diorgulescu

Austria si Slovenia (via Venetia) - iunie 2015

Recommended Posts

VnOvFhsc4HHJ9zIHpA5enjL6qCV1fU9GqHSKuZ2e

 

Acest tur a fost o premiera pentru noi, din mai multe puncte de vedere: prima tura lunga in doi, primul tur in care am avut parte de (multa) ploaie, primul tur in care am atins si recorduri personale. Si lista probabil ar putea continua, caci atunci cand te pui in sa si pornesti la drum, tot ce simti este aparte fata de alte ture.

Va invitam sa ne insotiti in retrairea celor ~1200 km ce s-au adunat pe parcursul calatoriei!

 

 

INTRODUCERE

 

Am fost foarte nehotarati. Cum Marius a avut o alta tura-n plan, intr-o alta perioada, a ramas sa planificam "la dublu". 
Ce sa alegi?
 
Initial ne gandeam la un drum pana in Bruxelles, de unde sa fi venit pana in Viena si apoi cu trenul spre Bucuresti, insa vremea nu se arata prea ingaduitoare la inceput de iunie (au fost si maxime de ~8 grade), asa ca am ales ceva mai la sud. Oricum doream sa vedem de ceva vreme Slovenia si, de ce nu, un pic de Croatia. Cum Viena a devenit un soi de Mecca pentru noi (asta-i citat din Marius :) ), am ales calea mai comoda (din punctul nostru de vedere), anume sa plecam cu trenul din Bucuresti spre Viena. Am mai facut-o si stiam cum e. Plus ca ne place foarte mult cu trenul, in caz ca ati uitat...
 
Pe parcursul turului am descoperit reteaua de piste pentru biciclete a Austriei (fapt ce ne-a convins ca, atunci cand vom mai veni in Austria, ne vom pregati in prealabil cu o harta specifica), tinuturile Stiriei si Carintiei, camping-uri foarte bune (in Austria si Slovenia) si mai putin bune (Venetia), pista Alpe-Adria (amenajata pe terasamentul unei vechi cai ferate imperiale) si o vreme capricioasa, mai ales in a doua parte a turului. 
In Croatia nu am mai ajuns (Zagreb era pe lista), caci nu prea am mai avut dispozitia necesara, insa ramane sa vedem capitala croata cu alta ocazie.
 
Totodata, recordul personal de 178 km intr-o singura zi (cu vant) ne va ramane bine intiparit in memorie.
Dar, sa incepem!
 
MDmmKHjFocNA8Kgk9a6_nbc6XZ5g6z_rirr9BPns

 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mda.
Te urăsc sincer și din adâncu' inimii. Asta c-ai menționat Slovenia.
Și c-ai pedalat p-acolo.

Slovenia este o Românie ce-ar fi putut fi. Și care nu este.
Știu ce spun. 5 ani și ceva de mers acolo cam tot la 2 luni, câte o săptămână... și bătut în lung și-n lat... și-n diagonală (din păcate nu cu bicicleta) mă fac să am această opinie personală.
 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Super! Sună foarte bine introducerea! Abia aștept să citesc povestea! :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Slovenia este o Românie ce-ar fi putut fi. Și care nu este.

Bai nenicule...ai dreptate! Si eu am intalnit acelasi sentiment spre final, desi am petrecut doar cateva zile pe la ei. Voi impartasi parerile cand ajung cu povestea in punctul/punctele respectiv(e).

 

9 iunie 2015 | Bucuresti - Viena

 

8PgnBCU6YKWjpNw7qCocl_Q6SLTB__uexFmqpg0B

 

 

Iata-ne, din nou, in trenul ce leaga Bucurestii de Viena. De data aceasta, intr-o cabina dubla.
Stiam deja cum este drumul, asa ca emotii nu au existat (in afara de cele normale din momentul plecarii).
 
Trebuia pe la orele 13:00 sa fim in Gara de Nord, asa ca am avut o zi intreaga libera de la serviciu. Dupa ce am verificat ca lasam toate cele in ordine, ca pisica are totul asigurat (urma sa vina cineva aproape zilnic pe acasa) si ca nu am uitat nimic important, am purces catre gara.
 
Nu ma gandeam sa avem vreo problema legata de urcarea bicicletelor in cabina de dormit, caci am mai facut-o. Stiam ca este loc, aveam chingile pregatite. 
 
Insa, stupoare: cabina noastra este intr-un vagon mai vechi, cu o alta configuratie si nu are acel loc pentru pus bagaje si agatat hainele de care noi depindeam. 
Cum sa facem? Insotitorul de vagon mi-a dat rapid de inteles ca are nevoie de o mica "atentie" (de obicei nu a fost nevoie, dar na...), asa ca ne-a ajutat prin a depozita bicicletele in cabina de dus a unui compartiment vecin. A fost ceva chin sa le prindem, dar am reusit.
 
In vreme ce ne pregateam sa urcam bicicletele in tren, cea mai placuta surpriza: apare Marius pe peron! (P.S.: Marius este un foarte apropiat prieten cu care am infaptuit multe ture...apare prin multe relatari de-ale mele pe acest forum)
Stia la ce ora pleaca trenul si a venit sa ne ureze drum bun, vreme frumoasa si toate cele. Totodata, ne-a ajutat cu bagajele. Sa traiesti si-ti multumim! :)
 
Dupa ce s-au calmat apele, trenul s-a pus in miscare. Nu mai circula in regim de IC, pentru ca momentan s-au scos aceste trenuri din "oferta" CFR, pe motiv ca viteza medie a garniturilor romanesti nu intruneste criteriile europene pentru aceasta categorie.
 
Dupa Brasov, incet si sigur, am inaintat catre Arad.
 
Tarziu in noapte, ajungem la granita. Clasicul control al actelor, apoi somn. Ne-am trezit in apropiere de Viena, a doua zi, pe 10 iunie.
Eram la ultima usa a ultimului vagon si am avut timp berechet sa coboram bagajele si bicicletele din tren. Odata coborati, nu am stat pe ganduri prea mult. 
 
Am pornit GPS-ul, incarcat track-ul primei zile si...la drum! Aveam ~120 km de parcurs, iar somnul din tren a fost lin si benefic. Suntem "fresh" :).
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Te urăsc sincer și din adâncu' inimii. [...]

5 ani și ceva de mers acolo cam tot la 2 luni, câte o săptămână... și bătut în lung și-n lat... și-n diagonală ...

 

 

Dupa confesiunea aceasta cred te poti astepta si tu sa te urasca o gramada de oameni ... 

 

Iar cand termina domnul povestea completa poate ne detaliati impreuna ce ar fi facut Romania sa fie similara Slovenia dar nu s-a putut. De-a lungul anilor am auzit o gramada de comparatii intre "o Romanie potentiala" si diverse modele: de la Elvetia, Franta, Italia, Portugalia, Grecia ... pina la Siria si Tunisia. Sunt foarte curios.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@Trevizes

Sa zicem ca ce e mai prost din influentele sudice/balcanice (lentoarea in gandire, visul de-a sta degeaba si sa-ti cada bani din cer, lipsa dragului de frumos, nesimtirea, "combinatiile si mancatoriile", chiciul, comoditatea si lispa de respect fata de semeni - asta din urma la noi se traduce prin "m-am descurcat, manca-tze-ashhhhhhhhh, cica-laca cichi-cea!") nu a fost asimilat in mentalu' sloven. Cel putin mie nu mi s-a parut DELOC asa. Ba chiar am ramas surprins cand am decis sa fugim efectiv de Italia si italieni (voi povesti la momentul oportun cum ne-am simtit exact ca in Snagov sau Pipera si, pe alocuri, chiar ca pe Iuliu Maniu in zilele petrecute in acel colt de Italia - da, stiu, Italia e tara cu traditie in ciclism, bla-bla-bla...poate in zona invecinata cu Austria o fi altfel) si, imediat ce am trecut in Slovenia, ziceai ca merg prin Austria. Si nu ma refer la "avutii", ci la cum se comportau oamenii cu tine in trafic, pe strada, la o cafea, etc.

