Recommended Posts

aveam fie faţa de Italian, fie de neamţ
 

 

I'd rather say scottish.

Midlothian, Scotland to be more precise. 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca savurez povestea.

La multi ani si sa ne incanti cu povestile calatoriilor si in 2015.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

In primul rand, felicitari pentru tura si multumesc pentru poveste.

Asteptam continuarea.

 

In al doilea rand, cu voia ta, cateva observatii despre Bulgaria.

 

 

 

Vinietǎ pe douǎ sǎptǎmâni în BG (60 lei)

 

A fost vreun motiv anume pentru care nu ai optat pentru doua vignete de cate o saptamana?

 

Nu cumva te-au pacalit bulgarii si ti-au vandut vigneta pentru o luna?

Personal, fara pretentia ca am dreptate, nu stiu sa existe vigneta pentru doua saptamani.

 

"New vignettes, with added security features, go on sale on December 15 2014.

For cars, the prices are 10 leva for a vignette valid for a week, 25 for a monthly one and 67 leva for a vignette for a year" 

 

Extras dintr-un articol din "The Sofia Globe" publicat la 02.12.2014.

Sursa: http://sofiaglobe.com/2014/12/02/price-of-bulgarian-2015-vignette-road-stickers-unchanged/

 

In plus, nici pe site-ul Ministerului (bulgar) al Dezvoltarii Regionale si Lucrarilor Publice nu apare vigneta de doua saptamni:

http://www.api.bg/index.php/en/vinetni-stikeri

 

 

Trec de V.T., iar la Garbovo am prima surprizǎ

 

Acum, in conditii de iarna, poate ca este mai bine sa se mearga prin pasul Shipka, drumul fiind mai circulat si riscul de blocare / inzapezire fiind mai redus.

Insa vara, merita luata in calcul varianta DN 55 (Veliko Tarnovo - Kilifarevo - Gurkovo - Nova Zagora - Stara Zagora).

Concret:

 

DN 5 Veliko Tarnovo - Gabrovo - pasul Shipka - Stara Zagora are 140 km, cu ceva aglomeratie la Gabrovo, plus urcare - coborare a pasului Shipka.

 

04.jpg

 

DN 55 Veliko Tarnovo - Kilifarevo - Gurkovo - Nova Zagora - Stara Zagora are 135 km, este mult mai lejer, pentru ca nu urca / coboara foarte mult.

In plus, este si mai rapid pentru ca bucata de 40 de km intre Nova Zagora si Stara Zagora se parcurse pe autostrada (moca, in pretul vignetei).

Iar cu putin noroc (vara) se pot vedea campurile de levantica (lavanda) din zona Gurkovo.

 

03.jpg

 

Voi continua, in alt post cu cateva vorbe despre Grecia.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@sopinel: multumesc si...asijderea! :)

@@gibonu: corect, doua X 1 saptamana :). Cu drumurile, pasul Shipka imi place, iar de autostrazi mi-e o sila... Abia astept ca ai nostri sa termine dracului autostrazile alea ca sa nu merg pe ele. Pentru intoarcere, daca vremea va fi mai buna, intentionez sa fentez autostrada din Grecia.

 

Ziua 2

 

Ninsoarea a început de cu seara aşa cǎ, atunci când am fǎcut ochi, déjà se aşezase. Am scos nasul afarǎ la cafea şi ţigarǎ şi mi-a cam trecut cheful de muncǎ şi viaţǎ: frig-frig. Cum nici în camerǎ nu a fost prea cald şi cum ieri mǎ cocoţasem cu Helga aproape de 1000 de metri, nu eram într-o dispoziţie prea grozavǎ.

Deşi hotǎrâsem o turǎ de loisir, excursia de ieri s-a prelungit ştiind cǎ vremea urma sǎ se strice şi era posibil sǎ nu mai apuc sǎ urc în şa anul acesta. Aşa cǎ am decis sǎ plec la cumpǎrǎturile pentru noaptea dintre ani cu franţuzoiaca. Am curǎţat-o de zǎpada aşezatǎ pe ea şi am pornit la vale cǎtre Kalampuiimei. Un orǎşel tipic grecesc, aşezat în Câmpia Tessaliei, strǎbǎtutǎ de meandrele râului Pinios.

 

L-am traversat destul de greu din cauza aglomeraţiei şi a “bunului” obicei – importat probabil de la români – de a lǎsa maşinile cu avariile pe te miri unde încurcând toatǎ circulaţia. La un moment dat, aruncându-mi privirea pe o stradǎ lateralǎ am sesizat cu coada ochiului un autobuz cu turişti, blocat de o maşinǎ opritǎ pe avarii… Adicǎ, au şi ei boii lor.

 

La ieşirea din orǎşel am ghicit un supermarket unde m-am aprovizionat cu d’le burţii şi gâţilor. Din pǎcate, tot ce este din producţia internǎ este tapetat cu înscrisuri în alfabetul lor chirilic pe care chiar dacǎ-l dibui, înţelesul cuvintelor rǎmâne un mister nedesluşit. Cele de import însǎ au informaţii şi în alte limbi aşa cǎ, am fost nevoit sǎ renunţ la ideea de a ajuta producţia internǎ a Greciei şi sǎ mǎ orientez cǎtre intrǎrile din uniune.

