a_mic

Tura in Muntii Calimani, pe Valea Tihului

Recommended Posts

Superpeisaje dom' profesor, zona de toata slava, am fost intr-un concediu acum cativa ani cazat la Colibita si am bantuit: sub ape se afla vechiul sat, inecat de fostul regim cu biserica cu tot.

Inca o data: temerarule!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@mihaighimpu: intr-adevar, zona Colibita, inca neexplorata, e pe lista. Multumesc pentru apreciere! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

Ma repet: superb! Si multumesc :)

Legat de harti, ai putea incerca sa folosesti OpenCycleMap. O poti selecta si din Bikemap. De cateva ori m-a scos la liman, avand cartografiate ceva mai multe detalii.

Totusi, pe anumite zone din tara noastra tot OpenMTB Map imi pare mai detaliat. Chiar daca nu ai GPS, poti descarca o aplicatie gratuita de la Garmin cu care sa incarci si sa vezi hartile respective pe PC (aplicatia - BaseCamp , hartile - aci, gratuit).

Sunt toate variatii bazate pe Open Street Map. Bikeroutetoaster.com le mai foloseste cu succes. Poate iti sunt de ajutor in planificari/luat notite.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

... Incalec si iau drumul catre Taul Zanelor. Calea se desparte de firul apei si incepe sa urce sustinut. Ma uit in stanga si-n dreapta in speranta ca voi vedea marcajul. Acesta insa, nicaieri. Dupa aproape doi kilometri de urcus gasesc un nou indicator... T.A.:

 

HRShUbm.jpg

 

Nu prea seamana cu punctul albastru, marcajul ce ar fi trebuit sa ma conduca spre Tau. Mai merg cateva sute de metri pe o panta ce s-a calmat, fara sa mai gasesc un alt indiciu, desi spatii pentru marcaj ar fi fost suficiente. Verific si telefonul si constat ca sunt pe un drum care... nu exista :). Distanta pana la Taul Zanelor fiind mare, ma gandesc la faptul ca, inevitabil, la un moment dat voi ajunge intr-o intersectie oarecare si nu voi avea suficiente informatii pentru a continua. Asa ca iau decizia de a reveni in intersectia atat de bine panotata si sa reiau firul drumului pe Valea Tihului, drum ce imi era prezent si pe telefon. Zis si facut: schimb azimutul si hotarasc sa merg pe DF Tihu pana in Poiana Sânta.

 

rzrOB8v.jpg

 

Indicatoarele apar imediat, iar marcajele se succeda cu regularitate, cel mai adesea pe trunchiurile copacilor ce marginesc drumul, T.A. aparand pentru ultima data in aceasta etapa

 

akQFZqW.jpg

 

Calatorul este inconjurat de o pustietate de inceput de lume, lucru ce se vede imediat si in felul in care sunt construite saritorile de catre lucratorii silvici: mici si cu minimum de materiale

 

2swrzaT.jpg

 

Drumul se imbunatateste vizibil, e ceva mai cald, iar pe dreapta las in urma un canton forestier parasit in care-mi bag doar putin nasul

 

OEhJrxo.jpg

 

Urcusul se intareste, iar asta se vede in multimea de mici cataracte ale raului Tihu ce sunt asezate una imediat dupa cealalta

 

JS3nZiW.jpg

 

Urmeaza o mica poiana, in afara padurii, unde soarele ma imbie sa poposesc, sa rontai ceva si sa ma bucur de caldura lui inainte de a intra din nou intre brazi

 

plwwHf2.jpg

 

a3AuVnG.jpg

 

In stanga mea, raul, in apele caruia probabil ca mi-as fi spalat fata prafuita daca ar fi fost ceva mai vara

 

ZNN1wTL.jpg

 

Telefonul imi spune ca sunt pe traseu si ca am mai castigat ceva altitudine

 

ab9b9J5.jpg

 

O scurta privire asupra vechilor mele gume pe care am hotarat sa le folosesc pana se vor face fashii :)

 

wL2MGIt.jpg

 

Pornit din nou la drum, dupa o foarte scurta pauza la un izvor semnalizat printr-un panou, din departare se aud parca ceva zgomote. Opresc si ciulesc urechile sa incerc sa ma lamuresc: un fel de bazait indepartat. Mai merg ceva mai bine de un kilometru si ma lamuresc: un mic santier al unei viitoare pastravarii, bazaitul fiind cauzat de un mic grup generator. Il depasesc si salut un om al muncii ce se chinuia cu o lopata prin zona, spre marea lui surprindere :). Continui si ajung intr-un "V".

