Recommended Posts

Deci (tot) Z1 (Partea I)

 

Treziti cu noaptea-n cap, in ordinea numerelor de pe tricou:

 

B0LIJLc.jpg

 

Lyg3L4r.jpg

 

xkG4bia.jpg

 

NnhpYDT.jpg

 

Tura noastra de Semenic incepe bine: cu o pauza de ploaie, in primul moment insa, oferindu-ne o fereastra pentru poza celor CINCI MAGNIFICI (care mai batran, care mai plouat, care mai treaz...):

 

s5eWr6k.jpg

 

Mergem primii doi chiolometri si facem prima pauza de reglaj pentru gajeturi :)

 

mJn73kX.jpg

 

Probleme mari cu utilajele cestea: tre' alimentate, nu arata ce trebuie, tre' setate, fiecare are alta viziune despre distante, diferente de nivel, moralitate, viziune despre viata...

 

Peisajele ne incanta, chiar daca norii ne ameninta din inaltimi:

 

WB4ZpXX.jpg

 

Resita vazuta de mai sus:

 

5kkcwh3.jpg

 

In Valiug facem prima halta de realimentare, dupa prima coborare de mare rafinament: 4 km. Remarcati "Stejar"-ul singuratic :)

 

z7LyTgk.jpg

 

Urmeaza 8 km de urcare pe sosea. Chiar daca la prima vedere ar fi parut chinuitoare, cei aproape 500 de metri se fac foarte bine, cu pauze putine si pline de buna-dispozitie

 

kMmkSkd.jpg

 

GHyBZjK.jpg

 

Si, iata-ne la Intrarea in Parcul National. Nu ne pozam laolalta pentru ca suntem nerabdatori sa ne batem cu off-road-ul. Partea usoara a urcarii trecuse si eram inca increzatori:

 

rQoPhZs.jpg

 

Urcusul nu e simplu, chiar daca debuteaza cu un fel de asfalt. Se transforma repede intr-un amestec de macadam cu piatra sparta nefixata ce ne da de furca

 

SVOGCFa.jpg

 

y7WMeSU.jpg

 

1zb3u8x.jpg

 

 

 

VA URMA (pentru ca poze)

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Deci (tot) Z1 (Partea a II-a)

 

 

Pentru conaisseuri, "ma bajeti, vedeti voi antena sheea?", iar corul barbatesc rasuna printre arbori, in canon: "Cine? Noi? NU!!!"

 

ws9JdaE.jpg

 

fFfgdun.jpg

 

Ajungem, in sfarsit, iar @@MaC®, in mijlocul postapocalipticului deconstructivist, 

 

kEbJfHm.jpg

 

se gandeste daca o poate supradota pe Zamfirica...

 

3JTRuat.jpg

 

Nu insist pe foamea ce ne cuprinsese intr-un peisaj semipustiit, unul din gandurile ce ne-au trecut glont prin cap fiind cel de a manca chips-uri cu coca-cola... Din fericire... undeva in stanga...

 

tcAxsHC.jpg

 

ne astepta... Leo??? 

 

5iP4oeY.jpg

 

cu care am si incercat un prim-plan, dar ghinion... aparatul foto o cotit-o brux la dreapta... si mi-au iesit postapocalipticile :D

 

W0ulSQC.jpg

 

Pentru ca se insoteau unul pe alta, am stat cuminte si nu am deschis dialoguri cu fer-ul necuvantator. 

 

Odata asezati la masa, unii dintre noi s-au culcat. Din fericire, sforaitul a fost gingas si nu a perturbat activitatea personalului de "deservire" a turistului

 

CMO4trs.jpg

 

care a si primit de altfel, traditionala "ceafa cu garnitura de 3 mici", cartofii fiind doar de decor, iar varza - de fitze :)

 

lwsjrwz.jpg

 

In multitudinea de porcarii, ne cam rataciseram. Noroc cu gajeturile la bajeti :)

 

lOZUeyo.jpg

 

Oricum, spre final ne-a cam dat cu rest... la pachet, in rucsaci, ca Resita e cam aproape de Etiopia...

