RobertS

Tur prin Bucovina 2015 - 11 zile

Recommended Posts

Ziua 2 - duminică, 02.08.2015 (partea a III-a)

Frătăuții Noi - Milișăuți - Pătrăuți - Dragomirna - Bălinești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

Trec de terasă și ajung la Mănăstirea Dragomirna. Nu intru în mănăstire, ci mă duc la biserica aflată în vecinătatea ei.

 

ziua_2_3_1.jpg

 

ziua_2_3_3.jpg

 

După o scurtă ședință foto mă duc la mănăstirea Dragomirna, obiectivul principal al plimbării de astăzi.

 

ziua_2_3_2.jpg

 

La intrarea în mănăstire mă întâlnesc cu un cursierist din Botoșani, care frecventează și el forumul (se știe el). Schimbăm câteva vorbe, după care eu intru în mănăstire, iar el se întoarce acasă.

 

La intrare sunt rugat să iau pe mine un halat negru, deoarece echipamentul pentru ciclism este indecent. O întreb pe o călugăriță unde pot să las bicicleta, iar aceasta îmi arată cu mâna spre zidul de lângă poarta mănăstirii. Las bicicleta, după care vizitez curtea mănăstirii și interiorul bisericii. Citisem pe undeva că există o taxă de vizitare a mănăstirii, dar nu e adevărat. Există doar o taxă de vizitare a muzeului.

 

ziua_2_3_5.jpg

 

Biserica mă impresionează prin înâlțimea ei. Un scurt istoric:

 

Biserica Mănăstirii Dragomirna a fost ctitorită de Mitropolitul Anastasie Crimca, cu ajutorul marelui logofăt Luca/Lupu Stroici și a fost sfințită în anul 1609.

 

Biserica Mănăstirii Dragomirna, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, impresionează prin silueta sa alungită, de plan mixt, cu absidele laterale proiectate în grosimea zidurilor naosului, cu o turlă înaltă și zveltă. (...) Fațadele bisericii, divizate de un triplu tor răsucit, sunt bogat împodobite la partea superioară cu ocnițe și firide, iar turla este în întregime acoperită cu motive ornamentale vegetale și geometrice, de sorginte caucaziană.

 

ziua_2_3_6.jpg

 

ziua_2_3_4.jpg

 

Interiorul impresionează prin pictura foarte întreținută. De acolo nu am poze.

 

După câteva momente de liniște, pornesc din nou la drum. Dar nu după mult timp mă opresc pentru a mânca câte ceva. Am parte și de companie.

 

ziua_2_3_7.jpg

 

Într-un moment de neatenție, câinele se urcă cu labele din față pe mine și îmi ia din mână sandvișul. Fiindcă am rămas fără mâncare, pornesc la drum. Dar câinele se tot ține după mine. Astfel, mai primește o mică gustare, după care mă lasă în pace.

 

De pe un deal zăresc orașul Suceava:

 

ziua_2_3_8.jpg

 

Nu ajung în Suceava, capitala județului pe care îl vizitez, ci o iau spre stângă, spre Adâncata. Aici am de urcat un deal. Dar urcarea e ușoară și scurtă.

 

ziua_2_3_9.jpg

 

ziua_2_3_10.jpg

 

Pe coborâre, la intrarea în Adâncata, prin o viteză record pentru MTB-ul meu: 64,4 km/h.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2 - duminică, 02.08.2015

La intrarea în mănăstire mă întâlnesc cu un cursierist din Botoșani, care frecventează și el forumul (se știe el). Schimbăm câteva vorbe, după care eu intru în mănăstire, iar el se întoarce acasă.

;)

Bravo, @@RobertS, pentru turele si fotografiile pe care le-ai facut prin Bucovina!

Abia astept sa vad pozele si sa citesc si randurile despre locul unde ti s-au incins sabotii :D (stim noi despre ce vorbim).

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@mircea87 Îți mulțumesc! Voi scrie și despre acel loc. Și îți mulțumesc pentru recomandarea lui. Că stăteam pe gânduri dacă să mai merg acolo sau nu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2 - duminică, 02.08.2015 (partea a IV-a)

Frătăuții Noi - Milișăuți - Pătrăuți - Dragomirna - Bălinești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

În Adâncata intru pe un drum național de proastă clitate, dar cu trafic redus. În depărtare văd Lacul Bucecea:

 

ziua_2_4_1.jpg

 

Până în Zvoriștea pedalez repede pentru că nu mai e mult timp până începe să se întunece. După ce o jumătate de zi a trebuit să suport un vânt puternic din față și un soare puternic, acum pedalez cu un ușor vânt din spate și cu un soare mai blând.

 

Problemele apar în Zvoriștea, unde am de urcat un deal. Urcarea mă termină. Pe partea dreaptă a drumului văd o fântână. Exact ce îmi trebuie: apă rece. Îmi umplu bidonul de apă și încep prima tabletă de glucoză. Îmi trebuie multă energie, pentru că am de urcat mai multe dealuri.

 

ziua_2_4_2.jpg

 

Ceea ce observ prin aceste locuri este faptul că sunt multe astfel de panouri:

 

ziua_2_4_3.jpg

 

Toate aceste drumuri secundare din sate au fost asfaltate prin aceste programe. Ba mai mult, am văzut că multe școli, spitale și alte instituții importante au fost renovate prin aceste programe de finanțare. Se pare că unii mai fac și investiții în satul/comuna lor.

 

ziua_2_4_4.jpg

 

Acest drum se află chiar la granița dintre județele Suceava și Botoșani, dintre Bucovina și Moldova. Peisajul specific acestei zone este cel de deal.

 

ziua_2_4_5.jpg

 

În Zamostea, în spatele unui cimitir, văd ceva vopsit într-un verde interesant. Opresc brus și intru în cimitir să văd ce e. Este o biserică de lemn.

 

ziua_2_4_6.jpg

 

Atmosfera este sinistră. Liniștea profundă este ruptă de bocetele unor femei care își plâng morții. Plec repede de aici, puțin înspăimântat de atmosferă.

 

Următoarea oprire o fac la Biserica Sf. Ioan din Bălinești. Ea a fost construită în 1493 de către logofătul Tăutu. Char dacă pictura exterioară este în mare parte distrusă, cea interioară este destul de bine întreținută. Câteva poze din exterior:

 

ziua_2_4_7.jpg

 

ziua_2_4_9.jpg

 

Detaliu de arhitectură:

 

ziua_2_4_8.jpg

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un subiect de inspiratie pentru mine la anul. 

Esti foarte aproape de a povesti despre locul meu natal.

Astept cu nerabdare si multumim pentru relatarile frumoase, in special cele vizuale. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 2 - duminică, 02.08.2015 (partea a V-a)

Frătăuții Noi - Milișăuți - Pătrăuți - Dragomirna - Bălinești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

Din Grămești virez la stânga pe un drum comunal. Este o scurtătură între Grămești și Dornești găsită întâmpltor anul trecut. De atunci am folosit de numeroase ori acest drum. El nu este de foarte bună calitate și are multe urcări și coborâri, dar e bun pentru mine.