 

vq8OX21.jpg

 

Opresc sa ma lamuresc: la stanga, un drum forestier, blocat de o bariera, si intitulat in mod atatator... Naruita. Ma cam mananca pentru ca ma gandesc la o padure prabusita, sau un munte prabusit sau...sau... Bariera imi spune insa ca singur nu e bine sa ma aventurez cu atat mai mult cu cat ursii sunt la ei acasa in zona:

 

rpnhI3v.jpg

 

711r2E6.jpg

 

Dupa o pauza a carei necesitate o simt, continui pe drumul meu catre Poiana Sânta

 

QN9wm7p.jpg

 

Din nou am o problema cu marcajele, dupa trecerea unei poieni in care, in stanga, si-a facut aparitia o caprioara speriata pe care am surprins-o cu obiectivul aparatului de fotografiat practic din greseala :)

 

ozqpJnG.jpg

 

JYPDQ0r.jpg

 

Reapare T.A. care se suprapune in continuare, conform placilor indicatoare, cu C.A. Problema e ca T.A. vine de... nicaieri. Daca va amintiti, T.A. il gasisem tot aiurea pe drumul catre Taul Zanelor, cand picase tot din senin. Din fericire, nu prea sunt interesat de noul marcaj si-mi continui drumul dincolo de indicatiile confuze si care evident sunt usor dezorganizate, cel putin pentru traseele secundare ale masivului.

 

VA URMA

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce mi-ar fi placut sa lucrez intr-un ocol silvic, intr-o tara in care oamenii nu sunt hotarati sa fure lemne cu orice pret. Intr-o asemenea casa as fi locuit...

 

jJBmmdA.jpg

 

Nu mi-ar mai fi trebuit nimic...

 

Tot mergand la deal, ajung in intersectia ce se desface pe de-o parte spre varful Tihu, iar pe de alta, spre Poiana Sânta si Curmatura Tihului. Incep sa ma apropii de capatul drumului, forestierul abia avand 4 km dincolo de care, cel mai probabil, se intra pe poteca de picior. Am deja in carca mai bine de 24 de km urcati, iar timpul nu tine cu mine.

 

A7N5hA7.jpg

 

Continui deci catre Poiana, gandindu-ma cat de multe parale face o noapte bine dormita. Am urcat cu mult mai mult astazi, bucurandu-ma si de un mic dejun rezonabil, iar rezultatele se vad: nu mai trec prin acele momente de sfarseala, iar frigul il suport cu mult mai bine. Din pacate, timpul este marele inamic si el ma obliga sa fac uneori diverse scamatorii ca sa ma bucur de natura si de calatoriile mele pe bicicleta.

 

In fata, drumul ce se prelungeste pana in Poiana pe care abia astept sa o vad, iar in stanga, Tihu care a devenit mic-mic pe masura ce urc

 

dmfZfot.jpg

 

zDZBbS6.jpg

 

Calea pe care rotile-mi calca se face parca mai putin primitoare si incep sa muncesc din greu ca sa scap de pietricele nefixate ce se rostogoleau la contactul cu cauciucurile mele

 

j51tj1g.jpg

 

Iar urcusul se dovedeste a fi destul de artagos. Incepe sa se simta ascunzisul soarelui in spatele muntilor si, imi fac planuri deja de folosire a lanternei la coborare. Deocamdata urc cu incapatanare cu capul in pamant din cauza efortului si cu ochii mari ca sa ocolesc micile capcane ce-mi amplifica osteneala. La un moment dat, desi singuratatea si tacerea sunt atotstapanitoare, deslusesc ceva la cativa metri in fata. Parca doi foitze verzi... Ajung cu trotineta foarte aproape si ma dumiresc...