E singura tara unde am vazut un indicator "ATENTIE LA BICICLISTI!" pe un drum european (e vorba de E61 si nu, nu eram deloc singurii biciclisti). Nu era de interzicere, veti vedea. Iar Bucurestiul chiar nu va avea vreodata atatia oameni care sa foloseasca bicicleta zilnic pe cati are Ljubljana ;). Si nici pistele lor (care, culmea, sunt destul de vechi si uzate). Nici alergatori, nici pietoni, nici....

 

Asa ca, hai sa fim patrioti si cu drag de natiune cata vreme avem si dreptate, ok? Si dezbatem cu draga inima acest aspect, chiar mi-ar face placere, insa stati sa ajung la zilele respective :D. 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu trebuia să răspunzi. Oricum vei primi imediat un răspuns "demolator" ;)
@@Trevizes, eu n-o să-ți răspund. 
Părerea mea e.... părerea mea. 

Te las să descoperi singur. 
A, și-mi asum faptul de a fi urât. :D
 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu ma gandeam ca va referiti la puncte de convergenta care tin de resurse naturale: munti, paduri, aur, uraniu, gaze, petrol, carbuni,.... uite ei au facut ceva treaba cu astea, noi le-am dat pe nimic. 

 

Cu "mentalul colectiv" evident ca nu putea fi vorba de o comparatie, transpuse pe harta, mentalitatile au granita undeva pe fosta frontiera a imperiului habsburgic cu imperiul otoman. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

11 iunie 2015 | Langenwang - Spielberg

Partea a II-a

 

Ne continuam periplul catre Leoben, trecand rapid si prin Judensdorf.

 

8-S28SSZ4tSN5_k_oM6AFjBaP5Wkf_Dt6NR-wV1S

 

Oprim la un Hofer pentru alimentare, dupa care continuam prin centrul orasului Leoben. Peste tot vezi reclame la Gösser si, intr-un final, apare si fabrica. Bicicleta nu putea lipsi din context.

 

fkGwKkV2JousXwPBn_pDbBoDImIAYq6u9Ts8SFEe

 

6TSlg-mA9P8E7bFZiK5HBjdZZ1CxO8C2SrZLyTn5

 

vMQzNEkfUYGPRcefC3eEyo5NmRbGhlyqOW0Z85r0

 

Mai avem nitel de urcat.

 

xZoWhUWqozPYakL_GfAZXIyxpYeGswVXgKNWW2AZ

 

uTWIjo-A21Xq9rjiTR-uXCOnmbhNlWCoCLbdHCEU

 

gC82DbJAMKDP_uEb4ggsl1Sa1R0Iq6h5yXIRTQnB

 

UtqdQAuZdGxlBvpTIwordXK1YWWflSdr6PR6ueAG

 

In ultima parte a traseului, parcurgem o vale larga. Avem parte de soare in ciuda faptului ca in dreapta, la aproximativ 3 km, ploua torential. Tunetele puternice rasuna in vale. Facem un popas mai indelungat pe iarba, pentru realimentare.

 

X4hSEQjF5N2bALzgnMHHHz8FD5ns7H1Y-6VolaNv

 

Spre Spielberg avem parte de vant frontal, in camp deschis. La tanc nimerim la o alta ferma de capsuni, asa ca mai cumparam un kilogram. Ca bonus, am mancat cate-o inghetata "artizanala" facuta din lapte de vaca autohton si bucati de capsuni. 
 
Poarta este inchisa, dar exista un buton. Apas si astept. Imi raspunde o doamna in limba germana (bineinteles). Ii spun in engleza ca am venit pentru camping, etc., etc. Imi inchide, zicand ceva tot in germana. In nici un minut, poarta se deschide si apare o doamna pe la 50 de ani, pe o bicicleta. Foarte amabila si zambitoare. Era chiar cea care se ocupa de camping. Ne-am inteles foarte bine in engleza. Am pedalat impreuna cu dansa prin camping (care este destul de mare) pana la receptie. Odata efectuate formalitatile, am fost invitati a ne alege un loc de campare. Locurile pentru cort erau langa un iaz, inconjurat de copaci. Am ales un loc chiar langa o tufa de bujori infloriti. 
 
Dusul este fara fise si totul este mai aerisit. Pretul este aproape la fel ca in camping-ul din Langenwang, desi conditiile sunt net superioare. Iar cu locatia (chiar in mijlocul unei paduri) chiar este greu de rivalizat.
 
5XpifqKg6oXs3tHihxxQNctKJl5x6Tw-D_pL_JyX
 
Spalam niscaiva rufe, in ciuda norului care s-a apropiat un pic mai amenintator de noi.
Urmeaza o noapte foarte linistita, acompaniati de sunetele iazului.
  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@diorgulescu

 

Foarte tare.

Felicitari pentru tura si multumesc pentru disponibilitate.

Asteptam continuarea.

 

incepem sa urcam catre statiunea si pasul Semmering, pe unde trece celebra cale ferata cu acelasi nume, fiind de altfel prima cale ferata montana construita in Europa (1848-1854).
 

 

Cu voia ta, cateva vorbe si mai multe poze de pe calea ferata Semmering:

http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/14369-calea-ferat%C4%83-oravi%C5%A3a-%E2%80%93-anina-%C5%9Fi-muzeul-locomotivelor-cu-abur-re%C5%9Fi%C5%A3a/?view=findpost&p=640691

 

Si ca sa ma laud putin: in vara anului 2013 la Bruck an der Muur am fost la o nunta (ea romanca, el austriac) iar cazarea a fost in Leoben (orasul natal al lui ginerica).

Nu sunt bautor de bere si nici timp n-am avut, insa niste prieteni (bautori de bere) au vizitat fabrica Goser din Leoben si au fost foarte impresionati de ceea ce au gasit acolo.

 

 

In alta ordine de idei, am rugaminte ca discutia Romania vs. Slovenia sa o amanam pentru finalul acestei povesti.

Am si eu niste lucruri de spus despre Slovenia si nu sunt de bine.

Multumesc pentru intelegere.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Multam :D

Continuarea o sa vina tot asa, pe bucatele. Dar scriu constant.

 

Orice completare este mai mult decat binevenita. 

Fabrica se putea vizita, intr-adevar, insa nu ne prea potriveam la orar, din cate imi amintesc.

 

Legat de discutia RO vs SLO, cu drag dezbatem la final. Sunt chiar curios sa aflu si alte pareri si sunt constient ca perceptia unui turist despre o tara, mai ales daca a stat doar cateva zile, poate fi paralela cu anumite realitati (valabil pentru orice tara).

Share this post


Link to post
Share on other sites
Legat de discutia RO vs SLO, cu drag dezbatem la final.