 

Am cǎscat gura prin magazine mai bine de un ceas, la care s-au adǎugat şi cele aproape 10 minute de stat la coadǎ la casǎ. Odatǎ ieşit cu coşul de cumpǎrǎturi afarǎ, am constatat cu stupoare cǎ nu se mai vedea maşina, alǎturi de multe altele acoperite cu un strat de zǎpadǎ de aproape un lat de palmǎ. Grecii, despre care se spune cǎ-şi iau puloverele de lânǎ (dacǎ le au…) atunci când temperatura scade sub 22 de grade, începuserǎ sǎ-şi cureţe maşinile cu mâinile goale pentru cǎ la ei nici mǎcar în supermarket nu gǎseşti scule dedicate maşinii acoperite cu gheaţǎ şi zǎpadǎ. Despre cauciucurile de iarnǎ asupra cǎrora voi reveni, sunt convins cǎ nici nu ştiu cǎ existǎ aşa ceva pe lume, codul lor rutier nefǎcând nicio referire la aceste accesorii complet inutile în mintea lor. Şi cum tot ce e inutil nu existǎ…

 

Odatǎ localizatǎ franţuzoaica, am fǎcut exces de mǎturi, zgârieciuri şi curǎţitoare cu lamǎ de cauciuc pentru a-mi face maşina lunǎ, chit cǎ într-o parte o curǎţam în timp ce pe partea opusǎ se aduna la loc zǎpada. Se uitau grecii la mine cu obida…

 

M-am urcat în maşinǎ cu gând sǎ mǎ întorc acasǎ, deşi planul îl fǎcusem sǎ trag o fugǎ pânǎ în Larissa sǎ-mi arunc un ochi asupra uneia din cele mai mari baze americane de aviaţie din Grecia. Ninsoarea însǎ m-a oprit. Cum eram în capǎtul opus al Kalampeneimele, a trebuit sǎ mai merg spre periferie pentru a gǎsi un loc de întors. Dupǎ câteva sute de metri însǎ, ochesc un drum la stânga cu semnalizare spre Vlahavas. Cum ştiam şi era în plan un circuit cu Helga care sǎ conţinǎ şi trecerea prin Kalabaka, am hotǎrât sǎ fac stânga sǎ vadǎ şi ochiul meu ce aveam în plan sǎ fac. Deşi ningea greu, am decis cǎ având maşina echipatǎ corespunzǎtor voi putea urca rampele ascuţite. Aşa cǎ am fǎcut stânga.

 

Trec pe lângǎ indicatorul de ieşire din localitatea… Kalambaki (!) şi încep urcuşul. Douǎ viraje mai sus, dau déjà de zǎpada aşternutǎ pe şosea. Maşina stǎ bine, deci – continui. La intersecţia cu drumul cǎtre Mânǎstirea Sfântul Ştefan ajung din urmǎ un taxi, Merz, care se târa cu viteza întâi. Evident cǎ nu se punea problema sǎ-l depǎşesc în succesiunea de curbe, aşa cǎ doar m-am apropiat sǎ vǎd cu ce e încǎlţat: normaaaal!!! Gume de varǎ, de vitezǎ, cu şanturi longitudinal. În aceste condiţii era perfect explicabil comportamentul şoferului. Civilizat însǎ, cum gǎseşte o gaurǎ, se bagǎ în ea şi mǎ lasǎ sǎ o iau înainte. Schimb şi eu a doua şi merg mai normal.

 

Normal-normal, dar cu mare grijǎ pentru cǎ era gheaţa peste care se afla un “praf” de zǎpadǎ

 

FqIAPwS.jpg

 

Şi cum urcam eu atent la drum, acesta face dreapta cam 90 de grade, pe stânga fiind parapet fragmentat din beton, iar pe dreapta versantul. Din faţǎ îmi vine o mare şi frumoasǎ toyo, gris-petrol, cu un bǎrbat la volan şi o femeie în dreapta. Eu la deal şi ei la vale. Am sesizat cǎ vine prea tare şi nu va fi în stare sǎ ia curba la stânga, aşa cǎ m-am pregǎtit de ce e mai rǎu. Într-adevǎr, ia volan stânga, se sperie şi apasǎ frâna, iar maşina se înfige în parapeţi cu dreapta faţǎ, sare spre stânga şi vine mişcând de cur drept spre mine. Accelerez uşor blocându-mi instinctul de a apǎsa frâna, aderenţa îmi ţine şi scap de loviturǎ. Toyo îşi continuǎ drumul sub privirile mele aţintite în retrovizoare şi ricoşeazǎ din versant îndǎrǎt cǎtre parapeţi, într-unul din segmente oprindu-se. Mǎ bag cât mai pe dreapta şi opresc. Deja nu-i mai vedeam. Merg pe jos şi-i vǎd ieşiţi din maşinǎ, întregi, dar cu air-bag-urile sǎrite. I-am întrebat dacǎ au nevoie de ceva, dar bǎrbatul butona déjà la telefon. M-am întors la maşinǎ şi i-am lǎsat sǎ se descurce. Am fumat o ţigarǎ pe margine, mulţumind Celui de Sus cǎ am scǎpat doar cu spaima şi am pornit mai departe spre casǎ

 

HeSFXAp.jpg

 

Doi kilometri mai departe, mǎ încrucişam cu o maşinǎ de teren, încǎlţatǎ cu botine regulamentare, cu benǎ de bagaje şi cu douǎ girofaruri roşii în acţiune. Probabil un fel de salvatori montani. Mi-am continuat drumul pe aiureala aia de drum pânǎ la parcarea din faţa pensiunii. Mi-am cǎrat cumpǎrǎturile în casǎ şi am mai pozat de pe terasa camerei blocurile de stâncǎ sub ninsoare…

 

XaxW0Gt.jpg

 

 

sAQOo6e.jpg

 

Cum prognoza meteo a transformat starea de fapt în cod roşu de ninsoare, cred cǎ mâine mǎ voi dedica lecturii din cǎrţile pe care le-am cǎrat cu mine…

 

VA URMA (?) 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

In continuare, cateva observatii despre Grecia (pentru a nu lungi prea mult postarea anterioara).