 

uqbV2Qd.jpg

 

Sunt bani... chiar BANI!!! :)

 

GjnYC4L.jpg

 

Incredibil pentru mine sa gasesc bani pe jos in pustietatea asta. I-am ridicat, uzi de la apa si i-am pus in buzunar. O tura care a fost chiar si... platita :)

 

Cu buzunarele pline, continui urcusul care ma stoarce de puteri, incercand sa-mi arunc privirile peste brazi in cautarea Poienii. Kilometri se cam facusera, inclusiv pentru etapa de urcus planuita inainte de a lua pauza de respiratie, dar Poiana inca nu se arata. Nu-mi vine sa iau pauza planuita si ma intarat mai departe... ajungand, sper, la ultimul stalp indicator

 

0p9grV1.jpg

 

Imediat dupa curba, brusc, drumul se termina, iar Poiana... ia-o de unde nu-i... sau asta o fi?

 

sY1Ha5Z.jpg

 

Poate insa e pe undeva pe-aproape. Asa ca abandonez bicicleta si iau putin la pas imprejurimile. Dar doar putin pentru ca oboseala isi spune cuvantul. Intr-adevar, nici urma de o poiana atat de prezenta pe marcaje.

 

u9sp2eN.jpg

 

Iar drumul, intr-adevar continua dar doar pentru cei pedestri. Asa ca, dupa cateva minute, hotarasc sa-mi mut calabalacul la soare pentru a ma bucura de razele lui si ca sa nu fac vreo nazbatie la cat de incins sunt

 

B3sKH8v.jpg

 

Am ajuns pana aici, la un capat de drum...

 

oxXgfPo.jpg

 

Si la un capat de urcus...

 

7QDNQH3.jpg

 

VA URMA

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu e aplicatia gogule maps de Android, e alta (imi scapa numele), pusa de Samsung, cu alt fel de harti.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Urmaresc cu interes si aceasta poveste/tura. Anul acesta am ajuns pana la baraj, dar la anul sper sa merg mai departe, in functie de ce vad pe acest topic.

Felicitari si va multumesc in acelasi timp pentru ca ne impartasiti aventurile dvs.!

Cu stima,

Dan.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@danlucian: multumesc pentru interes si apreciere. Iti doresc doua lucruri:

- sa ne adresam unul altuia la pesrsoana a doua singular, pentru ca aici cu totii suntem egali;

- sa ajungi cat mai departe!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Putina odihna si stat la soare mi-au facut bine. Chiar a fost o urcare frumoasa si o savuram pe indelete. Cam un sfert de ceas am zacut asa, bucurandu-ma de linistea inserarii, dupa care m-am imbracat ceva mai bine si am luat-o catre in jos. 

 

Pe masura ce castig viteza, starea drumului imi atrage atentia ca trebuie sa fiu mai precaut si sa nu exagerez in conditiile in care gumele incep sa arunce pietricelele pe care calca in toate partile. Asa ca o las mai moale.

 

Seara se lasa, iar temperatura incepe sa scada si, adaugata la lipsa de efort a coborarii, ma obliga sa opresc si sa-mi iau si polarul pe mine. Profit de ocazie si mai fac ceva poze care sa-mi aminteasca...

 

de munti

 

hCA6BIx.jpg

 

de caratoare

 

gEmID2R.jpg

 

Mai comod acum pe coborare, opresc peste inca cativa kilometri pentru a surprinde lucrarea de la Rastolita, printre copaci, intr-o alta lumina

 

NRjaana.jpg

 

Apoi, pe ultima portiune de coborare a forestierului, inainte de a ajunge la intersectia catre santier, o imagine imi fulgera retina, ca un stop-cadru luat din goana calului. Opresc imediat si-i incerc imortalizarea:

 

kgfiSFL.jpg

 

VpappL1.jpg

 

Din nou in sa pentru ultimii kilometri si, dupa ei, intrarea in curtea pensiunii. Evident ca ma simt putin obosit si infrigurat, dar am puterea sa-mi faram Helga si s-o bag in frantuzoaica. Apoi, inca mai am puterea de a termina coniacul sub dus, am avut rezerve sa si mananc bine si, ca de final, la o tigara pe balcon inaintea culcarii...