 

Perfect.

Nu are rost sa stricam acum povestea turei cu astfel de discutii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

12 iunie 2015 | Spielberg - Bernaich

Partea I

 

bp8iIi56DHrd3bJp2-h2KpemEnWb2P4cvXaZetmB

 

Mai multe fotografii

Distanta: ~99 km 
Urcare: ~800 m 
Diurna: 15.5 EUR/2 pers.
Cost cazare: 18.5 EUR/2 pers.
Vreme: Cu soare 
Moral:  :D/
 
A fost o noapte linistita, fara ploaie. Ne trezim, din nou, cu soare. 
Dupa ce ne bem cafeaua, urmeaza o mica sedinta foto pe langa cort, cu un bujor si o albinuta ce se delecta cu roua de pe cortul intins la uscat, pe iarba.
 
AkVQnN-Q6g5kcBZjpdzxy-2tpCLYOqMkTxsYiha8
 
uHv3N4b7VHOohRyQYbOn0I-xcwv8pSrTWLRu5WxB
 
Strangem tabara si plecam relaxati. Traversam alte localitati pitoresti si zone deschise, cu munti tronand in departare. Cuvintele sunt de prisos.
 
s_0Fyp2hOWY0kX2J-ceAWUqS_RAq3Rnl9NmcCzDO
 
nCZo1Ub0WnKJi96A8EmTYBoap2R6UBITmGqRcNpW
 
TKCFN0YwTxAhLwMfPEfeG7R9MgAj4NHOpzMohmyX
 
De cand am plecat din camping ne-am tinut ruta R2. Dupa ceva vreme zarim orasul Judenburg, in care vom si intra (ruta trece exact prin centrul istoric al orasului).
 
EE-gBeAhZTkStCDC0qWuBlO96cx-tt-OTPXuN4yW
 
Un oras, de altfel, foarte frumos. In centrul vechi, chiar langa catedrala, se regaseste o fantana al carei bazin azuriu te imbie la un scurt popas, mai ales in zilele de vara. In aceeasi piateta se afla si cladirea primariei.
 
A1FPZzAsINlo-natwT6c46yaRXip691rLp_KRnoe
 
DmHPfP3T9Lu6bdtq9jx-vEeOJER-CgjvKHEJMP4K
 
hPdPAREDv1A5zXm6LFTTvzAeujU01xSohiANyvz4
 
ZyKtkaI0-1BaUwzgbQq4uTDhlNREKCxssSPxnrum
 
cqLr809dKGbxYD5sih9MP4XUY_Nhm5CX4pntfOfx
 
Am observat ca in aceasta parte a Austriei pare sa existe un obicei ce consta in taierea crengilor unui brad inalt, exceptand partea superioara. Totodata, copacul este ulterior impodobit. Un astfel de brad nu lipseste nici de aici.
 
dIIZtPa2X0cXbfMrQA4eEgcPhYAmCrVVCBMxNSqi
 
La iesirea din oras traversam raul pe un pod din lemn construit special pentru biciclete. Ne intersectam cu o cale ferata, dupa care pedalam in paralel cu ea pe sub un impresionant viaduct al unei autostrazi (S36). Urcam si panorama se deschide mai mult. Flori de-o parte si de alta a drumului pustiu.
 
PvX_bhiC5tSACJp2fCEuu4i9onWfmw8Oih2VEv4R
 
n0JtkWJCWih3-nSadwtR2hGXN70F7SW0NygDaCPA
 
gxsxqIoO-YtH_dv64_rj0ZLxWKnrExxDXshbvFQ1
 
BpsZ_klfDoa8EAFr3pQdTK30l955TwERF4eE13_s
 
Luam pranzul la unul din multele popasuri amenajate de-a lungul rutei. De mentionat ca toate au banci si cosuri de gunoi, iar majoritatea si sursa de apa potabila.
 
_R3xxsPnJiB0DbtmT92eecM7IbkAimPJX4uACxwl
 
Trecem pe langa o gospodarie unde vedem cativa ieduti iesiti la plimbare, dupa care drumul valurit ne poarta tot de-a lungul vaii, avand ca tovaras de drum calea ferata.
 
Snh3IXzQSs_H4e9Wqqq4elk6Nkk9jyaccfdfuwLe
 
ehp5t_VSVWf8LGWiRpXMxuiCfXx8hZN84e-CI4O0
  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

pedalam ... pe sub un impresionant viaduct al unei autostrazi (S36).

 

O mica corectie: S36 nu este autostrada (acestea sunt denumite cu "A"), ci drum expres, un fel de semi-autostrada. 

In germana se numeste "Schnellstraßen".

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Ups, multam pentru corectura.

La viteza cu care se "rula" pe aceste drumuri m-am gandit ca autostrazi sunt. Mai ales ca amenajarea lor la asta m-a dus cu gandul

 

Totodata, am primit niste lamuriri de la @@Frank cu privire la obiceiul "bradului dezgolit si impodobit" despre care aminteam ceva mai sus. Nu l-am mai vazut activand pe acest forum, dar consider moral sa mentionez sursa binevoitoare :) (sper ca el sa nu se supere  :-S )

Obiceiul se numeste "Maibaum" si este specific regiunilor Emsland, Franken, Baden, Schwaben, Ostfriesland, Tschechien, Baden-Württemberg, Bayern si Österreich. Totodata, acest obicei este prezent in zonele locuite de sasi de prin Ardeal. Detalii pot fi gasite aici: https://de.wikipedia.org/wiki/Maibaum

 

12 iunie 2015 | Spielberg - Bernaich

Partea a II-a

 

Ruta devine si mai pitoreasca, iar dupa alte cateva sate linistite si inca un popas la umbra, iata-ne pedaland de-a lungul unei cai ferate simple, destinata unor trenuri de mici dimensiuni menite sa deserveasca navetistii.

 

KMlkh5gzjFJ9yfG8rnOSzw10Ji41g06WAryxKbLM

 

FOzoFjgN0iTQC-XRBIGr2gCrZA8n7L4t5CktdkYm

 

C63IaoraGcFBmX2Yksj1iypwKqw4nVRYEpHPRYBZ

 

gPSA4_QCgPWvB2YSCKs4GLyFtyVUEYlwCPfi9CwK

 

DItJnRqTGCw5vKK359wgCX-hG4SpPsths9C4Ppso

 

Intram in Scheifling.

 

C-u9JzAoO5bVqZqQSDWjXLuKlNQt47rr5m6uPtw6

 

w89n8ATxDKQu4z7_ZxmW7rlCfNp27Ka8_k9ovzUJ

 

JF32MZJUg68VEw1jJVyGxfMM3TmiLoqQx8lAoxvB

 

Dupa aceasta localitate suntem nevoiti sa parasim R2, caci drumul nostru coboara mai spre Sud.

Astfel, nimerim pe un drum national pe care, o bucata de cativa kilometri buni, vom urca cu vant din fata si cu trafic destul de intens pe langa noi.
 
Contrastul brusc dintre rutele amenajate si un drum national ne chiauneste nitel, insa toate localitatile au piste pentru biciclete pe marginea drumului. Astfel, avem destule momente de respiro. In varful urcarii intalnim o ruta locala, MU1, pe care vom cobori izolati de trafic pana in Neumarkt. Ajunsi jos, facem o scurta pauza si ne orientam dupa GPS. Trecem din Stiria in Carintia si urmeaza localitatea Friesach.
 