 

ziua_2_5_1.jpg

 

În acest viraj văd un incident foarte urât. O dubiță plină cu oameni evită o groapă pe contrasens, dar din sens opus vine o mașină cu viteză mai mare. Autoturismului îi scârție cauciucurile. Șoferul de dubă își continuă drumul destul de liniștit, parcă nimic nu s-a întâmplat. Nici măcar un scuze nu a spus.

 

ziua_2_5_2.jpg

 

Peisajul adiacent drumului:

 

ziua_2_5_3.jpg

 

La un moment dat mă intersectez cu drumul european care leagă orașul Suceava de orașul Siret, pe care am pedalat și la începutul zilei. Acum am de mers pe el doar o sută de metrii.

 

ziua_2_5_4.jpg

 

Ies de pe drumul european și intru pe un drum național care trece prin Dornești și ajunge în Dornești. Și acest drum are câteva urcări. Chiar dacă sunt scurte, mie îmi dau bătăi de cap. Sunt foarte obosit!

 

ziua_2_5_5.jpg

 

La intrarea în Rădăuți, pe partea stângă, văd o fabrică. Oare ce se face acolo?

 

ziua_2_5_6.jpg

 

Prelucrează lemnul venit cu trenul sau cu TIR-ul din România și Ucraina. Asta face această fabrică.

 

ziua_2_5_7.jpg

 

ziua_2_5_8.jpg

 

După câțiva kilometrii de pedalat printr-un trafic intens de mașini, ajung în Rădăuți. Am ocazia șă pedalez pe singura pistă de biciclete din oraș. Este de fapt o alee dintr-un parc, foarte îngustă, pe care s-a vopsit o bicicletă.

 

ziua_2_5_9.jpg

 

ziua_2_5_10.jpg

 

Între Rădăuți și destinația finală mă gândesc ce să fac mâine. Să merg în tura scurtă care va fi urmată obligatoriu de tura de 5 zile? Parcă nu mă simt pregătit. În acel tur de cinci zile am mulți munți de urcat. Iar eu sunt obosit și după câteva dealuri urcate. Sau să amân acest tur cu o zi, iar mâine să merg la Cacica și Voroneț? Nu știu ce să zic... Mă hotărăsc mâine. Acum vreau doar să ajung acasă și să mă culc.

 

Acasă sunt așteptat cu niște clătite și cu niște cornuri. Ce bine îmi prind acestea după ziua grea pe care am avut-o astăzi. Nu mă așteptam să fie așa de greu acest tur. Acum mă îndoiesc că voi termina turul prin Bucovina. Dacă după primele două zile sunt așa de obosit, cum voi fi după două săptămâni? Sper, totuși, să îmi revin.

 

Datele din vitezometru:

131,92 km (700 hm)

7h 19min 39s (~11h 30min cu tot cu opriri)

Vmax = 64,4 km/h, Vmed = 18,0 km/h

Tmax=37,6o C, Tmin=19,4o C

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea I)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Mă trezesc puțin îngândurat. Ce să fac? Nu mai îmi simt picioarele. Nu mă simt pregătit să urc cei mai înalți munți din județ. Cred că amân acel tur de 5 zile, iar astăzi fac o plimbare puțin mai grea ca să văd cum se comportă organismul. Mă uit pe lista cu turele propuse și aleg să merg la Voroneț. Dar promit că mâine mă duc în acea tură de încălzire pentru turul de 5 zile. Dacă rezist e bine, dacă nu renunț la pedalat.

 

Mănânc și îmi pregătesc bicicleta pentru drum. Dar până fac toate pregătirile mă prinde ora 10. Soarele este din nou foarte puternic.

 

Totul decurge normal până ies din sat. Din nou vânt puternic din față... Nu se poate! Aceasta este a treia zi la rând cu vânt din față.

 

Pedalez cu greu până în Rădăuți. De acolo merg mai ușor pentru că vântul bate din lateral. Dar nu pentru mult timp, pentru că după ce ies din oraș încep niște dureri groaznice de cap. Și nu mă lasă până nu i-au niște pastile.

 

Ajung în Marginea, iar durerile de cap încă nu îmi dau pace și vântul bate din nou din față.

 

ziua_3_1_1.jpg

 

Urmează scurtele urcări dintre Marginea și Solca. Această bucată de drum durează o veșnicie. Încep să apară îndoielile. Să renunț la traseul de astăzi? Măcar până la Cacica să ajung, iar de acolo mă întorc acasă. Numai bine, voi avea vânt din spate. Asta dacă nu pățesc ca ieri, când la dus am avut vânt din față, pe la mijlocul traseului un ușor vânt din spate, iar la întors nu a mai bătut vântul.

 

ziua_3_1_2.jpg

 

ziua_3_1_3.jpg

 

După câteva zeci de minute de chin ajung în Solca. Trec din nou pe lângă casa muzeu. Mă uit pe ceas și văd că mă aflu în intervalul în care ea este deschisă turiștilor. Mă chinui să bag bicicleta în curtea din fața casei. Niște albine sunt atrase de crema mea solară, iar poarta nu vrea să stea deschisă. Ajung în fața ușii, iar când bat în ușă văd că muzeul e închis luni și marți. Deci, nici astăzi nu o pot vizita. Așa că plec mai departe. Bicicleta o scot pe poartă la fel de greu cum am băgat-o.

 

ziua_3_1_4.jpg

 

În Solca găsesc un părculeț cu multă umbră. Aici fac o pauză mai lungă pentru glucoză și odihnă. Sunt foarte obosit. Căldura mare o mai pot suporta, dar măcar să se oprească vântul. Dar tot e bine că nu mai mă doare capul.

 

ziua_3_1_5.jpg

 

ziua_3_1_6.jpg

 

După o pauză mai lungă în parc, în care am reușit să întorc privirile tuturor copiilor de acolo, îmi continui drumul spre Cacica. Și îl reîncept cu o rampă de 12%.

 

ziua_3_1_7.jpg

 

A meritat urcarea. De sus se văd mai bine munții, dealurile și orășelul din care tocmai am plecat.

 

ziua_3_1_8.jpg

 

ziua_3_1_10.jpg

 

Intru pe teritoriul comunei Cacica. De aici parcă nu mai bate vântul așa de tare. Iar ușoara coborâre mă face să nu renunț la obiectivul principal al acestei zile: Mănăstirea Voroneț.

 

ziua_3_1_9.jpg

 

Pe partea dreaptă a drumului văd un drum pietruit care urcă pe un deal. Acesta este drumul pe care mă voi întoarce acasă.

 

ziua_3_1_11.jpg

 

Ba nu! Acesta e drumul pe care ar trebui să mă întorc acasă, că mă voi întoarce tot prin Cacica, pe un drum asfaltat. Nu urc eu dealul acela! E prea abrupt și pietrele alea de pe drum îmi vor face munca mai grea.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea a II-a)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Până în Cacica pedalez fără oprire. La intrarea în Cacica mă opresc pentru a consulta GPS-ul. Văd că nu am foarte mult până la mină.