 

Incarcati bine, suntem nerabdatori sa ne razbunam pe catararea parca fara sfarsit de pana aici:

 

1fdZ7Bw.jpg

 

Padurile, plaiurile si aerul curat si tare de dupa ploi, ne dau aripi

 

IidtZPh.jpg

 

ma rog... mie dupa 3 beri, as zice mai degraba "crengile padurii in cap" :D

 

Coborarea... de vis!!!

 

Un pit-stop la Valiug unde am admirat o pereche de picioare remarcabile (care cred ca erau ale lui Leo, ca sa nu ne bata fetele ;) ), dupa care cei 4 chiolometri de urcare care ne-a adus cu picioarele pe pamant.

 

ghBrU4a.jpg

 

aUpPxr6.jpg

 

uVMGdvA.jpg

 

Am sa reiterez ceea ce au spus si bunii mei prieteni: performerul etapei... LEEEEEOOOOOOO!!!

 

La coborarea spre Resita, am sa ma sacrific cu recordul de viteza (ca lu' Mac, nu i-o mers gajet-ul! :P )

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi-a făcut o foame poza cu haleala de sus de la cabană... :D

Noroc cu gadjetele care ne-au condus la ea :P

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Motto:
"20:30 Telecinemateca, Ciclul "Mari actori", "Condurul si trandafirul". Premiera TV.
 22:30 Daca doriti sa revedeti. Selectiuni din programele de revelion.
                                                                            Duminica, 2 ianuarie 1983"
 
Cum îmi făcusem deja de cap cu TransSemenicul, această primă zi de BaBB avea să fie pentru mine un fel de "daca doriți să revedeți" urmat de o "Premieră TV".
Nu știam cum aveam să mă trezesc dimineață, dacă voi fi frant de oboseală sau deprimat de cine știe ce evenimente de la servici sau de acasa. În lumea asta a comunicațiilor rapide, concediul nu mai este demult o ruptură de activitățile curente ci doar o probabilitate că asta se va întâmpla.
Alarma telefonului a sunat conștiincios la 6:00 ca în orice zi binecuvantată de Dumnezeu, "decât" că nu pentru a merge la lucru ci pentru a nu îl lăsa pe @a_Mic să aștepte prea mult. Imi plac foarte mult alarmele astrea electronice, mai ales funcția "buzz" de care abuzez cât se poate de mult. Totuși, după trei bâzâieli, m-am sculat, moment în care am constatat că Leo era deja calare pe mărul lui și scria de zor la emailuri.
Am coborât să pun de un mic dejun. În fapt aveam o juma' de kil' de cafea Dalmair Prodomo, zece oua, ceva ardei, ceva ceapa si restul ce si-a adus fiecare. Ajuns în bucătărie am încercat să mă familiarizez cu ce aveam la dipoziție. In dreapta trona un aragaz cu flacari demne de o forja industrială, deservit de o hotă de care trebuia să teferești să nu te aspire. Erau vase de diferite dimensiuni și câteva tigăi la care nu mai conta daca erau cu teflon sau ceramica pentru ca toate aveau un strat dublu de ceva similar zgurei. Tot așa, erau tot felul de căni și farfurii, dar greu de găsit mai mult de trei la fel. Aveam tacâmuri și cuțite de bucătărie.
Prima a fost cafeaua făcută în maniera amerindiană: în o cană, o lingură cu vârf de cafea măcinată peste care, ”Fleoșc!”, apă clocotită, mestecat și lăsat să stea 10-15 minute.
Apoi am trecut la omletă. Mi-am dat seama că uitasem să le zic sa ia ulei. Până la urmă, @a_Mic'ul mi-a gasit ceva ulei într-o sticluță din cele care se pun la masă. Să fiu sincer nu mai stiu dacă am făcut-o cu ceapă și ardei sau simplă dar în scurtă vreme eram pregătit de masă, cu ceva omletă pentru fiecare și câte o cană de cafea. Zahăr nu pun iar frișcă nu aveam așa că am băut-o neândulcită. Totuși, o cafea de calitate nu are nevoie de nimic în plus, îi ajunge propria aromă. Am mâncat și m-am echipat.
În cele din urmă, am reușit să îmi pun florile în păr și să ies la portică.

