Recommended Posts

Va urmaresc, cum sa nu va urmaresc, bineineles ca va urmaresc.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Normaaal că-ți place, cum să nu-ți plaaacăăăă... normaaal că-ți place.
Nuuu.. nu-i urât, dacă-ți place... apăi cuuuum să nu fie de plăcut...
;)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Buei, veneam azi acasa de la serviciu, pe ploaie mocaneasca, rece si enervanta.

Mi-am adus aminte de ploaia noastra de vara, care ne-a condus acasa in ziua 2. 

Nimic in comun intre ele. Prima ploaie care mi-a mers vreodata la suflet... :)

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ploile pe care le-am prins pe bicicleta, intotdeauna mi-au mers la suflet. Doar apa de pe sosea s-a oprit in aparatorile rotilor.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Z2: continuare

 

Un tip matinal, caruia nu-i place sa zaca in pat dimineata decat in prezenta unui motiv intemeiat, absent in aceasta tura ( ;))), se trezeste intotdeauna la revarsat de zori si se bucura in tihna de un ness cu lapte si o tigara aromata. Cam asa m-au surprins prietenii in dimineata celei de-a doua zi...

 

 j6GIZjJ.jpg

 

Dupa coborarea pantei de la pensiune, panta ce ne-a chinuit in fiecare seara la urcare, traversam podul de peste Barzava, iar eu fascinat de ape si poduri...

 

mAaKfyM.jpg

 

Traversand Resita, un oras semiabandonat, imi revin in minte imaginile retinerii de catre DNA de acum doua zile a primarului municipiului, mult mai preocupat de bunastarea personala pe spatele firmelor si cetatenilor, decat de de orasul pe care ar fi trebuit sa-l pastoreasca... Ar putea fi un oras adevarat, intr-o deosebita simbioza cu minunatiile naturale ce-l inconjura...

 

Trecem pe sub podul iesirii din oras si luam urcarea drumului valurit ce continua spre Oravita. Suntem in stare foarte buna, cu totul neasteptata dupa ziua de ieri despre care am crezut ca ne va ucide. Un mic popas pentru lichide pe toate partile...

 

Iq8aubV.jpg

 

aloqkVu.jpg

 

Ceva in jurul a patrusprezece kilometri de DN si ajungem in intersectia spre Cheile Carasului, un drum forestier ce porneste ca asfaltat, dar care ne scoate sufletul direct de la debut

 

UAyPgUE.jpg

 

F3K6ukE.jpg

 

Colac peste pupaza, mie-mi tot sare lantul pe urcari. Din fericire, marii mesteri mari imi spun sa mai reglez putin cablul schimbatorului de foi si, dupa cateva incercari, cele doua maini stangi ale mele elimina neplacerile. 

 

Primii douazeci de kilometri s-au scurs, chiar daca nu foarte usori, printre gafaituri, rasete si glume. Ne simtim bine, iar soarele ne da o stare de buna dispozitie. De-aici, intram in Parcul National Cheile Carasului, chei despre care, recunosc, nu stiam mare branza. Peste toate, os de corporatist, nici nu studiasem in amanunt traseele pe care baietii le creionasera cu atata atentie. Si au fost o surpriza deosebit de placuta pentru mine...

 

qkj81tH.jpg

 

SBAMyzf.jpg

 

Un scurt popas la...

 

n1NrFbT.jpg

 

... unde, buninteles, nu ne-am facut de rusine titulatura grupului "BaBERILE si B"

 

VIpmKxv.jpg

 

Inceput de drum prin Parc:

 

kSL58JJ.jpg

 

2obv4Sd.jpg

 

Tot mergand, desi initial nu era in plan, cand am vazut indicatorul cu toii am decis ca nu e de ratat:

 

5dtsWLH.jpg

 

Visam cu totii sa ne dam si speologi, dar ni s-a luat cand am ajuns :)

 

Un scurt ocol pentru a ajunge la ea, popasul in poienita de la baza, apoi urcarea cu picioarele pe cele aproape 320 de trepte de pana la intrarea in pestera.