 

Până să ajung la mină trec pe lângă Bazilica Adormirea Maicii Domnului.

 

ziua_3_2_1.jpg

 

ziua_3_2_2.jpg

 

În timp ce pozez biserica, pe lângă mine trece un grup de motocicliști din Polonia.

 

ziua_3_2_3.jpg

 

Apoi intru în curtea minei.

 

ziua_3_2_4.jpg

 

Se spune că la Cacica a existat una dintre cele mai vechi exploatări de sare cristalizată din saramură din Europa. Interiorul salinei este foarte frumos amenajat, dar eu nu pot intra. Nu pot să îmi las bicicleta afară, nesupravegheată și nelegată.

 

După ce fac câteva poze cu intrarea în mină îmi cupăr o înghețată pentru a mai mă răcori puțin. Temperatura deja depășește 40o C.

 

ziua_3_2_5.jpg

 

Din Cacica drumul urcă destul de mult. Sunt și câteva serpentine.

 

ziua_3_2_6.jpg

 

Aproape de satul Vârfu Dealului, aflat chiar pe vârful unui deal, am parte de o panoramă a comunei Cacica.

 

ziua_3_2_7.jpg

 

În Vârfu Dealului, chiar înainte de a ajunge în vârful cățărării, doi câini mari mă atacă. Pedalez cât de repede pot, dar câinii profită de faptul că sunt pe urcare și nu se îndepărtează de mine. Scăparea a venit din spate. Un șofer claxonează lung și se apropie foarte mult de câini, iar aceștia se speriat și mă lasă în pace.

 

Din Vârfu Dealului am o ușoară coborâre.

 

ziua_3_2_8.jpg

 

Intru pe drumul european care leagă municipiul Suceava de orașul Gura Humorului. Traficul e intens. Sunt și multe TIR-uri. Dar eu folosesc acostamentul drumului.

 

ziua_3_2_10.jpg

 

Pe drumul europen merg cu viteze de 30-35 km/h și cresc mult media de viteză. Asfaltul e impecabil, iar vântul nu mai bate.

 

În Gura Humorului sunt nevoit să reduc foarte mult din viteză. Apar treceri de pietoni, mașini parcate pe șosea, semafoare și pietoni neatenți.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea a III-a)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Din Gura Humorului trebuie să merg pe un drum secundar până la Mănăstirea Voroneț. Traversez râul Moldova, apoi intru în satul în care se află mănăstirea. În timp ce unii copii se scaldă în apa rece a Moldovei, alții se plimbă cu bicicleta prin sat.

 

ziua_3_3_1.jpg

 

ziua_3_3_2.jpg

 

Trec printr-o porțiune plină de suveniruri.

 

ziua_3_3_3.jpg

 

Ajung la mănăstire. Sunt foarte multe grupuri de motocicliști și bicicliști, din România și din afara țării.

 

Sunt ajutat să intru în curte de către un domn de la intrare. Îmi arată un loc în care pot să îmi las bicicleta și un loc de unde pot să beau apă dacă sunt însetat. Las bicicleta, iau halatul negru pe mine și mă plimb prin curtea mănăstirii.

 

Bine sfătuit la vreme de restriște de către sihastrul Daniil din Voroneț, Ștefan cel Mare și Sfânt hotărăște, drept mulțumire, înălțarea unei mănăstiri care să fie sfânt loc de rugăciune. Construcția s-a desăvârșit în trei luni și trei săptămâni ale anului 1488. Încă de la început mănăstirea a fost binecuvântată de călugări cu aleasă viață duhovnicească (...). Viața monahală s-a întrerupt în anul 1785 după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și s-a reluat la 1 aprilie 1991.

 

ziua_3_3_4.jpg

 

ziua_3_3_8.jpg

 

Până acum, aceasta este cea mai frumoasă mănăstire pe care am văzut-o în Bucovina. Are ceva aparte. Mulți mi-au recomandat-o. La fel de mulți mi-au spus că nu trebuie să plec din Bucovina fără să vizitez mănăstirea de la Voroneț.

 

Picturile exterioare și interioare sunt bine întreținute. Dacă nu mă înșel, acestea au fost recondiționate recent.

 

ziua_3_3_5.jpg

 

ziua_3_3_6.jpg

 

ziua_3_3_9.jpg

 

Intru apoi în biserică pentru niște momente de liniște. Fotografiatul este interzis pentru a nu distruge pictura.

 

ziua_3_3_7.jpg

 

Expresie artistică a dreptei noastre credințe, a rafinamentului și gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sfânta Mănăstire Voroneț îndeamnă la reculegere, încântă inima și mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colțurile lumii, spun autorii broșurii Bucovina... „arhipelagul mănăstiresc”. Și spun foarte bine. Cele câteva momente de meditație la această mănăstire te fac să te simți împlinit spiritual și te fac să uiți de toate problemele.

 

ziua_3_3_10.jpg

 

După câteva momente de reculegere mă urc din nou în șaua bicicletei și plec la drum. La ieșirea din curtea mănăstirii, acea persoană care m-a ajutat la intrare deschide poarta mare pentru a ieși mai ușor. Se pare că este obișnuită cu bicicliștii.

 

Pedalez câteva minute și mă intersectez cu un cicloturist încărcat cu mult bagaje. Ne salutăm repede și ne vedem fiecare de drumul lui. Este ora 17. În trei ore începe să se întunece, iar eu am de pedalat încă 70 de km, unii în urcare.

 

În fața mea este un autocar cu turiști maghiari. Mă pregătesc să îl depășesc, dar văd că se lasă bariera. Așa că mă opresc în spatele lui, la umbra unui copac, ocazie perfectă pentru a mă încărca cu energie.

 

ziua_3_3_11.jpg

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea a IV-a)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Încep să fiu presat de timp. Așa că ridic viteza cu care pedalez.

 

Ajuns la Mănăstirea Humor, constat că sunt foarte puțini turiști. Las bicicleta sprijinită de un fel de gard, unde se află mai multe soiuri de trandafiri, și încep să mă plimb prin curtea mănăstirii.

 

În pădurile nesfârșite de la poalele Obcinelor Mari, vornicul Oană întemeia loc de rugăciune pe valea râului Humor, după 1400, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Se mai văd ruinele zidurilor, în vecinătatea actualei biserici, construită în 1530 cu cheltuiala și osteneala logofătului Teodor Bubuiog, îndemnat de voievodul Petru Rareș.

 

ziua_3_4_8.jpg

 

Edificiu de plan treflat fără turlă pe naos, ca și în cazul altor ctitorii boierești. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, noutate în epocă determinată atât de tradiția costructivă locală (prispe, foișoare), cât și de influențele renascentiste din exterior (...).

 

ziua_3_4_5.jpg

 

ziua_3_4_7.jpg

 

Pictura exterioară:

 

ziua_3_4_9.jpg

 

ziua_3_4_4.jpg

 

ziua_3_4_1.jpg

 

Un alt obiectiv de mare interes pentru turiștii care vizitează mănăstirea. Menționez că se poate intra îl el și că toți turiștii tineri au urcat până sus.