CKHctKt.jpg
 
Obiceiurile începeau să se schimbe. De data asta, eu eram ultimul. 
După canicula din ziua precedentă, încrederea nestrămutată în puterea totemică a rucsacului lui @@MaC®, purtătorul de vreme bună, avea să fie pusă la încercare de ploaia care abia începea. Mi-am dat seama că stratul de nori nu era foarte apăsător, aerul nu era rece iar stropii de ploaie mărunței și destul de rari. Nu m-am obosit să mă îmbrac suplimentar după principiul că n-are rost să ud haine doar ca să am ce usca după aia. La scurtă vreme de la plecare ne-am dat seama că de fapt aveam parte de cea mai bună vreme cu putință. Atunci am dat jos hainele de ploaie, mă rog, cei care le puseseră.

7C1oVCL.jpg

În primii kilometri încercam să "îmi reglez tirul" așa încât să mă încadrez în grup dar din păcate, orice aș fi făcut, grupul era destul de neomogen. @a_Mic'ul mergea in ritmul lui cam orice ar fi fost, @@Traveller părea a avea mai multe viteze de croazieră, @@MaC® era plin de o vervă, iar @@Artistul33 ”dirija o uvertură” încheind plutonul. Așa că m-am lipit de el.

D70Dd93.jpg
 
La un moment dat, uvertura s-a terminat și am început să povestim. Ei, cum îi povesteam eu ce e cu efortul aerob, mancatul de glucide mai puțin rafinate, unde nu simt că mă apucă somnul și o foame teribilă. Făceam hipoglicemie. M-am oprit și am luat rapid o mână de grăunțe (caju și stafide). Zaharurile concentrate din stafide și-au făcut efectul aproape imediat. La scurt timp, am ajuns la stația 11 unde am primit tratament de urgență de la @a_mic: câteva tablete de glucoză.

TRggB1F.jpg
vJrFMnp.jpg
 
Asta a fost o lecție bună. De când am devenit ”discipolul” lui Phil Maffetone, mă tot întrebam cât te ține glicogenul din organism dacă arzi cu spor grăsimi. Răspunsul îl primisem acum: te ține până se termină. În cazul meu, după cele 5000 de kcalorii consumate în ziua anterioară, în ciuda alimentației de cu seară și de a doua zi, am rămas cu rezervele de glicogen cam terminate. Are logică. În condiții ideale de efort, se consumă 50% glucide și 50% grăsimi. Eu am mers ceva peste pragul aerob, deci mai multe glucide decât trebuie. Cum rezervele de glicogen sunt de 2000-2500 kcal, e destul de clar, că eram în deficit de glucoză.
Dar de aici încolo, lucrurile au mers bine. Soarele a ieșit dintre nori iar căldura părea că va amenința din nou.

udTo3t6.jpg
AXJb5o3.jpg
Fe2Xx7p.jpg

O bere de rehidratare la Văliug.

eWqNBK3.jpg

În cele din urmă am ajuns și la pasul Proslop, de unde aveam să o luăm la dreapta pentru piatra Gozna sau maximul de înălțime al Semenicului.

fUqCeEq.jpg

Norii se lăsau apăsător, înghițind antenele de pe vârf. Aerul incepea să fie rece dar în economia urcării, erau condiții ideale.

cqw6ogp.jpg

Din cănd, în când @@Traveller făcea apelul să vadă dacă nu a dispărut nimeni în ceață.

awlx8nb.jpg

Într-adevăr, primul contact cu stațiunea Semenic este dezolantă dar și instructivă. Hardughiile alea cu care se încerca producerea de curent electric din energie eoliană, nu aveau cum să fie eficiente cât timp elicele erau din fier și nu din polistiren, fibră de sticlă și rășini iar generatoarele electrice nu beneficiau de puterea magneților cu neodim.

