Recommended Posts

Hehe ce ma bucur ca au plecat baietii... am aflat ieri de traseu si acum aflu ca e si Marco implicat, o sa fie super.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Suntem alaturi de voi, va multumim pentru ca ne tineti aproape.

Daca lucrati bine, va vor iesi toate. Si s-ar putea, metaforic vorbind, sa va si astepte careva.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa 300 de km - cred ca e de vina compozitia materialului, pentru ca nu exista crapaturi pe cauciuc; n-am mai patit niciodata o uzura ca asta.

 

11102863_646991125400921_635354696657863
 

Share this post


Link to post
Share on other sites
P.S. Postul precedent nu mai este editabil, asa ca ii multumesc aici lui Silviu S. pentru sfaturile pretioase in constructia bicicletei.

 

Cu placere, a iesit o bicicleta tare reusita.

 

Imi pare rau sa aud de patania cu cauciucul. 

 

Drum frumos in continuare!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intre timp am cumparat din Edirne un alt cauciuc, Marathon Tour (fara Plus) pe care il tin de rezerva. Sunt curios dupa cati km o sa ajung cu cel cu probleme la banda de protectie albastra. 

 

Silviu, iti multumesc mult si pentru ultimele retusuri :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stiu ca nu intentionati sa calatoriti noaptea insa cel putin bicicleta ta si gentile sunt prea inchise la culoare.

Sunt prea putine aplicatii reflectorizante. 

Bicicleta lui Petru este ceva mai vie in spectrul de culori vizibile. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca n-am incercat celebrul Kebab Adana.

 

Pana ajungi sa-l incerci, cam asa arata (intr-o carciuma din Izmir)

 

03A1.jpg

 

Similar cu Urfa kebab (intr-o carciuma din Ankara)

 

02U1.jpg

 

N-am reusit sa imi dau seama care este diferenta intre ele.

 

Desi la prima vedere pare putina mancare in farfurie, insa ambele sunt suficiente sa potoleasca foamea unui ca mine (cam 115 kg, in viu) care nu prea mancase mare lucru in ziua respectiva.

 

 

 

Ospitalitatea si felul cum isi trateaza musafirii sunt arhicunoscute

 

 

Cel putin dupa ce scrie in dex online, musafir vine de la turcescul "misafir".

Confirm si eu ca ospitalitatea este ceva normal in Turcia.

 

Bafta in continuare.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

... asta imi place cel mai mult cand plec pe bicicleta, necunoscutul: unde dormi, oamenii si peisajele intalnite, traseul pe care ajungi efectiv.

 

Tu-mi graiesti din inima @};- .

Ce diferenta mare intre ceea ca spui tu despre turci si ceea ce ne spunea ciclocioclotrubaduru.

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Similar cu Urfa kebab (intr-o carciuma din Ankara)

 

 

N-am reusit sa imi dau seama care este diferenta intre ele.

 

 

Au aceeasi compozitie, Adana este varianta mai picanta. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tu-mi graiesti din inima @};- .

Ce diferenta mare intre ceea ca spui tu despre turci si ceea ce ne spunea ciclocioclotrubaduru.

 

E de datoria fiecaruia sa intelegea si sa selecteze informatia de pe un forum, si nu numai...sper ca baietii sa profite maxim de ce se va intampla in viata lor in urmatoarea perioada, merita din plin fiecare ora

Edited by gibonu

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand e senin, cand e ploaie si vant; asa si-n sufletele noastre. Vreme schimbatoare de primavara. Lucrurile intre noi merg tare bine, dar alte ori apar situatii conflictuale de la lucruri total lipsite de importanta, niste nimicuri. Cei care au calatorit pentru lungi perioade de timp fara a fi singuri cred ca inteleg despre cele ce scriu.

