Recommended Posts

Felicitari pentru tura.

Asteptam cu interes continuarea povestii.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

:happydork:

Bravos domnilor!

 

Sper sa gasiti timp pentru relatari.   :nerabdator:

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Desi cunosc impresii despre tura, nu ma pot abtine sa spun ca abia astept cronicile etalate cu slove frumos asternute de catre participantii mult iubitori de frumos, si talentati la povestit, si pozografi cu fina atentie.
Floricele am, berea nu lipseste, internetul l-am platit, deci...

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Echipa de povestitori îşi încălzeşte tastaturile şi demarează în curînd. Mulţumim pentru interes! :D
 
Hai sa mai adaug cîteva detalii pînă una alta. Odată ajunşi la pensiunea Club Castel, ne-am prins că e un fel de "pom lăudat" al excursiei noastre.
Cum ofertele de cazare în zonă nu abundă, ba din contra, decisesem că asta e cea mai bună… :)). Pe lîngă problema de personal, care ne-a obligat să mîncăm dimineaţa şi seara “din brişcă”, să mai adăugăm că apa ţârâia cam timid la duş, deşi fiecare baie avea câte un boiler modern.
Patul era odihnitor în schimb, iar amplasamentul la marginea de NE a oraşului, spre Ţerova, ne-a asigurat linişte. Cazarea ne-a costat 100 lei pe noapte, scăzută de la suma agreată iniţial, de 110 lei cu tot cu mic dejun.
 
Cum iacobdoc era pe cai mari şi sub vipia după amiezii, pe Trans-Semenic, ne-am dus noi ăştilalţi să luăm de-ale gurii, de la prietenu Kaufland.
Acolo părea că se află toată lumea din Reşiţa, cam ca la Mall, cum am zice :P. Ne-am concentrat pe achiziţia de conserve, pîine, apă şi bere. 
Am revenit la pensiune, unde între timp ajunsese, stors de căldură, şi ardeleanul nostru. 
Am luat cina pe o masă de lemn de pe terasă, anticipînd traseul primei zile. Prognoza meteo era în răcire uşoară, sticla de Jagermeister era şi mai rece, deci ne-am retras optimişti în paturi. 

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hehe! Aici se lasa cu foiletoane.

Asa este cand ai ce povesti, si protagonistii au vorbele cu ei, si poze frumoase-n tolba.
Topicul este la favorite deja!

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A_micu a avut toată disponibilitatea, ba a si plătit tot stocul achiziţionat. Eu am fost ăla care a uitat de ceapă şi orez. :P

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-a fost chiar bai mare că aveam conserva de carne și pă pretenu' Jack.
Și bună dispoziție :D

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-am gasit alta rima.
De fapt, nu imi era atata ca voi nu aveti ce manca ci ca o sa vin rupt de foame si n-o sa am nimic.
Deja gandeam cam prea ardeleneste din cauza oboselii, asa ca in fapt, l-am sunat de cateva ori pe @@Traveller si am tot lungit lista. De exemplu: "Ia ceapa, ardei, orez si conserva de carne." Dar in ce prajesc ceapa? Sunat din nou:"Ia si ulei." Dar ce mancam dimineata? Sunat: "Ia si zece oua, ba mai bine douazeci." Un lucru stiu sigur ca am zis din capul locului: "Luati ceva e mancare dar orice ar fi nu uitati de bere."

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca tot am ajuns la capitolul confesiuni trebuie sa recunosc ca atunci cand am ajuns, eram obosit. Nu prea imi ardea de facut mancare, eram prea obosit dar daca as fi avut ghinionul sa ma asculte, faceam ce trebuie oricat de obosit as fi fost.

Practic, seara s-a terminat in fata unei conserve de carne, urmata la scurt timp de o conserva de fasole si totul stropit din belsug cu ultima "inventie" a celor de la Tuborg: berea la sticla de 750 ml. Geniala, nici cal, nici magar.

Inca ma mai credeam mare smecher. 

Avea sa imi treaca.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Avea sa imi treaca", dar... de cateva ori, ca si noua dealtfel. 

