumuri cu masina si sa pedalez mai mult prin zonele mai interesante.

 

Anul asta planurile au fost prea putin ambitioase, iar tura scurta, dar ce o face foarte importanta pentru mine e ca e prima tura mai lunga de 2 zile facuta singur cap-coada. Mi-a deschis serios apetitul, si mi-a clarificat cateva treburi legate de pedalatul singur pe care nu aveam cum sa le stiu fara sa plec intr-un drum de genul asta.

 

 

Pozele sunt multe, si intentionez sa postez cate o zi odata, sa am timp sa deapan si detaliile. 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

@sandulea

Interesant.

Asteptam povestea turei.

 

Si mai ales detalii referitor la "mi-a clarificat cateva treburi legate de pedalatul singur".

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari, frumos traseul, foarte frumoase pozele si... foarte curajos :)>- .

Asteptam cu interes continuarea!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Jos cu palaria... Atata amar de traseu cu o motocicleta fara motor!... Puteai macar sa-i lasi cricu'! :D

 

PS: Da fortez o gluma, altfel toata stima din partea mea! :-bd

Share this post


Link to post
Share on other sites

Imi place stilul ăsta de ''cicloturism extrem'' pe care îl abordezi. :)

E nevoie de pregătire fizică și psihică pentru el. Mai ales dacă mergi singur. Aici depinde mult de constructia fiecaruia, turele singur îți permit un anumit nivel de meditație, pe care eu îl văd benefic.

În altă ordine de idei, cred că bicicleta asta, prin geometria și greutatea ei, te dezavantajează mult pe urcări. Si la o tură cu profilul ăsta se simte. Pe coborâre și plat probabil că e imbatabilă, pe teren greu.

Felicitări!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc tuturor pentru aprecieri.

 

@@gibonu

 

O sa detaliez la sfarsit intr-un post de concluzie parerile mele legate de pedalatul singur, ca abia mai inteleg si eu cateva chestii acum cand le astern pe tastatura.

 

@@xemax

 

Da, asa ma zgarcesc uneori, din tot ce e pe tractor tocmai la cric am renuntat. Cricul era pe masura, ce-i drept, avea si el vreo 900g, si chiar si asa tractorul a fost lejer mai greu decat toate bagajele, chiar cu tot cu apa si mancare. Fara cric s-a culcat ca vaca peste tot, in iarba, pe asfalt, pe nisip, pietris, ba o data l-am scapat din mana pe beton de juram ca o sa se crape pamantul acolo unde a lovit cu ghidonul.

 

@@Traveller

 

Asa-i, nu mi-a venit chiar natural o tura de genul asta, a trebuit sa muncesc un pic ca sa o duc la capat, dar despre asta o sa mai vorbesc pe parcurs si mai la coada. 

 

Iar tractorul nu apreciaza urcarile, intr-adevar. Nu pot pedala din picioare, ceea ce inseamna ca urcarile pe drumuri rupte, cum am avut din belsug in tura asta, sunt cel mai mare inamic, fiindca nu pot sa fortez sa trec peste bolovani, sleauri si lemne. Si cum viteza e mai mica decat la o bicicleta normala pe urcare, uneori pur si simplu "se caleaza motorul" in cate un bolovan sau alt obstacol. Urcarile pe asfalt merg mult mai bine, fiindca odata ce am gasit ritmul, pozitia e relaxata si se urca cu foarte putin efort. Viteza e mica, ce-i drept. Coborarile nu pot fi exprimate in cuvinte, indiferent de suprafata.

 

Cat despre stilul de a face un tur, eu nu concep o alta metoda. Am o fascinatie de cand eram mic pentru calatoriile lungi si primejdioase, genul asta de tura e practic implinirea unui vis din copilarie (sigur, nu merg la capatul lumii, dar daca nu vad oameni si masini in jurul meu si sunt pentru prima oara pe drumul ala, mi-e usor sa intretin iluzia si minunarea). Nu aveam ideea unei rute anume, ci calatoria in sine ma atragea. E greu de pus in cuvinte. Cert e ca am mers pe toate tipurile de drumuri, de la autostrada pana la poteca de picior, si cand planuiesc o tura o croiesc instinctiv pe judetene, comunale si drumuri nemarcate, daca nu sunt constrans de vreun obiectiv, de timp, de disponibilitate sau alti factori. Daca ti-ai ales numele de Traveller, presupun ca intelegi cam ce e in capul meu.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu aveam ideea unei rute anume, ci calatoria in sine ma atragea. E greu de pus in cuvinte. Cert e ca am mers pe toate tipurile de drumuri, de la autostrada pana la poteca de picior, si cand planuiesc o tura o croiesc instinctiv pe judetene, comunale si drumuri nemarcate, daca nu sunt constrans de vreun obiectiv, de timp, de disponibilitate sau alti factori

 

Inteleg si apreciez  :). Spor la povestit in continuare, ne-am luat bere si floricele si asteptam!  ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

ne-am luat bere..

Tu măh? 

Fugi că induci lumea în eroare. 

Bere mi-am loat io.

Fără floricele. Tough style. :)

 

 

Glumesc, așteptăm restul poveștii... 

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Revenind la treburi, ar fi interesant sa fac o mica statistica. In prima zi de la punctul de plecare pana la barajul Maneciu am mers pe asfalt, iar de la baraj l-am parasit pana a doua zi in Zizin. Asta inseamna 30km de asfalt si 50 de neasfaltat in prima zi, si pana acum in total.

 

 

Ziua 2 - luni, 15 sept

 

Ma trezesc usor pe la 8. Ma uit pe geam la dambul impadurit de peste drum de pensiune si parca tot nu imi vine sa cred ca sunt pe drum. Cum spuneam, uneori am o fericire stupida, vecina cu naivitatea. Inca mi-e frig, ca venind din cloaca asta de oras care se coace la campie am ramas cu senzatia ca e vara in toata tara. Ma imbrac, imi strang toate bagajele si ma duc jos sa mananc. Gasesc un pic ulcior cu lapte cald, cateva legume si cateva feluri de carne, care in mod surprinzator era gatita, si nu mezeluri. Rad tot, dar imi merg direct la inima niste chiftelute afumate, chiar si reci. Mai stau de vorba cu proprietarul despre drumul de ieri, drumul ce urmeaza, si ce drumuri au mai facut oaspetii care au stat aici. Aud ca se fac sarbatori sus pe platou, si ca urca lumea cu masinile, si dinspre Slon, si dinspre Vama Buzaului. Deja sunt 99% sigur ca as fi izbutit sa urc, dar contra firii mele refuz sa ma mai las macinat de regret. Intorc discutia la drumul ce urmeaza si aflu ca drumul spre Brasov prin Dalghiu e in regula, ca se face cu 4x4, dar ca nu e prea prost.

 

Termin de mancat si vin cu bagajele, sa le pun pe tractor. Asamblez totul, ca e un cosmar de curele si bretele sistemul de bagaje pe care mereu il las pe ultima suta de metri, si fac o mica inspectie tehnica, fiindca ieri am coborat fara nicio rusine din pasul Boncuta, si monoblocul care tine loc de articulatie pentru bascula spate are obiceiul sa se dezfileteze cand ti-e lumea mai draga. Totul e bine pana ajung la roti. La roata din spate vad ca una din spite intra in janta fara sa vad si niplul. Curios. Ma uit mai jos pe spita si vad ca s-a rupt de la cot.

 

20140915_104925_LLS_zpsn10racdh.jpg

 

Ptiu! Toata ziua de ieri, chiar si pe urcari, auzeam bolovani care trozneau janta, spitele si chiar discul de frana din spate, fara sa pricep prea bine cum se intampla asta. Se pare ca unul din bolovani l-am luat bine. Si chiar pe partea cu pinioanele, deci trebuie neaparat la atelier, nu pot sa o fac singur. Stiu ca nu e din cauza drumului sau a greutatii mari, fiindca spitele pe spate sunt nichelate, nu inox, au cel putin 10 ani si le-am plimbat pe multe roti si biciclete si prin conditii foarte vitrege. Zgarcit fiind, nu le-am schimbat, desi erau corodate si stiam ca se pot rupe. Verific roata, dar nu e prea stramba. Janta e o Beretta, inalta, grea si tare, pe care am luat-o de pe un First Bike monstruos al unui amic fiindca sunt innebunit dupa roti mari si jante cu sectiune inalta. M-am chinuit aiurea sa fac roata cu ea, ca nu prea poti sa o strambi sau sa o indrepti din spite, cred ca mergea si cu 4 spite daca o faceam.