Nu e deloc simplu sa stai cu aceeasi persoana 24 de ore din 24, 2 saptamani in sir, in natura, lipsit de confort. Asperitati personale de care nu ai habar, te socheaza chiar si pe tine si cu atat mai mult pe celalat. Am mai spus-o: frigul, ploaia, vantul, dealul, transpiratia sunt usor de trecut. Bucuria calatoriei topeste orice greutate. Dar atunci cand sunt neintelegeri parca si greutatile devin mai grele. Iar constientizarea fericirii de a fi pe bicicleta in niste locuri in care putini au norocul sa pedaleze dispare cu totul. Sunt obisnuit sa calatoresc singur. Sunt un singuratic si in viata reala. In ce ma priveste calatoria asta este si o lectie, totodata cu examen inclus, la materia: convietuirea in doi. Pana acum cred ca nu am fost un elev foarte silitor. Cat am calatorit singur nu mi s-a intamplat sa pierd nimic, sa uit. Dar acum in doar o saptamana am pierdut deja 3 lucruri: caciula, manusi, pantaloni scurti. S-au mai intamplat si alte incidente, nu atat de importante incat sa ne afecteze continuarea, nu le mai amintesc. Sunt semne ca fac ceva gresit. A fi in doi ofera multe avantaje. Nu insist pe asta. Dar atunci cand esti singur totul devine mai intens. Trairile parca sunt mai autentice atunci cand se petrec in tacere, atunci cand nu trebuie sa discuti despre unde sa pui cortul sau la cat te trezesti a doua zi. Imi lipseste mult singuratatea. Egoist.

Randuri dintr-o dimineata ceva mai trista, din Can.

Inchei optimist cu un citat favorit:  
'You can't be sad when riding a bicycle' - Anon.

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Va dau un sfat: despartiti-va pentru perioade scurte de timp cand e cazul. Aveti un singur cort ? Mare greseala. 

Ideea la care am ajuns eu e asa: mersul in grup are avantaje si dezavantaje. Profitati de avantaje si minimizati dezavantajele. Vezi ca intervine oboseala, gestionati-o cu atentie.

 

Si inca un gand: soarele va rasari mereu, a doua zi. 

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gmarco16

 

In decursul anilor am ajuns la concluzia ca o mare parte a cicloturistilor sint mai degraba individualisti decit „exemplare de turma“, sint oameni obisnuiti sa se descurce foarte bine singuri, sa hotareasca singuri (nu numai la ture mai lungi si situatii banale), sint oameni care nu se plictisesc sa calatoreasca zile si saptamini in sir singuri si au totusi darul de a fi foarte „sociable“ (stii bine despre ce vorbesc, ai avut ocazia sa te convingi).  O calatorie lunga pe doua roti (in doi sau mai multi) este un „give and take“ fara sfirsit si poate deveni in adevarat cosmar din moment ce lipseste “readiness to compromise” si nu rar “family bliss goes out the window”.

 

Vorbesc din proprie experienta – sfatul lui borcan22 nu e de neglijat :-bd .

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au doua corturi cu ei.

 

Am trecut si eu prin aceleasi trairi, dar sigur va veti descurca :).

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stiu ca e greu sa se impace mai mult de 4-5 persoane la o tura lunga.

Insa in doi sigur va fi doar un exercitiu de toleranta. Ca doar nu aveti amndoi personalitate alfa++ :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au doua corturi cu ei.

 

Asta e foarte bine, e important sa poti stai singur cand simti nevoia. 

 

Stiu ca e greu sa se impace mai mult de 4-5 persoane la o tura lunga.