TCTnTjxGDRcl0phSlhM_7N1jk-pZyAUE9o76wAQ0
 
gD7fbP2kixf3sNlp9lIauNY07AonWa_JId0NbGUF
 
8VOVbmHxzfxhwA0ubTnPxTPbgqwyrRJbuzvunj8n
 
Fix la intrarea in Friesach vedem o alta cultura de capsuni. Oprim si aici, normal!
 
Doamna care vindea, dupa o scurta discutie in care a aflat de unde suntem, de unde venim si incotro ne ducem, a pupat-o pe Nico pe ambii obraji si ne-a facut un mic discount. Capsunii sunt mai ieftini aici (practic, pretul pe kilogram este la jumatate fata de ce am vazut pana acum - 2.5 Euro), dar nu chiar la fel de savurosi. Oricum, foarte buni! Am luat doua kilograme ce au fost ancorate pe portbagajul Nicoletei (traiasca plasa extensibila :) ).
 
Continuam prin Friesach, un orasel foarte dragut. Ne intalnim cu ruta R7, care ne va duce pana la camping.
 
8m34F-tmSnXp6oBeBojOqI0dTSSGIwIjZ-Hv9B8g
 
ZnZRBDtkme-6QkeZHbgGV68CBig3EV-7Gxf5AgTY
 
PwsJLHPs-O6JmSJDv_KN64Q9YuaFLY3dGrreYaZZ
 
Ruta merge paralel cu un drum express. Ajungem la ora apusului in Camping Wieser. Suntem obositi. 
Cu domnul de la receptie ne intelegem destul de greu (este mai in varsta) si ramane sa achitam a doua zi de dimineata, la plecare. Cumparam in schimb doua beri nefiltrate. Alte cumparaturi nu am mai apucat sa facem, insa sticks-urile, capsunile, berea si palinca ne vor fi suficiente pentru toata seara.
 
XmBpCw80SCWkt5vTeeZum5JenuE0KLtt4biZ591r
 
Camping-ul este frumos si liber, plin de verdeata si fara gard. Ba mai mult, este lipit de un lan de grau, fapt ce-ti da un sentiment crescut de libertate si liniste, mai ales in lumina apusului. Baile sunt curate iar iarba numa' buna pentru pus cortul.
 
xZ7irzMgeIilS4CQxWZ4e-FrMRwfB1hK_DU2QgiX
 
PRKnHhSbiriC5rav1fnbexTqRAHsQSEvXS-q-Lsd
 
Intai am baut berea. Pe nerasuflate, aproape. Apoi am inceput sa asezam cortul si toate cele.
A urmat o sesiune de spalat haine, iar dupa lasarea intunericului am stat pe izoprene uitandu-ne la Luceafar si la licuricii ce zburdau in voie prin bezna camping-ului.
  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

13 iunie 2015 | Bernaich - Mitterwald

 

3V6ft17r_INDE-RmCphvqyuXlrnHENgVIvu-FcNI

 

Mai multe fotografii

Track GPS

 

Distanta: ~68.5 km 
Urcare: ~730 m 
Diurna: 10.5 EUR/2 pers.
Cost cazare: 22.2 EUR/2 pers.
Vreme: insorita
Moral:  :-bd
 
Ne-am trezit in zgomot de utilaje agricole, undeva in jurul orei 6 AM. O dimineata mai innorata decat cele de pana acum. 
In ultimii kilometri ai zilei precedente am tot auzit un zgomot ciudat venind din zona transmisiei. Se si simtea la pedalat, mai ales cand incercam sa folosesc rapoarte mai mari. Cum am fost suficient de obosit cu o seara in urma, numai de bibilit bicicleta la lumina frontalei nu imi ardea. 
 
Odata stransa tabara, iata-ma incercand sa-mi dau seama de unde venea acel zgomot. Pare-se ca legatura dintre doua zale ale lantului s-a rigidizat. Nu reusesc sa le "relaxez", asa ca scot presa de lant si inlocuiesc acel segment cu un powerlink. Lantul e mai scurt decat ar scrie la carte, dar sigur n-o sa se simta.
Totodata, am reusit de-am rupt cricul cand plecam din camping-ul din Spielberg. Chiar se pare ca nu era conceput pentru atat de multa greutate, asa ca va trebui sa ma multumesc cu sprijinirea bicicletei de copacii si stalpii intalniti pe drum. 
 
Parasim camping-ul pe masura ce norii se sparg si soarele isi intra-n drepturi. 
Pedalam pe un drum judetean cu trafic relativ redus pana in Feldkirche. Nu mancasem, asa ca eram in cautarea unui supermarket. Gasim doar BILLA, care se dovedeste a fi foarte scump. Luam o gustare la umbra, pe o banca.
 
cVvO5b2cMExVAhP0OaFgbJqFutprak6kgYnYq6_p
 
AmUYug1jw_5QoGSh84u7ESxv3NY15v0Cz5GBacCH
 
3lEAvs3KaWqgKjvG-4zwqJF5qYsMQlnZCm1rTrJw
 
Ne reintalnim cu ruta R2 (aceste rute austriece au si bucati comune), pe care vom merge pana in Villach. La fel, ruta foarte frumos amenajata, pitoreasca si departe de trafic. Am intalnit foarte multi biciclisti, de toate varstele. Camping-urile abunda in aceasta zona.
 
7gTkQk_-qlj1W1Es_bOVNpZpoz-RCuQpsxAZnphO
 
Facem un popas in Ossiach si inca vreo cateva in aceeasi zona a marelui lac cu acelasi nume, Ossiacher See. Sublim. Dupa o pauza indelungata pe o banca din lemn sub un soare torid (intr-un alt loc amenajat pe marginea rutei), coboram pana la unul din pontoanele din Ossiach. 
O zona, pare-se, foarte populara. Este lesne de inteles de ce.

 

M99jIaHnI74bmaaBzbildBNfe6_xVjGRRVQTuNtk

 

M3ZO2oAhnoyg78bhhk-K4sOZqcuG1xpk7fUy4Cwe

 

6H1Rov1CxIx3dCSexWFvnj4tEgLJQm1nVBydUBC2

 

Relaxati, continuam drumul spre Villach. La un moment dat, pista noastra devine R2a, caci ne interesa accesul catre centrul orasului de la poalele Alpilor Iulieni - important nod de circulatie al bioregiunii Alpe-Adria
 
Orasul este impanzit de piste si nici nu ne dam seama prea usor ca am intrat in el. Foarte mult spatiu verde.
 
Vl0HzR9qXB_o7wLDXN8U53SyqD8Ba-3NZgrL876U
 
Gasim un Hofer. Cum este week-end, duminica magazinele vor fi inchise. Facem aprovizionarea pentru doua zile, inghesuind peste tot prin (si peste) bagaje cate-o punga cu mancare, plasa cu fructe sau conserva. Totodata, este ultima aprovizionare inainte de Italia.
Profitam de ocazie pentru a ne plimba prin centrul vechi al orasului si, spre apus, nimerim intr-o piateta foarte frumoasa din mijlocul careia se inalta semet catedrala Sf. Jakob. O catedrala austera, nepretentioasa, cu un aer demn si solemn, o desavarsita liniste interioara si multe monumente comemorative.
 