 

SRoSzBC.jpg

 

uHEp2oI.jpg

 

y5LWK0e.jpg

 

3g9nbtb.jpg

 

Revazand fotografiile, chiar daca au trecut aproape 4 luni de la isprava noastra, nu ma pot stapani - si voi mai reveni cu aceasta remarca - sa nu spun ca tura noastra a fost atat de faina nu doar datorita minunatelor locuri vazute ci, mai presus de asta, multumita calitatii oamenilor ce m-au insotit si care au transforamat o calatorie intr-o adevarata placere greu de egalat cand facem parcursuri singuri sau scurte. Cateva zile laolalta ofera o stare de bine, de buna-dispozitie relaxanta, asteptata si, uneori plina de intelesuri... 5 barbati bucurandu-se de compania lor si de a naturii...

 

Intrarea in pestera era inchisa si, abia atunci ne-am dat seama ca si daca ar fi fost deschisa, pentru a o vizita ne lipseau ustensile absolut necesare: lumina, haine potrivite, incaltari asijderea...

 

Fj7NvP2.jpg

 

kZ6D9BM.jpg

 

 

VA URMA

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un tip matinal, caruia nu-i place sa zaca in pat dimineata decat in prezenta unui motiv intemeiat

 

:)) :)) Chapeau!

 

Revazand fotografiile, chiar daca au trecut aproape 4 luni de la isprava noastra, nu ma pot stapani - si voi mai reveni cu aceasta remarca - sa nu spun ca tura noastra a fost atat de faina nu doar datorita minunatelor locuri vazute ci, mai presus de asta, multumita calitatii oamenilor ce m-au insotit si care au transforamat o calatorie intr-o adevarata placere greu de egalat cand facem parcursuri singuri sau scurte. Cateva zile laolalta ofera o stare de bine, de buna-dispozitie relaxanta, asteptata si, uneori plina de intelesuri... 5 barbati bucurandu-se de compania lor si de a naturii...

DA!

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa "extrasele de cont" ale bunului nostru prieten...

 

CONTINUARE

 

Privind laolalta peisajul salbatic oferit de stancaria ce inconjura intrarea in pestera...

 

pxjjR27.jpg

 

Peisajul in multe locuri ne taie respiratia si ne holbam fermecati si, parca, nu ne mai vine sa coboram pentru a ne relua drumul

 

elcQZQy.jpg

 

ZMEN8sO.jpg

 

9d1BtWd.jpg

 

hAy6ULG.jpg

 

Cu greu ne dezlipim de zona pesterii, luand din nou la rand treptele catre vitezele noastre caratoare

 

1AjEcji.jpg

 

Pestera pe harta Parcului

 

eWSJsLY.jpg

 

Din nou la drum, de data asta parca mai tacuti, respectand linistea padurii unde toate zgomotele se inabusa

 

tdDY9VG.jpg

 

Pierdut aglomeratie urbana. NU ofer recompensa!

 

ghdXDhQ.jpg

 

Urcusul continuu isi pune amprenta pe expresiile fetelor noastre, dar... NE PLACE!

 

XsiuEcC.jpg

 

rEPeegb.jpg

 

kBmZCtC.jpg

 

Pe la km 40, cand stiam ca mai avem inca lunga cale pana la ajunge la casa, la mancare, la odihna, deja simteam destul de acut intensitatea efortului, cu atat mai mult cu cat stiam cat de valurit va fi drumul de intoarcere. Doar buna dispozitie a prietenilor mei si tacerea padurii atat de linistitoare mai constituiau motive de incantare in ciuda incercarii

 

GT0QwlJ.jpg

 

Desi descrierea zilei 2 va parea lunga, urmand a fi impartita in capul meu in 3 episoade, imaginile ma farmeca si acum si nu sunt capabil sa pun in cuvinte alese claia de frumusete ce ne-a inconjurat aproape in permanenta drumurile din afara civilizatiei. Acesta este si motivul pentru care am optat pentru deviza conform careia "o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte", iar conditionarile forumului ma obliga la o diviziune pe care, sincer, as fi evitat-o daca mi-ar fi stat in putinta...

 

Cheile Carasului sunt lungi-lungi, dupa socoteala mea depasind 17 km de mers prin padure, pe malul apei, intr-o liniste aproape desavarsita. Nu au acel zgomot al peretilor drepti si apropiati, fiind mai degraba... "dulci" si de o prospetime aparte.