 

O incantare de plimbare intr-un grup ce a devenit de-a lungul timpului foarte bine sudat. Atat de bine incat nici chiar micile conflicte inerente unei asemenea intreprinderi nu aveau cum sa clatine prietenii cladite pe efortul comun al datului la pedale la deal. 

 

Am gandit mult in visele mele tura asta si o asteptam cu mare nerabdare insa, marturisesc, si cu putina teama ca neprevazutele m-ar fi putut impiedica sa particip. Unele din ele si-au facut aparitia sub forma unor probleme de sanatate ce ma chinuie periodic si au grija sa-mi mai taie din macaroanele ce-mi cresc mai mereu in jurul capului. 

 

Dupa ce am constatat pe la mijlocul lunii iulie ca era sa plec, ca si multpreadistinsul @@iacobdoc, cu o zi mai devereme, trezit fiind la realitate de lafeldemultpreadistinsul @@Traveller, am luat drumul Resitei cu noaptea-n cap, sambata dimineata mai pe la 4 asa... ca sa ma bucur de drum in liniste si pace. Bagajele facute de cu seara, uitand buninteles de laptele condensat la conserve din tabla made in CCCP la care ma inchin de 3 trimestre in asteptarea BaBB-ului.

 

Fac o haiduceasca si iau drumul Craiovei prin... Alexandria. Apoi Caracal si Craiova. Continuam cu Severinul, Baile Herculane, azimut Caransebes, dar pana a ajunge - la Slatina de Timis planul era sa parcurg Transsemenicul si cu masina dupa ce acum 2 ani il facusem si calare.

 

Depasind Alexandria pe noua centura, imi face cu ochiul din dreapta revarsatul zorilor:

 

mbqnrDv.jpg

 

Drumul este bun cu exceptia a 4-5 km si muuuuuuult mai liber, astfel incat pe la 7 si-un pic bat la portile Baniei. Drumul spre Caransebes este si el liber, bucurandu-ma de el dupa o pauza pentru propria alimentare intr-o benzinarie de langa Baile Herculane

 

qv0Ndqi.jpg

 

Stau cuminte intr-un 3.1 care tine cu casa, pastrandu-mi talpa usoara pentru ca timp aveam berechet.

 

Vine si stanga catre Slatina si iau Transsemenicul in botul frantuzoaicei. Debutul urcarii coincide cu doua mici intamplari. Prima este frana brusca ce am pus-o intr-un viraj la vederea unui pui de uliu

 

myw3ClV.jpg

 

iW7Y4Fq.jpg

 

iar a doua intamplare este data de sesizarea unui zgomot ciudat ce venea din maruntaiele masinii mai ales cand aveam parapetul in dreapta: un tacanit dens si a carui frecventa era proportionala cu turatia motorului. Am incercat pe cat posibil sa fac abstractie de el si am continuat.

 

Sus, in pas, am facut o evaluare a balamucului din masina: asa arata bagajele puse pe intuneric :)

 

DS2AMZN.jpg

 

Apoi, poze de jur-imprejur, asemanatoare cu cele facute cu doi ani in urma:

 

jFi86Pe.jpg

 

Q3JBQzO.jpg

 

JxSOc0g.jpg

 

RTSdms0.jpg

 

Si poze de acum doi ani, in acelasi loc...

 

vguehEL.jpg

 

mSla7yd.jpg

 

Coborand spre Cuptoare-le de langa Resita, am avut senzatia, gresita dealtfel - cum s-a dovedit mai tarziu, ca-l vad pe @@iacobdoc. Cum stramtoarea drumului era mare, am renuntat la verificari si am continuat.

 

Ajuns in Resita, dupa ceva bajbaiala gasesc si pensiunea. Trag in parcarea exterioara si mai ascult o data motorul cu capul varat intre maruntaiele lui. Nu mi-a placut ce-am auzit si mi-am sunat mecanicul. A ascultat si asta in telefon si a zis ca totul e clar: nu stie ce ar putea cauza zgomotul. I-am dat cateva alternative si mi-a zis ca toate sunt posibile. "Simultan?" i-am urlat in ureche... "Nu stiu" mi-a raspuns. Linistit definitiv, am batut la poarta "castelului". Niciun raspuns. Ochesc interfonul si mi se deschide. Intru pe un camp cu piatra de Ruschita (marmura), urc cateva trepte printre cateva miniaturi kitch-oase ce reproduceau cateva personaje alegorice intr-un stil de tarziu baroc mort de foame si dau de... stapana... sefa? Care dadea cu matura acompaniata de zgomotul zurgalicios al unor cercei uriasi ce-i atarnau din urechi. Deplasandu-se cu matura prin batatura pietruita si betonata, ziceai ca se rostogoleste datorita zveltetei trupului marmoreean.