Vg7rhfBKDj6v0yeCDP64_3WqjuX-PMKpBaaecCv2
 
xBK7cBLzzOcZnI1ezjDiMByiAeYzH4HC2KMQqb4y
 
NRJCUnwcH-pNX32QBVCkLWEEIO1KEjsKaJmB6ICi
 
_Mtuvj1ZxGBUZKsuwJj1ynvIA1-ZdQFcUkJfEv7L
 
Urmeaza retragerea catre camping, care este intr-o localitate mai mica, langa Villach. 
 
Iesim spre Dobrova si pedalam, in usoara urcare, pana in camping Mitterwald. Am ajuns aproape de apusul soarelui. Un camping interesant, cu multe spatii verzi si brazi. De fapt, o intreaga padure. Toaletele sunt curate, locurile pentru cort de asemenea. 
 
Asezam tabara, bem cate-o bere si mancam. Comunicam cu cei de acasa si, asigurati ca totul este ok, ne pregatim pentru o noapte odihnitoare.
Iar am urcat ceva mai mult decat a estimat Naviki. 
 
Maine vom parasi Austria si intram in Italia. Speram sa avem parte de o vreme ca cea de pana acum, caci zona trecatorii catre Gemona del Friuli este spectaculoasa, oferind peisaje montane de vis.
  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

14 iunie 2015 | Mitterwald - Gemona del Friuli

 

F82eANhARpiemp81iBH737HDeGucoMl2H7mGiUhd

 

Mai multe fotografii

Track GPS

Distanta: ~104 km 

Urcare: ~470 m 
Diurna: 10.5 EUR/2 pers.
Cost cazare: 16 EUR/2 pers.
Vreme: Ploaie torentiala
Moral:  <):)
 
Am dormit chiar foarte bine. La un moment dat s-au auzit niste artificii si urale undeva mai departe de camping, insa fiind sambata noapte nu ni s-a parut ceva inedit.
Facuram ochi sub un cer partial acoperit de nori. E un pic mai racoare, dar nu suficient cat sa nu dorim a iesi din cort. 
 
Dupa ritualul de dimineata, iesim pe poarta camping-ului si ne indreptam inapoi catre Villach. Nu intram in orasul vechi, caci nu asta ne interesa. Traversam raul Drava si coboram imediat pe cheiul acestuia, intrand pe ruta R3, asa-zisa "Ciclovia Alpe-Adria".
 
1_V17b1wjaFenWjyRrkQldQ6QZlpwjLJJqZfFH2G
 
Aceasta ruta porneste din Salzburg si se opreste, cel putin in planuri, undeva mai jos de Udine. Noi parcurgem o portiune scurta, avand ca punct central de interes fosta cale ferata simpla ce lega Pontebba de Chiusaforte, pe a carei infrastructura s-a circulat pana in anul 2001 cand, odata cu inaugurarea noii cai ferate duble electrificate ce strabate aceeasi vale, a fost transformata in pista ciclabila total izolata de traficul auto. 
 
Pana sa intram in Italia insa, pedalam pe malul raului catre Tarvisio, localitate italiana de frontiera. Intalnim si o cireada de vaci specifice locului.
 
x5M0k7JXD_HEIWVUb2MZ-vmxfFsQDfQP3B2ubCEo
 
I3x_eQ3LVY1Qx7RIzC-gmE1hnl_WDJllRRTP4LWD
 
Din pacate, soarele care ne-a amagit in primele doua ore de pedalat va fi acoperit de patura consistenta de nori ce se zareste in departare. Pare-se ca nu vom avea parte de o traversare montana cu cer senin. 
Mai urcam putin si, cu 6 km inainte de Tarvisio, facem un popas. Aerul e sensibil mai rece, masinile ce vin dinspre Italia poarta urmele ploii iar cerul e mai intunecat. Se disting totusi crestele muntilor. Un panou turistic detaliaza ce se vede-n zare.
 
LHmasvsS8LuyW9IDOIAxkV9uxmsE5H6JxGztDdnO
 
bqFtkkACpzQHXQrSXX5QcJCMY27kZDyRRoDdIjLy
 
Scoatem din desaga un soi de cozonac cu ciocolata si stafide, cumparat de la Hofer cu o zi in urma. Este destul de maricel, noua ne este foame iar restul zilei nu se anunta chiar floare la ureche. Asa ca il impartim in mod egal, fiecare mancand echivalentul a ~1000 kcal.
Ne punem pelerinele (preventiv) si ii dam bice.
 
l1eL1tHr_6QNGBnDtWu3XFLuF4m6BHV92isp3Rka
 
Ne incalzim insa destul de repede si le dam jos. Inca nu ploua, dar norii raman amenintatori si in mod cert nu vom scapa.
Imediat dupa trecerea in Italia, ruta ne scoate de pe drumul auto si ne urca, in cateva serpentine, catre terasamentul fostei cai ferate. Nu inainte de a ne trece prin doua mici sate.
 
-vlXd3ke42EeY_QNOMZWu2AfplzZIoZdZWPEJCTd
 
UKYY1bbOF70w0_Lmo-n4p4HMyQpnZlCrWgisA8fb
 
b2xjT4j2JLC0Xa5v6e6__BqZVASLUL8G9vGc8MXg
 
Incepe sa ploua. O ploaie racoroasa, de munte. Ne echipam din nou cu pelerinele
 
Trecem prin foste gari ce acum servesc pe post de cafenele si ceainarii. Ploaia se inteteste si suntem nevoiti a traversa o zona destul de expusa ce tocmai este "brazdata" pe laterale de traznete. Sunt destul de aproape. Facem pauza langa niste braduti, moment in care ploaia se inteteste si incepe a cadea grindina. Deja suntem uzi, iar pelerina mea se dovedeste un pic cam ineficienta.
 
Nu putem sta toata ziua sa ne ploua, asa ca o luam din loc. Pedalam printr-o succesiune de tuneluri din piatra, foarte bine intretinute. Aproape toate sunt luminate. Intr-unul a fost nevoie sa aprindem frontalele. Desi era relativ scurt si parea ca lumina naturala ce intra pe la capete este mai mult decat suficienta, dupa ce am intrat cu ~25 kmh in tunel ne-am vazut nevoiti a frana brusc, caci ne inghitise intunericul. Nu imi vedeam nici ghidonul.
Nu suntem singuri. Intalnim si alti biciclisti, fie localnici sau turisti. Un domn mai in varsta era abtiguit bine, caci era sa cada de cateva ori. Tocmai iesise dintr-un bar de pe marginea rutei. Aburii de alcool persistau in urma sa pret de ~2 metri.
 
fJEolIUdL0Hkoll0vRBQq0-HmJsb0k0IuRPs6JY-
 
Ruta este spectaculoasa. Viaductele te poarta in zig-zag prin vale, de multe ori la inaltimi ametitoare. S-a intamplat sa ne gasim in mijlocul unui astfel de viaduct inalt fix in momentul in care a traznit pe culmea din spatele nostru. A fost o senzatie. 
Ploua torential. Din cauza vremii, am incetat pentru moment sa mai scot aparatul foto, astfel ca am ramas cu cateva momente surprinse de catre Nicoleta, cu camera. 
 
