iacobdoc

Ce carti am mai citit. "The big book of endurance training and racing (2010) de Philip Maffetone"

Recommended Posts

@@giginic Nu pot pune, din pacate, ca stiu fara sa ezit sau sa am dubii, dar ceea ce stiu incerc sa fie cat mai clar.

Pana la urma, fiecare este inzestrat de la natura: fie genetic, fie printr-o serie de evenimente favorabile sau mai putin favorabile care conduc la o masa musculara, un cord, un aparat respirator si o compozitie sanguina.

Dar indiferent de ce ne da, cine ne-o da, exista ceva ce putem face noi ca sa atingem maximul de performanta posibil dar fara a ne face rau.

Nu stiu cat de mult se poate merge dar este sigur ca perseverand, evolutia este pozitiva an de an.

Noi stim ca de la un an la altul, suntem capabili de performante din ce in ce mai mari. 

Eu sunt mult mai preocupat cum sa facem aceste achizitii fara a ne dauna sanatatii, fie ca este vorba de leziuni de menisc, ligamente sau chiar distrugerea gradata a cordului ce poate merge pana la moarte subita dar mult mai frecvent pana la palpitatii. 

Excesele se platesc.

Ca sa va dau un exemplu. Participam la maratonul Fagetului 2015. Pe una din urcarile importante, sistematic, lumea in jurul meu tusea printre gafaieli. Asa ceva nu este bine. Efortul excesiv este stress care afecteaza organismul, la multi cu forme de astm si nu numai.

Cand eti tanar nu iti dai seama. Ai impresia ca daca iti cresti suportabilitatea eforturilor la frecvente cardiace excesive cum ar fi 90% din HRM inseamna antrenament. Gresit. Este doar o adaptare la eforturi nocive.

Antrenamentul incepe atunci cand construiesti o hipertrofie cardiaca sanatoasa si asta se intampla la frecvente cardiace din zona pragului aerob. Am convingerea ca asta trebuie educat in primul rand.

Practic, tehnicile de antrenament moderne pund foarte mult accent pe progresul obtinut cu cel mai mic volum de antrenament cu putinta, pun pret pe recuperarea intre antrenamente si asa mai departe. 

Dar oare au dreptate sau bat campii?

Cam asta as vrea sa lamuresc.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum îmi spunea cineva :

"Voi ca amatori faceți 2 greșeli, mergeți prea tare când trebuie sa mergeți încet și mergeți prea încet când trebuie sa mergeți mai tare."

Se referea la antrenament, eu am ajuns sa constant ca uneori e mai important ce trebuie sa faci ca sa te recuperezi mai bine după antrenament și bineînțeles sa știi sa îți programezi antrenamentele pentru a avea o încărcătură de efort controlabila.

Oricine știe sa dea tare la pedale pana când numai poate dar puțin știu ca uneori trebuie sa mergi încet ca sa ajungi sa mergi mai repede.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@iacob

Nu am mai citit, auzit pana acum asocierea celor doua cuvinte hipertrofie si cardiaca. Dar, cred ca am inteles la ce te referi: - musculatura inimii (cordului) si la  - peretii veselor sanguine, corect?

 

Prin sanatos vrei sa spui ca ar trebuie sa cresca masa musculara a peretilor inimii concomitent cu marirea volumului celor 4 camarute, corect?

 

Prin observatiile de mai sus am vrut sa arat ca citesc ce se posteaza pe aici.

 

Numai bine!

Adrian

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

E vorba de ingrosarea peretelui muscular cardiac. Nu a peretelui vascular. Hipertrofia peretelui cardiac, ca urmare a antrenamentului, este o consecinta fireasca.

Grosimea maxima a peretelui cardiac este atinsa la nivelul ventriculului stang, care pompeaza sange in circulatia generala.

Cresterea grosimii peretelui VS si a volumului de umplere a VS pot avea loc in paralel, pana la un punct. Dincolo de acest punct volumul de umplere a VS nu mai poate creste. Acest volum este variabil. El se poate masura de-a lungul vietii prin ecografie doppler.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@Traveller Multumesc.

@@IonutA Unul din efectele antrenamentului este marirea inimii, cu ingrosarea peretelui (care e muscular) dar si cu cresterea volumului camerelor inimii.

O sa ajungem si acolo dar pot spune de pe acum ca exista hipertrofii bune si hipertrofii rele si ca indiferent ce le produce, au caracteristici definitorii. Adica, efortul fizic poate produce hipertrofie rea.

@@ReVibe Multumesc pentru comentarii. Te respect pentru performantele pe care le ai. Ma intereseaza opinia ta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@iacobdoc,cu cea mai mare placere.

@@giginic Eu cred ca pana acum cu experimentul lui iacobdoc a parcurs ceea ce în lumea antrenamentelor se numește perioada de adaptare, aceasta perioada este obligatorie după o pauza lunga sau foarte puțină activitate fizică.

După aceasta activitate urmează o perioada de baza unde în general la început se formează baza aeroba iar apoi treptat se antrenează alte aspecte fizice din lumea ciclismului.