AFEH5Pi.jpg
 
Ajunsesem primul. Deja mi-era frig dar simțeam că se mai poate și nu mai aveam mult până în vârf.
Eram obosit pentru că adunasem ceva și din ziua precedentă. Mi-era frig dar nu vroiam să mă îmbrac. În schimb natura a ținut cu noi. Soarele a ieșit dintre nori și ne-a relevat frumusețea locului, mă rog, un fel de a privi partea plină a paharului.

Mr5F6d9.jpg

Cabana unde am adăstat pentru mâncare mi s-a părut cel mai prietenos loc. Înăuntru era călduț. Am cerut o bere ”at once” și o zamă cu smântână, mujdei de usturoi și muuultă sare. În foamea mea disperată am comandat și o porție de ceafă de porc cu ”garnitură de trei mici” (ca să cităm un mare contemporan în viață).
Evenimentele au evoluat destul de rapid dar oarecum firesc. Am băut berea și am mâncat ciorba foarte bună și dintr-o dată am simțit cum toată oboseala adunată în ultima mie de ani de viață mă cuprinde. Atunci am adormit.

Zcwv6CQ.jpg

M-am trezit în zgomotul făcut de apariția porțiilor de mâncare. Deja mă încălzisem, foame nu prea imi mai era. Mă întrebam ce naiba oi fi avut în cap când am comandat atâta mâncare. Prima reacție a fost să le spun prietenilor că dacă mă mai văd comandând și altceva înafară de o ciorbă, să îmi atragă atenția că mi-am pierdut uzul rațiunii. Oricum, nu m-am lăsat. Mărunțel, mărunțel, am băgat-o toată la ghizdan. Mi-era bine. Foarte bine.

liEY04Z.jpg

După care a venit drumul de întoarcere. E bine să cobori ce ai urcat.

MWUhzCJ.jpg

Doar unii au fost trădați de tehnica din dotare dar asta o să mai discutăm altă dată.
Seara a fost liniștită.
În Reșița, după o anumită oră, ai mari probleme să găsești ceva deschis și chiar dacă e deschis degeaba vrei tu ceva că ți se explică ce ar trebui să vrei. Drept urmare, s-a rechiziționat toată berea disponibilă și s-a băut "ad libitum".

Și noapte bună!

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Scurt domle, am deschis o bere cu atata pofta de citit, si... nici un sfert nu am gatat din bere ca s-a si terminat episodul :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Scurt domle, am deschis o bere cu atata pofta de citit, si... nici un sfert nu am gatat din bere ca s-a si terminat episodul :)

Asta e! Uneori bem o bere, alteori bem o vodca.

Vor mai fi ocazii de baut bere.

Ziua intai a fost sau nu a fost.

Pana la urma, a fost ... ziua intai.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mno... Sper să m-adun și io și să zic și io dăspre zioa unu văzută prin ochii miei.

Poate d-aia îs episoadele mai scurte, că tre' să încercăm să zicem fiștecare câte ceva. Asta dacă vrea audiența ;)

Și cum timpu' e scurt și viața trece repede, iaca se făcu' sectemvrie...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Talentul literar se distribuie inegal pe segmentele citit-vorbit-scris, nici n-a apucat omu' să zică una-alta, să monteze firma la stradă, că-i dăm cu firma-n cap? :))

La vorbit are MARE talent, să-i dam o şansă să se transpuie-n scris, zic! ;)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mac, fara suparare, dar esti greu de citit.

Acuma, ba e scurta, ba e greu de citit. Banuiesc ca de @a_mic nu ai curaj sa te iei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu cred ca e vorba "decât" de o doză de nerăbdare :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mno... Sper să m-adun și io și să zic și io dăspre zioa unu văzută prin ochii miei.

Poate d-aia îs episoadele mai scurte, că tre' să încercăm să zicem fiștecare câte ceva. Asta dacă vrea audiența ;)

Și cum timpu' e scurt și viața trece repede, iaca se făcu' sectemvrie...