 
Temperatura? 14-15 grade C, conform termometrului de pe bicicleta.
Drumul este in usoara coborare, iar noi am inghetat. Uzi pana la piele, ne vedem nevoiti a pedala cu raport mare chiar si in coborare, pentru a ne mentine caldura corporala. Orice pauza mai lunga de un minut te face sa tremuri necontrolat. 
Apropiindu-ne de Gemona del Friuli, ploaia se mai linisteste si ruta devine una cu soseaua. Decidem sa ramanem pe drumul principal pana spre camping, inca 7 km.
 
j4RN6H-_vK11PDPOjHxn8wdEnwFewEVPL5qebIeq
 
Ajugem la destinatie: camping Ai Pioppi. O stea, cel mult. Desi locatia este faina si ai multa iarba, baile sunt o gluma proasta pentru tarifele practicate. Dar, cel putin apa calda este la discretie, asa ca profitam de ocazie si ne incalzim.
Ploua in reprize. Totul este ud si nici vorba sa uscam haine. Le las, totusi, la scurs pe sarma.
 
Hdn9sT1uaSRjO4o0uq3tSLxSCFRs42jFlt3OPFSt
 
Terminam palinca si realizam ca, daca vremea o va tine asa, o sa-i ducem dorul. Facem si o supa la primus, tot pentru a ne incalzi. Exista un soi de foisor cu pereti din lemn si cateva bancute, numai bun de luat masa. Incepe din nou sa ploua, de data asta ceva mai serios. Tunetele se aud din departare, probabil venind dinspre valea pe care tocmai am traversat-o. 
 
Ne bagam devreme in cort (undeva in jurul orei 19:00). Ascultam cum ploaia loveste in mica noastra cochilie, stam in sacii de dormit si scriem jurnalul zilei.
  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

Foarte tare.

Te rog, in masura in care este posibil, cred ca ar fi utile mai multe detalii legate de pistele de biciclete care au luat locul cailor ferate.

 

Solutia este foarte eficienta si banuiesc ca nici nu presupune costuri foarte mari, avand in vedere ca mare parte din infrastructura deja exista.

Iar in RO sunt ceva cai ferate (normale sau inguste) dezafectate pe care s-ar putea face niste piste de bicicleta (zic eu) specataculoase.

 

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@gibonu

Din pacate, prezenta online a informatiilor este foarte redusa. In afara de "o fosta cale ferata pe care s-a circulat pana in 2001" nu am gasit mare lucru prin alte relatari.

Site-ul oficial al rutei nu spune foarte multe, din pacate.

http://www.alpe-adria-radweg.com/en/

 

Ce pot spune este ca in mod cert este o fosta cale ferata Austro-Ungara. Nu stiu insa cat a costat convertirea ei in pista ciclabila, insa in mod cert nu a fost asa de scump.

Intr-adevar, de multa vreme visez la ceva similar si pe la noi, caci zone ai avea o gramada. Din cate am inteles, fie CFR-ul tine cu dintii de tronsoanele respective, fie nu sunt oameni interesati sa investeasca in asa ceva. 

Inca suntem departe de a intelege ca prin crearea infrastructurii "ecoturistice" putem ridica foarte mult nivelul financiar al micilor comunitati (vezi Viscri, unde initial s-a inceput pe o linie buna).

 

O sa mai caut informatii si, daca le gasesc, voi reveni

Share this post


Link to post
Share on other sites

15 iunie 2015: Gemona del Friuli - Venetia 

 

hx4Nsd3fyl4Q4gibzkomfLlBwLzWMTODNn1zylNg

 

Mai multe fotografii

Track GPS

 

Distanta: ~145 km 
Urcare: ~270 m 
Diurna: 20 EUR/2 pers.
Cost cazare: 20.5 EUR/2 pers.
Vreme: Innorat 
Moral: "We come in peace!"
 
Ploaia din ziua precedenta ne-a batut in cort pe parcursul noptii, iar dimineata racoroasa de dupa nu prea ne momea spre iesirea cortului. Cu toate astea, ne mobilizam si in jurul orei 10 AM plecam din camping. A urmat o zi de "rulaj", in care am strabatut 146 km asezonati cu reprize de ploaie si vant din fata. Am facut doar cateva poze si doua-trei filmari. 
Constatam ceva diferente fata de Austria, doar ca nu sunt tocmai cele pe care le asteptam. Pe langa casele cu specific mediteranean si omniprezentul miros dulceag al florilor, curtile cu garduri inalte si multi caini contrasteaza cu gospodariile austriece. Parca nu poti pedala 800 de metri fara a te latra cativa caini din curtile dimprejur.
 
gAPNeEfKfQIh2CC3IKoYPtgHQTJJa9e0xbMv8cpN
 
enfwNiSHlX782YLY8L9rdxMOAuK-MVXJ52ux31UJ
 
Soferii sunt mai vitezomani decat vecinii lor de la nord, insa in limite decente. Una peste alta, drumul este placut. Alternam cu segmente de DN intens circulate.
Am reusit sa mancam cateva cirese galbene de pe marginea drumului, insa cu o oaresce retinere. Oamenii se uita cam insistent la tine si te simti ca si cum furi din curtea cuiva.
 
kxUyyGgzSD9IMu_QBivhFxciLVYGOIJpxFZIUELk
 
Constatam ca magazinele sunt toate inchise intre 12:30 si 15:30. Taman cand se facuse mai cald si doream o inghetata, n-aveam de unde cumpara.
In Levada oprim la un "CRAI" pentru ceva de-ale gurii. Este deja ora 16:00 si savuram o inghetata foarte buna.
 
98ZHXT1a1yZfW6B-5jnBWMzPrtrgy5vKEOf8YxEp
 
La scurt timp dupa, a inceput din nou sa ploua. Intrasem pe un drum national destul de intens circulat si trasnetele animau orizontul. Dupa un moment de sovaire in care am mai mancat cate doua piersici, decidem sa continuam incetisor. Soferii s-au dovedit foarte ingaduitori, inclusiv tiristii.
Ploaia a mai luat o pauza, iar noi am facut acelasi lucru. Am gasit un alt magazin "CRAI", de data asta ceva mai mare, la care am oprit pentru a face proviziile pentru seara si micul dejun de-a doua zi. Inca trei reprize de ploaie pe parcursul a 10 minute. Decidem sa mergem cat mai "intins" pana in Venetia.
 
SjqxwNaTv5FOxaMSr6OaacKtyf2RXGX02iFzmQ7X
 
UaVW8vLVA_p6XATuZq9yhwe9KtcFcRJ5UotDxFiG
 
 
Ultima parte a traseului a fost chiar draguta, cu drumuri foarte putin circulate si zone special amenajate pentru biciclisti (un soi de rute locale). 
La orele 20:30 am ajuns in fara barierei campingului Rialto, de langa Venetia.
 
CjuSFAE-Ioom0RmvNeAuefTN4EUGhnJsBDFJ-2xI
 
Foarte aglomerat, cu locurile pentru cort aflate in zona cea mai urata a campingului, fara pic de iarba si direct pe un pamant noroios brazdat de de multe radacini noduroase. Evident, clientii sunt de peste tot. Baile sunt dezamagitoare: nu exista nici macar suport pentru hartie igienica in toalete, multe WC-uri sunt infundate, totul pare nespalat si neingrijit. Pentru pretul cerut, conditiile sunt de-a dreptul execrabile. Insa, ramane cea mai convenabila varianta de-a vizita Venetia. 
La ora 22:40 galagia-i in toi la barul/terasa din camping. Nu se aplica regulile tipice de liniste din camping-uri. Noroc ca avem antifoanele (dopurile pentru urechi) la noi, caci vor prinde bine. Maine vizitam Venetia.
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@AlpineTrails

Ne bucuram ca au placut ;) :D

 

16 iunie 2015 | La pas prin Venetia

 

Mai multe poze

 

VAx8XWE5NumJ27pmwRVRLep8vAmFjTr3hd5z-uoP

 

Venetia era unul din orasele pe care doream sa-l vedem, iar acest tur cicloturistic a oferit prilejul ideal pentru o vizita.
 