 

In varful cocasei ce ne-a daramat la propriu, inainte de scurta coborare spred Anina, la margine de... civilizatie (?)

 

X3GPqmy.jpg

 

O ultima imagine a cheilor cu infatisare, pe alocuri, mediteraneeana...

 

frmPCn6.jpg

 

 

 

VA URMA

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe finalul urcarii chiar a fost un moment de cumpana, apa nu mai aveam, batoane cu cereale/banane nu mai aveam. Noroc cu imprejurimile, care ne tineau "in priza" :)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

CONTINUARE

 

Am luat-o usor la vale catre ceea ce credeam noi a fi un orasel cochet. Acesta insa ne-a intampinat cu o imagine familiara filmelor sf, sau poate, reportajelor despre Pripiat...

 

B5JiDaA.jpg

 

cxL5pWG.jpg

 

OfEensG.jpg

 

Depasind insa zona... hai sa-i spunem "ciudata", am trecut pe langa ceea ce pe mine ma farmeca mereu: modestia unei biserici romanesti... acea modestie pe care urmasii maramuresenilor, oltenilor si moldovenilor au uitat-o, chimirul fiindu-le astazi faclie calauzitoare in toate cele ce le fac...

 

FrmtkmR.jpg

 

Ceea ce face cinste unui orasel banatean este imaginea de ansamblu. Cu detaliile, mai vedem :)

 

JC2hBLd.jpg

 

Mai departe, depasind momentul peisajului privit de sus, pot spune doar ca, dupa o ciorba minunata ramasa de la nunta de aseara (sau alaltaieri seara ? :) ), din motive independente de mine, a trebuit sa ma separ de grup. Le-am multumit baietilor pentru intelegere, urmand sa ne revedem pe drum intr-un ceas... doua... trei...

 

Drumul de la Anina la Resita debuteaza cu o catarare de mare angajament, adica din aia de-ti curg ficatii pe foaia mijlocie: era insa doar prima dintr-o suita de 4 ce ar ucide si-un profesionist

 

Pg7R1iW.jpg

 

Scurta pauza ma face sa ma simt mai bine si sa ma gandesc la faptul ca pot ajunge grupul din urma. Peisajul este frumos, aerul curat, iar eu ma simt din ce in ce mai bine

 

WAchg34.jpg

 

UP1TPwJ.jpg

 

Inainte de Carasova, ii ajung pe baieti din urma si ne pregatim de marea coborare: un 5% mediu pe aproape 7 km cu foarte putine viraje. Eeeee... aici ne-au cam luat foc cauciucurile si am simtit ca totul se plateste pe lumea asta. Poate-om fi urcat noi mult, dar coborarea... COBORAREA!!!

 

Regrupati, privim de sus Carasova

 

xX6YAN2.jpg

 

Nu hodinim caci... stiti cum se iese din Carasova spre Resita? In... gatzi!!! Doar 220 in 4000... or fi peste 5?  =)) Hehehehehe... cum se mai platesc toate pe lumea asta...

 

Vedeti stalpul shela, da? Cum nu? Ala DE SUS!!!

 

vLOWn6e.jpg

 

Si-am tot urcat, si coborat, si iar urcat si iar... La un moment dat eram hotarati ca, chiar aici e ultima cocoasa. Asa ca am oprit sa admiram apusul, pregatiti s-a o luam la vale...

 

J2b83Rq.jpg

 

Vise, puii tatii, vise!

 

O noua coborare urmata imediat de o noua urcare... Colac peste pupaza, incepe sa picure, iar de Resita, nici poveste. Oprim din nou sa ne inhainurim, dupa care la drum.