 

ziua_3_4_10.jpg

 

Mă duc la locul în care mi-am lăsat bicicleta. Știind că urmează o coborâre grea, fac un mic reglaj de frâne. Dar, într-un moment de neatenție, scap bicicleta din mână. Îmi cade aripa din față, sticla de apă de pe portbagaj, tot ce aveam în gentuța de ghidon și se zgârie șaua. Îmi pun totul la loc, termin de reglat frâna și plec. Dar când ies din curtea mănăstirii îmi pierd o mănușă. O femeie mă avertizează că mi-a căzut ceva. Îmi recuperez mănușa, îi mulțumesc, apoi îmi continui drumul.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

E frumos la Humor si merita urcat in turn, iti dezvaluie o panorama deosebita asupra manastirii si imprejurimilor.

2014-07-30%25252012.25.31.jpg

 

2014-07-30%25252012.24.50.jpg

 

2014-07-30%25252012.23.59.jpg

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea a V-a)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Uit de incidentele de mai devreme și mă concentrez la activitățile oamenilor din sat. Cei mai gospodari dintre ei se întorc de pe ogoare, alții își aduc acasă vitele de la păscut. Bătrânii stau la o bârfă pe marginea drumului, iar copii se joacă cu mingea în fața casei. Atmosfera dominantă în satele de aici este liniștea. Acest lucru mă face să fiu binedispus și să pedalez relaxat.

 

ziua_3_5_1.jpg

 

ziua_3_5_2.jpg

 

Încep urcarea de la Pleșa. Prima parte mi se pare ușoară, o cățărare ca oricare alta. Dar înclinația drumului e din ce în ce mai mare și sunt nevoit să fac pauze tot mai dese. Și pietrele de pe drum mă pun mai mult în dificultate. După fiecare oprire sunt nevoit să dau de mai multe ori din pedale pentru bicicleta se pune în mișcare.

 

ziua_3_5_3.jpg

 

Pe la mijlocul cățărării un câine vrea să mă alerge. NIcio șansă! Nu pot pedala repede, așa că și câinele este nevoit să alerge mai încet, și eu sunt nevoi să îi suport lătratul. După ce scap de el mă opresc din nou. Intru în vorbă cu niște localnici. Unul îmi spune: „Nicio șansă să urci fără motor până sus!”. Dar tovarășul lui mă încurajează și îmi spune: „Tu ești tânăr, nu ca noi. O să poți ajunge până sus.” Apoi îmi urează drum bun, iar eu o iau din loc.

 

ziua_3_5_4.jpg

 

Grea urcare! Am ajuns să mă opresc din 50 în 50 de metrii. După multe minute de urcat, chinul se sfârșește. Ajung în vârful cățărării. De când așteptam acest moment... Credeam că nu mai există urcare să mă pună în dificultate. Până astăzi. Poate este și din cauza oboselii acumulate de-a lungul zilei, după cei aproximativ 90 de km de pedalat prin soare și vânt. Bine că s-a terminat urcarea!

 

ziua_3_5_5.jpg

 

Pe coborâre stau foarte încordat. Țin mereu frâna trasă pentru a nu depăși viteza de 6-7 km/h. Drumul e plin de pietre, iar o frână bruscă sau un viraj luat prost pot duce la urmări nedorite. Viteza mică îmi oferă posibilitatea de a admira peisajele din jur.

 

ziua_3_5_6.jpg

 

ziua_3_5_7.jpg

 

Liniște, seara, răcoare, aer curat, miros frumos de brad...

 

ziua_3_5_8.jpg

 

ziua_3_5_9.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3 - luni, 03.08.2015 (partea a VI-a)
Frătăuții Noi - Cacica - Voroneț - Humor - Pleșa - Solca - Frătăuții Noi

 

Ajung în Solonețul Nou. Nu mai am timp să merg până în Cacica pe drumul asfaltat, iar de acolo să merg spre Solca. Știu că există un drum direct între Solonețu Nou și Solca. Este cel pe care l-am văzut la începutul zilei. Deschid GPS-ul să văd cum pot ajunge la drum, dar văd că drumul e întrerupt. Caut niște localnici ca să îi întreb despre starea drumului, dar nu găsesc pe nimeni. Parcă e pustiu satul. Îmi încerc norocul și aleg să merg pe acest drum.

 

Încep cu o urcare dificilă. Conform unui indicator rutier, panta este de 10%.

 

ziua_3_6_1.jpg

 

Urcarea e scurtă. Ajung în vârf și văd drumul pe care urmează să merg:

 

ziua_3_6_2.jpg

 

Pe drumul care coboară sunt multe pietre, lucru care mă face să nu merg încet. Dar nu mă deranjează acest lucru.

 

ziua_3_6_3.jpg

 

Termin de coborât dealul, dar urmează încă unul. Din nou urcare grea, pe un drum care îmi dă bătăi de cap. Sunt foarte obosit după lunga zi pe care am avut-o și nu mai am poftă de urcări pe drumuri pietruite. În una din pauzele de odihnă pe care le fac mă uit în spate. Văd dealurile pe care le-am urcat în ultimii kilometrii.

 

ziua_3_6_4.jpg

 

Pe ultima sută de metrii cedez. Cobor de pe bicicletă și încep să o împing. Dar mi se pare că e mai greu așa, pe lângă bicicletă. După 20 de metrii de împins mă urc din nou pe bicicletă.

 

ziua_3_6_5.jpg

 

Termin urcarea și ajung la panoul aflat la intrarea pe teritoriul comunei Cacica, pozat și la începutul zile.

 

ziua_3_6_6.jpg

 

Cobor în Solca. De aici mă așteaptă micile urcări de la Clit. Spre surprinderea mea, acestea mi se par foarte ușore. Când mă aflu pe ultima urcare îmi pornesc luminile, pentru că e deja întuneric. Privesc apusul, apoi îmi continui ultima parte a drumului.

 

ziua_3_6_7.jpg

 

Luminile bune îmi asigură o siguranță destul de mare în trafic. Șoferii din spate mă ocolesc la distanță, iar cei din față opresc faza lungă când trec pe lângă mine.

 

Fiindă știu foarte bine drumul, iar farul bate la o distanță mare, parcurg distanța dintre Marginea și Frătăuții Noi cu o viteză ridicată. Cele 1-2 ore prin întuneric le-am parcurs în liniște, fără incidente.

 

Acasă ajung obosit, dar satisfăcut. Încept din nou să fiu optimist și să cred că voi reuși să termin și acel tur de cinci zile.

