intotheworld

China, Asia de Sud-Est si Peninsula Araba, in doi

Recommended Posts

Senzationala calatorie ati facut!

Felicitari si multumiri pentru frumoasa relatare.

 

Salutare Remi si multam fain pentru aprecieri. Numai ce am intrat pe usa dupa o tura de iarna in Africa. Ne intindem oasele, ne revenim din socul termic si cultural si ne apucam sa terminam de publicat aici jurnalul chinezesc, ca sa putem continua cu cel african, ca merita. Voie buna!

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Păi hai cu povestirile :)

 

p.s. vreau și io cartea când apare ;) #tananana :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Păi hai cu povestirile :)

 

p.s. vreau și io cartea când apare ;) #tananana :D

 

Sorry, avem motive serioase pentru absenta/lene/procrastinare in adusul jurnalelor la zi. Munca (stiti cum e), multitasking excesiv (boala grea) + crize de perfectionism (defect profesional, sunt afectati toti arhitectii, hahaha) + niste accidentari (sportive) pe motiv de bicla/motocicleta/raliu. 

Cartea e in lucru la editor (va aparea la Humanitas) si este programata ptr la toamna. Parol ca o sa fie foarte misto!

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din KANGDING, cu dragoste

Partea 1

 

S-au strans zile bune de cand batem Prefectura Autonoma Tibetana Garnze. Iata-ne asadar in capitala Prefecturii. Tibetanii ii spun Dartsendo དར་རྩེ་མདོ་, iar chinezii Han au rebotezat-o Kangding (nume devenit faimos datorita unui memorabil cantec de dragoste - "Kangding Love Song"). Planul ar fi sa rezolvam aici cu prelungirea vizelor. Cat strangem hartogaraia necesara, ne vom odihni oasele si recalibra burtile. Spre amiaza soarele cu dinti pierde pariul cu gerul. In hostelul nostru, care s-a umplut cu  backpackeri chinezi, nu exista incalzire centrala si usa de la receptie e tot timpul deschisa. Clantanind din dinti, luam primele masuri: doua paturi electrice usa peste alta si termosul cu apa fierbinte in brate. In loc de prognoza meteo avem camioane de armata echipate cu lanturi care tranziteaza orasul si in plan secund muntele de pe care abia am coborat, acoperit peste noapte cu un strat de zapada. 

 
IMG_1101.jpg
 
Kangding sta intr-o vale ingusta, la confluenta raurilor Zheduo si Ya La, ambele alimentate de ghetari, care curg in Yangtze si mai departe in mare. Suntem la peste 2300m altitudine, intre creste de circa 4000m, cu piscul Gong Ga Mountain (7556m) campion absolut.
 
IMG_0655.jpg
 
IMG_0637.jpg
 
La ghiseul serviciului de Vize aflam un detaliu deranjant (care lipseste cu desavarsire din jurnalele altor calatori): prelungirea vizei turistice e conditionata de numarul de "inregistrari oficiale" pe care le-am fi logat in sistem. Sa explicam: teoretic, turistii sunt obligati sa-si inregistreze sederea pentru fiecare noapte petrecuta pe teritoriul Chinei. Unitatile de cazare oficiale detin un software special unde se introduc datele din pasaport ale turistului, al carui traseu poate fi astfel identificat si verificat de serviciul de Imigratie.  Pentru noi aventura egal dormit la cort in papuris, egal zero unitati de cazare, egal zero dovezi de iregistrare. Cine ar fi stiut? Norocul nostru a fost ca iarna a venit mai devreme si gerul nocturn ne-a fortat sa tinem cortul in coburi si sa tragem pe la pensiuni. Astea fiind spuse, vestea ca exista un sistem de verificare a turistilor nu ne-a alarmat. Abia cand functionara din Kangding ne-a spus ca nu ne gaseste in baza de date am realizat ca avem o problema. Fara nicio inregistrare nu putem nici macars a aplicam la prelungirea de viza. 
24 de ore mai tarziu am epuizat toate metodele amiabile: telefoane la hostelurile din Dan Ba si Chengdu (noroc ca am pastrat contactele), inregistrare in Kangding… Dar - eroare tehnica? noile pasapoarte biometrice nu sunt scanate corect de soft? - cert e ca nu aparem in sistem, deci nu existam. “Unde ati stat in Beijing", insista functionara si continua sa ameninte ca ne va raporta la ambasada. E momentul sa aruncam manusile si culmea, agresivitatea functioneaza mai bine decat politetea. Cand plecam din birou trantind usa, lasam in urma o functionara de culoarea sfeclei, care a fost intimidata sa ne proceseze aplicatia. Cu conditia sa asteptam 3 zile, timp in care inregistrarile noastre ar trebui sa fie validate de sistem. 
Intre timp norii s-au mai risipit si e vreme buna de biciclit prin orasul deasupra caruia cerul e iarasi limpede si albastru.
 