 

îmi sunt aproape luminile Salonicului: un oraş uriaş în care sigur voi avea probleme de orientare. Care şi apar dealtfel, de cum intru: nu existǎ panouri care sǎ indice direcţii.

 

Pe centura Salonicului este nevoie de putin atentie si de avut harta in cap.

Concret, trebuie sa continui alergare pe Egnatia Odos (autostrada de pe care ai venit).

Exista indicatoare spre Veroia (sau Veria), adica drumul pe care trebuia sa mergi, continuarea Egantiei Odos spre Meteora si final la Igoumenitsa.

Apoi, la sud de Salonic, la intersectia cu autostrada care coboara spre Atena exista si indicator cu Kozani (pe langa Veria).

 

Nici eu n-am reusit sa inteleg de ce nu au pus grecii indicator cu Igoumenitsa (punctul final vestic al Egnatiei Odos) in zona Salonicului.

 

Iau din nou autostrada în bot şi ratez ieşirea spre Kazani. Nu-i bai, cǎ mai e una pe care o depistez chiar mai aproape de ţinta cǎlǎtoriei mele: Grevena (cam sunǎ bulgǎreşte…) Ies perfect şi mǎ încadrez pe drumul spre Kalabaka

 

Era mult mai bine daca continuai alergare spre Metsovo, in loc sa iesi pe la Grevena. 

Langa Metsovo chiar este indicator pe autostrada catre Meteora.

 

Iesirea asta spre Meteora este mai ciudata, probabil din cauza reliefului accidentat din zona.

Concret, iesi de pe autostrada, te urci pe un pod care traverseaza autostrada, te intorci in autostrada (pe celalat sens de mers) apoi mai dureaza putin pana se iese spre Meteora.

Se vede mai bine in poza de mai jos.

 

05.jpg

 

Apoi, de la iesirea de langa Metsovo (cea din poza de mai sus) pana la Kastraki mai sunt doar 43 km.

 

06.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

E bine de stiut. Pana la urma insa, am reusit sa ajung :)

Share this post


Link to post
Share on other sites
corect, doua X 1 saptamana

 

Deci te-au ars bulgarii cu 15 Lei, pentru ca doua vignete de o saptamana costa 10 Euro (maxim 45 Lei).

Noi sa fim sanatosi, ca nu se face gaura-n cer pentru 15 Lei

 

 

 

Pentru intoarcere, daca vremea va fi mai buna, intentionez sa fentez autostrada din Grecia

 

Daca te ajuta cu ceva (nu stiu iarna cum se circula pe aici):

Kozani  - Ptolemaida – Edessa - Pella – Gefyra - Kilkis – Neo Petritsi – Promahonas/Kulata – Sofia – Plevna – Ruse – Bucuresti este OK, atat in ceea ce priveste calitatea asfaltului cat si semnalizarea rutiera.

Am fost pe aici la inceputul lui octombrie 2014.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumim pentru povestire. 

La multi ani!

Esti singur?

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@BodoC: cu multa si mare placere. Daca ar putea sa si continue, ar fi grozav...

@@gibonu: studiez... Tx.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@acarus: multumesc. Si, asemenea!

@@BodoC: la multi ani si tie, distinse!

 

Profilul si traseul turei:

 

http://www.bikemap.net/ro/route/2874157-l-291214-meteora/#/z12/39.73134,21.65679/terrain

 

Si, ca sa nu uit - ca am si eu o varsta, deh - LA MULTI ANI TUTUROR!!! Va doresc sa aveti parte de:

 

:mtb:

 

:wub:

 

si

 

:cheers:

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

La multi ani cu sanatate!

Felicitari.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Supertare dom' profesor, ca intotdeauna!

La multi ani cu sanatate, fericire si noroc! :cheers:

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

Hai maestre, ca la asta nu ma asteptam!

Bravos!

 

La multi ani si tie si toate cele bune!

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@mihaighimpu: la multi ani si tie, Mihai, si toate cele dorite in 2015! Si, sa ne vedem!!!

@@diorgulescu: multumesc, multdistinse! Un An nou plin de bucurii iti doresc.

 

 

Ziua 3

 

O zi care nu mi-a plǎcut. Ultima pe 2014, o zi în care am şi rǎbufnit. Poate vǎ veţi întreba “de ce”, aşa cǎ am sǎ vǎ rǎspund preventiv.

 

Într-o oarecare mǎsurǎ sunt spiţǎ de oltean, aşa cǎ-mi voi permite o vagǎ criticǎ: oltenii sunt zgârciţi. Şi ştiu ce spun pentru cǎ am trǎit-o pe pielea mea. Dar MAI ZGÂRCIŢI sunt grecii, tatǎ…

 

Dacǎ duminicǎ dupǎ-masǎ şi seara era destul de cald, iar eu suficient de obosit sǎ dorm şi sub un salcâm afarǎ în poziţie de drepţi, luni noaptea am avut o negativǎ revelaţie: am dormit cu ciorapii în picioare şi cu un tricou gros pe mine. Am dat iniţial vina pe efortul depus la urcarea celor aproape 1000 de metri, dar marţi mi-am dat seama cǎ e vorba de altceva. Camera este dotatǎ cu o instalaţie mare de aer condiţionat care a funcţionat permanent la maximul celor 32 de grade pe care display-ul zice cǎ le dǎ, dar cele 32 erau probabil mǎsurate la grilǎ, pentru cǎ la mine ajungeau 18, iar la picioare 10. În plus, nefǎcând faţǎ, din când în când se mai şi oprea. Dacǎ dǎdeam suflaiul la maxim, apǎi era un fel de vijelie rece. M-am tratat eu ce m-am tratat cu pǎlincǎ şi aşa s-a scurs şi ziua de marţi, când afarǎ sufla crivǎţul grecesc, ningea şi erau cam -6 grade.