 

G3y1GpT.jpg

 

In sfarsit, reusim sa intram pe coborarea catre Resita, dar de-aici, potopul meu si, vorba sheea... fiecare cu aia ma-sii, cat ne tinea corajul :D

 

Ultima regrupare s-a facut sub podul de cale ferata de la intrarea in Resita unde ne-am si adapostit evaluandu-ne pagubele... chilot? Chiar si aia!  =))

 

Pe o mocaneasca marunta ne-am pus in miscare, sfarsind cu urcarea din fata pensiunii ce ne-a dat niste aripi ca drept in fratele Jack ne-am oprit... :)

 

O zi frumoasa, cu de toate si sfarsita apoteotic cu o gura de whisky si chiloti uzi... :)

 

http://www.bikemap.net/en/route/3195664-260715-babb-cheile-carasului/#/z14/45.21251,21.88832/google_hybrid

 

 

 

SFARSIT de ziua 2 la a_mic :)

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si o avanpremiera la Ziua 3 :)

 

Ca sa vedeti ca noi nu pierdem vremea nici macar cand nu suntem pe biciclete... Pardon... IO. adica MOI !!!

 

 

DPSrYPV.jpg

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ehei! Tineretea e frumoasa intotdeauna.

Dar cum se spune: "Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne moale.".

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

“... copii erau deja mari, fiecare pe la casele lor.”

                                                        Anonim Oarecare

 

Prima zi a fost o experiență instructivă pentru toți, cred. Bunăoară, eu am învățat să îmi respect ficatul, mai exact glicogenul din ficat. Leo, cred ca a învățat și el ceva dar în momentul ăsta îmi scapă ce anume. Ceilalți păreau detașați de probleme dar nerăbdători să înceapă o nouă zi de aventuri sau așa le plăcea lor să creadă.

M-am trezit devreme și am coborât repede să fac o cafea și să mănânc. A-mic’ul era deja la masa de la etaj sorbind un ness, fumând un Kent. Asta e! A-mic’ul e un mare clasic în viață.

Printre rotocoalele de fum, ne privea cu înțelegere părintească cum ne trezim, rând pe rând, atât de târziu, risipind ore prețioase cu dormitul, o chestie care poate fi facută cu succes și la servici. Dormitul în concediu părea o blasfemie.

Treptat s-a adunat și restul trupei.

Am mâncat rapid și am urcat în cameră să mă gătesc. Da! Cred că asta am facut de fapt, m-am gătit că altfel nu îmi dau seama cum a trecut timpul. Spală-te, dă cu creme protectoare și de posterior și de anterior adică împotriva soarelui. Îmbracă-te, chibzuiește ce haine mai iei că dacă o fi frig, dacă o fi ploaie, dacă o da molima. Verifică bagajul, dacă ai cameră de rezervă, dacă ai scule cu care să schimbi camera cu cea de rezervă. Uff! Când am coborât parcă eram mireasa așteptată la nuntă. Noroc cu Leo că nici el n-a fost mai rapid dar cred că din simplul motiv că eu am fost primul la baie.

 

xk8C2mn.jpg

 

Pe mine mă preocupa mai mult faptul că în ziua precedentă mă expusesem cam mult la frig. Îmi trebuiau cateva aspirine efervescente dar ca să le cumpăr îmi trebuiau bani. Unde puii mei o fi bancomat în Reșița? Nici măcar nu eram sigur că mă aflu într-o localitate locuită. La cum arăta ...

 

4zAyAUh.jpg

 

ltSNZvz.jpg

 

În cele din urmă am găsit și bancomat și farmacie și am pornit către Anina.

Ziua era foarte plăcută: răcoarea dimineții, ceva nori pe cer și o senzație de căldură în mușchi în timp ce începeam să ne intrăm în formă. Asfaltul era neted.

Iată-ne la drum, nu neapărat în ordinea numerelor de pe tricou.

 

SlmwuDr.jpg

 

qOaZaDP.jpg

 

mf9Ib1C.jpg

 

Și o primă regrupare, ocazie pentru a face poze “artistice” dar nu numai.

 

Be94bb4.jpg

 

Eu, @MaC® și @Traveller, eram care mai de care mai “gadjetizați” cum ar spune marele clasic. Spre deosebire de noi, el își trăgea puterea dintr-un papirus mistic acoperit cu tot felul de semne, într-o codificare total abstractă: 10, 7%, 20, 5% ... Era ca un fel de steag japonez care arăta întotdeauna direcția bună.

 

uEBrRCm.jpg

 

Am ajuns și la intersecția cu drumul către Iabalcea. Până aici a fost simplu. De fapt era vremea pentru drum neasfaltat, mai mult sau mai puțin off-road. Poate că a fost mai bine că nu am pătruns dintr-o dată în lumea nepătrunsă.