 

Datele pentru această zi:

139,19 km, (1100 hm)

7h 55min 04s (12 ore cu tot cu pauze, 7,5 la dus, 4,5 la întors)

Vmax = 50,0 km/h, Vmed = 17,5 km/h

Tmax = 41,2o C, Tmin = 16,5o C

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - marți, 04.08.2015 (partea I)
Frătăuții Noi - Mușenița - Siret - Lacul Rogojești - Grămești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

Astăzi va fi mai mult o zi de odihnă, nu una de pedalat. Mâine mă așteaptă prima zi prin munți și trebuie să fiu odihnit. Fiindcă am aproape toată ziua la dispoziție pentru doar 80 de km, plec târziu de acasă, la ora 12. Soarele e din nou puternic, iar vântul bate dinspre sud. Planul inițial era ca la dus să merg prin Rădăuți, iar la întors prin Mușenița. Dar dacă respect planul inițial trebuie să suport mai mult de 10 km vântul care îmi bate din față. Așa că fac traseul în sens invers.

 

De la ieșirea din Frătăuții Noi până în Siret am drum pietruit. Din fericire nu prea trec mașini pe el. Doar foarte rar.

 

Încep ziua cu o urcare ușoară. Eu pun lanțul pe un pinion mai mare și urc fără probleme, dar domnul din imagine nu are atâtea dotări pe bicicletă și este nevoit să coboare de pe ea.

 

ziua_4_1_1.jpg

 

Mă uit în stânga, spre Ucraina, și văd niște biserici.

 

ziua_4_1_3.jpg

 

Sunt bisericile din Fântâna Albă. Îmi amintesc repede de masacrul care s-a întâmplat aici în 1 aprilie 1941, în plin război. Zeci, sute sau chiar mii de români din satele de pe Valea Siretului au fost împușcați aici sau îngropați de vii în timp ce au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Îmi mai amintesc îngrozit ce îmi spunea un localnic mai demult: după acele evenimente pământul s-a mișcat pentru câteva zile, parcă tremura.

 

ziua_4_1_2.jpg

 

Îmi continui drumul spre Siret.

 

ziua_4_1_4.jpg

 

Arunc o privire în spate, spre Carpații pe care îi voi străbate mâine,

 

ziua_4_1_5.jpg

 

Și asta se întâmplă când trece un camion, o camionetă sau chiar o mașină mică, în viteză, pe un drum pietrut:

,

ziua_4_1_6.jpg

 

Cred că astăzi voi înghiți mult praf.

 

Mă apropii mai mult de frontiera cu Ucraina și văd mai bine bisericile din Fântâna Albă.

 

ziua_4_1_7.jpg

 

În Climăuți am asfalt. Mai cresc media de viteză, că până acum am sub 14 km/h.

 

ziua_4_1_8.jpg

 

 

Părăsesc porțiunea asfaltată și îmi continui drumul pe macadam. Poze nu prea mai fac. La intrarea în Mănăstioara am parte de o panoramă a orașului Siret.

 

ziua_4_1_9.jpg

 

Intru repede în Siret, iar pe partea dreaptă văd o biserică de lemn.

 

ziua_4_1_10.jpg

 

ziua_4_1_11.jpg

 

Lângă biserică găsesc un loc cu multă umbră. Este timpul pentru o pauză de masă și pentru a consulta lista cu atracțiile turistice de aici.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - marți, 04.08.2015 (partea a II-a)
Frătăuții Noi - Mușenița - Siret - Lacul Rogojești - Grămești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

Ajuns în Siret, unde îmi amintesc că lumea de la orașe este mult mai grăbită decât cea de la sate. Stau frumos și aștept să treacă mașinile care au prioritate și o șoferiță mă claxonează și comentează ceva. Îi fac loc și se pune în fața mea. Acum e mai bine. Așteaptă ea în fața mea. Până la urmă tot eu plec primul. Ea s-a săturat să aștepte și a început să facă alte lucruri. Nu a mai urmărit traficul.

 

Al doilea incident este cu o fată. Sunt pe coborâre, cu aproximativ 35-40 km/h, la 20-25 de metrii în spatele unei mașini. Fata așteaptă să treacă mașina din fața mea și se pune să traverseze strada, în loc nepermis, alergând. Claxonez și frânez puternic. Din stânga vine ea, iar în dreapta am bordură, deci nu am spațiu de manevră. Până la urmă fata se oprește și mă lasă să trec.

 

După aceste două incidente ajung la podul care traversează Siretul și ajunge la punctul de trecere al frontierei. O poză cu râul:

 

ziua_4_2_1.jpg

 

În drumul meu trec și pe lângă Muzeul de Istorie Siret. Poarta este încuiată cu lacăt. Am notat pe foaie un număr de telefon, dar nu mai sun.

 

ziua_4_2_2.jpg

 

Tot în drumu meu se află și cimitirul evreiesc, care datează din 1560. Acesta este unul dintre cele mai vechi cimitire din estul Europei.

 

ziua_4_2_4.jpg

 

Caut un loc prin care să intru în condiții normale în cimitir, dar nu găsesc. Așa că ridic aparatul foto peste acel gard de piatră și fac câteva poze.

 

ziua_4_2_3.jpg

 

ziua_4_2_5.jpg

 

Poate în viitor vor face și o rampă care să faciliteze accesul în cimitir. Multe obiective turistice nu sunt în zonă, așa că micile atracții din Siret sunt bine-venite pentru turiști. Iar panoul informativ este foarte util, dar e plin de greșeli (inclusiv Europa scris cu e mic).

 

Schimb poziția și mai fac o poză.

 

ziua_4_2_6.jpg

 

Apoi urc până la biserica de piatră aflată în vecinătatea cimitirului.

 

ziua_4_2_9.jpg

 

ziua_4_2_8.jpg

 

ziua_4_2_10.jpg

 

ziua_4_2_7.jpg

 

De pe panoul informativ aflat la intrarea în curtea bisericii aflu mai multe lucruri interesante despre ea.

 

Biserica „Sfânta Treime” din Siret este o biserică construită în secolul al XIV-lea și este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită după planul triconic, de tip bizantin. (...) Conform tradiției orale biserica a fost construită de Sas Vodă între anii 1354-1358 pentru a servi ca biserică a curții domnești.

 

Și acest panou este plin de greșeli.

 

Pe o băncuță de lângă biserică, la umbră, mai fac o pauză.

 

ziua_4_2_11.jpg

 

Următorul obiectiv pentru astăzi este Lacul Rogojești. Găsesc un panou care îmi prezintă un tur al acestui lac. Acest tur este perfect pentru bicicliști. Toate aceste panouri informative sunt făcute prin Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova și sunt bine-venite pentru turiștii care ajung în zonă.

 

ziua_4_2_12.jpg

 

Încă un panou întâlnit în zonă și care îmi amintește că mă aflu la fosta graniță dintre Imperiul Austro-Ungar și Regatul României.

 

ziua_4_2_13.jpg

 

ziua_4_2_13_Copy.jpg

 

 

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4 - marți, 04.08.2015 (partea III-a)
Frătăuții Noi - Mușenița - Siret - Lacul Rogojești - Grămești - Rădăuți - Frătăuții Noi

 

Până la lac merg pe un drum asfaltat. După câțiva kilometrii văd lacul.