 

Miercuri dimineaţǎ însǎ, m-am trezit înfrigurat tot şi cu mucii sfoarǎ aşa cǎ, fǎcând abstracţie de faptul cǎ era o situaţie cu totul excepţionalǎ şi pentru greci aceastǎ manifestare meteo extremǎ, m-am hotǎrât sǎ cobor din turnul meu de fildeş şi sǎ le spun sǎ bage ceva în caloriferele alea ce stǎteau de décor în camera mea şi în toatǎ pensiunea.

Mi-au promis cǎ rezolvǎ problema. Nu am fost tǎios, dar de destul de ferm în cererea mea. În doua ore s-au dezmorţit caloriferele, o veste bunǎ. Cum nu prea duceau însǎ, nǎdejdea tot în pǎlincǎ stǎtea.

 

Din pǎcate, minunea a durat fix douǎ ore pentru cǎ pe la 3, pipǎind caloriferul am constatat cǎ era la fel de rece ca şi dimineaţǎ. De data asta chiar m-am enervat şi i-am chemat la raport, gǎzdoiul sosind precipitat în camera mea, înarmat cu o canǎ şi o şurubelniţǎ sǎ-mi aeriseascǎ caloriferul. Eu mǎ uit la el siderat şi-i explic faptul cǎ trebuie sǎ le aeriseascǎ pe toate, din toatǎ pensiunea, pentru cǎ toate sunt sloi. Nu ştiu ce-şi închipuia el cǎ vrea sǎ facǎ cu sculele alea, dar a renunţat rapid şi mi-a zis cǎ “I’m strong, no need warm”. Am fǎcut ochişorii mari la el şi i-am zis cǎ sunt şi eu “enough strong” astfel încât mâine sǎ-mi fac bagajele şi sǎ plec, iar pânǎ acasǎ am timp sǎ fac în minte o “composition” pentru buchingcom pe care sǎ o şi lipesc acolo de sǎ-i meargǎ fulgii. A schimbat imediat foaia şi mi-a zis cǎ în 15 minute rezolvǎ, dar altfel, pentru cǎ centrala pe care o are nu duce caloriferele pensiunii pentru cǎ nu s-au gândit la o asemenea situaţie când au montat-o.

 

M-am întors destul de iritat în camera îngheţatǎ aşteptând rezolvarea. Care a şi venit înainte de expirarea celor 15 minute: un calorifer electric cu ventilator. Bun, am zis în sinea mea şi l-am şi pus la treabǎ pe maxim. Eeeee, drajii moşului, temperatura a crescut brux de la 11 la 18 grade ceea ce a permis pânǎ şi instalaţiei de aer condiţionat sǎ nu se mai opreascǎ. Şi iata-mǎ-s cu DOUǍ surse de cǎldurǎ, adicǎ un fel de boier.

 

Trecerea dintre ani s-a fǎcut deci “la cald”, iar pe la 2 şi ceva când m-am culcat, chiar am renunţat la una din cele douǎ perechi de ciorapi cu care înnoptam în ultima vreme greceascǎ.

 

Ziua 4

 

Mǎ trezesc pe la 5, în urma unui zgomot suspect. În camerǎ linişte deplinǎ. Gândex cǎ aceul şi-o fi luat pauzǎ. Cald şi bine în camerǎ fǎrǎ însǎ sǎ sesizez cǎ nici ventilatorul caloriferului nu mergea. Mǎ întorc pe ceea parte şi adorm la loc. Pe la 8 şi ceva fac ochişori şi merg la baie. Luminǎ ioc! Sǎ-mi vinǎ spumele! Pe intâi ianuarie, la 8 dimineaţa eu nu aveam curent.

 

Mǎ fâţâi prin pensiune, linişte totalǎ. Mǎ întorc în camerǎ şi-mi dau seama cǎ pe holuri era luminǎ. “Deci dǎcât io!” Iau ochelarii şi merg iar prin pensiune în cǎutarea tabloului electric. Îl gǎsesc, dar n-am suficientǎ luminǎ sǎ citesc ce scrie în dreptul siguranţelor automate, care oricum, se aflau TOATE în aceeaşi poziţie. Deci nu era de-acolo. Îmi iau lanterna din camerǎ şi restudiez problema: în partea de jos, 3 siguranţe din porţelan cu martori luminoşi alǎturi. La una din ele, martorul stins. Aha! Zic în sinea mea…

 

Între timp, apar şi ocupanţii camerei de vizavi, în papuci, cu pulovere pe ei şi cipilici în cap: nici ei nu aveau current. Aşa cǎ ne-am unit forţele: eu bǎteam pe la uşile gǎzdoaielor de la parter pe din afarǎ, iar ei clopoţeau la recepţie. În sfârşit îsi face apariţia omu’ Ascultǎ ce ascultǎ, dispare şi apare cu… un bec în mânǎ. Pe mine mǎ buşeşte râsul: omu’ voia sǎ schimbe nişte becuri. Îl iau de braţ şi-l duc la tablou. Îi arǎt, iar el reacţioneazǎ: “catastrofo, one line is down from the city, I go telephon”. Io rǎmân prost lângǎ tablou şi pânǎ la urmǎ mǎ aşez pe o canapéa. Apare iar omuşteanu’ şi zice:”catastrofo! No telephon answer. Is only 8 hour, catastrofo” şi pleacǎ nervos şi izbind uşile.