 

Iar imi pierd un pic increderea in momentul asta. Hotarasc sa nu merg prin Prejmer, cum era planul initial, ci s-o iau prin Brasov ca sa-mi repar roata. Nu as fi avut timp sa fac roata si sa mai opresc la Prejmer, Harman, Bod, Feldioara si Rotbav. Cu Prejmer am istorie, fiindca am mai fost de 2 ori si de fiecare data am ajuns fix dupa ce se inchisese. Acum nici macar nu mai reusesc sa trec pe acolo, e un blestem. Sau un motiv de revizitare. Meditez cateva minute la posibilele miscari in spatele pensiunii. Atat de preocupat am fost cu tot felul de banalitati, ca mancatul, dormitul, spalatul si spitele rupte ca nici nu am bagat de seama unde sunt.

 

20140915_104603_zpsrsrrucl3.jpg

Padurea imediat in spate

 

20140915_104721_zpsafcy1r1x.jpg

Raul din fundul curtii

 

20140915_104740_zpsa8uqnbxj.jpg

Catelul rezident

 

Buzaul trece chiar prin spatele pensiunii. Ca si in cazul Oltului peste cateva ore, mi se pare interesant cum ma aflu acum in zonele de incipit ale unor ape care au modelat tara asta. Stau si ascult putin glasul domol al Buzaului, imi iau ramas bun de la proprietarul pensiunii si o iau din loc.

 

20140915_111413_LLS_zpsci3giyfj.jpg

 

20140915_112048_zps8xilitga.jpg

Bordei

 

Fac cateva sute de metri, trec podul peste Buzau si fac stanga la bifurcatie catre Dalghiu. O scurta portiune cu pereti mai abrupti, impaduriti, si dupa se deschide o vale nemaipomenita.

 

20140915_112624_HDR_zpseam1rpal.jpg

 

20140915_112727_HDR_zpsbowm3yjt.jpg

 

20140915_113042_zpsjbs8hyix.jpg

 

20140915_113237_zpsvabfhz1i.jpg

Ba mint, batea vantul si pe-aici, dar n-am vrut eu sa-mi amintesc

 

20140915_113258_zpsuqi6xc72.jpg

 

Vremea si locul sunt perfecte pentru pedalat. Pana m-am urnit eu din loc s-a facut 11 jumate si afara nu mai e frig, pe cer sunt cativa nori, cat sa nu fie monoton albastrul, si nici vant nu prea e. Batea cam tare la pensiune, dar aici nu mai bate. Avansez fara prea mare graba, bucurandu-ma de caldura, de verdeata, de mirosuri, de sunete.

 

20140915_113437_zpsgfnbzox1.jpg

 

20140915_114031_HDR_zpspwyapgym.jpg

Localnici vazandu-si de treburi

 

20140915_114814_HDR_zpsts7vr334.jpg

 

Dau si peste 2-3 pensiuni trantite aiurea in mijlocul drumului. Nu le pozez, ca ma enervez degeaba. Nu apare vreo urma pe imaginile satelitare, care nu au mai mult de 2 ani, deci baietii s-au miscat repejor. 

 

20140915_115155_zpsxno4xn7c.jpg

Drum de-a lungul Paraului Sasului, alternativa la drumul prin Pasul Zizin prin care aveam de gand sa merg

 

20140915_115200_HDR_zpscw1bajjd.jpg

Drumul stanga, spre Dalghiu, peste parau

 

20140915_115810_HDR_zpscwcd1kie.jpg

Muntele Dungu, capat de perspectiva

 

20140915_120417_HDR_zpsthh6zf5y.jpg

O doamna, foarte fotogenica de altfel, fu de acord sa imi pozeze. Dungu s-a incapatanat sa stea in umbra, si a iesit la soare cand am intrat eu in padure. Pai asa faci bre? Lasa ca a iesit contrastul mai bun in poze.

Edited by sandulea
  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2 continuata

 

20140915_121155_HDR_zpssou8zu0r.jpg

In Dalghiu, conform listei cu monumente, este un vechi post vamal. Nu l-am gasit, si nici oameni n-am vazut de altfel.

 

20140915_121420_HDR_zpsjv7bueq4.jpg

Urcand spre Poiana Dalghiu.

 

20140915_121427_HDR_zpsdwftnzzm.jpg

De sus se vedeau cam toate casele din sat. Si erau o groaza.

 

20140915_121510_HDR_zpsuivpt82k.jpg

 

20140915_121828_HDR_zpsn2u7lluo.jpg

S-a-ngalbenit cand a vazut pe ce merg eu.

 

Urcarea e lejera si constanta. Cand vazusem serpentine pe harta ma asteptam sa fie ceva greu, dar a mers facuta in regim de cascat gura. Era rau daca era mai grea ca batea soarele pe partea asta si eram complet expus. Daca jos batea vantul, aici incepusem sa ma cam incing. Mai urc ceva si ajung la Poiana Dalghiu, sau cel putin asa cred. De urcat nu se mai urca, dar poiana asta e doar o limba de iarba in padure. Pozez totusi, sa stiu ca am bifat-o si pe asta, si ma intind putin sa ma racoresc la umbra lizierei. Cu ocazia asta rearanjez si aparatoarea de spate, pe care am dat-o jos la pensiune, ca sa nu imi mai bat capul cu ea, si am prins-o pe geanta cu banda elastica. Tot zdranganea si aici, ea si cu spitele ei de metal cu care se prinde, dar am dat o groaza de bani pe ea si nu imi venea sa o las in urma. Incep apoi coborarea spre Zizin.

 

20140915_122107_HDR_zpsyyxwo2gi.jpg

 

20140915_122825_zpsilpnrob2.jpg

 

20140915_123347_HDR_zpsiqgx2b8l.jpg

Poiana Dalghiu

 

Coborarea, ca asa e frumos, e prin padure, cu serpentine, nisip, balti, pietris si cativa bolovani aruncati, cat sa nu te plictisesti. Numai bine de distractie. Parca imi ia Dumnezeu mintile, uit intentionat de spita spate care zdrangane inspaimantata si las tractorul sa rupa drumul la vale. 

 

20140915_123704_HDR_zps6mwpaj6a.jpg

Coborare!

 

Pe partea asta, umbra si frig, dar nu conteaza, mereu e distractiv sa cobor cu utilajul asta. Dupa o coborare mult mai lunga decat as fi crezut, ajung pe cursul Zizinului si valea se mai aplatizeaza un pic. Ma incalzesc si ma gandesc ca acum urmeaza una din cele mai anoste parti ale drumului, prin si pe langa Brasov, punctata de cateva biserici fortificate. Ma gandesc cum sa fac cu roata si hotarasc sa ma duc sa mananc ceva in Brasov in timp ce las bicicleta sa-mi faca respitarea.

 

20140915_125655_HDR_zpssamntewf.jpg

Tractorul pe pod

 

20140915_125707_HDR_zpsvajyq0bc.jpg

Valea Zizinului

 

20140915_125717_HDR_zpsvzr0umui.jpg

 

20140915_131305_HDR_zpshv0wfpqr.jpg

Destul de lunga valea

 

20140915_131317_HDR_zpstcnklakb.jpg

Deja nu se mai vad munti sau dealuri mai departe

 

In afara de 1 camion si vreo 2 ciobani de partea cealalta a raului n-am vazut activitate pe toata valea. Numai bine, fiindca stiam ce ma asteapta 20 de km mai incolo. Intr-un final dealurile se farama de tot in stanga si in dreapta si in fata apare Zizin. Ratez drumul care trece raul si merge pe stanga, pe langa sat, si intru in sat. Dupa 10 metri imi dau seama ca satul e plin de tigani. E prima zi de scoala, dar pe ulita sunt numai copii care bat mingea. Mai departe vad si cativa care arata a scolari. Mai merg ceva, trec de vreo 2 carute si ajung la asfalt. Slava Domnului, ca tare nu-mi place cand sunt luat prin surprindere asa, nu stiam cat de lung e satul, incotro trebuie sa o iau dupa el, si nici ca ma opream sau scoteam telefonul acolo intre magraoni. Vad indicator catre Tarlungeni, trec prin Tarlungeni, apoi indicator catre Sacele si catre Brasov. Pornesc spre Brasov, merg un pic sa ies din zona de sat si opresc sa caut pe net ateliere de biciclete, sa nu ma invart aiurea prin oras.