 

Dau buna ziua si-mi raspunde monosilabic. Intreb de camera si-mi zice sa stau. Mi se pune pata si o intreb daca nu cumva sunt io surd si n-am auzit traditionalul "bun venit la noi". Se trezeste brux din amorteala si-si cere scuze ca e prea muncita. Ii raspund ca si eu sunt muncit de drumurile patriei si ca, intamplator, nu am aterizat cu avionul la Caransebes venind din Insulele Capri. Isi schimba atitudinea si-mi spune ca in 5 minute camera e gata. Supralicitez si-i cer o bere. Se uita siderata si-mi zice ca restaurantul e inchis. Insist si-mi zice ca o sa deschida pentru berea mea. Supralicitez in continuare, cu sec de data asta, si o intreb ce-mi recomanda de mancare. Pai... bucatarul, cameristele, chelnerii si ajutoarele sunt in... concediu! O intreb daca face misto de mine si zice ca nu... Imi da berea si astept sa ma invite in camera, lucru ce se intampla dupa un sfert de ceas, rastimp in care imi carasem bagajele in curte.

 

Intru in camera si ma reped la toaleta, hotarat sa mai scap de un kil-doua ce-mi prisoseau. Iau din hartia igienica si sterg colacul. Hartia se innegreste. Ma fac foc si para si o chem la ordine: CIF, lavete noi, apa si alcool. Imi zice ca de unde-mi dau seama ca, colacul e murdar. Si-i scot hartia din buzunar, pe care i-o arat si-i explic daca nu se petrece toul fulgerator, va trebui sa faca mai multa curatenie si sa spele si ceva pantaloni. Supusa s-a executat, iar eu am definitivat treaba cu ceva alcool din spray-ul deodorant.

 

Doua ore de somn m-au pus pe picioare, dupa sosirea prieteneilor mei, gandindu-ne la cumparaturi printre telefoanele distinsului transmaniac ce isi amintea in rate de diverse alte lucruri necesare. Pana la urma, "mancarea la fier" udata din belsug cu bere si sfarsita cu un Jaeger inghetat a multumit pe toata lumea, pe la 12 luand-o catinel catre paturi. A doua zi ne astepta Semenicul!

 

VA URMA

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eeei, multdistinse @A-mic, asteptam cu dorul aprins in piept sa citesc povestea ta.

"Mult bucurat la mine."

Dar ca sa revenim, Resita mi-a aparut fie ca un urias muribund, fie ca un les pe care stau si se infrupta hoitarii, un amestec de "maretie si decadere".

Te-ai fi asteptat ca o initiativa economica post-revolutionara sa fie un simbol al renasterii dar se dovedeste ca molima, odata izbucnita, isi ia obolul ori de cate ori poate. Eu am convingerea ca pensiunea se chinuia sa supravietuiasca dar o sa mai discutam pe tema asta.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu însă am convingerea că era o "spălătorie/curățătorie de bani".
Pentru albit.
O să revin.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ceva era in neregula cu pensiunea aia. Nu stiu ce anume.

Parea construita cu dichis dar, dintr-o anumita perspectiva, era un kitch, 

Vroia sa fie o pensiune de soi dar era locuita de muncitori.

Avea boilere moderne dar apa calda abia curgea la dus ca la robinet curgea bine.

Un fel de amestec de fudulie si calicie sau saracie.

Pare-se ca locuitorii Banatului Montan au profitat din plin de criza din Iugoslavia, cand localnicii au facut trafic cu combustibil. Dupa aceea a urmat taifunul politicienilor care au terminat industria miniera si asta se resimtea la fiecare pas, fiecare localitate in care, parea ca principala activitate economica este vanzarea de bere catre asistatii social. Trist.