Principalul oras al regiunii Veneto din nordul Italiei, Venetia nu are o atestare exacta din punct de vedere stiintific. Conform legendei, ziua de 25 martie a anului 421 este momentul intemeierii sale. Se pare ca Venetia s-a nascut ca urmare a fluxului de refugiati care au abandonat campia padana sub amenintarea mai multor invazii longobarde si hune din nordul Italiei in decursul secolului al V-lea si de la inceputul secolului al VI-lea. La inceput, locuitorii si-au ridicat asezamintele pe mlastinile instabile ale lagunei si au trait din comertul cu sare si din pescuit.
 
Capitala "Republicii Venetia", cea mai mare putere navala a Europei vreme de 800 de ani, este bogata in biserici si palate in a caror arhitectura se regasesc elemente bizantine, maure si chiar renascentine. Aici, un palat este in general denumit Casa (abreviat Ca′). Au existat doar doua palate din oras care au fost desemnate ca atare: Palatul Dogilor (Palazzo Ducale) si resedinta Patriarhilor Venetiei.
 
Din asa-numitele palate bizantine mai exista doar cateva si acestea au fost in mare parte modificate in secolul al XIX-lea.
Renumita pentru canalele ce se strecoara printre case multicolore, dar si pentru atmosfera sa aparte, asteptam cu interes ziua asta.
 
Ne-am trezit devreme si am fost chiar operativi. Am savurat cafeaua, dupa care au urmat o sesiune de spalat rufe si o vizita la LIDL-ul de vis-a-vis, pentru niscaiva cumparaturi.
Am luat micul dejun si am pregatit cateva sandvis-uri pentru drum, iar pe la 10 fara 20 eram in statia de autobuz. Pretul unui bilet este de 2.6 Euro pentru doua persoane (dus-intors) iar calatoria dureaza aproximativ 10 minute.
 
Terminalul de sosiri si plecari din Venetia aduce mai degraba cu o autogara, plina ochi de turisti.
Aruncam un ochi pe harta si traversam primul pod, incepand a ne plimba pe Grand Canale. Stradutele sunt pitoresti, cu un aer aparte, calitate comuna cu mai toate canalele ce strabat urbea.
A inceput sa se mai aglomereze.
 
GylO9dAmWkVqPHEtkZb3pv2gAcFthHqVcql-mbqd
 
-ei5zKQw2kdxStVepx3Cqvd4YpepqTn4_BTi5FnL
 
oJLeDqA396CP3vCi56Ofgu3n5YAko1FIZhbGMXcd
 
Desi am avut harta cu noi, am preferat sa exploram orasul la pas si sa ne orientam doar dupa obiectivele de interes (ce pot fi vazute pe parcursul unei zile).
 
Gondolierii au activitate continua. Fel si fel de ambarcatiuni ce nu duc lipsa de clientela.
 
Biserica Santa Maria Gloriosa dei Friari a fost prima pe lista. Foarte mare, a carei constructie din caramida rosie a fost finalizata in 1338. Intrarea costa 3 Euro de persoana. Interiorul gazduieste mormantul lui Titian, dar si pe cel al sculptorului Antonio Canova.
 
Pot fi admirate picturi ale unor artisti celebri, cum ar fi Donatello, Pittoni, Belini, Titian si Bernardo. Totodata, o sculptura de dimensiuni considerabile ce ilustreaza un doge sustinut de patru sclavi de culoare (in rol de piloni) reuseste a capta atentia vizitatorului prin realismul sau izbitor. Te astepti in orice moment ca unul dintre "piloni" sa se miste sau sa-si indrepte privirea catre tine.
 
Poze nu am facut in interiorul obiectivelor turistice, deoarece fotografiatul era fie interzis, fie permis contra unor sume maricele. Va lasam sa descoperiti singuri ce are Venetia de oferit, la fata locului ;).
 
Continuam explorarea, savurand o inghetata. In Piata Rialto ne asteptam sa gasim mult laudata piata de fructe (prezentata in ghidul pe care-l aveam cu noi), insa am gasit doar un bazar tipic cu suveniruri si foarte multa lume. Traversam podul cu acelasi nume si ne continuam periplul printre cladiri colorate, ornate cu felurite obloane si jardiniere cu flori. Pranzul soseste cu o caldura puternica.

 

i6y9z0UL-xdHzl0_TvVL6NKjr4_6BZeVsqQOjiQg

 

EVLQ-mz_KL9MXHxOXXiw-mC5E_hZBsqxVuweObqw

 

nCkdeeGW91YAClg_qUysudZSla0dB887n5h24p_x

 

Multitudinea de patiserii si cofetarii se va dovedi o provocare, acestea ademenindu-va cu diverse degustari dulci sau sarate. Ne-au tentat si pe noi, privirile oprindu-ni-se asupra unor briose cu migdale. Doua bucati au costat 3 euro, insa nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor.
 
A urmat vizitarea bazilicii San Marco. Mozaicul corespunde descrierilor din ghid (piesele sunt suflate cu aur), insa este foarte prost luminat, fapt ce nu ajuta privirile curioase ale vizitatorilor. Intrarea este libera, cu exceptia altarului.
In turn am ales sa nu mai urcam. Coada era imensa, la fel ca pretul: 8 Euro.
 
Ne-am multumit a vedea Palatul Dogilor doar din afara. Influentele bizantine si maure sunt evidente, la fel ca in cazul bazilicii.
 
CnRcWVXqaf0Ai6j8qOEIaEit37gAR5PGGTcM8xxq
 
1JzygL3dJw2VklADeXhGtPwYIRTFkvFqS9lDlOot
 
_xfhNAnBH1Ntt9eUJgSMV3u7FYXCC6GxcOx-JbAX
 
Ajunsi intr-o zona cu un ponton lat, am facut pauza pentru a manca un sandvis si pentru a hrani un porumbel aproape copt de caldura.
 
Plimbandu-ne in continuare pe alei inguste si printre case foarte vechi, am nimerit la Muzeul Muzicii. Posibil aici a fost "Scoala de muzica a lui Vivaldi", descrisa in ghid. Foarte frumos amenajat, cu o expozitie impresionanta de instrumente muzicale din perioada 1600-1800 A.D. Viori, violoncele, lire, lute, diverse instrumente de suflat, mandole, mandoline si mai multe tipuri de chitare, printre care si una cu 9 (noua) corzi. Vizitarea muzeului este gratuita.
 
Fiind in continuare cald, am decis ca ar fi momentul sa cautam o terasa pentru a bea o bere. Culmea, acest lucru nu ni s-a parut atat de usor. Am reusit a gasi doar o taverna, unde un draft mic costa 6 Euro. Am renuntat.
 
Venetia este un oras pur turistic in prezent, iar putinii localnici ramasi "indraznesc" mici rebeliuni exprimate prin graffiti, desene sau inscriptii pe pereti. Preturile sunt foarte mari fata de multe alte capitale (spre exemplu, intrarea intr-o toaleta insalubra costa aici 1.5 Euro).