Insa in doi sigur va fi doar un exercitiu de toleranta. Ca doar nu aveti amndoi personalitate alfa++ :)

 

Cateodata si singur poti avea doua personalitati...alfa :)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si pentru ca pe celalalt topic a venit Radu Diaconescu, cred ca e bine sa anunt si eu ca m-am intors, dar nu ieri, ci acum ceva vreme, adica pe 28 august. Asadar au fost putin peste 5 luni pedaland undeva pe la 9.000 de km. Traseul:
 
http://www.bikemap.net/ro/route/2955366-cycle-silk-road-romania-kirghistan/
 
Incepand din Iran, calatoria noastra a urmat mare parte traseul lui Radu, cu cateva exceptii. Am hotarat sa ne oprim in Bishkek, in Kirghistan, loc de unde ne-am intors cu avionul (spre deosebire de Radu, cu tot cu biciclete). Ne propusem sa ajungem cel putin pana in China, dar asa sa fost sa fie.

 

Uneori e bine sa asculti de semne si sa faci cum zic ele. Principalele semne erau legate despre felul cum ne intelegeam noi. Legat de asta cred ca ar fi interesant de deschis o discutie despre calatoria (de durata) solitara pusa in comparatie cu calatoria in doi, iar de aici o desfacere a firului in doua: calatoria in cuplu versus calatoria cu un prieten. Avantaje, dezavantaje, trairi, etc.

 

O alta tema interesanta ar fi "de ce sa faci o asemenea calatorie, plecand in lume cu lunile pe bicicleta"?

 

Alta intrebare interesanta ar fi: "ce pierdem intr-o astfel de calatorie cand suntem conectati la tehnologie"?

 

Din pacate tind sa ii dau dreptate lui Frank si anume ca aici oamenii sunt preocupati mai mult despre cum sa-ti optimizezi greutatea bicicletei, ce prafuri sa mai inghiti ca sa faci mai multi km intr-o zi si alte lucruri din astea marunte. Un topic cu intrebari ca cele de mai sus cred s-ar "ingropa" dupa doar 5-6 replici. Insa e doar o parere. Mi-ar placea sa nu fie asa. Stiu ca voi fi invitat sa deschid astfel de topicuri. :)
Dar asta n-are nicio legatura cu finalul turei mele, era doar un "of". :)
 
Ca sa revin, pedalatul prin Asia, prin acele "stan-uri" prafuite de trecerea timpului este ceva greu de exprimat in cuvinte pentru mine. Locuri incarcate de istorie, inca neatinse de capitalismul nostru agresiv, dar purtand amprenta fostei Uniuni Sovietice, dau un parfum care intr-o calatorie pe bicicleta se simt destul de intens. Cat despre oamenii intalniti am sa spun doar ca ma bucur ca exista pe pamant si felul acesta de oameni.
 
Singura parte mai neplacuta in a calatori prin acea bucatica de lume a constituit-o birocratia obtinerii vizelor cat si costul lor. Cat priveste siguranta noastra, nu am avut niciodata probleme cu asta. De aceea va recomand si chiar va indemn sa faceti o calatorie catre est, un est inca rupt de civilizatia occidentala si de mentalitatea consumerista, dar care se va schimba cu timpul. Ca sa citez pe cineva mergeti in vest, pornind spre est.
 
Ultimul nostru "meci":
 
12249958_731201963646503_435699814401869

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gmarco16

Rezulta un regret din postarea ta de mai sus.

Stiu ca nu te incalzeste cu nimic, insa imi pare rau ca nu a mers totul asa cum ati vrut voi.

Oricum, felicitari pentru tura pana la Bishkek.

 

va recomand si chiar va indemn sa faceti o calatorie catre est
 

 

Cred ca in acest moment ar fi util (mai ales pentru noi cei care doar visam la tura ca a ta sau ca a lui Radu Diaconescu) sa ne povestesti, macar pe scurt, tura din Asia Centrala.

Cateva vorbe si mai multe poze despre locurile prin care ati trecut ar fi suficiente. Macar ca ne-ar face sa visam frumos, ceea ce nu e putin lucru.

 

Cat despre temele de discutie propuse, sunt interesante, insa cati de pe acest forum ar putea participa la o discutie pe o tema "lunile petrecute pe bicicleta".

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now