Mai întâi o bere de îmbărbătare.

 

ASDPfGH.jpg

 

Cred că aici a fost momentul în care, cumva fără convingere, le-am spus că ar trebui să completăm rezervele de apă. A fost un moment pitiatic care, din păcate, urma să se dovedească relevant. Nu am fost băgat în seamă dar nici nu am insistat în speranța că excesul de apă, pe care îl car întotdeauna când mă deplasez în necunoscut, ne va fi suficient indiferent de ce s-ar întâmpla. A fost cam la limită.

Am început cu un drum plăcut ca o plimbare prin parc, ce a ținut până la cabana de lângă peștera Comarnic.

 

TXRbxFM.jpg

 

Accesul către peșteră se face pe o potecă în trepte. Eram pregătit pentru o explorare dar degeaba. Peștera nu este pentru publicul larg, liliecii sunt pe primul loc. Liniștea lor pare atât de importantă pentru umanitate încât la intrare a fost montată  o poartă impresionantă, din fier. În partea de sus avea prevăzut un grilaj prin care venea un curent de aer impresionant de rece.

 

qEZrQPK.jpg

 

Unii spun că tot pe acolo ies și intră și liliecii. Pentru mine rămâne un mister cum șobolanii aia zburători, orbi se pot strecura dar tot la fel de adevărat e că n-am văzut nici un cadavru.

 

0lNzmHW.jpg

 

Peștera a fost punctul de cotitură. De aici drumul a devenit din ce în ce mai greu, cu bolovani din ce în ce mai mari și pante tot mai acute. Părea din ce în ce mai dificil cu o bicicletă fixă din toate pozițiile dar eu aveam ceva de demonstrat.

 

sbFemU5.jpg

 

Atunci când a fost planificat traseul, @Traveller m-a sfătuit să vin cu un MTB decent, măcar cu o suspensie pe față și cu ceva gume mai groase. Principial avea dreptate, “dăcât că”. În primul rând că nu era concurs, în al doilea rând că un tanc rusesc rămâne un tanc rusesc și nu am greșit.

A fost o experiență absolut remarcabilă.

M-am simțit foarte bine pe urcări oricât de bolovănoase au fost, cu foaia medie și oricare din cele 10 pinioane de la 11 la 36. În mod interesant, e bine să fii pe o transmisie care să îți permită să menții tracțiunea atunci cînd derapezi constant, lucru pe care nu îl puteam realiza pe foaia mică. Sigur, dacă aș fi avut gume de 2, ceva mai moi, derapajul ar fi fost inexistent sau minim.

Totuși, pe coborâri nu mi-am permis să-i dau drumul, drept urmare am fost cam tot timpul ultimul.

Un alt motiv de îngrijorare era în ce măsură, gențile încălțate cu gume Schwalbe Marathon de 43 vor rezista la șocurile neamortizate datorate pietrelor. Trebuie să menționez că amândouă gențile au încasat la vremea lor, cel puțin o groapă de asfalt, care a necesitat întreptare iar opturile au fost corectate prealabil turei, de mine.

Surprinzător, după cele sapte zile de troncăneală, impactul asupra roților a fost minim, adică după ce m-am întors acasă, nu a trebuit să reglez nimic.

Dar să revenim.

Drumul alterna, când mai abrupt, când mai plat, când mai nisipos, când “mai cu de toate”. Doar apa scădea constant iar dsponibilitatea de a face efort era din ce în ce mai mică, dar gadjeturile și papirusul mistic ne susțineau pe calea cea dreaptă. Evident că nu am fost în situația călătorului prin deșert, uscat de sete, care abia mai poate articula cuvântul magic apa. În ce mă privea aveam încă destule resurse. Mai mult, am renunțat să mai beau apă tocmai ca să am pentru cei care se simțeau prea însetați ca să continue efortul. În cele din urmă, apa, chiar s-a cam terminat. Din fericire, în scurt timp am ieșit la liman.

Eu unul nu am înțeles nimic din cheile Carasului. Desigur că dacă îmi spui că am fost pe acolo nu am să te contrazic dar nu au nimic spectaculos. În schimb este plăcut.