 

ziua_4_3_1.jpg

 

Ajung până la un drum care coboară la lac. Unii se scală în lac, alții pescuiesc, alții fac plajă și alții se plimbă cu bicicleta pe dig.

 

ziua_4_3_2.jpg

 

ziua_4_3_3.jpg

 

Barajul:

 

ziua_4_3_6.jpg

 

Și râul Siret:

 

ziua_4_3_5.jpg

 

Fauna de pe lac:

 

ziua_4_3_4.jpg

 

ziua_4_3_8.jpg

 

ziua_4_3_7.jpg

 

Pedalez pe lângă lac preț de câteva minute.

 

ziua_4_3_9.jpg

 

La un moment dat mă opresc. Sunt aproape 40 de grade și nu am deloc umbră. Am văzut aproape tot ce are de oferit lacul. Mă hotărăsc să mă întorc.

 

ziua_4_3_10.jpg

 

Din Grămești este același drum pe care am mers cu două zile în urmă. Singura diferență este că atunci a fost seara, iar acum e după-amiaza, iar căldura este insuportabilă. Niciun nor nu e pe cer. Abia aștept răcoarea din munți!

 

ziua_4_3_11.jpg

 

Drumul urcă și coboară. O urcare mă ia pe neașteptate, iar eu pun repede lanțul pe foaia mică. Dar aud un zgomot ciudat, iar lanțul se blochează. S-a prins între foaia mică și deraiator. Bine că nu l-am rupt. În timp ce îl pun la loc, câțiva săteni se adună la mică distanță de mine și încep să mă privească insistent. Dar nu îmi spun nimic.

 

După ce pun lanțul la loc, arunc o privire peste celelalte componente ale bicicletei. Sunt pline de praf. Și tot s-a depus astăzi.

 

ziua_4_3_12.jpg

 

Apoi îmi continui drumul fără alte incidente.

 

La intrarea în Frătăuții Noi, mai mulți săteni sunt la scăldat în Suceava. După o zi toridă ca aceasta, ăsta e singurul lucru pe care îl pot face pentru a se răcori puțin.

 

ziua_4_3_14.jpg

 

Ajung acasă destul de odihnit și binedispus. A fost o zi în care am lenevit mult. Traseul a fost scurt și ușor. Singura problemă a fost căldura.

 

Fac o revizie bicicletei, apoi încep bagajul pentru următoarea zi, dar nu îl mai termin pentru că mă ia somnul. Mă voi trezi dimineață mai devreme și-l voi termina atunci.

 

Abia aștept munții de mâine! De fapt, mâine vor începe traseele pentru care am venit în Bucovina cu bicicleta.

 

Datele pentru această zi:

82,456 km (300 hm)

5h 10min 27s (7h 30min cu tot cu opriri)

Vmax = 55,4 km/h, Vmed=15,9 km/h

Tmax = 40,1o C, Tmin = 19,8o C

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea I)
Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

Ceasul îmi sună la 04.30, dar eu mă trezesc doar la 05.00. La început am câteva momente de ezitare. Nu aș merge la Moldovița. Aș mai dormi puțin. Dar de fiecare dată când amân sau anulez un lucru și mă culc la loc, regret decizia luată. Așa că îmi termin bagajele, iar la 06.00 plec la drum.

 

De această dată bicicleta e foarte grea. Pe portbagaj am bagajul pentru cinci zile. Încep să mă gândesc să renunț. Dacă acum pedalez așa de greu, cum voi urca prin munți? Dar după ce parcurg primii kilometrii mă obișnuiesc cu masa bicicletei și încep să pedalez mai relaxat.

 

La intrarea în Rădăuți fac prima pauză. Începe să se încălzească.

 

ziua_5_1_1.jpg

 

Trec de șantierele din Rădăuți și ajung în Marginea. Marginea este recunoscută pentru olărit, după cum ne putem da seama și din monumentul de la intrarea în comună.

 

ziua_5_1_2.jpg

 

Istoricii stabilesc începuturile olăritului în Marginea în jurul anului 1500. Ceramica neagră de aici este o marcă recunoscută în toată lumea, iar turiștii pot vizita și un muzeu al olăritului, aflat pe drumul care duce la Sucevița, pe partea dreaptă.

 

ziua_5_1_3.jpg

 

ziua_5_1_4.jpg

 

Din Marginea până în Sucevița drumul urcă ușor. Bicicleta merge tot mai greu. Dacă nu aș cunoaște profilul drumului, aș crede că am ceva probleme la bicicletă. Cu ochiul liber drumul pare drept, nu se observă că urcă.

 

Ajung în Sucevița. Această comună este faimoasă datorită mănăstirii care se află aici. Mă duc și eu la ea. Sunt întâmpinat de o călugăriță care mă întreab de unde vin. Apoi îmi spune că se construiește un cămin pentru copii la Suceava și că orice donație este binevenită.

 

Intru în mănăstire. Îmi sprijin bicicleta de un zidul de la poarta mănăstirii. Slujba a început deja. Când mă pregătesc să intru în biserică, liniștea este stricată de o călugăriță care îmi spune că nu am voie cu bicicleta în mănăstire. Îi explic calm că nu pot să îmi las bicicleta afară, ascunsă după un gard imens din piatră, nelegată și cu tot bagajul pe ea. Mai mult decât atât, nu intru în biserică cu bicicleta, ci o las la intrare. Ea începe să se răstească la mine și îmi spune că niciun biciclist nu a mai intrat până acum cu bicicleta în curtea mănăstirii. Toți lasă bicicletele afară. Văd că nu se poate discuta cu ea și nu vreau să îmi stric ziua. Ies din mănăstire, supărat că nu am putut să o văd. La Pătrăuți preotul s-a bucurat că a venit un biciclist să vadă biserica, la Voroneț am fost ajutat să intru în curte, dar la Sucevița sunt dat afară într-un mod indirect. Nu credeam că voi păți așa ceva! De fiecare dată când sunt în ture cu bicicleta și intru într-o biserică sau mănăstire mă liniștesc. Biserica ar trebui să fie un loc de reculegere pentru oameni. Se pare că nu peste tot e la fel.

 

În urma mea au mai intrat doi tineri cu bicicletele în curtea mănăstirii. Vor avea și ei parte de o surpriză neplăcută.

 

Plec supărat din Sucevița și încerc să uit de incident. Mă pregătesc de urcarea de 14-15 km care va urma.

 

ziua_5_1_6.jpg

 

Părăsesc Podișul Sucevei și fac cunotință cu primii munți din Obcinele Mari. Chiar la începutul cățărării mă întâlnesc cu niște pădurari. Mă întreabă de unde vin să îmi spun în glumă: „Vezi că e un urs pe drum. Să nu te mănânce.”

 

Și aceste cuvinte le voi mai auzi în această plimbare prin Bucovina. Cei de aici nu sunt obișnuiți cu bicicliștii care parcurg distanțe mari, singuri.

 

Încep să urc spre Palma. Spre surprinderea mea, mă simt foarte bine pe această cățărare. Urc foarte ușor și relaxat. Parcă nu aș avea bagaj în spate.