 

rGavJow.jpg

 

hWrHaV8.jpg

 

:)

 

SFARSIT

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Unde ai ajuns tu e doar capatul forestierului. De acolo abia incepe greul, cu o panta mult mai abrupta care se poate face doar la picior, inca vreo 1.5 km si vreo 200-300m diferenta de nivel. Pe langa asta, zona (si Calimanii in general) cam colcaie de ursi si e si plin de zmeuris pe acolo, asa ca cine se incumeta la asemenea ture, mai ales singur, ochii in 14! :)

 

Poiana Sânta se afla in capatul traseului acesta http://www.bikemap.net/ro/route/2849235-poiana-santa/#/z15/47.11603,25.10644/google_hybrid. Sunt si ceva poze pe google, daca vrei sa vezi cam cum arata http://goo.gl/maps/vViXy. S-a trecut prin ea si la Maratonul Via Maria Theresia care a fost anul acesta pe 15 august (http://via-maria-theresia.ro/). Daca te pasioneaza Calimanii, ti-l recomand (maratonul), traseul e absolut superb :)

 

Eu am facut traseul asta facut de tine in vara lui 2008, pana sus in poiana, si revazand pozele tale si citind povestea, mi-au revenit amintiri frumoase din vremurile de "haiducie". Asa ca, multumiri din partea mea pentru relatare, @a_mic :)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@vasssile: multumesc mult pentru info. Daca stiam ca mai am doar 1 km, cred ca m-as fi inhamat la cei 220 de metri de ascensiune, chiar in conditiile in care as fi lasat-o pe Helga sa se hodine la capatul forestierului si m-as fi intors "la lanterna" :). 

 

Pentru maraton, daca sunt sanatos, poate la anu' sa fac incercarea asta. Mi-au placut Calimanii insa, a trebuit cum-necum sa impletesc profesiunea cu bicicleala. Asa este si motivul pentru care am plecat in calatorie, intr-o scurta zi de toamna, abia dupa amiaza orei 12... Cu ursii, inca nu m-am imprietenit (si nici nu cred ca o voi face vreodata...), dar inca ne suportam evitandu-ne unul pe altii :). Iar daca ne intalnim, ca-n Obcinele Bucovinei, inghitim in sec si ne vedem de drum... Intru adevar grait-ai: ochii-n 14 si stapanire de sine multa...

 

Ma bucur ca ti-am readus in fata ochilor amintiri de acum 6 ani, iar multumirile de la final ma magulesc. 

 

Se intalneste munte cu munte, dar om cu om... 15 august 2015, zici? :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dap, 15 august 2015 ar trebui sa fie.

Sa fim sanatosi, si sa ne vedem la o poveste la foc de tabara inainte, la o pedala in tura, si la un ursus (varianta de baut, nu mos Martin) dupa. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut,

 

Pentru cei ce gasesc acest jurnal in viitor as dori sa aduc cateva lamuriri, fara sa aduc nicio acuza autorului: pornind din Rastolita cu bicicleta se poate ajunge la Taul Zanelor. Autorul jurnalului, @a_mic, a mers bine pana la "mare intersectie plina de indicatoare" (cautati in jurnal aceste cuvinte pentru a vedea si poza) si a luat decizia corecta de a urma drumul forestier, spre sud-vest, la vale.

Din pacate, nemaivazand niciun marcaj, a crezut ca urmeaza sa se rataceasca si s-a intors, continuand pe cruce albastra (traseul 18) spre nord-est.