Anina ne-a întâmpinat cu o imagine “post-apocaliptică”.

 

kebqUyT.jpg

 

dar care s-a transformat treptat, treptat, într-una mai mult de cât prietenoasă: o cârciumă. Apă, săpun, mâncare.

Îmi doream cu nesaț o ciorbă cu smântână, mujdei de usturoi și multă sare. Iau meniul și citesc. Prima impresie a fost că au rupt pagina cu ciorbe. Mă uit la ceilalți. Nici la ei nu era nimic scris. Subiect tabu. Vine și duduița care ne întreabă ceva de genul că ce ne-am dori și atunci, ca să arăt că oi fi ardelean dar pot fi și “jmecher” zic: o ciorbă cu smântână. Spre surpriza tuturor avea. Că nu m-am putut abține mai adaug și că asta trebuie să fie de la nunta de ieri iar duduița din nou îmi dă dreptate.

Eu unul m-am bucurat de ciorbă. Bine că n-am ratat momentul.

După ce am mâncat, am băut și am mai rezolvat și câteva alte probleme stringente după care am pornit din nou la drum.

Așa, privită din goana calului, Anina nu mai pare un fel de Cernobâl.

 

DWlb3h0.jpg

 

Eu nu mai aveam nici un fel de așteptări. Trecusem codrii de aramă și urma un drum pe asfalt, ideal pentru struțo-cămila mea așa că am luat-o la râșnit bătrânește către berea de la pensiune.

În vârful unei pante, în dreptul troiței care trona asupra locului, aștepta A-mic’ul. Acesta a fost al doilea moment de rascruce. A-mic’ul era din nou cu noi. Eu nici n-am făcut poză de teamă să nu îl deochi.

 

kWeQTI6.jpg

 

De acolo a început o pantă. Curbe puține și largi. Rar trecea pe lângă noi câte o mașină timorată. Panta se continua cu altă pantă. Cu altă pantă, altă pantă.

A fost o continuă plutire. Zburam. Nu mă mai săturam. Mi-era teamă că se va termina și când eram mai sigur că e gata se continua din nou. A fost o plăcere pură multiplicată la nesfârșit.

Când am ajuns pe pod nu-mi puteam reține zâmbetul tâmp de admirație. Creierul mi se golise de orice idee cât de amărâtă. Era plin doar de plăcere pură.

Mi-am dat seama că nu sunt singurul.

 

UhEaN25.jpg

 

t6B63YV.jpg

 

Cred că după ziua aia puteam pleca liniștiți acasă și ne-ar fi ajuns pentru încă un an de planuri. Da’ noi nu și nu. Și bine am făcut.

Am mai urcat, am mai coborât. Iar am urcat.

 

vADuqr4.jpg

 

La un moment dat, stând în marginea unui ogor parjolit în buna tradiție românească, prin care ieseu colții calcaroși ai muntelui, privind în zare, văd antena de pe Semenic.

- Vedeți voi antena aia de acolo? Ăla nu e locul unde am ajuns ieri? întreb eu.

- Ba da. îmi confirmă marele clasic.

- Foarte interesant. adaug eu. De aici se vede până acolo dar de acolo nu se vedea până aici.

 

o3mxREM.jpg

 

Și a venit ploaia. Mai aveam câțiva kilometri până în Reșița așa că nu m-am obosit să pun ceva pe mine, doar o cască de duș peste casca de ciclism și o husă de protecție peste șeaua de piele.

 

Și am ajuns și la pensiune.

Frumos. Prea frumos. Prea ca în tură cu băieții.

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites
Motto: "Dăcât!"

 

Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit ei în Apus?

Dăcât setea de-aventură, de frumos și de mai sus!

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vine si povestea ei... :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Și venit-a și ziua a 2-a.
 
Cu multe alte întrebări. 
După prima zi chinuitoare...ce zice-vor oasele și mușchii dup-atâta pauză și intrat în pâine așa abrupt?
Putea-voi să mă trezesc la timp ca să evit înțepăturile prietenoase ale colegilor de tură?
Pare-se că da.
Și târâș-grăpiș, am reușit să și mânânc un mic dejun (uau!- ce chestie nouă pt mine...) și să fiu gata de biciclit la o oră la care să nu-mi atrag furia zeilor biciclelii.