Acest text din cauza ca este scris mai mult fonetic, cu dialecte si alte 'indulciri' se citeste greu. A trebuit sa ma chinui sa il 'descifrez'.

Nu ma bag in stilul narator al nici unui coleg, dar sa fie scris in romana... Sau maghiara, sau engleza, poate si germana, alte limbi nu stiu...

Nu am nimic cu Mac, chiar astept sa vad ce si cum, dar... pur si simplu doresc sa pot citi usor.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@mumus Sper ca ai luat-o ca o gluma.

Stiu ca as fi putut povesti ceva mai mult dar, chiar, ziua asta a fost destul de plata pentru mine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

:) e placut sa citesti povestiri interesante, asternute frumos pe hartie, dar... autorul e liber sa scrie cat vrea, cum vrea si cat vrea/are chef, timp.

Cand am scris ca am pregatit berea si ca am terminat repede de citit, sper ca s-a inteles ca astept cu nerabdare continuarea. Nu vreau si nici nu am intentia sa jignesc pe cineva, mai ales pe autori :)

Si da, stiu de gluma :)

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu e greva, a fost o perioada mai aglomerata.

Reluam de maine. :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Greva?

:(

 

Nu. Amnezie de toamna.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Reluam de maine.

 

Io pana nu vad nu cred. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa se intampla cand se aduna multe ganduri si nu gasesti timpul si energia necesare sa scrii tot de-o data :D

In momentul in care incepi sa te gandesti la urmatoarea tura, iti vine cheful sa termini relatarile din cea precedenta. :-

Share this post


Link to post
Share on other sites

Și a venit Z1

 

Multe întrebări pluteau în aer.

Știam că @@Artistul33 nu mai pedalase de un an. Dar știam și că a mers în schimb foarte multe ture pe munte, pe jos, deci nu e chiar la pământ cu condiția fizică. În plus are avanatjul celor 10 ani mai puțin...

Îmi ziceam asta pentru că anul ăsta a fost un an foarte prost dpdv biciclistic. Iar tura începea după o pauză de biclă de vreo 2 luni și ceva (dureri de spate foarte nasoale, amorțeli pe picior... Asta după ce am aflat că am scăzut în înălțime aproape 4 cm în ultimiii 4-5 ani. Deci clar ceva la coloană)

Mă trezesc fresh după un somn odihnitor, într-un pat normal (cum ziceam). Încep pregătirile... dar mai în reluare așa. Lung prilej de bârfe și de ipoteze ;)

Ies pe poartă și am plăcuta surpriză să văd că nu-s ultimul :D

 

Prilej de poze.

 

DSCN0182.jpg 

Minunăția kitsch

 

DSCN0184.jpg

 

Apare și @@iacobdoc la vreo 10 minute dar încep alte întrebări.

Ce naiba s-a întâmplat cu geaca mea anti-ploaie aflată în rucsac? Să-și fi pierdut puterile?

Pentru că începe o ploaie măruntă, cam de toamnă, care ne ține pe loc.

Îmi zic în sinea mea că am cam pus-o...

Plecăm într-un final când încep să se mai rărească picurii și coborâm cu frâna trasă panta înfiorătoare de la pensiune până la bifurcația cu Str. Văliugului.

Ai di pln cum o să fie asta la întoarcere :D Dar parcă am mai zis asta ;))

Anu' trecut, în Bucovina era parfum să te întorci la pensiune în Sucevița... 

Ușor ușor ne încălzim, ploaia se oprește.. ne oprim și noi să dăm gecile jos (moment in care am o șoaptă cu geaca mea și-o rog frumos să-și bage mințile în cap, și-așa sunt destule miștocăreli pe tema orelor de trezire.. acum să suport și înțepături privind vremea și "defecțiunile" gecii? hehe. Se pare c-a fost înțelegătoare...)

Ceva mai sus ne mai oprim puțin, urcușul avea 7-8% constant.

Prind o spărtură prin care se poate face poză (da, da.. cică era pauză de fotat :D)

 

DSCN0191.JPG 

 

Apar apoi și băieții.