 

ziua_5_1_7.jpg

 

Aceasta este prima zi cu temperaturi scăzute. După cinci zile de călduri insuportabile, a venit și ziua cu răcoare. Traficul de mașini este redus, iar răcoarea și liniștea îmi creează o bună dispoziție.

 

Singura sursă de apă de pe această urcare. Îmi încarc bidonul cu apa rece a izvorului și plec mai departe.

 

ziua_5_1_8.jpg

 

Asfaltul de proastă calitate se termină. Până în vârful cățărării am asfalt nou.

 

ziua_5_1_9.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea a II-a)

Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

Pe cățărare văd multe panouri care îi îndeamnă pe oamneni s[ nu taie pădurile. Partea ciudată este că panourile sunt făcute din lemnul obținut din tăierea pădurilor. Nu știu dacă să râd sau să plâng.

 

ziua_5_2_1.jpg

 

Încep să văd punctul final al cățărării. Ultimii metrii sunt cei mai frumoși. Mai am de pedalat câteva secunde până ajung pe Pasul Ciumârna, numit și Pasul Palma datorită monumentului din vârful urcării, aflat la 1100 de metrii altitudine.

 

ziua_5_2_2.jpg

 

Și, cum îmi place mie să spun, am cucerit încă un munte/pas. Toți își fac poze cu monumentul, așa că fac și eu una.

 

ziua_5_2_3.jpg

 

Brusc, peisajul de podiș și de deal se schimbă cu cel de munte.

 

ziua_5_2_5.jpg

 

ziua_5_2_6.jpg

 

ziua_5_2_7.jpg

 

Mă simt foarte satisfăcut. Urcarea a meritat. Am parte de un peisaj minunat.

 

ziua_5_2_4.jpg

 

Și o poză cu bicicleta:

 

ziua_5_2_8.jpg

 

Urmează coborârea. Drumul coboară câțiva kilometrii, apoi urcă puțin, după care coboară până în Vatra Moldoviței.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea a III-a)
Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

Înainte de a începe scurta urcare mă opresc pentru a face o poză.

 

ziua_5_3_1.jpg

 

Pe scurta urcare mă întâlnesc cu patru cicloturiști.

 

Ne salutăm, apoi încep să cobor.

 

ziua_5_3_2.jpg

 

Ajung în Ciumârna. Peisajul este minunat. Mediul natural se îmbină perfect cu cel antropic. Aceasta e Bucovina pe care o căutam.

 

ziua_5_3_3.jpg

 

ziua_5_3_4.jpg

 

Coborârea propriu-zisă s-a încheiat, dar drumul este într-o ușoară coborâre până în Vatra Moldoviței.

 

ziua_5_3_5.jpg

 

Intru în Vatra Moldoviței și o iau în dreapta, spre Moldovița. Mă uit pe GPS unde este pensiunea la care am rezervat o cameră cu o zi înainte. După mai multe încercări eșuate găsesc pensiunea și mă îndrept spre ea.

 

Intrarea în Molvovița, frumos amenajată:

 

ziua_5_3_6.jpg

 

În centrul satului văd un ou frumos vopsit. Ouăle încondeiate sunt o veche tradiție din Bucovina. Mai multe despre această tradiție voi afla mai târziu.

 

ziua_5_3_7.jpg

 

Un mijloc de transport mai special:

 

ziua_5_3_8.jpg

 

Mă cazez la Pensiunea Ștefan Viorica. Prețul pentru o sngură persoană, fără masă, este de 50 de lei. Condițiile sunt bune. Camerele sunt mari, curate, există câte o baie pentru fiecare etaj, iar gazda oferă și cină sau mic dejun la cerere.

 

ziua_5_3_9.jpg

 

Drumul până aici a fost mai ușor decât mi-am imaginat. Mă culc jumătate de oră, apoi plec la stația de plecare a mocăniței Huțulca.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea a IV-a)
Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

După ce mă trezesc plec la mocăniță. Drumul de la pensiune la stația de plecare a trenului nu este lung. Dar mă simt foarte ciudat. Nu mai sunt pe bicicletă.

 

Ajung la locul din care pleacă mocănița. Trenul e compus din șapte vagoane, toate pline. Un grup de turiști este nevoit să amâne plimbarea, deoarece nu mai sunt locuri libere.

 

ziua_5_4_1.jpg

 

Locomotiva trenului este una fabricată la Combinatul Metalurgic Reșița, în anul 1957. Are 150 de cai putere și o viteză maximă de 30 km/h.

 

 

ziua_5_4_2.jpg

 

 

Mă duc repede în gară pentru a-mi cumpăra biletul. Prețul unui bilet pentru adulți este de 25 de lei, iar pentru copii este de 15 lei.

 

Merg la fiecare vagon în parte să văd dacă mai găsesc un loc liber pe scaun. Nu găsesc, deci trebuie să stau tot drumul în picioare. Aleg unul dintre vagoanele fără pereți, pentru a nu pierde contactul cu natura.

 

Se aude fluierul lung al locomotivei, iar trenul se pune în mișcare. Prima parte a drumului este pe lângă casele localnicilor.

 

ziua_5_4_3.jpg

 

ziua_5_4_4.jpg

 

Apoi calea ferată merge în paralel cu șoseaua. Mulți dintre șoferii cu care ne întâlnim ne salută cu mâna sau cu claxonul. Localnicii, cu zâmbetele pe buze, salută și ei turiștii care se plimbă cu bătrâna mocăniță.

 

ziua_5_4_5.jpg

 

ziua_5_4_6.jpg

 

ziua_5_4_7.jpg

 

Cu cât ne îndepărtăm de Moldovița, traseul devine tot mai pitoresc.

 

ziua_5_4_8.jpg

 

Drumul trece pe partea stângă, iar pe partea dreaptă apare râul Moldovița.

 

ziua_5_4_9.jpg

 

ziua_5_4_10.jpg

 

ziua_5_4_11.jpg

 

 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea a V-a)
Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

Mocănița ajunge în stația finală, Argel. Încă o poză cu locomotva care a tractat trenul până aici, botezată Bucovina.

 

ziua_5_4_12.jpg

 

Așa arată vagonul cu care am călătorit:

 

ziua_5_5_1.jpg

 

Stația finală este chiar pe malul râului Moldovița. Turiștii sunt așteptați cu tot felul de bunătățuri. Predomină voia bună. Mă bucur să văd că turismul feroviar nu a murit în România. Mai au rămas câteva linii pe care trenul plimbă sute de străini veniți zilnic din toate colțurile lumii.

 

După o pauză de câtea zeci de minute, mocănița se întoarce la Moldovița. Următorul obiectiv pe lista de astăzi este un muzeu al ouălor încondeiate.

 

ziua_5_5_2.jpg

 

Biserica din sat, afalt lângă muzeu. Pun această poză pentru a compara bisericile noi cu bisericile vechi, de piatră.