Deci la 8:51 făcut-am prima poză pe drumul gol al Reșiței matinale. 
Un oraș trist. 
 
DSCN0257.JPG
 
Băieții veneau tare din urmă ;)
 
DSCN0258.JPG
 
Trecem pe lângă minunatul combinat.  Siderurgic pentru cei care-au deschis televizoru' mai târziu.
Fala sistemului.
Ăăăă.
Ăla de trecu'

DSCN0259.JPG
 
DSCN0260.JPG
 
DSCN0261.JPG
 
Puțin mai sus am găsit și bancomatul și farmacia de care pomenea @@iacobdoc
Și am găsit și non-stopul minune.
O oază de liniște pentru niște orășeni ca noi. O plasă de siguranță pentru situații de criză. 
Cât timp @@iacobdoc se alimenta cu bani și cu medicamente (ziceți voi că nu-i așa: suntem plini de farmacii și de bănci l atot pasul) noi ne-am luat de la non-stop ceva biscuiti și banane (coapte și cu musculițe, dar, nah... merg și alea)

Apoi am început să mulinăm.

DSCN0262.JPG
 
E răcoare... aerul e fain...
Drumul urcă... și urcă...
 
DSCN0263.JPG

Și ajungem la primul popas

DSCN0264.JPG
 
DSCN0265.JPG

Artistul (că deh, e artist) se duce să facă niscai poze :)

DSCN0266.JPG
 
Între timp apuc și eu să mă mai trezesc și să mă dumiresc despre lumea ce mă înconjoară
 
DSCN0268.JPG
 
DSCN0269.JPG
 
Băieții vin de la ședința foto rurală
 
DSCN0270.JPG
 
Și plecăm mai departe. 

Drumul e valonat...
 
Urcă

DSCN0271.JPG
 
E plin de curbe.

Pe ambele planuri.
ȘI sus-jos 
Și stânga-dreapta

DSCN0272.JPG

DSCN0275.JPG
 
Unii ajung mai repede în apex ca să facă poze... ;) (dar sunt prinși asupra faptului)
 
DSCN0277.JPG
 
Si drumul continuă un sus-jos blând (la ora asta. Că habar n-aveam că mai pe seară aveam să-l parcurgem invers...și nu va fi la fel...)

va urma (din cauza de kkt de google photos vs picasaweb. Se pare că "How to find the URL for a picture in Google Photos" nu si-a găsit răspunsul

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Off-topic

(din cauza de kkt de google photos vs picasaweb. Se pare că "How to find the URL for a picture in Google Photos" nu si-a găsit răspunsul
 

Deschizi o poza oarecare din albumu' Gugle Photos, click dreapta -> copy image url/addr si pui in image insert-ul forumului acel carnat kilometric, pe care-l sufixezi cu "-t.jpg". Totodata, poti schimba dimensiunea la care sunt afisate aci, pe forum, editand in URL "w1600-h900-no" (e un exemplu) in "w800-no". Eu asa fac si se comporta ok. E de cacao schimbarea, dar asta e.

 

On topic:

Fain, fain! Cetim, cetim..

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Trecem pe lângă minunatul combinat.  Fala sistemului. Ăăăă. Ăla de trecu'

 

 

Combinatul sau Uzinele Resita, din 1771 (anul fondarii) pana azi au fost fala austriecilor, ungurilor, sarbilor (pentru o perioada scurta) si a romanilor. Plus a mai multor sisteme, indiferet ca erau monarhiste sau republicane, comuniste sau capitaliste.

 

Doar un exemplu:

"La sfârşitul primului război mondial, când s-a împărţit Banatul, durerea cea mare pentru sârbi a fost că Reşiţa a rămas pe teritoriul României. Nu le-a păsat prea mult de Timişoara, dar au plâns după Reşiţa" - Dr. LIUBIŢA RAICHICI, director executiv al Direcţiei pentru Cultură Caras-Severin.

Sursa: 

http://www.formula-as.ro/2013/1077/spectator-38/dr-liubita-raichici-ca-sa-porti-coroana-de-om-trebuie-sa-ai-trei-etaje-minte-obraz-si-inima-16618

 

In rest, asteptam continuarea povestii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

N-ai prins exact ideea. 