Atunci când te antrenezi trebuie sa știi clar ce vrei sa antrenezi, antrenamentele difera prin volum și intensitate, nu e aceeași chestie sa dorești sa îți mărești rezistenta pentru 200 de km sau sa termini printre primele locuri la o cursa de 60 de km.

Acum știind ce vrei sa antrenezi trebuie sa înveți sa masori acumularea antrenamentor, forma fizica pe care o ai precum și acumularea de oboseală.. când domini astea 3 concepte poți sa îți controlezi cat de cat (la nivel amator) evoluția performantei tale.

@@krazyeone acum am citit ce ai scris mai sus :)) Corpul nu are nici o sezonicitate, las' ca te-am văzut eu pe tine.. bagi ca turcul tot anul, pai apoi e normal ca în decembrie sa numai răspundă, are nevoie de ceva, se numește ODIHNA! Lucru cel mâi important atunci când vrei sa te antrenezi... dar cred ca ai descoperit pe pielea ta lucrul asta pana la urmă.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum îmi spunea cineva :

"Voi ca amatori faceți 2 greșeli, mergeți prea tare când trebuie sa mergeți încet și mergeți prea încet când trebuie sa mergeți mai tare."

Se referea la antrenament, eu am ajuns sa constant ca uneori e mai important ce trebuie sa faci ca sa te recuperezi mai bine după antrenament și bineînțeles sa știi sa îți programezi antrenamentele pentru a avea o încărcătură de efort controlabila.

Oricine știe sa dea tare la pedale pana când numai poate dar puțin știu ca uneori trebuie sa mergi încet ca sa ajungi sa mergi mai repede.

 

Perfect valabil ceea ce citezi tu , parca este povestea mea de anul asta , fix la concurs ma trezeam obosit , cu dureri de muschi sau alte belele :)

Dar cum nu programez concursurile si nu ma antrenez ......ma trezesc cu o saptamana ca vreau sa particip la concursul X 

 

La anul am sa incerc sa merg mai sistematic , asta dc imi trece spatele , am sa citesc si ce se mai posteaza pe aici mai ales pe partea de nutritie , cat si recuperare 

 

Ce e diferenta fata de anul trecut acum pot , dar nu vreau sa ridic pulsul :) ..pauza nu prea am facut dar din oct am lasat motoarele mai moale 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Interesante informatii. Din experientele mele in ultra-anduranta pe piele proprie adaug:

- cross-training adica si varierea sporturilor (disipa riscul accidentarilor), in special inotul ca unul dintre cele mai bune sporturi, care antreneaza complex si complet

- core training (in lumea sedentara actuala este una din cele mai neglijate zone)

- stretching

- odihna/repaus

- in training, notiunea de over-compensation sau super-compensation

- pentru stabilirea zonelor de antrenament, un test Conconi cu determinarea lactatului (presupun ca se poate face in clinici cu specific sportiv, daca nu in tara in tarile vecine)

- antrenamentul in domeniul mental, pentru ca uneori 'corpul is a bitch' da' creieru' poate fi si mai si... :)

 

Spor la antrenamente!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

http://home.trainingpeaks.com/blog/article/the-myth-of-winter-base-training-for-cyclists

http://home.trainingpeaks.com/blog/article/the-myth-of-winter-base-trainin%20g-for-cyclists

Se pare ca pentru noi semi profesionisti,base-ul nu-si are rostul si nici orice antrenament cu intensitate mai mica decat cea cu care esti stimulat corect muscular.

Deci muscles cu rulajul si up cu intervalele si cursele full gas.:)In rest ceva inot de 2ori pe sapt ca sa nu crape pipota in 180 bpm la XCO. Sau scari si alergat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@h3x0r

eu cred ca depinde si de incarcarea din timpul anului, daca eu de exemplu ma simt obosit dupa un an nu vad de ce as trage acum iarna cand muschii reactioneaza altfel la frig 

De exemplu ieri dupa 85 km cu o medie de 25 km /h si puls mediu 117 bpm am ajuns acasa rupt de obosit 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iarna pe frig e consumul de energie imens. Si la urcatul pe munte e la fel. Trebuie sa faci incarcare cu carbon si ceva grasimi, iesi si arzi, si te simti ok dupa.

Eu de aia nu pedalez pe frig, e greu de facut ceva eficient si de operat la niste intensitati mari.

 

Ceea ce zic eu e ca 2000km de concursuri si intervale fac mai mult decat 7000 Km rulati. N-am incercat aia 7000km de rulati, dar asa imi pare, ca la mine merg mai bine antrenamentele de intensitate.

 

Zic asta pentru ca m-am dus la Val Gardena doar facand scari intr-o veselie in Carol, cand profilul traseului impunea un minim de 1500km sanatosi inainte de competitia asta.

Dar am fost foarte ok cu alergatul pe scari ca sa ma puna in forma. Tot un soi de intervale sunt si astea.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

http://home.trainingpeaks.com/blog/article/the-myth-of-winter-base-training-for-cyclists

http://home.trainingpeaks.com/blog/article/the-myth-of-winter-base-trainin%20g-for-cyclists

Se pare ca pentru noi semi profesionisti,base-ul nu-si are rostul si nici orice antrenament cu intensitate mai mica decat cea cu care esti stimulat corect muscular.