 

ziua_5_5_3.jpg

 

Intrarea în Muzeul Ouălor Încondeiate Lucia Condrea:

 

ziua_5_5_4.jpg

 

Îl aștept pe proprietarul muzeului, soțul doamnei Lucia Condrea. Acesta îmi este și ghid. Muzeul este impresionant. Ghidul îmi prezintă câteva vitrine cu ouă care au și peste 100 de ani vechime. Apoi îmi prezintă vitrinele cu ouăle pictate de soția dumnealui. Toate ouăle sunt unice. Și nu îmi vine să cred cât de perfecte sunt toate. Doamna Lucia Condrea a inventat câteva tehnici de pictură și a reprezentat România la multe expoziții internaționale.

 

Apoi îmi sunt prezentate de ghid câteva tehnici de vopsire și etapele prin care trece un ou pentru a arăta ca cele din vitrină. După ce îmi lămurește curiozitățile mă lasă singur să vizitez expoziția internațională, unde sunt ouă de pe mai multe continente.

 

La final, ghidul îmi spune: „Data viitoare când veți reveni, veți vedea și celelalte ouă. Nici măcar eu nu le-am văzut pe toate. Sunt foarte multe.”

 

Chiar dacă sunt puține, încă mai există persoane care duc mai departe tradițiile și obiceiurile poporului român. Stimă lor!

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5 - miercuri, 05.08.2015 (partea a VI-a)
Frătăuții Noi - Sucevița - Vatra Moldoviței - Moldovița

 

Mă întorc la pensiune. Mai mă odihnesc puțin, apoi plec la Mănăstirea Moldovița. Aflu de la gazdă că se află la 6 km depărtare, așa că aleg să merg cu bicicleta până acolo.

 

Când mă pun pe bicicletă aud un zgomot ciudat care vine de la portbagaj. Un șurub este destrâns, iar portbagajul stă strâmb. Îl strâng cu mâna, apoi plec spre mănăstire. Îl voi strânge bine când mă voi întoarce. Și voi verifica fiecare șurubel, ca să nu am parte de surprize neplăcute.

 

La intrarea în parcarea mănăstirii este o poartă de lemn des întâlnită prin aceste locuri.

 

ziua_5_5_5.jpg

 

Intru în mănăstire. Bicicleta o las sprijinită de un gard, în apropiere de poartă. Lumina nu mă ajută la poze.

 

ziua_5_5_6.jpg

 

ziua_5_5_9.jpg

 

O scurtă poveste a mănăstirii, frumos scrisă înbroșura Bucovia... „arhipelagul mănăstiresc” :

 

Pe locul unei biserici din lemn, domnitorul Alexandru cel Bun ctitorea în jur de 1410 o biserică de piatră, întărită pentru observare și strajă. O alunecare de teren afectează grav construcția, la sfârșitul secolului al XV-lea, așa încât urmașul Petru Rareș înalță mănăstire pe pământ mai sigur, la 1532, păstrând același patron.

 

În timp ce fac câteva poze cu pictura exterioară, o călugăriță vine la mine și mă întreabă ce fac. Nu știu la ce se referă și îi cer explicații suplimentare. Îmi spune că „nu prea e voie cu bicicleta în curtea mănăstirii”. După câteva negocieri, mă lasă să o las la intrare, dar să nu se vadă din curte. Spre deosebire de călugărița de la Sucevița, cu aceasta am putut purta un dialog normal, calm.

 

După ce las bicicleta în locul indicat de călugăriță, îmi continui munca de fotograf.

 

ziua_5_5_7.jpg

 

ziua_5_5_8.jpg

 

Așa arată poarta:

 

ziua_5_5_10.jpg

 

Cum să îți lași bicicleta în parcare, în spatele unui gard așa de înalt, nelegată?

 

Mă uit de curiozitate la ce scrie pe ușă. Nu este niciun semn care să îmi interzică accesul în curte cu bicicleta. Oricum, tot e bine aici că poți discuta civilizat, nu ca la Sucevița.

 

Se lasă seara peste Moldovița.

 

ziua_5_5_11.jpg

 

ziua_5_5_12.jpg

 

Este cam înnorat cerul. Poate la noapte va ploua și mâine va fi mai răcoare.

 

Ajung la pensiune, după o zi plină. Îmi fac ceva de mâncare și meditez puțin la primele cinci zile ale turului. Aceasta este, de fapt, prima zi a turului meu prin acea Bucovină pe care o căutam eu. Și am ajuns în Moldovița, locul care se ferea de mine anul trecut, locul care m-a făcut să revin aici.

 

Apoi mă culc...

 

Datele pentru astăzi:

84,842 km (850 hm)

5h 00min 13s

Vmax = 50,9 km/h, Vmed = 16,9 km/h

Tmax = 38,8o C, Tmin = 13,5o C

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

În timp ce fac câteva poze cu pictura exterioară, o călugăriță vine la mine și mă întreabă ce fac. Nu știu la ce se referă și îi cer explicații suplimentare. Îmi spune că „nu prea e voie cu bicicleta în curtea mănăstirii”. După câteva negocieri, mă lasă să o las la intrare, dar să nu se vadă din curte. Spre deosebire de călugărița de la Sucevița, cu aceasta am putut purta un dialog normal, calm.

 

După ce las bicicleta în locul indicat de călugăriță, îmi continui munca de fotograf.

 

 

Cum să îți lași bicicleta în parcare, în spatele unui gard așa de înalt, nelegată?

 

Mă uit de curiozitate la ce scrie pe ușă. Nu este niciun semn care să îmi interzică accesul în curte cu bicicleta. Oricum, tot e bine aici că poți discuta civilizat, nu ca la Sucevița.

As vrea sa scriu si eu cateva randuri despre experienta mea la aceste manastiri atunci cand am fost cu bicicleta.

E adevarat ca la Sucevita si la Moldovita (prima oara), a ramas colegul meu de tura cu bicicletele afara, iar eu am putut intra in voie.

La Sucevita s-a intamplat ca in biserica sa ma intalnesc chiar cu stareta care a inceput sa mi vorbeasca despre istoria si pictura bisericii si s-a bucurat cand i-am zis ca am venit pe bicicleta de la Botosani. Deci as putea spune ca am ramas cu o amintire placuta de acolo. Probabil, daca as fi fost singur, as fi avut aceeasi soarta ca a ta.

A doua oara cand am fost la Moldovita, eram singur; asa ca am incercat sa intru cu tot cu bicicleta si sa intreb daca o pot lasa undeva deoparte, dar in incinta. Raspunsul a fost negativ. Motivul: vin grupuri mari si impiedica lumea. Cand am vazut ca nu am nici o sansa, mi-am facut o cruce si-am plecat.

Insa cel mai bine, ca biciclist, am fost primit la Voronet, la Humor si la Dragomirna.

La Humor, dupa ce am fost lasat sa-mi rezem bicicleta undeva deoparte in incinta, sa fac poze etc., cand am iesit, i-am multumit frumos calugaritei, iar ea s-a bucurat si chiar mi-a multumit ca le-am vizitat manastirea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now