S-a mai spus despre combinat mai sus, eu accentuam puțin cu o tușă mai grosieră faptul că comuniștii acaparau tot și făceau o fală cu asta - își atribuiau merite ce nu erau ale lor...
Neo-comuniștii au pus fala tuturor celor menționați de tine pe butuci. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2 (continuare)

Cum spuneam, facem uța-uța pe drum
 
4_-yCIm5HPS-Ey6ahP8w04ZVgdhTLd-b7OUKSByP
  
gI3_uQKuiCmS3X4AQjrAdKUDhLD9GwgA7posVB6H
  
Facem o mică pauză de hidratare și poze.
Prilej să fac din nou o încercare pentru panoramă.
 
ySThtnnu5qM0aJzNnWURqxiUc0fmiHeonCQJahS7
  
Interesant este că după ce am urcat pozele pe Google Photos, a găsit și el pozele consecutive și a făcut și el panoramă.
Dar, hopaaaa... Gugăl nu-l consideră important pe @a_mic ;))

TPUhrLJo4oWSDMYg7JgU_nzIE3qcTbC1Ypki4lBo
  
Băieții așteaptă pe micul petec de umbră ca pozarii să-și scarpine simțământu' artistic...

H6FWjVaY2iuluF-QvdRerpoDPAOtWEOKqxPuN6cr
  
Și începem ultima coborâre ușoară către intersecția către Iabalcea

w_9J5LzxVDEUzVhll7AMbErXTklnd8HTpXYEqHSj
 
Intrăm în Iabalcea (după încă niște uța-uța cu drumul) iar eu nu mă pot abține să nu pozez asta:

6_2L5hBE3ubORfrKscJRLiE1Z-BPuyKKF5W_b4KW
  
Urmează apoi mica pauză pentru hidratare (pe care au povestit-o și au imortalizat-o antevorbitorii)
E bine, pentru că orice tură care se respectă trebuie să aibă musai o pauză de hidratare înainte de ora 12. :D 

Și înapoi pe cai. Și pe drum.
 
4GFBfXk294JK0NZmNHIjYeRimp3XBzMnlUtQYM74
  
1QqY_nzAdsvZuXQIwN94YkrYL-vv1g9TIycximfe
  
q3_nECfF-2iaSeTZtGGP3IUR607nLuD7tqdVEIe6
  
Ne încrucișăm drumul cu un domn cu un 4x4 care foarte civilizat a încetinit și a tras mult în dreapta pentru a ne face loc

M0EABYP5RmHx0XNZ15RSdSUBj87ufY_bQEMYya5V
  
Și mergem...
 
Popas din nou pentru o panoramă.

mvm688FHth4rFh_j2JHbH8trcsQmfUJfC9lc6pnD
  
Ajungem la peșteră.
 
Zh1ddsUg7XJuLOrNCNELddBQYYXKUwqLFFHKnGjP
 
Gugăl s-a hotărât să fie creativ cu una din pozele urcate de mine

E atâta liniște și pace... 

961__p9OWoW4Km70dlK7QKPZEK_wDAh2KoLZ52Es
 
dttQ37WzjSGAgQ3F_6fc8prm8PqQUhNGV21kDb_Y

 

Ne întoarcem la biciclete și facem o mică pauză. Care pentru o țigară, care pentru un baton de cereale sau o banană...

 

Și înapoi pe drum.

svx8kMzsklZnPGBhxIchgfykwhojZ0WxwasatRIt

 

Un artist contemplativ.

 

Kfi2ojB51KUqGNciO_X9eJ8kpdXiEzKcjIL-6Kef

 

Ceva mai încolo, surpriză! Suntem pe un DJ   ;))

 

xnsvD6LetsH4nuRo7U5KPL-1zPMfHX1Egc0Qj2Zy

 

Pe măsură ce înaintăm , drumul devine tot mai bolovănos și mai închis la culoare, ba chiar ceva mai încolo drumul devine aproape negru fiind presărat cu bolovani de steril. Semn că Anina nu e prea departe.

O nouă panoramă.

I2pdRl0cLJ4kMOS4gBzaQP3vJ50bLl_h-yvcfY8Q

 

va urma...

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now