 

20140915_133749_HDR_zpspodmqeg0.jpg

Muntii Barsei si Postavaru, si Sacele turtit acolo sub ei.

 

 

 
  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - Marti, 16 septembrie

 

Dupa o zi frustranta, cu invarteli, mult drum pe asfalt si trafic mult, m-am culcat cu gandul ca urmeaza o zi interesanta, cu doua obiective pe care asteptam de mai bine de un an sa le vizitez. Nu stiu cum anume, dar am reusit sa dorm foarte bine. Eu in general sunt cam pretentios la somn, nu pot sa dorm decat pe burta, cel mult pe o parte, nu trebuie sa fie zgomote, lumini (folosesc dopuri de urechi), iar noptile la cort nu sunt cele mai placute amintiri ale mele. O fi dormitul pe pamant, in iarba, care mereu imi da un sentiment de liniste si de siguranta, o fi fost pozitia foarte buna, o fi fost oboseala si masa de seara frugala (o punga de alune), cert e ca am dormit mult mai bine decat ma asteptam, iar faptul ca m-am invartit cam o ora sa gasesc locul bun, care nu se vede nici din drum, nici din sat, nu e nici prea aproape de padure, nici de rapa, nici in mijlocul campului, nici in panta, s-a simtit intr-o pozitie buna in cort.

 

Doar doua probleme am avut: calea ferata, pe care o urmam din Brasov, si avea sa ma insoteasca pana la Rupea, si frigul. La vreo jumatate de ora dupa ce am pus in sfarsit cortul, am inceput sa aud un uruit grav, prelung si violent, intai in departare, pe urma din ce in ce mai tare si mai tare, pana cand incepuse sa ma acopere usor cand vorbeam cu voce tare. Cand ma uit afara, venea un marfar dinspre Brasov. Nu mi-a venit sa cred, si inca ma mira, cat de puternic putea sa rasune in valea aia cand trecea cate un tren, in special marfarele. Brusc, sa locuiesti in Ormenis, care arata nemaipomenit de pe sus, invaluit intr-o ceata subtire, sub un deal, mi s-a parut ceva ingrozitor, la cate trenuri trec pe acolo zilnic. 

 

Frigul a fost oarecum o surpriza. Desi in seara anterioara, in Vama Buzaului, mi se paruse foarte frig, era la munte si era o zona predispusa frigului, iar eu eram venit din Bucuresti, unde inca dormeam cu geamul deschis. Aici noaptea a inceput bine, fiind inca incalzit de pe bicicleta, si pana sa ma culc a fost bine. Pe parcursul serii am tot pus haine pe mine, pana cand la un moment dat n-am mai avut ce. Am pus si hainele de ploaie pe mine mai spre dimineata, fiindca niciuna din tehnicile mele de incalzire nu functiona (mie imi place sa dorm in frig in general). Stiam ca as putea avea probleme cu frigul, fiindca sacul de dormit e unul sintetic, ultralight, de vara, de la Decathlon, iar ca haine groase nu aveam decat un polar subtire luat la reducere si o pereche de sosete de neopren pentru scufundari. In rest aveam de gand sa variez numarul de straturi cu camasile si pantalonii pe care ii aveam la mine, plus o bluza subtire cu maneca lunga si un tricou usor, ca sa raman la o temperatura confortabila. Ei, am aflat ca toamna in Ardeal nu-i ca la campie.

 

 

Cu trenuri si frig, m-am trezit totusi dupa un somn bun dimineata. Mi-am strans toate lucrurile, am mancat si m-am pregatit de plecare. Eram la vreo 500m de sat, fix pe un drum de caruta, si nu la mult timp dupa ce m-am trezit incepusera si oamenii sa umble pe campuri pe langa sat. Mai dau o tura prin jur si o iau din loc.

 

20140916_072045_HDR_zpsjffibfwg.jpg

Rasaritul deasupra vaii Oltului

 

20140916_074813_HDR_zpslwd6zdbp.jpg

Oltul, calea ferata si dealul antifonat

 

20140916_074832_HDR_zpsmubl1ca1.jpg

Ormenisul dimineata

 

20140916_075141_zps09ticvkc.jpg

Frig (poza e stramba ca am pus telefonul in pom)

 

20140916_093156_zpshdeaxm0c.jpg

Dealul care m-a gazduit in noaptea dinainte

 

Cobor dealul si ajung repede in Ormenis. Cum vedeam si de sus si cum vazusem ca e din Maierus incoace, era si aici plin de tigani. Opresc la un magazin, fix langa sectia de politie, asa ca nu am emotii cand imi las tractorul afara, fara sa il mai leg. Deja mi se parea un gest ostentativ si mai mare bataia de cap sa fac asta. Dupa Ormenis vine Augustin, unde dintr-o data se vad schimbari majore, si desi inca sunt in judetul Brasov si se vorbea ungureste pe strazi din Maierus, abia din Augustin, unde casele sasesti erau mult mai rare si erau mai multe case de lemn, am inceput sa simt ca sunt in Covasna. Si casele astea de lemn sunt cele mai mici pe care le-am vazut, si nu cate una razleata, ci toate erau la fel, mici, patrate, cu latura de maxim 4m, de lemn, cu acoperis in doua ape. Aici a fost unul din cele cateva locuri din toata tura in care am simtit ca saracia e apasatoare, sufocanta chiar. Niciodata nu ma simt bine cand pedalez prin asemenea locuri, ca ma gandesc cati bani am dat pe piesele de pe bicicleta pe care merg, chiar si la mana a doua, la ce am acasa, la care sunt perspectivele mele si care sunt perspectivele oamenilor printre care trec. 

 

20140916_095311_HDR_zpshjdeol3b.jpg

Asfaltul incepe sa dispara pe alocuri, semn bun pentru mine

 

20140916_101430_zpstojve9fi.jpg

Una din casele din Augustin

 

Ies din sat si ma indrept catre unul din punctele de interes ale turei: defileul Oltului de la Racos, unde se despart Muntii Persani la sud de Muntii Varghisului, la nord. Cu Google nu mi-era clar daca e drum pe stanga sau pe dreapta, cat e circulabil, sau in ce stare e, si nici pe net nu gasisem informatii prea multe, asa ca eram nerabdator sa vad ce gasesc. Asfaltul a disparut imediat, semn ca drumul, daca mai continua, nu va fi prea circulat. Nu merg mai mult de 500m ca incep sa prind din urma niste carute. Arunc un ochi in ele de la departare. Brusc nu imi mai place prea mult situatia. Drumul nu mai are nicio asezare pana la Racos, e cam pustiu si izolat, iar oamenii astia e clar ce fac. Maxi taxiurile spre Brasov s-au dus deja, deci toti care au ramas fie muncesc campul, fie nu muncesc deloc, iar cei care intra cu caruta in padure sigur se duc la furat de lemn. Preferand sa nu am interactiuni cu ei, trag sub un copac intr-o poienita, inainte sa inceapa sa urce drumul, ca sa astept sa iasa de pe drum carutasii si sa intre in padure. Cat mananc ceva si incerc sa imi ung arcurile de la sa, care au inceput sa scartaie, mai trece o caruta. Ma resemnez cu gandul ca trebuie sa astept sa se departeze si asta. Pe urma mai trece una. Si inca una. Si inca una. Cam dupa a zecea caruta am incetat sa mai tin socoteala. Mi-am dat seama ca autobuzele alea pleaca cam goale din satele astea, ca aparent are lumea ce face pe aici. Decid ca totusi nu are ce sa se intample asa rau si plec mai departe.