Deci muscles cu rulajul si up cu intervalele si cursele full gas.:)In rest ceva inot de 2ori pe sapt ca sa nu crape pipota in 180 bpm la XCO. Sau scari si alergat.

În primul rand trebuie sa te gândești ce modalitate de ciclism practici, antrenamentele de xc, mtb sau mai știu eu ce difera de un concurs de sosea de 150-200 de km.

Eu îți recomand să mai citești articolul ala odată și ai sa observi ca sunt aruncați niște "dacă" pe acolo ce fac diferența.

Un exemplu : degeaba mergi în perioada de baza la intensitate redusa și volum ridicat DACĂ nu crești volumul treptat pentru a provoca adaptări.

De ex : 10-12-13.5-7

10.5-12.5-14-7

11-13.5-15-7

Training the same number of weekly hours (because you don’t have the time to add more) at lower intensities produces a lower total workload than you have already adapted to. As a result, it won’t stress your aerobic system enough to stimulate a positive adaptation.

Deci sa rezum din ce te-ai inspirat tu pentru afirmația ta, degeaba faci o perioadă de bazs dacă nu crești treptat volumul ca sa provoci adaptări și la un ciclist bine antrenat nu ii trebuie mult antrenament de baza aeroba.

P.D. Pentru o cursa de xc de 30 de km... nu îți trebuie o perioada de baza de 12 săptămâni și tot din acest motiv nu vei vedea mai niciodată un campion de xc la antrenament cu un campion de ciclism de sosea de ex.

Dacă eu alerg pe scări crezând ca asa fac un soi de intervale și apoi ma duc la un concurs de 200 de km fără sa mai fac nimic... la concurs îmi voi aduce aminte de fiecare scara în parte.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu fac XC Maraton si XCO. Deci scarile ici colo ma ajuta.

Momentan trebuie sa fac rost de o foaie de 34T pt trainer. Cred ca un antrenament corect ar fi intervale cu combinatii de foi din ce in ce mai mari sau intervale mai lungi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aici discuțiile erau mai mult direcționate spre ciclismul de anduranta, sosea. Încă nu cunosc nici un antrenament care are la baza mărimea foilor și înainte de a face intervale trebuie sa ai o condiție fizica dacă vrei sa obții orice fel de adaptare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Interval training, la amatori- nu e deloc bine. Ajuta pe top 1/4 si elita sa se imbunatateasca in clasamente, la restu' lumii cresc sansele sa le dauneze mai degraba decat sa le ajute.

Si in loc de atatea studii teoretice si unele pseudo-stiintifice, mergi si faci intervale cum ti le arunca natura in fata: trails prin padure cu curbe, ocolisuri, cotituri, delusoare si vai, scari samd.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@AlpineTrails nici chiar asa, ar trebui sa definim ce înseamnă amator, mai ales în lumea ciclismului.

Intervalele sunt bune, dar trebuiesc făcute bine și cu instrumentele necesare, dacă faci intervale din "auzite" și fără cunoștințe de cauza îți poți face mai rău sau le faci degeaba ceea ce e mai frustrant când vezi ca te străduiești atâta și nu observi nici un beneficiu.

Intervalele care ți le arunca natura în fata după cum spui tu sunt greu de controlat mai ales dacă urmărești sa îmbunătățești un aspect specific.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@preda_0 ai dreptate, link-ul nu mergea dar cu niște click-uri în plus se ajungea pana la urmă :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

uff... lumea vorbeste de intervale. Lumea se antreneaza cu intervale... lumea filosofeaza pe intervale.

Intervalele sunt niste chestii de antrenament care trebuie efectuate cu precizie, exactitate: durata, intensitate, cadenta, zona cardiaca. Daca cineva isi defineste zona cardiaca dupa thumb rules de pe internet, e cam tot asa ca si cand doresti sa afli timpul cu precizie de ceas atomic, dar folosesti un batz infipt in pamant pentru a citi timpul dorit 'exact'.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@AlpineTrails

Momentan abia ma recuperez dupa o "chestie" ce mimeaza gripa dar asa de nasoala ca nu stiu ce sa mai spun.

Dar o sa imi revin si atunci o sa spun.

Pana atunci sa va spun ca impartirea in zone de antrenament are ratiuni fiziologice care se reveleaza daca testezi si masori.

Pragul lactic sau pragul functional este unul dintre ele iar determinarea lui este cumva la indemana.

Exista pragul functiei aerobe maxime la care am avea o formula dar daca ai efectua un test cardio-respirator de efort le-ai putea avea pe amandoua in cea mai precisa modalitate cu putinta.

In esenta antrenamentul ideal consta in acea doza de stres fizic pe care o induci organismului pentru ca acesta sa faca un progres. In principiu, daca nu exagerezi, orice stress fizic te va face sa progresezi. 

Daca vrei sa discuti de performanta maxima si antrenamente la limita nocivitatii sau nocive de-a dreptul atunci mai intii intreaba-te ce si cat ai de castigat pentru ca sanatatea o castigi garantat fara nici un fel de antrenament cu intervale.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now