IMG_1187.jpg
 
IMG_1185.jpg
 
IMG_0673.jpg
 
Sunt nu mai putin de trei manastiri budiste in Kangding. Cel mai tare ne intereseaza Lhamo Tse (Nanwu Si), aflata la vreo 2km vest de zona centrala, la marginea unui modest cartier rezidential.
 
IMG_1213.jpg
 
IMG_1211.jpg
 
IMG_1152.jpg
 
Curtea manastirii e calma ca un lac de munte. In loc de usa, o tapiserie din lana de iac brodata cu simbolul tibetan pentru ciclul vietii si al mortii. In teologia hindusa si in Buddhism viata este un proces continuu, care nu a inceput niciodata. Nastere, batranetea, boala, moartea sunt doar forme de manifestare ale vietii intr-un univers in care toate sunt legate. 
 
IMG_1217.jpg
 
IMG_1190.jpg
 
Ne nimerim la ceas de ruga. Corul trompetelor este dirijat de un calugar fara varsta, ai carui clopotei ne tulbura maruntaiele.
 
IMG_1200.jpg
 
IMG_1201.jpg
 
Decorul este tipic buddhist, extravagant si incarcat, greu de descifrat de ochiul nostru novice. Culorile dominante sunt acelasi ca pe steagurile de rugaciune si reprezinta cele cinci elemente de baza: pamant, cer, foc, soare si vant. 
 
IMG_1207.jpg
 
IMG_1205.jpg
 
IMG_1203.jpg
 
IMG_1198.jpg
 
IMG_1195.jpg
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pentru manastirea Ngachu, cunoscuta ca An Jue Si (in Chineza Mandarina), facem cale intoarsa in centru. O gasim vizavi de Hotel Kangding, pe situl originar din 1654.
 
IMG_1159.jpg
 
IMG_1168.jpg
 
IMG_1160.jpg
 
IMG_1179.jpg
 
IMG_1182.jpg
 
Ceea ce s-a pastrat din vechiul tesut urban adiacent manastirii a fost restaurat si transformat. Ultimul racnet al modei se aude pana in Tibet. Hanurile si pravaliile de odinioara sunt acum cafenele hipsteresti, magazinase chic si saloane de coafura. Nu lipsesc desigur copiile la copie - la finalul plimbarii si sesiunii de shopping ma aleg cu o geaca Jack Wolfskin, pe cat de fake pe atat de ieftina.
 
IMG_0603.jpg
 
IMG_0609.jpg
 
Ca sa ramanem in tema, alegem pentru ceaiul de dupa-amiaza o infuzie de crizanteme, cu zahar candel si fructe goji. Versiunea hip a traditiei seculare care a facut din acest oras o statie importanta pe legendarul Drum al Ceaiului si Cailor (retea similara cu mult mai cunoscutul Drum al Matasii). 
 
IMG_0619.jpg

 

Chelnerita ne da o succinta lectie de istorie: demult, tibetanii, a caror alimentatie e bazata pe proteina animala, au descoperit ca ceaiul chinezesc le inlesnea digestia. Chinezii, pe de alta parte, ravneau la caii de rasa tibetani, grozavi pentru numeroasele incursiuni armata purtate de Imperiu. Ambele marfuri (ceai si cai) nu se gaseau fix acolo unde era mai mare nevoie de ele. Ideea i s-a aratat acum 1300 de ani unui imparat din Dinastia Tang, care a pus bazele sistemului comercial. In urmatoarele secole frunzele de Camellia Sinensis au circulat pe cei 2250 km ai Cha Ma Gu Dao (adica Drumul Ceaiului si Cailor), din orasul Ya ‘an situat in partea de vest a Provinciei Sichuan, de-a curmezisul Podisului Tibetan, pana la portile capitalei Lhasa. Acest negot stravechi este dealtfel motivul pentru care au fost ctitorite orase (cu hanurile aferente) in regiuni atat de indepartate, dar si atat de pitoresti ale Chinei. Sa zicem ca in epoca moderna caii nu mai sunt esentiali. Dar comertul cu ceai nu s-a oprit. In piata centrala din Kangding tarabele inca gem de lana, leacuri tibetane si caramizi de ceai din Ya’an, infasurate dupa traditie in piele de iac. La mare pret este si rarisima Yartsa gunbu, legendara Viagra Himalaiana. Ceea ce arata de la distanta ca niste ramurele galbui valoreaza mai mult decat greutatea lor in aur. Yartsa gunbu e o ciuperca parazita, care isi consuma gazda  - un vierme - apoi o ucide prin decapitare. Un sacrifiu marunt pentru cat de potent se spune ca ar fi rezultatul. Se pare ca Yartsa gunbu vindeca mai multe forme de cancer si este si un puternic afrodisiac. 
 

 

IMG_0677.jpg
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si daca tot veni vorba de ceai, iata o poza de prin anii '40 in care se vede cum se transportau caramizile de frunze intre Ya'an şi Kangding. In lipsa animalelor de povara, carausii trebuiau sa duca pana la 135 kg fiecare. Nu e de mirare ca faceau cei 225 km dintre cele doua orase in mai bine de 3 saptamani.

phoca_thumb_l_tea13.jpg

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now