 

20140916_101638_zpsntf1aiif.jpg

in Augustin mai sunt si gospodari

 

20140916_1024040_zpsfydli9hw.jpg

mergand catre defileu

 

20140916_102936_zpstm6oi3hh.jpg

 

20140916_103116_zpspkcdxfuf.jpg

 

20140916_103448_HDR_zpsovmvrfun.jpg

loc de oprit si numarat carute

 

20140916_105708_HDR_zpsayy4nnjy.jpg

munte al carui nume nu-l gasesc, si care m-a urmarit cu privirea prin tot defileul

 

 

Nu merg mult si dau peste un cioban intr-una din poienile dintre dealuri. Il intreb daca merge drumul pana la Racos, si daca e bun. Ciobanul, care arata ca multi ciobani de la noi, scoate din buzunar un telefon si zice-n el "Stai ma asa", si imi spune ca e bun drumul. Ii multumesc, si cand dau sa plec, spune iar in telefon "nu-i nimic ma". Deja incep sa ma simt un pic ca in Vestul Salbatic aici: ciobanul tine de sase cat timp in padure e o hoarda de hoti care fura carute de lemn, si e intr-atat de bine pus la punct sistemul incat comunicarea e constanta, fie au apelul deschis pe telefon, fie era statie, nu telefon, si n-am vazut bine, desi nu era foarte aproape padurea unde activau ei de poienita in care era ciobanul. Cert e ca din punctul asta am hotarat sa fac pe nerodul, ca am vazut ca a mers la cioban, si m-am gandit ca in padure oamenii o sa fie mai ocupati cu altele si n-o sa stea la discutii cu unul care pare naiv si poate usor nebun.

 

Mai merg ceva prin padure, pana cand a inceput sa se stranga valea, si sa se apropie Oltul de drum. Toate ramificatiile laterale s-au dus, carutasi n-am intalnit, si rasuflu un pic usurat, gandindu-ma ca au intrat toti in padure si ca nu voi mai intalni niciunul mai departe. Ma linistesc si incep sa ma bucur de drum. Pe marginea lui vad stalpisori de beton care tineau un parapet, si incepe sa mi se para ca drumul asta a fost facut in timpul comunismului, si ca a vazut vremuri mult mai bune. Valea se tot strange si ajung la o mica zona de defileu, ingusta, cu pereti verticali de piatra. Mi se pare superba portiunea, o Vale a Oltului in miniatura, la propriu si la figurat, parca anume croita ca sa fie parcursa cu bicicleta. Deja nu ma mai grabesc, drumul e frumos, pustiu, si nu mai simt nicio amenintare. Din pacate defileul nu tine mult, si portiunea stancoasa se pierde din nou de partea cealalta, coborand catre poienite pe malul apei. Pe aici apar din nou semne nefericite: ramificatii in stanga si in dreapta, urme prin jur, busteni la marginea drumului. Dau de o caruta, chiar prima pe care am vazut-o dupa Augustin. Asadar ei treceau de defileu, nu taiau padurea de langa sat. Ce-i drept, aici nici nu mai sunt pantele impadurite atat de abrupte. Ii salut, trec fara probleme si ma gandesc ca iar mi se face frica degeaba. La fel se intampla cu inca cateva carute, pana cand ies din zona de taiat lemne si dau de stane, unde incep sa am de furca cu cainii. La 2 ciobanesti mai insistenti am avut nevoie de ajutorul stapanului, ca incercau in mod agresiv sa ma inconjoare, si a trecut multa vreme de cand am mai vazut caini atat de hotarati sa ma doboare. Dupa stane a urmat o ultima urcare pe Persani inainte de Poiana Marului, pe care am facut-o cam in goana, fiindca din spate venea un camion care claxona sporadic si nu intelegeam de ce, dar nici n-aveam de gand sa il las sa ma prinda din urma. Nu stiu ce cara el, dar am reusit sa-l pierd pe urcare. Am tras cateva poze de sus si am inceput sa cobor catre Racos.

 

20140916_110035_zps4urixro7.jpg

drum linistit

 

20140916_110222_zps2qskp8ef.jpg

Oltul apropiindu-se de drum

 

20140916_110353_zpstywjl5c7.jpg

 

20140916_110538_HDR_zpsp1szzhqn.jpg

 

20140916_110559_HDR_zpsv0ubyyem.jpg

piatra

 

20140916_110915_HDR_zpslnxtmuuh.jpg

ultimul colt de defileu

 

 

 

 

 

 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 continuata

 

 

20140916_111226_HDR_zpsbuiho4cd.jpg

copaci taiati

 

20140916_111551_HDR_zpsardhm4bd.jpg

dupa indicator nu am mai vazut lemne taiate

 

20140916_111640_HDR_zpskgaygdg7.jpg

pasuni mancate recent

 

20140916_111742_HDR_zps25ziwmvz.jpg

Din nou muntele fara nume

 

20140916_111951_HDR_zpsvp90owjj.jpg

Oltul, eliberat din stransoarea defileului, respira usurat

 

20140916_111959_HDR_zpsqd1pyjet.jpg

ultimele padurici inainte de sat

 

20140916_112858_HDR_zpssmjgwau6.jpg

urcarea inainte de sat, ultimul ciot de piatra

 

20140916_113352_HDR_zpssoitngif.jpg

capatul Persanilor

 

20140916_113443_HDR_zpsqwcwhlzp.jpg

Urcare un pic cam abrupta

 

S-a rarit padurea si am intrat din nou in civilizatie. In stanga, dincolo de apa, deasupra Racosului, se vedea o cetatuie rosie, motul din mijlocul cosului vulcanului. Eram foarte bucuros si entuziasmat ca dupa ce am ratat mai multe obiective luni acum le bifam unul dupa altul. Satul se mai intinde cu cateva case si pe malul stang al raului, ceea ce nu vazusem de pe Google. Ma opresc sa mai iau un pic de apa si vad un pod suspendat pe cabluri care trece raul catre centrul satului. Nici de asta nu stiam, fiindca pe satelit nu se vedea aproape deloc. Am ceva frica de inaltimi, iar podul se balanganea, scartaia si ce scria pe el nu era prea incurajator, dar in spiritul aventurii am hotarat sa-l traversez. Eram prea ingrozit ca sa ma opresc pe pod sa fac poze, si pe parcurs imi si faceam scenarii despre ce voi face in cazul in care se rupe podul. Am trecut totusi fara probleme, am traversat gara si toate liniile de tren si dupa un mic urcus extrem de abrupt si de sucit in spatele unei cladiri, pe care a trebuit sa trag tractorul in sus ca pe un ranit pe targa, am ajuns in sat.

 

20140916_113758_HDR_zpsmyd2zdcm.jpg

ultimele colturi ale Persanilor, lasate in urma

 

20140916_113850_HDR_zps4jmfwizu.jpg

Tractorul in elementul lui

 

20140916_114434_HDR_zpskw2g8zon.jpg

Drumul se aplatizeaza

20140916_115551_HDR_zpsb9cvh4yq.jpg

Podul pe cabluri spre Racos. acolo scrie "Pericol de prabusire"

 

20140916_115748_HDR_zps2ny0hevv.jpg

Oltul la Racos, privind spre defileu

 

20140916_115756_HDR_zpsolhtqfbi.jpg

inapoi pe pod

 

20140916_115829_zpsg0xwlrk9.jpg

Un vrej care crestea pe capatul podului si facea niste chestii tepoase 

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 continuata

 

Din Racos urca un drum pana in cosul vulcanului. L-am gresit la un moment dat, taind drumul pe o poteca, avand senzatia ca se ajunge repede. Nu se putea pedala, am impins la tractor, si cand ajung sus vad ca doar am taiat o curba, si ca mai am de urcat. Vad alta poteca si urc si pe ea, cu aceeasi impresie, si treaba asta se repeta de 3 ori. Totusi, chiar si impingand la tractor, am ajuns mai repede decat unii cu o masina de Brasov care urcasera normal pe drum.