 

Aici as mai face o observatie pentru cei care ajung in zona. De la "mare intersectie plina de indicatoare", mai exista o varianta, pe curba de nivel, initial spre vest, care iese in cele din urma pe valea Paraului Mijlociu. Si acest drum forestier se afla intr-o stare exceptionala dar nu prea are nicio finalitate ciclo-turistica. La finalul acestuia incepe o poteca veche (in prezent slab spre deloc marcata) spre varful Bistricior.

 

QkdKxMt.jpg

 

In mod firesc, urmand crucea albastra, acesta a ajuns la un pas de traseul de creasta al Calimanilor. De fapt, din punctul in care s-a intors, ar fi avut cam 1 Km lungime si 200m diferenta de nivel pana in Curmatura Tihului. Din pacate, nu se mai poate merge deloc pe bicicleta, parcursul fiind dificil (se merge prin albia raului, peste bolovani).

Ca sa va faceti o idee, iata cum arata continuarea:

 

a3oU7II.jpg

 

Asadar, push bike 200 metri diferenta de nivel.

 

Revenind la Taul Zanelor, daca ar fi urmat drumul forestier pe care incepuse bine, ar fi ajuns la un moment dat la o alta intersectie:

 

BFwUKkn.jpg

 

Daca pana acum s-a mers la vale, spre SV, acum se schimba directia spre N-NV si se urmeaza drumul forestier Secu.

Dupa 4.5 Km se ajunge intr-un loc larg numit Gura Scurtului:

 

10vS1mq.jpg

 

Pentru Taul Zanelor trebuie urmat drumul de pe valea Scurtului, spre dreapta. Dupa ce se iese in Poiana Lunga se ajunge in cele din urma la o intersectie unde se alege drumul forestier catre nord. Atentie, in primavara acestui an, drumul forestier dintre Poiana Lunga si Taul Zanelor era plin de doboraturi, e posibil insa ca Romsilva sa le fi curatat intre timp mai ales ca alte trasee din zona aceasta au fost eliberate de curand.

 

Se poate urma si drumul spre stanga, spre Poiana Tiganca, aflata nu departe de Poiana Lunga. Daca se alege aceasta varianta, se urmeaza firul vaii Secu pana intersecteaza traseul banda galbena. In primavara acestui an, banda galbena avea multe doboraturi dar se poate urma un forestier secundar (se vede punctat) si se iese tot in Poiana Tiganca.

Se urmeaza apoi drumul forestier insotit de marcajul banda galbena, prin poieni extrem de frumoase, pana in Poana Lunga.

Poiana Tiganca adoposteste o mega stana, atentie si la acest aspect.

 

pcfdQZK.jpg

 

Pentru varianta prin Poiana Lunga, calculele matematice zic cam asa: din Rastolita, de la drumul national si pana la Gura Scurtului, 20 Km de drum forestier bun, se poate parcurge cu orice masina. De la Gura Scurtului spre Poiana Lunga/Tiganca drumuri forestiere, dificile/imposibile pentru masini normale, numai bune de bicicleta. De la Gura Scurtului la Taul Zanelor, 7.5 Km, 467m diferenta pozitiva si apoi 92 diferenta negativa (se urca pana in Poiana Lunga apoi se coboara usor spre lac).

 

Data fiind calitatea exceptionala a drumului forestier pana la Gura Scurtului, as putea recomanda astfel un circuit, cu o masina lasata la Gura Scurtului, urcat pe Scurtu, ajuns la Taul Zanelor, intors apoi prin Poiana Tiganca si coborat pe Secu.

Cei mai experimentati si mai in forma pot lasa masina chiar in Rastolita dar mai adauga 40 Km dus-intors acestui circuit.

 

Ca si incheiere, as dori sa-l felicit pe @a_mic pentru curajul de a duce drumul forestier de pe valea Tihului pana la capat.Din Rastolita si pana unde s-a intors el a parcurs nu mai putin de 23 Km, urcand 800 metri diferenta de nivel.

  • Upvote 4
  • Like 1
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mulțumesc pentru frumoasa completare. Dacă dă o geană @a_mic pe aici, o să-i placă și lui. :)

Dacă mai ai din astea (sau povești de ture proprii), sunt binevenite.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now