 

Vecinii se duc la ei în camerǎ, iar eu ies pe terasǎ la ţigarǎ. Termin ţigara şi mǎ duc iar peste el, îl iau de braţ şi-l aduc la tablou şi-i explic. El îmi rǎspunde cǎ nu e electrician şi nu ştie. Iar m-am enervat şi am desfǎcut siguranţa: 35 A. Îl întreb dacǎ are una la fel. Se uitǎ recunoscǎtor la mine şi dispare un minut, revenind triumfǎtor cu siguranţa în mânǎ. Îi explic sǎ opreascǎ generalul, sǎ înşurubeze siguranţa şi sǎ reporneascǎ generalul şi, în sfârşit, rezolvǎ problema. Mǎ bate sǎnǎtos pe spate cu mult prea puternicǎ simpatie, îi rǎspund şi eu cu una dupǎ ceafǎ sǎ înţeleagǎ cât de mult mǎ bucurǎ efuziunile lui, îmi spune cǎ e nervos cǎ e singur cu toatǎ pensiunea, îi rǎspund cǎ dacǎ vrea sǎ-i uşurez munca pot sǎ-mi fac bagajele acum şi cǎ sǎ lase furiile în faţa turiştilor şi ne despǎrţim prieteni.

 

Mǎ întorc în camerǎ, îmi dau drumul la toate cǎldurile, îmi fac ness-ul cu lǎptic de-acasǎ şi studiez prognoza: mǎ mâncau tǎlpile. Minus şapte cu tendinţǎ de încǎlzire şi o geanǎ de soare cǎtre prânz când maxima ajunge la -3. Vânt la mine-n Kastraki: 15 km/h. Mǎ hotǎrǎsc sǎ plec, dar nu chiar acum. Mai tândǎlesc vreo orǎ şi ceva, mai un la mulţi ani pe fb, mai un rǎspuns la mail-uri de felicitǎri şi se face 11. Încep pregǎtirile: vreau o turǎ în circuit, dar pe invers. Coborâre în Kalabaka, ieşire din oraş, stânga spre Sf. Ştefan şi Meteora cu urcare, coborâre în Kastraki. Îmi pregǎtesc ţoalele pentru cǎ la ieşirea de ţigara am constatat cǎ e groasǎ. Şi bine am fǎcut…

 

n86V4XY.jpg

 

Le-am si numerotat :D

 

Pe la 12 fǎrǎ un sfert, blindat de sus pânǎ jos, iau drumul la vale. Frig rǎu, dar merge. Ajuns în Kalabaka, în sfârşit constat mai multǎ linişte, deşi nu foarte

 

1zLFD3d.jpg

 

Opresc la o tutungerie în speranţa cǎ voi gǎsi Camel fǎrǎ filtru, dar se dovedeşte marfǎ rarǎ aici, atât de rarǎ încât nu o au…

Mai opresc pentru ceva fotografii doar cǎ sǎ vedeţi ce imagini au trǎitorii din acest oraş

 

zLZQSPm.jpg

 

0CK072Q.jpg

 

Ajung în buricul târgului unde, evident, nu putea lipsi Taverna Syrtaki

 

KtGIyyg.jpg

 

În sfârşit, foarte rapid, las orǎşelul în spate…

 

Z8jVhSv.jpg

 

Şi încep urcuşul pe care, sincer, îl aşteptam ca pe o jimblǎ caldǎ, parcǎ de mult timp nemaifiind atât de dorit…

 

MptWvtC.jpg

 

Pe mǎsurǎ ce urc, simt tot mai tare vântul şi, deşi pe sub cascǎ am o cǎciulǎ “demi”, îl cam simt în frunte. Mâinile sunt încǎ calde, iar picioarele asijderea. Urcuşul e destul de tare, panta medie pânǎ în vârf fiind aşezatǎ undeva la 8.5%. Dar asta e media… Stâncile Meteorei încep sǎ mi se înfǎţişeze. Era acel "alt unghi" pe care-l cautam:

 

6W9VHdW.jpg

 

Dar soarele promis, cât o fi el de puţin, întârzie sǎ aparǎ

 

jrgbIyF.jpg

 

Pauzǎ de respiraţie

 

Qaij2kD.jpg

 

Urc destul de încet, deşi în mod clar pot mai mult, dar am o reţinere legatǎ de transpiraţie. Aş vrea sǎ nu se întâmple pentru cǎ nu ştiu cât de frig e sus şi pentru cǎ mǎ aşteaptǎ câţiva kilometri buni de coborâre, extreme de riscantǎ pentru sǎnǎtate dacǎ o fac transpirat.

Kalabaka lǎsatǎ în spate, iar în plan secund, munţii vizibili, în cel terţ - doar ochii mei îi vǎd, nu şi ai Nikon-ului…

 

GJqTnW0.jpg

 

Nu continui mult pentru cǎ sunt nevoit sǎ negociez. Ce credeaţi, cǎ numai în România câinii umblǎ liberi şi sar la biciclişti?