 

Dupa cele cateva urcusuri atat de abrupte ca nu se vedea vulcanul de ele, ajung sus la cateva zeci de metri de spartura de intrare. Pozele vazute pe net nu prea au legatura cu realitatea, vulcanul e pur si simplu inselator de mare. Ma tot apropiam si parea sa se tot mareasca. Ajung la intrare, unde sunt cativa bolovani trasi ca sa nu se intre cu masina. Trec usor si avansez cativa metri, cand in spate aud ca au ajuns cei cu masina de Brasov. "Ia impinge ma si tu bolovanul asta, ca sa intram cu masina", aud din spate. Vazand in poze, ai zice ca era o gluma, dar oamenii vorbeau serios, si dupa cateva opinteli s-au convins ca nu se poate, si au intrat pe jos. 

 

Nu aveam de gand sa ma plimb si sa ma uit in jur auzind comentarii destepte in spate, asa ca am luat-o inainte. Primul contact cu vulcanul a fost foarte interesant: toata suprafata e piatra ponce in diferite granulatii, de la piatra cat capul omului la nisip. Desi e mai grea decat piatra ponce gasita in alte locuri, sa mergi pe piatra aia cu bicicleta era straniu. Ca pe pietris, nu prea aveam tractiune, mai ales cu roata spate, cu cauciuc lis, doar ca problema era exacerbata. Pietrele alea, usoare, se invarteau sub roata, se dadeau la o parte, coborau odata cu mine, de parca mergeam pe bulgari de gheata. Nu doar ca arata ca pe Marte, dar cu drumul in coborare, pe suprafata aia de pietre ascutite, taioase, rosii, dar foarte usoare, parca si mergeam pe un Marte la inceputul teraformarii, cu cativa boscheti din loc in loc, si in rest pustiu si tacut. Tractorul cobora foarte usor, derapand la cea mai usoara apasare de frana. Drumul continua in vulcan, si dupa fiecare curba aveam senzatia ca ajungeam pe fund, dar drumul continua sa coboare. Intr-un final vad ca pasagerii masinii de Brasov au luat-o in alta parte si mi-am ales un platouas unde m-am oprit la umbra pentru masa de pranz.

 

20140916_120731_zpstxdzikpc.jpg

Scurtatura spre vulcan, prima din 3

 

20140916_121508_HDR_zpsyodueef6.jpg

Tractorul la portile Planetei Rosii

 

20140916_121551_HDR_zpspvrirucu.jpg

Motzul central si antenele de pe marginea craterului, de care nu stiam pana sa ajung, credeam ca zona e un pic mai salbatica

 

20140916_121651_HDR_zps86pstrww.jpg

tot felul de culori

 

20140916_121856_HDR_zpsyydto4cc.jpg

 

20140916_122045_HDR_zpscztqmvl0.jpg

Tractorul in alta lume

 

20140916_122055_HDR_zpszvd2ptav.jpg

catre fundul craterului

 

20140916_122649_HDR_zpsvqcpayj0.jpg

inapoi catre iesire

 

20140916_130325_HDR_zps4bsemx5b.jpg

Regret ca nu am coborat cu tractorul pana jos, ca sa se citeasca mai bine dimensiunile, era de-a dreptul impresionant

 

20140916_130332_HDR_zps5soiqwfd.jpg

In spartura aia, prin care se vede padurea mai departe, s-au urcat la un moment dat cei veniti cu masina. Gesticulau, se miscau, si se vedea clar ca vorbeau si stricau unii la altii. Era ceva distanta pana acolo, dar nu foarte mare, cert e ca nu se auzea absolut NIMIC. Piatra aia era un era un fonoabsorbant si fonoizolator incredibil. De altfel, tot timpul cat am stat acolo, nu am auzit decat vreo 3 adieri de vant, si un avion care zbura mai jos. In stanga, langa drum, se vede o mica pata alba. Acolo era culcat tractorul.

 

 

 

Am stat cam o ora si ceva dupa ce am mancat, culcat pe pietre, in linistea aia deplina, uitandu-ma la toate formatiunile de pietre si culorile. Galben, negru, verde, albastru, si desigur omniprezentul rosu. De unde eram nu se mai vedeau deloc dealurile din jur, si iluzia era perfecta. La un moment dat vad cu coada ochiului cativa oameni, coborand si ei pe drum catre centru. Atunci imi amintesc ca nu sunt singur pe lume si ma ridic, ma scutur un pic de praful rosiatic, dar nu prea mult, sa pastrez un pic cu mine, aleg doua pietre pe care sa le iau cu mine si o iau din loc. Cand sa plec am trecut la vreo 10m de noii veniti, si nu ii auzeam vorbind intre ei. 

 

20140916_131130_HDR_zpshsyy7cdh.jpg

Aici am simtit lipsa celuilalt telefon al meu, lasat acasa, care face poze 3d. Nu se intelege, dar eram sus, la intrarea in vulcan, de partea cealalta a drumului, iar tractorul era sprijinit de un copacel care crestea fix din muchia unei prapastii de vreo 15m. Jos, in prapastie, cresteau braduti de 3-5m

 

20140916_131155_zpso5v7cl3x.jpg

incercare nereusita de a prinde diferenta de nivel. Deja tremurau chilotii pe mine in punctul asta, nu stiu de ce mi se paruse o idee buna sa sprijin vehiculul meu de un boschet pe marginea unei prapastii, cred ca alea 2 croissante mancate nu fusesera suficiente sa alimenteze si creierul.

 

20140916_131140_HDR_zpsmsiyczha.jpg

varful vulcanului, care se ridica din crater, o formatiune a carei geneza nu prea am inteles-o, poate ne lumineaza un geolog daca e printre noi

 

20140916_131229_HDR_zpshzxry006.jpg

Straturi multicolore

 

20140916_131418_HDR_zpsot1ofudj.jpg

Tractorul, inapoi pe Terra, si un vehicul de-al bastinasilor

 

20140916_131641_HDR_zpsugi3xbeq.jpg

O ultima privire inapoi, de pe buza craterului

 

20140916_131553_HDR_zpswvu5ihij.jpg

drumul de acces si carierele de pe malul stang al Oltului

 

20140916_131719_HDR_zpsmaxqh3iw.jpg

o parte din Racos, vazut de sus

Edited by sandulea
  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 continuata

 

Am urcat, nu fara dificultate, pana la drumul de acces, fiindca alunecam intr-una de fiecare data cand apasam mai tare pe pedala. Cu regret am parasit locul asta unic si m-am indreptat catre centrul satului, unde ma astepta castelul Sukosd-Bethlen. Dupa o scurta oprire la o fantana, intru in curtea castelului, si dupa ce citesc o vreme panourile de la intrarea in complex, caut sa intru si in incinta. De pe net aflasem ca nu se viziteaza, asa ca nu aveam asteptari prea mari. Ajung la poarta si vad un numar de telefon. Sun la el, nu raspunde nimeni. Sprijin tractorul de un copac si ma plimb prin curte, admirand complexul, si mai sun o data. Iar nu raspunde nimeni. Ma multumesc cu informatiile de pe panou si plec.

 

20140916_132751_zpsqtxfwcmy.jpg

Ulita in Racos

 

20140916_132803_zpsp83ah8uz.jpg

la adapat

 

20140916_132820_zpsnvgvmfus.jpg

din nou case de lemn

 

20140916_133333_HDR_zpsl8ds54sl.jpg

castelul

 

20140916_133534_zpsqyvan9kx.jpg

curtea

 

20140916_134116_HDR_zps87f70jks.jpg

un mic aranjament facut cu fragmente din coloanele de bazalt din cariera, la care nu am mers

 

20140916_134138_HDR_zpsqluj7uas.jpg

 

20140916_134329_HDR_zps5doo1lwz.jpg

case in Racos

 

Acum deja eram pe asfalt, si cel putin pana la Rupea urma o parte de drum neinteresanta si partial parcursa cu alta ocazie. Am urmat Oltul pana am iesit din sat, si odata ce am iesit din localitate parca s-a intetit si traficul. Pana am ajuns in E60 nu m-am oprit, pe urma din Rupea Gara am facut stanga si am rasuflat usurat cand am iesit de pe european si am intrat din nou pe judetene, si in fata vedeam dealurile pe care, de si le-am parcurs doar o data, imi erau atat de familiare. Eu traversasem Oltul la Racos, dar abia acum, dupa Rupea, simteam ca am intrat in sfarsit in Podisul Hartibaciului, in care, conform calculelor mele, aveam sa petrec fix 2 zile. Stiam ca in timpul asta voi fi doar pe judetene si comunale, traficul va fi nesemnificativ, oamenii civilizati, si locurile curate si frumoase. Pe nesimtite iesisem din zona verde din vestul jud. Brasov si ajunsesem din nou in dealurile aurii, fix cum le tineam minte de acum 3 ani. In contrast, data trecuta, cand am mers pe E60, dupa ce am trecut Persanii si am iesit din padure am intrat brusc in uscaciunea podisului, si mi se paruse chiar ciudata la momentul respectiv tranzitia asta brusca. 