DSCN0194.jpg

Încerc să zic și io un banc, dar n-am loc de @@iacobdoc care băga informații cu nemiluita în mintea artistului care urca încet-încet...

Până la urmă prind o mică fereastră...

DSCN0199.JPG

 

Ceva mai sus facem din nou o mică pauză, moment prielnic să-mi sun și eu fetele de acasă.

Mno și -iar prilej de haioșenie maximă- hai să mă dau cocoș. Mă întreabă jumatea-mi cum a fost cu trezirea și n-am de lucru s-arunc: "ooo, păi suntem de la 8 juma pe drum"

Deci nu vă zic ce-a urmat... Deși cumva eram pe-aproape, că nah, la 8:35 făceam poze în fața "Chateau-ului"

Mai sus, iar o poză... cu ce urcarăm până atunci

DSCN0205.JPG

 

DSCN0206.JPG

 

Și vine prima coborâre a zilei...iuhuuuu! 

Dar iar primesc un mic ghiont. Ciclocomputerul nu mai arată viteza, cadența sau HR... uatzăfac? Taman acu' pe coborâre? 

Nu era prima oară. (e vorba de un Sigma ROX 9.0)

Aveam să aflu peste câteva zile ce și cum, cu ajutorul lui @@iacobdoc. ( să nu devoalăm ;) )

Dar, asta e, să-i dăm la vale!

Trecem în super viteză pe lângă un polițist ce stătea lângă mașina parcată pe marginea drumului, la o mică pândă la câteva sute de metri de intrarea în Văliug. Am avut impresia că schițează un gest de a ne opri dar rânjetul dat de coborâre și viteza destul de mare îl fac să ezite suficient cât să trecem glonț pe lângă.

 

Ajungem în Văliug la prima pauză de bere. Poze-s mai sus ;)

 

Și-apoi începem din nou un urcuș.

Între timp soarele începe să spargă norii și să încălzească din ce în ce mai tare. Dar e bine, pentru ca drumul șerpuiește și prin pădure și putem să facem mici pauze pentru hidratare și un baton/o banană...

 

DSCN0214.jpg

 

DSCN0215.jpg

 

DSCN0219.jpg

Facem o pauză de regrupare la bifurcația către stațiunea Semenic și ne pregătim iar de urcare.

Care e deja ceva mai grea, ciclocomputeru' (care între timp își revenise) arată constant 8%  cu vârfuri de 10-11...

Oboseala primei zile începea să-și spună cuvântul, drumul era din ce în ce mai prost... 

Apar și norii și începe să se facă răcoare pe măsură ce câștigăm altitudine.

Ajungem iar într-un loc fain de unde prindem panorama înapoi spre Văliug și Lacul Gozna...

 

DSCN0224-Pano.jpg

 

DSCN0225-Pano.jpg

"Băbăeț', vedeț' voi antenele alea?"

DSCN0229.jpg

 

Eh, tot mai era de urcat...

- va urma -

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bai deci, care este, asa-mi place sa va citesc scrierile...sa mor! :D

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Păi dacă vă place, stimate domn, să continuăm! :D

Am făcut, aşadar, introducerea un pic brutală, prin ziua cu cea mai mare ascensiune a turului. N-a fost şi cea mai pitorească, zic eu, pentru că una e impresia pe şosea şi cu totul alta pe coclauri. Se va vedea în cele ce urmează. ;)

 

Ziua 2 - 27 iulie 2015
 
Astăzi avem prima porţie consistentă de offroad. Dăm o raită prin Parcul National Cheile Caraşului, pîna la Anina, şi revenim la Reşiţa pe şosea. Primul care s-a trezit şi a băut deja nessul este, bineînţeles, a_micul. Ne aşteaptă la parter, în curtea interioară a pensiunii.
DSCN5315.JPG
 