 

Tn7yE8W.jpg

 

zLZIjQX.jpg

 

Încǎ un zvâc de urcare, dupǎ care mǎ ia vântul în primire şi, déjà, simt dureri în frunte. Opresc sǎ-mi scot bandana şi sǎ o pun pe sub cǎciulǎ în speranţa cǎ va ajuta. O palǎ de vânt o ia pe Helga şi dǎ cu ea de pǎmânt. Sunt -7 grade în continuare, iar vântul a sǎrit de mult de 20 de km/h

 

NyFym6j.jpg

 

Şoseaua e curatǎ şi observ doar cantitǎţile uriaşe de sare curatǎ cu care au dat pe ea, ici şi colo: gumele mele sunt… albe. În depǎrtare, parcǎ un soare palid încearcǎ sǎ-şi facǎ loc printre nori

 

awoMX3Q.jpg

 

O nouǎ scurtǎ pauzǎ ca sǎ evit transpiraţia şi un belle-vue spre Kalabaka, cu zoom

 

Eyr2dK6.jpg

 

XUjXH1N.jpg

 

 

 

VA URMA

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa e dom' profesor, sunt in asentimentul d-voastra, licoarea minune ce Metaxa se numeste, mare realizare a grecilor, tovaras de nadejde in orice conditii, mai ales in cele suferite acolo, vorba aia ... cine stie, cunoaste! :drinking:

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 (o zi de Grecia adevǎratǎ)

 

Cred cǎ a fost cea mai geroasǎ noapte de când sunt aici: -10. Prognoza pentru astǎzi însǎ aratǎ aproape încurajator: dupǎ prânz vor fi temperaturi de pânǎ la 3 grade, soare 90% şi vânt domol de 7-10 km/h. Este şi dimineaţa în care m-am trezit cel mai târziu: ora 9.

 

De ieri îmi fǎcusem un plan: sǎ vǎd podul de la Mikana care, conform fotografiilor de pe goguleerth, este impresionant, şi sǎ fac o incursiune prin munte, printr-un fel de trecǎtoare. Se va vedea mai târziu cǎ omul spune şi Şeful dispune…

 

Am tândǎlit prin casǎ pânǎ pe la 10.30 când atenţia mi-a fost atrasǎ în timp ce-mi savuram ţigara pe terasǎ de o tânǎraǎ doamnǎ greceascǎ ce a intrat în curte. A strigat de câteva ori şi, normal, a apǎrut gǎzdoiul. Vorbesc ei un minut, dupǎ care omuşteanu’ se duce în fundul curţii şi apare cu un ponei legat cu o sfoarǎ. Mai vorbesc ei puţin, dupǎ care apropitarul leagǎ poneiul sub terasa mea. În ǎst timp apare şi soţul cu 3 puradei: unul de vreo 4 anişori, unul de vreo 6 şi unul, cred, puţin peste 7. Copiii încep hlizeala la cal, iar gǎzdoiul apare cu harnaşamentul: şa, dârlogi, mǎ rog, tot tacâmul. Deja plozii erau în extaz, ca şi pǎrinţii de altfel. Calu’ însǎ pǎrea a fi de altǎ pǎrere.

 

Se face încercarea cu mezinul, tatǎl ţinând poneiul de dârlogi. Mama pune plodul sus, plodul se agaţǎ de mânerul şeii, tatǎl face un pas în faţǎ sub ochii atenţi ai stǎpânului, iar calul îşi aminteşte brux de videoclipurile vǎzute de el – calul – în tinereţe cu concursurile de rodeo. Drept pentru care, pe cât e de mic, pe-atât se face de-al dracu’.

 

Se chinuie câteva secunde toatǎ lumea sǎ dea odoru’ jos din şa, dupǎ care apropitarul pleacǎ cu calul de dârlogi în fundul curţii unde are loc un monolog în care omu’ certa calu’. Dupǎ un minut se întorc şi scena se repetǎ.

 

Omu’ ia iar calu’, merge în fundul curţii şi începe sǎ zbiere la el, fǎrǎ a-l atinge, în încercarea de a-i explica, probabil, cǎ vrea şi el neşte mǎlai de la turist. Calu’ pare convins de argument şi se întorc împreunǎ. A treia încercare cu plodu’ nu mai are loc întrucât ǎsta se pune pe zbierat când vede calu’. Tatǎl vrea sǎ-i demonstreze cǎ totul e ok şi dǎ sǎ se suie el pe cal, însǎ calului nu-i miroase a bine ce se întâmplǎ şi începe sǎ sarǎ de cur în toate pǎrţile. Panicǎ! Catastrofo! Zbierete! Calu’… nimic! Pânǎ la urmǎ omul reuşeşte sǎ coboare, îşi ia plozii şi nevasta şi pleacǎ. Apropitarul şi în acelaşi timp gǎzdoiul meu rǎmâne suduind cu calu’ de dârlogi. Îl leagǎ iar sub terasa mea şi intrǎ în casǎ zbierând de nervi, cel mai probabil la nevastǎ. Dupǎ spectacolul amintit, calu’ legat începe, probabil vexat de comportamentul stǎpânului, sǎ dea în toate oalele, strǎchinile, gǎleţile şi ghivecele la care ajungea aşa priponit şi, într-un minut face un dezastru în raza de acţiune a priponiturii: gǎleţi de tablǎ strâmbate, alea de plastic sparte, ghivecele fǎcute zob, pǎmântul din ele împrǎştiat, iar el sfârşeşte eroic înghiţind pe nemestecate plantele smulse de la locurile lor. Dupǎ ce spectacolul s-a încheiat cu gǎzdoiul dând la mǎturǎ şi strângând rezultatele rǎzmeriţei hipice, am intrat în casǎ şi am început pregǎtirile de plecare.