 

20140916_135143_HDR_zps1tbhntm1.jpg

Unele cladiri CFR sunt surprinzator de frumoase

 

20140916_135800_HDR_zpsdoia6lnb.jpg

imi iau ramas bun de la Persani pentru urmatoarele doua zile

 

Urmez drumul, un judetean care incepe sa se strice usor, spre bucuria mea, si ajung in Ungra. Saracie, drumuri mai stricate. Cativa oameni sunt in fata portii unei case, amesteca niste beton. Opresc si-i intreb despre biserica. Imi zic ca nu se poate vizita, si incep sa ma intrebe unde ma duc, ce-i cu bicicleta, cu bagajele. Incep sa devina insistenti, si cand ma intreaba si de bani, imi iau la revedere si ma duc. Ei ar mai sta de vorba, dar deja nu sunt sigur de intentiile lor. Dupa ce plec, cand ma uit in spate vad pe unul ca intra in curte. Mi se pare suspect, dar refuz sa ma mai alarmez degeaba si imi vad de drum. Renunt totusi sa mai urc pe o ulita pana la biserica, dar dupa ce hotarasc asta incep sa regret. Dupa ce trec de prima curba, vad ca e plin de tigani pe ulita. Parca nu imi aminteam sa fie asa zona. Dispar si regretele ca nu ma mai duc la biserica si merg mai departe. Copiii incep sa strige si sa alerge dupa mine, dar dupa o patanie in Tanganu, langa Bucuresti, nu pun botul si zambesc, fac cu mana, dar merg repede si hotarat. Incep sa imi inchipui cum ar fi sa fie toata zona asa, dupa ce m-am bucurat atata vreme ca plec din sanul nesimtirii si tiganiei, sa ajung din lac in put. Imi sterg repede gandul din minte. Doar sunt la o aruncatura de bat de Agnita, Sighisoara, si... Si mai ce? Incep sa imi amintesc. Homorod, Bradeni, Apold, Saes, Barghis, Richis, Biertan... Imi dau seama, uitandu-ma la fetele tuciurii din jur, ca aveam o amintire deformata. De fapt erau multi tigani si atunci, si sunt probabil in satele astea de foarte multa vreme. Nu sunt ca aia de pe langa Bucuresti, inca n-a pus niciunul mana pe mine, dar chiar si cu amintirea mea mult mai romantica, nu tin minte sa fi fost asa de insistenti. Poate ca anii astia nu au fost foarte usori pentru cei din zona.

 

20140916_141035_HDR_zpsfs6pvqyv.jpg

Drumul spre Ungra

 

20140916_142309_HDR_zpseiq1vl8r.jpg

 

20140916_142446_HDR_zpszq5sbp2h.jpg

 

20140916_142920_HDR_zpsafvt4vcm.jpg

 

20140916_143021_zpszvdqtmlf.jpg

 

20140916_143549_HDR_zpsmgbbwjz0.jpg

asfaltul dispare dupa colt, spre surprinderea mea

 

20140916_143632_HDR_zpsocxkjsvr.jpg

aproape ca m-a pacalit, deja ma vedeam intors in timp, in fata atelierului unui rotar. As fi fost foarte tentat sa-mi schimb rotile cu ceva mai interesant.

 

Dupa Ungra m-am bucurat o perioada de singuratate. Ma resemnasem cu gandul ca nu voi putea sa vizitez bisericile in toate satele si eram hotarat sa ma bucur de drum unde puteam. Asfaltul disparuse si eram din nou singur cu Oltul, ca in prima parte a zilei, iar pana in Crihalma mai aveam ceva de mers. Oricum, dupa o zi de munte si o zi mai lunga decat planuisem,  si mult mai frustranta, acum aveam de gand sa opresc un pic mai devreme, si sa ma pot opri fara sa ma grabesc.

 

20140916_144231_HDR_zpsna51xtcf.jpg

 

20140916_145717_HDR_zpsbzelgjge.jpg

 

20140916_150018_HDR_zpss7ha0skw.jpg

 

 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - miercuri, 17 septembrie

 

Dupa ce s-a oprit vantul seara, am dormit neintors. Locul de cort era perfect, chiar daca era fix intre 2 copaci, nu era nicio denivelare, niciun glod, nicio pietricica, nimic. Tot a fost frig, dar am fost pregatit, de data asta m-am incaltat cu ciorapii de neopren si nu mi-a mai fost absolut deloc rece la picioare.

 

Dimineata m-am trezit tot la rasarit, dar era prea frig, si trebuia sa fac cumparaturi de dimineata si nu stiam cand deschid magazinele in sat, asa ca am mai lenevit ceva. Am mancat, am mai facut o plimbarica, cateva poze, si dupa ce am auzit masini si oameni suspect de aproape, de parca erau in padure, cateva zeci de metri mai jos, spre Cobor, mi-am strans totul si m-am urnit din loc. 

 

20140917_085206_HDR_zpsjlsm3cqu.jpg

Felmer de dimineata. In sfarsit se stinsese focul care fumegase de cand am venit pana noaptea tarziu in ziua precedenta

 

20140917_085156_zps23bnzbtg.jpg

iar incepuse sa cante drujba din padure, la mai putin de o ora dupa rasarit

 

20140917_101302_HDR_zpsl0lvmq9z.jpg

Serpentine, coborare, suprafata de drum perfecta pentru tractor

 

20140917_101309_HDR_zpsvpq98zmc.jpg

Sectiune prin istoria podisului

 

20140917_101356_HDR_zpsgh9uuj2t.jpg

Satul apropiindu-se

 

20140917_101549_HDR_zpsnzcsfrpn.jpg

 

20140917_101601_HDR_zps2d1ofw1k.jpg

 

20140917_101658_HDR_zpshfpwg3ka.jpg

 

20140917_101708_HDR_zps2t7ws4q9.jpg

Biserica era ruinata, si nevizitabila, si cadra perfect cu restul satului, la fel de trist si parasit

 

20140917_101714_HDR_zps6uyp6mk7.jpg

 

20140917_101726_HDR_zpsu9izjd0q.jpg

 

 

Nu inceteze sa ma mire cum ma apropii de centrul tarii, dar simt ca ma departez de civilizatie. Nu am mai vazut orase de 2 zile, ci doar sate marunte, am iesit de pe asfalt cu zeci de km in urma, si la cum arata drumul si satele am senzatia ca urmeaza colibele de lemn si ca in curand vor disparea si asezarile, si drumurile. Felmer se termina repede, fara magazine, fara sa vad mai mult de 3 oameni pe ulite, si ma gasesc din nou singur pe drum, cu pietrele rasnind sub roti. Cum deja m-am obisnuit, insa, iluzia izolarii dispare dupa cativa km, cand ajung la intersectia cu DJ104D, drum asfaltat, in stare buna, si circulat. O iau spre nord si dupa cateva curbe zaresc turla bisericii din Soars, si fac stanga catre sat.