Noi veniseram cu un scop si aveam sa ne tinem de el dar nu am putut sa nu constatam cu amaraciune, zi dupa zi ca si Banatul Montan, desi este o zona absolut superba, parea a fi pacat ca e locuita.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Resita mi-a aparut fie ca un urias muribund, fie ca un les pe care stau si se infrupta hoitarii, un amestec de "maretie si decadere"

 

Ultima data am fost la Resita anul trecut in octombrie.

Atunci am stat de vorba cu o doamna medic oftalmolog care imi spunea ca desi nu prea mai exista locuri de munca se tot deschid supermarket-uri (Kaufland, Lidl, etc).

Iar singura explicatie a doameni doctor era ca majoritatea resitenilor traiesc din banii pe care ii trimit acasa cei plecati la munca in stainatate.

 

In alta ordine de idei, desi am mai vorbit in alt topic despre UCM Resita:

".... prin momentul inaugurării lor (3 iulie 1771), uzinele din Reşiţa devansează fondarea unor fabrici de renume precum Krupp Germania (1811), Vitkovice (1829), Donavitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834) Burmeister Wain (1843), Skoda (1851)."

Sursa: http://www.ucmr.ro/comments6062.html?id=P11_0_1_0_C

 

Azi, UCM Resita, candva mandria industriei romanesti, functioneaza la cota de avarie.

Ca o buna aplicare a principiului romanesc "nu ne vindem tara, o distrugem noi".

 

Asteptam continuarea povestii.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ultima data am fost la Resita anul trecut in octombrie.

Atunci am stat de vorba cu o doamna medic oftalmolog care imi spunea ca desi nu prea mai exista locuri de munca se tot deschid supermarket-uri (Kaufland, Lidl, etc).

Iar singura explicatie a doameni doctor era ca majoritatea resitenilor traiesc din banii pe care ii trimit acasa cei plecati la munca in stainatate.

 

In alta ordine de idei, desi am mai vorbit in alt topic despre UCM Resita:

".... prin momentul inaugurării lor (3 iulie 1771), uzinele din Reşiţa devansează fondarea unor fabrici de renume precum Krupp Germania (1811), Vitkovice (1829), Donavitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834) Burmeister Wain (1843), Skoda (1851)."

Sursa: http://www.ucmr.ro/comments6062.html?id=P11_0_1_0_C

 

Azi, UCM Resita, candva mandria industriei romanesti, functioneaza la cota de avarie.

Ca o buna aplicare a principiului romanesc "nu ne vindem tara, o distrugem noi".

 

Asteptam continuarea povestii.

Este bine de ştiut/reamimtit... Oţelul folosit la construcţia Turnului Eiffel a fost produs integral la Reşiţa, aşa numitul oţel din fier forjat.

Excelente relatări, felicitări pentru tură!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Despre otel, numai de bine.

Am aflat si noi cate ceva de la Oravita dar va veni si vremea sa povestim despre asta.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Oţelul folosit la construcţia Turnului Eiffel a fost produs integral la Reşiţa

 

Din care am inteles, nu exista o dovada certa ca la constructia Turnului Eiffel s-a folosit otel de la Resita.

Exista doar niste supozitii, conform carora o parte dintre piesele componente ale turnului au fost fabricate la Resita.

 

Ghidul asta al Banatului Montan (am acasa varianta print) pare destul de bine documentat:

http://www.banatul-montan.ro/index.html

 

Despre otelul de la Resita si Turnul Eiffel:

http://www.banatul-montan.ro/zece_legende_si_adevaruri/a09/index.html

 

In afara de cele de mai sus, este putin greu de crezut ca in anul 1887 (anul inceperii constructiei Turnului Eiffel) Franta nu avea capacitatea de a produce otelul pentru turn si a fost nevoita sa-l importe integral din Austro-Ungaria.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@MaC® -ule, Dinescu deja iti cauta IP-ul, ca sa vaza care atenteaza la stilu' ce l-a consacrat. Abia astept urmarea!

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now