 

Cum ieri mi-a fost extrem… extrem de frig, am decis sǎ mǎ îmbrac la fel: mai bine sǎ prisoseascǎ decât sǎ lipseascǎ. Mare parte din drum urma sǎ se desfǎşoare pe şosea, pe câmp, doar vreo 6 km urmând sǎ fie off-road. Schimb şi bacteria la ciclocomputador, iau rucsacul şi cobor sǎ o iau pe Helga din garaj. Evident, trec pe lângǎ calul ponei. Care cal, dupǎ ce stǎpân-su a fǎcut lunǎ, a gǎsit soluţia: s-a bǎlegat cât o herghelie pe jos, pe balustradǎ, pe bicicleta lui fii-su, adicǎ PESTE TOT. Dupǎ care a jucat totul în picioare de şi-a pus balegǎ şi pe cap. L-am ocolit uşurel ca sǎ nu-i dau de înţeles cǎ aş dori sǎ schimbǎm impresii despre starea vremii, am luat trotineta şi, p-aci ţi-e drumul…

 

Am plecat la 12 fǎrǎ un sfert cu 4 grade mai puţin în buzunar decât în prognozǎ: -1. Am coborât câteva sute de metri spre Kalampuiimei, dupǎ care am fǎcut dreapta ieşind din drumul principal. Urma sǎ traversez câteva dealuri şi sǎ ies în “DN”6, mergând cǎtre nord-vest. Coborârea mi-a îngheţat mâinile rapid, în ciuda celor 2 perechi de mǎnuşi. Am mai coborât puţin, dupǎ care un deal se face în faţa mea: bun, zic! Şi dau grǎmadǎ pe el sǎ mǎ încǎlzesc. Las stâncile Meteorei în spate

 

sNg1MCG.jpg

 

şi opresc sǎ-mi trag sufletul în vârf, într-un fel de adǎpost

 

xxHGh9T.jpg

 

Fac ochii roatǎ şi dau de silueta singuraticǎ a stâncii aciculare pe care am mai surprins-o şi din alte unghiuri zilele trecute. N-o ratez…

 

WyR1Dgr.jpg

 

bYIuQMb.jpg

 

Ce-am urcat se face coborâre şi mai mult decât atât: 90 de metri de coborâre sinuoasǎ întinsǎ pe mai puţin de 700 de metri. Din pǎcate, nu pot sǎ-i dau cum aş vrea pentru cǎ frâna mea pe spete era cvasiabsentǎ…

 

Intru în naţional şi iau calea asfaltului de bunǎ calitate, cu un “vânticel uşurel şi rǎcoros” din dreapta faţǎ. Deşi drumul îmi pare drept, trebuie sǎ depun eforturi serioase pentru 20 km/h, ceea ce îmi spune cǎ, de fapt, cam urc, drept pentru care renunţ şi stau la 15…

 

Privire cǎtre munţii spre care mǎ îndrept:

 

WSWMJKY.jpg

 

Pe marginea drumului am numǎrat vreo 8 pieţuci cu fructe, legume, dulceaţǎ, miere, vin şi ouzo. Preţuri: dulceaţa 10 EU/kg, mierea 15, vinul 4, ouzo 20. Preţuri de “staţiune” frate…

 

Q98mbKb.jpg

 

Drumul continuǎ destul de liber, iar şoferii se poartǎ foarte frumos, depǎşindu-mǎ la distanţǎ.

 

utp3hxh.jpg

 

Dacǎ v-a pǎcǎlit cumva soarele generos, sǎ ştiţi cǎ vǎ înşelaţi: ţurţurii stau bine mersi şi la soare…

 

ZSHBoDb.jpg

 

Dupǎ ceva mai bine de 8 km de urcuş de varǎ, ajung la intersecţia cu “DN” 15 pe care urmeazǎ sǎ continui.

 

HUrqt32.jpg

 

Am sǎ pun o fotografie, în mod special, pentru cei care considerǎ poliţia româneascǎ un fel de hienǎ ce stǎ la pândǎ doar ca sǎ-i facǎ zile negre şoferului românex şi eventual sǎ-i ia banii:

 

ufRhYoF.jpg

 

Si nu au fost singurii: am mai vazut doua echipaje la fel de bine ascunse...

Nu numai cǎ i-a luat Merz-ului banii pe vitezǎ, dar i-a mai şi verificat toate luminile, semnalizatoarele, portbagajul… Numa’ la noi poliţia e a dreaq… adicǎ aşa cum şoferul românex nu o vrea…

 

Naţionalul 15 debuteazǎ în urcare şi ştiu cǎ am în faţǎ 5-6 km pânǎ la primul obiectiv al turei: podul din Mikani

 

OVrw3gm.jpg

 

Am descoperit o pozǎ cu el pe net şi m-a fascinat deşi… cam seamǎnǎ cu cel din ziua zero… de pe drumul spre Meteora… Da’ nu se poa’!