 

Soars e mai mare, cu drum asfaltat, si gasesc repede un magazin, unde fac aprovizionarea. Opresc si la o fantana sa-mi umplu sticlele, si o batrana ma lasa sa umplu inaintea ei. Vad ca si aici debitul e foarte mic, si stau o groaza sa strang 2L de apa, dar doamna insista sa ma lase pe mine inainte. Aici, spre deosebire de Vama Buzaului, nu a plouat prea recent, aflu. Dupa ce umplu in sfarsit sticlele, ma indrept catre biserica. Intru printr-un gang, in curtea scolii, si caut intrarea, dar nu o vad. Arata si ea cam rau, dar nu la fel ca biserica din Felmer. In timp ce ma invart, cautand o intrare, aud din spate copii. Imi aduc aminte ca tocmai a inceput scoala, iar copiii cu siguranta nu au chef de studiu, la 3 zile de la inceputul unei noi clase. Profesorul ii struneste repede, si pana apuc sa il intreb ceva, sau macar sa imi dau seama unde era clasa, inchide geamul. Ma uit mai bine in jur si vad ca nu comunica curtea bisericii cu cea a scolii. Nu vad niciun semn sau date de contact pe biserica, asa ca pana la urma plec mai departe.

 

20140917_104123_HDR_zps9fx9vsuq.jpg

Din nou pe asfalt

 

20140917_104640_HDR_zpspm0qgmii.jpg

 

20140917_110241_HDR_zpswkz3ju3o.jpg

Scoala si biserica

 

20140917_110416_HDR_zpsprdu6avb.jpg

 

20140917_110523_HDR_zps7vknvyz4.jpg

 

20140917_110627_HDR_zps4cut6nja.jpg

 

20140917_110900_HDR_zpspcl9hgse.jpg

iesind din sat

 

20140917_110957_HDR_zpsgqanmlcl.jpg

hambare

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - continuare

 

Dupa Soars urc un deal impadurit. Soarele a iesit ca lumea, si deja mi se pare cea mai calda zi de pana acum. Drumul e cam abrupt, si ajung in varf plin de apa. Drumul e bun pe partea asta, dar cand incep sa cobor catre Rodbav se cam strica drumul, si unele gropi le ocolesc in ultimul moment. Cobor in viteza pana in sat, ceea ce imi aduce aminte de intrarea similara in Bunesti, cand veneam dinspre Viscri, acum 3 ani. In contrast cu caldura dinspre Soars, la coborarea asta prin padure, la umbra, ma prinde un frig cum n-am mai simtit din noaptea de deasupra Ormenisului. Cum intru in sat se vede biserica printre copaci, in dreapta, pe deal. In continuare predomina casele construite din piatra, care au devenit majoritare din Crihalma, semn ca satele sunt mai vechi si mai sarace. Mai merg un pic prin sat si fac dreapta la indicator, si incep sa urc pe drumeagul catre biserica.

 

Nici tipenie de om prin sat, si am din nou senzatia stranie pe care am avut-o si in Cobor, ca umblu printr-un sat abandonat. Urc un pic si dau de o poarta inchisa care blocheaza drumul. Sunt dezamagit, fiindca parea o pozitie si o biserica interesanta, sus pe deal, mai departe de centrul satului, ca la Viscri sau Apold. Ma indrept spre o gradina pe deal, langa drumeagul catre biserica,  unde intre timp a aparut un satean. Il intreb daca se poate vizita biserica. "Nu stiu dom'le, nu vezi ca am treaba? Nu vezi ca-i inchisa poarta?" Da, dar poate are cineva cheie, asa a fost in alte sate... Omul se indreapta spre casa, fara sa mai zica nimic. Astept un minut, ma gandesc ca poate iese cu niste informatii, ceva, dar pana la urma imi dau seama ca astept degeaba si plec. la iesirea din sat mai dau de o femeie, pe care o intreb de biserica. "Nu stiu, parca se lucra la ea". Deja simt ca intru in zona crepusculara. Stiam din vizitele trecute ca oamenii care traiesc acum in satele astea sunt in mare parte detasati de istoria caselor si zonelor in care stau, dar aici am impresia ca am ajuns in sat odata cu satenii, acum 10 minute. Nu mai gasesc pe nimeni, merg mai departe.

 

20140917_112455_HDR_zps7vedef9a.jpg

urcand dealul catre Rodbav

 

20140917_113351_HDR_zpsdygtaewp.jpg

Biserica in varful dealului

 

20140917_113741_zpsreeoujeg.jpg

Tractorul bosumflat

 

20140917_114032_HDR_zps27jbvzk8.jpg

Drumuri pustii

 

Vazusem pe google maps cand faceam traseul ca erau si Baile Rodbav aproape de sat. Intentionat nu am cautat informatii pe net, gandindu-ma ca ar fi interesant sa vad la fata locului ce gasesc. Stiind ce s-a ales de majoritatea statiunilor balneare din tara asta, nu aveam mari asteptari, dar am zis ca poate voi fi surprins. 

 

Dupa ce am iesit din sat deja mi-era clar ce voi gasi. Cand am inceput sa ma apropii, am auzit sunetul extrem de familiar al haitelor de caini vagabonzi (atunci mi-am dat seama ca din Maneciu nu am mai avut parte alti caini decat de ciobanesti, ceea ce e cam ciudat pentru cineva obisnuit cu numarul mare de caini din Bucuresti si din imprejurimile orasului). Pe toata raza complexului caninii m-au urmarit, o ceata pestrita, din caini de toate dimensiunile, care latrau neincetat. Cam toate cladirile aratau rau, bazinele la fel, deci n-a fost nicio surpriza. M-am departat de statiune si mi-am continuat drumul catre Cincu, urmatoarea oprire, cu intentia sa ma opresc sa mananc si sa gasesc ceva de vizitat, dupa dezamagirile din Rodbav si Soars. Pe masura ce ma departam, am vazut ca pe deal, intre cladirile statiunii, mai iesisera cativa oameni, si asa cum m-am obisnuit din Bucuresti, stateau linistiti si se uitau cum o haita de caini inconjurasera un biciclist si latrau necontenit.

 

20140917_114452_HDR_zpsrv63wr0a.jpg

arata promitator pentru o statiune

 

20140917_114602_HDR_zpsa1xzsltf.jpg

ciudatenii constructive

 

20140917_114713_HDR_zpsdgpmr60l.jpg

aici parca arata a statiune, dar in poza nu se vede si corul canin care imi servea de fundal sonor. Nu mi se parea teribil de periculos, dar nu m-am oprit, fiindca am vazut ca aveau tendinta sa ma inconjoare, iar cel mai mic tot sarea la picior

 

20140917_114723_HDR_zpsee1tmhe3.jpg

bazine

 

20140917_115444_HDR_zpsiuahbjxc.jpg

 

2-3 km mai tarziu am facut dreapta, catre Cincu, si drumul s-a transformat din nou intr-o ulita prafuita, cu bolovani imprastiati. E din nou combinatia ideala de factori: urcare pe un drum bolovanos in soare, fara pic de vant. Ma bucuram sa merg la umbra unei linii de copacei si boscheti dupa ce a aparut pe marginea drumului, cand aud drujbe si vad o padure mai in fata, pe stanga. Ma apropii si vad ca nu in padure se taie, ci fix langa drum. 2 indivizi taiau toti boschetii si copacii de pe marginea drumului. Se uita la mine foarte suspect cand ma apropii. Joc din nou cartea naivului cand ma apropii, ii salut de parca nu stiam ca ce faceau era ilegal si imi vad de drum. Oamenii se destind si isi vad si ei de treaba. Mai urc ceva pe deal, trec de cateva livezi unde simt puternic dorinta de a sari gardul si a umple un saculet cu mere, rezist dorintei si merg mai departe, pana cand in dreapta se vede Cincu, cu biserica fix in mijloc, parand imensa intre casutele asezarii.