Ne urnim şi traversăm oraşul, către ieşirea spre Anina. Reşiţa nu oferă prea multe turistului, decît aspectul postindustrial, cu note de posapocaliptic, ce poate fi simţit şi în celelalte oraşe din Banatul Montan. Combinatul e un maldăr lugubru de fiare, liniile tramvaiului desfiinţat, cu reţeaua de contact ruptă, sunt triste şi singure. Muzeul Locomotivelor cu abur l-am văzut, e cam stingher printre blocurile scorojite.  Ne-a frapat pe toţi faptul că frumuseţile sunt aici în afara aşezărilor omeneşti, care toate par scufundate în sărăcie şi uitare…
 
Revenind la drum, am ieşit din Reşiţa pe asfaltul foarte bun al DN 58B. Am mers lejer, fără grabă, şi ne-am menţinut ritmul asta în cam toate zilele. Am vrut să gustăm pe îndelete plimbarea asta într-un decor ce ne era încă necunoscut. Un popas amenajat pe marginea drumului ne-a dat ocazia să ne exersăm talentele de fotografi ultra-amatori. 
DSCN5328.JPG
 
DSCF0672.jpg
 
DSCF0679.jpg
 
DSCF0676.jpg
 
A urmat o succesiune de urcări şi coborîri zdravene, pînă la bifurcaţia stînga către satul Iabalcea, poartă de intrare în Parcul Naţional. Rîul Bîrzava desparte munţii Semenic, la est, de munţii Aninei, pe care îi explorăm azi, la vest.
DSCF0687.jpg
 
Drumul secundar către sat e asfaltat şi la fel de vălurit. a_mic are probleme cu lanţul, care se încăpăţînează să cadă cînd are el chef. În sat dorim să găsim un stabiliment unde să ne răcorim. Găsim magazinul mixt West Kripton (!), unde gazda ne oferă bere şi îngheţată şi ne povesteşte că Iabalcea e sat întemeiat de croaţi, din care nu a mai rămas niciunul, iar lumea supravieţuieşte din banii trimişi de cei care muncesc pe afară. 
DSCF0691.jpg
 
Bun, ne-am răcorit, acum plecăm că ne aşteaptă 30 km offroad. Vremea e frumoasă, caldă, dar nu exagerat. Ne facem totuşi provizii suplimentare de apă prin rucsaci, că vorba aia, nu se ştie niciodată cînd ai nevoie de o sticlă. Cu excepţia lui iacobdoc, care nu are rucsac ci o geantă elgantă de piele, producţie proprie, pe portbagajul trekkingului său. Bicicleta cred că e trekkingul care şi-a depăşit cel mai mult şi mai bine indicaţiile standard de exploatare, de-a lungul întregii ture.
Ieşim din sat, mergem pe un forestier pietruit şi intrăm, pentru o lungă perioadă de timp, în pădurea PN Cheile Caraşului.
IMG_2251.JPG
 
IMG_2257.JPG
 
Aparatul de fotografiat, pentru a fi protejat, a primit în loc de geanta clasică, prea voluminoasă pentru rucsac, o… căciulă :P.
DSCN0294.JPG
 
Trecem de o porţiune în coborîre, garnisită cu şleauri de tractor, şi ajungem la bifurcaţia la dreapta - spre sud, care trece pe lîngă peştera Comarnic. a_mic ne transmite că e cazul să fim atenţi, practic intrăm pe potecă marcată, largă, dar aflată în inima pădurii, şi unde e acasă la ea vipera. Credeam că am trecut de peşteră, cînd întîlnim indicatorul şi ne oprim să vedem despre ce e vorba. Bicicletele rămîn în poieniţă lîngă canton, noi o luăm pe scara săpată în piatră.
DSCF0703.jpg
 
DSCF0702.jpg
 
DSCF0706.jpg
Accesul este îngrădit acum de o uşă metalică, dar peştera este vizitabilă, după cum aflăm de aici: http://comarnic.exploratorii.ro/prez.php
 
Reluăm drumul-potecă, devenit pe alocuri din ce în ce mai pietros. 
DSCF0709.jpg
 
DSCN0300.JPG
 
Porţiune la loc deschis, drum bordat de ferigi mari. Am parcurs-o avînd în minte avertismentul a_micului despre vipere.
DSCN0335.JPG
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now