 

Sub soarele cu dinţi ascuţiţi drumul continuǎ mǎrginit de copaci, semǎnând într-o oarecare mǎsurǎ cu drumul dinspre Târgu Jiu spre Baia de Aramǎ

 

wNUx66v.jpg

 

Pe dreapta, în versant, 1 metru şi mai bine mai sus, rigola din beton ce colecteazǎ apele pluviale, în acest fel drumul fiind protejat

 

mF54RoO.jpg

 

Şi iatǎ-mǎ intrat în Mikani

 

NKKm90f.jpg

 

Zona nu prea seamǎnǎ cu fotografia vǎzutǎ pe goguleerth, cel mai probabil fiind pusǎ în acel loc de un prostovan ce stǎ mizerabil cu geografia. Podul a cǎrui pozǎ fusese pusǎ era în mod clar cel de la Venetikos… Asta e… e doar un pod ca atâtea altele. Cum însǎ sunt fascinat de ele, îl aşez în memoria aparatului de fotat

 

Wy38G7I.jpg

 

rMFoYNE.jpg

 

FsLCWTy.jpg

 

 

VA URMA

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupǎ pod, la câteva sute de metri se face un drum la stânga, spre Ohineia, iar de-acolo, traversând o trecǎtoare pe off-road, sǎ ajung din nou în drumul 6.

 

rpvwTc5.jpg

 

Pe notiţele mele, ar trebui sǎ trec de un “V” şi sǎ ajung în Hirocampos. Deci fac stânga şi continui. Pe drum, gǎsesc spre stânga un drum abandonat pe care hotǎrǎsc sǎ-l explorez puţin. Intru pe el şi ajung la un pod dezafectat lângǎ care mǎ opresc

 

IctKWvA.jpg

 

Revin în drumul meu şi ajung la intersecţia spre Hirocampos cǎtre care mǎ şi îndrept. Vântul s-a domolit, iar soarele prinde ceva putere. Sunt 5 grade şi încep sǎ-i simt cǎldura, aşa cǎ opresc sǎ dau jos polarul

 

eoaVKx5.jpg

 

În faţa mea, munţii cu trecǎtoarea ascunsǎ

 

7GMrTE2.jpg

 

Traversez un pod micuţ şi în faţa mea se înfǎţoşazǎ o bisericuţǎ ce parcǎ mǎ curenteazǎ.

 

tYIFJHq.jpg

 

În întregime din piatrǎ, are afarǎ în fel de “închinariu” în interiorul cǎruia se aflǎ o piesǎ de mobilier bisericesc de o calitate cu totul aparte

 

SkHhd36.jpg

 

Un filigran în lemn, cel mai probabil, dupǎ culoare, de trandafir

 

kXw24dJ.jpg

 

G7ZBOP0.jpg

 

tr5ZroX.jpg

 

Dau roatǎ bisericii studiindu-i alcǎtuirea din piatrǎ

 

SmASrma.jpg

 

Clopotniţa

 

xO8xJkr.jpg

 

Grǎdina

 

ev4g24t.jpg

 

Soldaţi aliniaţi

 

8rTmtXL.jpg

 

Cum intru în sat, mǎ iau câinii în primire şi trebuie sǎ opresc

 

ZdiR9J6.jpg

 

Le explic cu vorba bunǎ cum cǎ sunt un turist rǎtǎcit în Grecia pastoralǎ şi mǎ lasǎ pe moment în pace. Şmecher însǎ unul dintre ei, vine pe pitice din spate şi încearcǎ sǎ mǎ înşface de picior. Îl ghicesc şi-şi ia un toc de bocanc în bot. Un scheunat scurt şi fuge lângǎ frate-sǎu.

 

La ieşirea din sat, începe zona de off-road ce duce cǎtre trecǎtoarea din capul meu. Un kilometru şi jumǎtate mai departe, o fermǎ.

 

xD7Op8S.jpg

 

Când ajung cam la 200 de metri de ea, sǎ-mi vinǎ rǎu nu alta: cam 40 de cǎini de toate dimensiunile sar pârlezele şi vin mâncând pǎmântul cǎtre mine. Treaba e serioasǎ şi, imediat se prind şi oamenii din fermǎ. Mǎ dau jos de pe bicicletǎ, scot ochelarii, iau vreo 4 pietre în mâna stângǎ şi aştept atacul care nu întârzie: roatǎ în jurul meu, iar cel din spate se şi repede. Mǎ întorc şi-i transmit un pietroi de bun venit care-l nimereşte în plin. Din cei ce înainte erau în faţa şi acum erau în spatele meu dupǎ ce mǎ rotisem, vǎd vreo doi care se reped. Mişc bicicleta în faţǎ şi mǎ întorc iar luându-l pe unul mai de aproape la ţintǎ. Ratez da-l sperii. Mai iau vreo douǎ pietre de jos şi arunc spre ei, iar cercul se mǎreşte. Arunc o privire spre fermǎ sǎ vǎd cât îi mai trebuie omului cu bâta sǎ ajungǎ la mine.

 

Câteva secunde şi acesta începe sǎ împrǎştie câinii cu bâta sa rotitoare. Doar cǎ nu se lǎsau aşa uşor duşi. Am mai ajutat şi eu cu câteva pietre cǎtre cei mai încǎpǎţânaţi şi, dupǎ cam un minut s-au cam potolit:

 

RIZmEhl.jpg

 

Am încercat apoi sǎ îl descos pe om cu privire la drum. Acesta însǎ mi-a indicat foarte hotǎrât sǎ mǎ întorc din douǎ motive: “can’t go, can’t go. No road, no road. And waw-waw big”. Am cam înţeles ce voia sǎ-mi spunǎ: de fapt, cǎ s-ar putea sǎ nu mǎ mai pot descurca aşa de bine cu câinii mai sus. I-am mulţumit şi am fǎcut cale întoarsǎ. Ajuns din nou în sat, m-am gândit sǎ mai încerc totuşi pe un alt drum.

 

Dar pânǎ atunci, am luat o pauzǎ la biserica din sat:

 

v4KfkI1.jpg

 

 

z82Q69a.jpg

 

 

VA URMA

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.