 

20140917_115908_HDR_zpsrxvxrywk.jpg

un stejar imens, scapat de furia drujbelor

 

20140917_115956_HDR_zpsh5udskd7.jpg

pe stanga era o linie de verdeata aproape opaca, inalta cat un stat de om, cu cateva sute de metri mai jos, iar pana la sfarsitul zilei probabil ca a disparut toata

 

20140917_121431_HDR_zpso0bcwewh.jpg

Turla bisericii din Cincu, impresionanta si de la departare

 

Intrarea in localitate, printre cateva tiruri, nu a fost deloc impresionanta. Trec pe langa niste casoaie atat de urate, ca nu am putut nici macar sa le fac poza, si acum regret, fiindca mi-au disparut aproape complet din memorie. Niste porcarii gigantice, nefinisate, cu coloane, cu balcoane mari, rotunde, gemand de prost-gust, si culmea e ca multe din ele aveau in curte si cladirile vechi, case, hambare si alte acareturi. Raman uimit in drum, in fata primului sat fost sasesc in care vad case tiganesti construite in ilustrul stil de Sintesti, Ilfov, de altfel primul sat in care am mai ramas cu gura cascata. Daca in Sintesti m-a uimit cea mai lunga strada nentrerupta cu castele tiganesti pe care am vazut-o, aici faptul ca tiganii au inceput sa construiasca palate si sa demoleze casele sasesti in niste asezari de o mare raritate in Europa m-a lasat prost in drum. Mai merg cateva sute de metri si vad tiganci in fuste colorate, si deja pierd orice speranta de a vizita ceva si de aici. Tigani am tot in toate satele din Feldioara incoace, dar e prima oara cand vad fuste colorate, palarii si mustati. Biserica, asa cum se vede sus pe deal, pare abandonata si ea, si ma simt demoralizat, deja inchipuindu-mi geamuri sparte, pereti crapati, usi rupte, garduri furate si tot ce ar putea fi mai rau pentru ansamblul bisericii. Nu vad nici indicatoare de obiectiv turistic. Mai merg pana la intersectia cu drumul spre Dealu frumos si Agnita, gandindu-ma ca am mai ratat un obiectiv, cand vad indicatorul de biserica fortificata. Urc dealul, trec pe langa carciuma satului, incercand sa nu interpretez privirile celor care umpleau mesele de afara. In ciuda zarvei din restul comunei, cu oameni si masini pe strada cum n-am mai vazut de la Rupea Gara, aici e liniste, nu vine nicio masina, niciun om, si se aud doar vantul printre copaci si copiii iesiti in pauza de la scoala din apropiere. 

 

Intru in curte si vad ca nu e chiar abandonata. Clopotele bat la 15 minute, iarba e taiata, sunt flori puse, cateva cladiri sunt in curs de renovare, si in usa sunt puse semne cu numere de telefon si cu pretul de intrare, de 5 lei. Rasuflu usurat, dau cateva tururi de biserica, mananc ceva, ca sa-mi fac digestia in timpul turului, si sun la numarul de telefon. Mi se raspunde de data asta, si ii spun domnului de pe cealalta parte a receptorului ca as vrea sa vizitez biserica.

 

20140917_122152_HDR_zpsvvzmmkr9.jpg

 

20140917_122300_HDR_zpszvijucoy.jpg

 

20140917_122356_HDR_zpsjjhvyr2x.jpg

Cladire recent renovata, cu fiecare donator trecut pe cate o caramida

 

20140917_122546_zps4keo83f0.jpg

 

20140917_122613_zpsoeja4fyj.jpg

portalul de intrare, maricel, potrivit bisericii, dar relativ auster, in bunul stil al bisericilor evanghelice

 

 

20140917_123544_zpsqpsaiy85.jpg

Aici am observat ca niplul pus la Mos Ion Roata in Brasov este negru. Mie asta imi spune nepasare. Eram sigur ca voi avea parte de servicii mai bune decat in Bucuresti in magazinele de biciclete, dar a fost cam pe dos.

 

20140917_124218_HDR_zps2ysnszxs.jpg

Oprirea pentru masa de pranz. 

 

20140917_130543_HDR_zpso6saeyts.jpg

Daca pe drumuri si in carciumi era aglomeratie, aici langa biserica nu a calcat picior de om inafara de 2 militari si domnul care mi-a fost ghid in biserica.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - continuata

 

La vreo 5 minute dupa apel a venit si domnul Constantin Boghean, calare pe o oraseanca pe care se vedeau multii km parcursi, dar si grija unui om indemanatic si preocupat de ce-i al lui. Nu pot sa va povestesc prea multe. Cine e interesat de cultura saseasca din tara noastra si de fragmente din istoria Ardealului, din Evul Mediu pana la istoria recenta si prezent, trebuie sa treaca pe la Cincu, sa sune la telefonul afisat si sa asculte ce are de spus domnul Boghean, si sa-si rezerve cateva ore bune pentru asta intr-o zi frumoasa. Am avut parte de cel mai complet, informativ si interesant tur al unei biserici sasesti. Cred ca il depaseste si pe cel de la Axente Sever, unde s-au pompat multi bani si e practic un muzeu, cu exponate si mult text explicativ, si un parcurs prin multe zone ale bisericii, inaccesibile in multe alte locuri unde nu se viziteaza decat nava. Spre deosebire de Axente Sever, insa, aici domnul Boghean, nascut in Cisnadie si casatorit cu o femeie din Cincu, deci nu localnic, a citit, s-a zbatut, a adunat bani si oameni in mare parte singur, si e cat se poate de clar cand vizitezi totul ca efortul nu a fost colectiv, ci cat se poate de individual. Pe parcursul anilor a adunat atat de multa informatie, iar vizitatorii clar sunt atat de putini, incat de cand l-am intalnit pana cand am plecat, aproape 4 ore mai tarziu, a vorbit aproape non-stop. Insetat de informatii, dupa multe o c a z i i ratate in zilele precedente, am uitat complet de timp, de traseu, de tot, si am ascultat ce avea de spus.

 

M-am plimbat prin toata biserica. Am fost in altar, am vazut orga, am fost si in spate, la foale, am fost in turla pana sus de tot, desi mi-e frica de inaltimi, am fost in pod, am vazut capcanele, tunelele care comunicau cu cazarma si cu alte cladiri din complexul fortificat, si multe altele. Nu as fi putut sa vad multe din locurile astea in cadrul unui tur mai "institutional", daramite sa pun mana pe clopote, pe mecanismul orologiului, pe clapele si tuburile orgii, pe obiecte vechi de sute de ani (nu am facut-o, insa, ca daca ar pune mana fiecare om care trece pe-acolo, asa putini cati or fi, cred ca s-ar alege praful de toate).

 

20140917_122714_HDR_zpsmh1jtcl3.jpg

 

20140917_122829_HDR_zpshzxhkyrl.jpg

ramasite ale fortificatiilor vechi si cladirilor conexe

 

20140917_122845_HDR_zpstxt50yj2.jpg

ceasul era functional

 

20140917_123047_HDR_zpse5wr2r3c.jpg

vechea cazarma

 

20140917_123215_HDR_zpshvfal0kl.jpg

 

20140917_123417_zpsbznuimde.jpg

 

20140917_134031_zpsxzvvqg8k.jpg

Jucarie de copil, veche de peste 200 de ani, cu pretul, eticheta fabricantului, facuta ca la carte si inca in stare foarte buna

 

20140917_134058_zpsvhxjsvjw.jpg

o solutie nu foarte fericita la intrare

 

20140917_134202_HDR_zpsmipjwin5.jpg

 

20140917_134730_HDR_zpscnerrd1e.jpg

 

20140917_134837_HDR_zpsjaceh3ex.jpg

 

20140917_135036_HDR_zpshgarmwaw.jpg

altarul

 

20140917_135101_HDR_zpskc72iwcd.jpg

intrarea intr-unul din multele tuneluri

 

20140917_135153_HDR_zpsfjfkeyce.jpg

 

20140917_135200_HDR_zpsodblue9t.jpg

Domnul Boghean, in ipostaza care-l caracterizeaza, de povestitor

 

20140917_135309_HDR_zpsgp5v49hb.jpg

 

20140917_135554_zpsmy0hhpi1.jpg

incuietoare

 

20140917_135609_zpswo7d8pfd.jpg

capcana pentru invadatori, imediat in fata usii laterale

 

20140917_135946_zpsjhkp1dez.jpg

galeria deasupra navei laterale sudice

 

20140917_135725_zpsyzdcwhvs.jpg

banca, construita fara cuie

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Impresionant proiect!

Imi lasa totusi un gust amar aspectele legate de UNII oameni ai acelor locuri...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.