 

zrFT-LWleF8b2nCwP8LlI_Kp66fWwpJ6BJSt5XAT

 

OUAPymkrs--w0N1HfWI0yiH9d6r1E2Z0JQxClJLZ

 

Foarte multe bazaruri cu suveniruri, masti venetiene si obiecte din sticla de Murano. Iar unde nu e bazar, ai randuri de comercianti ambulanti de culoare ce vand "selfie stick-uri", parfumuri si genti Gucci (probabil contrafacute).
 
Ne-am trezit cu o patura densa de nori deasupra noastra si am surprins din mers o conversatie intre un gondolier si doi potentiali clienti ce viza "furtuna ce se apropie". In cateva minute, a si inceput sa "toarne". Am asteptat sa se mai linisteasca pret de 20 de minute, adapostiti sub o schela.
 
Pe la ora 16:00 am plecat spre autobuz, intorcandu-ne spre camping.
De la LIDL am cumparat chips-uri, inghetata si bere. Urmele ploii erau evidente in "tabara". Cortul era improscat cu noroi si nisip iar rufele atarnau greu pe sarma, imbibate cu apa.
 
Am intrat in vorba cu doua doamne din Olanda ce campasera in apropierea noastra. Veneau din Slovenia, trecand prin Croatia. Am schimbat cateva ponturi, afland despre www.cyclingeurope.nl (dansele aveau si ghidul tiparit pentru zona lor de interes).
 
Luam cina, bem niste bere si, in vreme ce reiteram bilele negre ale acestui camping (toalete infundate si insalubre, galagie mult dupa miezul noptii, amplasarea langa un drum cu trafic greu, gunoi neridicat cu zilele, locuri de cort fara pic de iarba, etc.), ne propunem un plan maret pentru ziua ce urmeaza: sa pedalam direct pana-n Slovenia. 
Schita initiala presupunea sa ne oprim in apropiere de Aquilea, insa zona in care am gasit un camping (de altfel, foarte scump) nu are prea multe de oferit (nu ai timp sa vizitezi mare branza dupa o zi intreaga de pedalat). Am vizitat Venetia, scopul pentru care am ajuns aici, asa ca preferam sa fugim un pic de vremea ce se anunta potrivnica in urmatoarea perioada.
 
Achit 2 Euro la receptie si primesc parola pentru accesul la Internet. Gasim un camping un pic mai jos de Nova Gorica (in Sempas, Slovenia), schitam traseul si ne ies cam 178 km. Vom avea vant din fata dar, cu strategia potrivita ne vom descurca.
 
Adormim cu antifoanele adanc infipte in urechi, acompaniati de galagia din camping, tunetele si trasnetele unei furtuni ce tocmai s-a pornit nu departe de noi si asteptand cu entuziasm aventura din urmatoarea zi.
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

17 iunie 2015 | Venetia - Šempas

 

Mai multe fotografii

Track GPS

 

Distanta: ~178 km 
Urcare: ~424 m 
Cost cazare: 22 EUR/2 pers.
Vreme: Insorita
Moral:  :bici-3:
 
Ceasul a sunat foarte devreme. Era destul de liniste in camping si inca nu se luminase complet. Sa fi fost ora 6? 
Ne-am miscat repede si in scurta vreme tabara era stransa si cafeaua bauta. Am pornit GPS-ul si am incarcat traseul ambitios. Pedaland pe directia Est/Nord-Est, simtim deja vant din fata. Se anunta o zi fara ploaie, dar va trebui sa ne organizam cum trebuie pe parcursul zilei si sa ne dozam efortul cat mai eficient.
 
Poze nu prea am facut si am surprins doar cateva cadre video. Am pedalat "la trena" pe tot parcursul zilei, alternand cu Nico din 30 in 30 de kilometri. Pauzele au fost scurte si doar pentru alimentare si hidratare. Drumul a fost valurit pe tot parcursul zilei, iar in ultima parte am avut de urcat un pic intre Gorizia si Nova Gorica.
 
_NAAZJ-xLUMdi7qS7cNx69U2asECPSZ3iDid8cwf
 
pQKRyHx9b4ZEn9BDtAl_R-mqGNXvMdiUBjo4x7DK
 
Imi amintesc insa un episod haios langa un supermarket dintr-o localitate de provincie. Ramasesem "de paza" cu bicicletele, langa un rastel. Acesta era amplasat langa o cladire in imediata apropiere a magazinului, ce parea cam parasita dar care avea un girofar aprins (!?). De-odata a iesit un individ pe la vreo 50 de ani in slapi si cu o camera video, ce a inceput sa ma filmeze si sa filmeze rastelul si peretele casei respective. 
Ulterior, mi-a facut semn foarte nervos si sictirit sa ma indepartez de cladire. Eram de-a dreptul amuzat, caci sunt convins ca omul avea tulburari psihice. In ciuda faptului ca i-am respectat dorinta, el tot iesea la intervale regulate sa filmeze ce se intampla. Camera parea de jucarie sau, in cel mai fericit caz, nefunctionala.
 
Peisajul din aceasta parte a Italiei (cu precadere prima parte a traseului parcurs astazi) ne-a ramas in memorie ca unul tipic de campie, cu localitati pline de cafenele si saloane de infrumusetare, masini scumpe, vitezomani si, pe alocuri, ceva agresivitate din partea soferilor la adresa noastra, ca biciclisti. Asta ne-a surprins si mai mult, pentru ca Italia e renumita pentru "traditia sa in ciclism" (vezi Il Giro), dar strict in acest colt al tarii ne-am simtit ca si cand am fi pedalat de la Bolintin-Vale catre Bucuresti, via Chiajna si Rosu.
 
2gcqF-YJIc-9sZIy0s3MRRez8VaWKV7NveyRqjgV
 
whZQPkL7uDAXUPnsmMaELVprszk6O3uq1JIceq81
 
Abia spre zona montana lucrurile au inceput sa se schimbe treptat, la un loc cu peisajul. Traseul devine ceva mai valurit. 
Gorizia este oras de frontiera si este evidenta trecerea in Slovenia, unde aceeasi urbe poarta numele "Nova Gorica". Brusc, bulevardele si trotuarele sunt mai late, exista piste pentru biciclete, traficul este mai redus iar lumea mai calma.
 
bzIgV0R4BOupuhmOzpn7LOXLy6L4GeGcIlrAWa6g
 
 
Soarele incepe sa apuna in vreme ce urcam si coboram ultimele pante ale zilei, catre Šempas. Gresesc o data drumul si suntem nevoiti a ne intoarce, insa ajungem la camping Lijak inainte de lasarea serii.
 
Ne oprim din pedalat obositi, dupa 178 de kilometri, dar nu atat de obositi pe cat ne asteptam. Am fost propriu-zis in miscare vreme de 9h 50 min, iar pauzele de astazi au insumat 1h 35 min. Suntem mai degraba usurati, mai ales dupa ce vedem cat de frumos arata campingul si cat de liniste este.
 
Ne intampina chiar administratora campingului, care face multa treaba in ciuda sarcinii in luna a 8-a si a altor doi copii ce zburda voiosi prin curte. Foarte binevoitoare si amabila, ne da cateva indicatii despre zona si ne intreaba curioasa de unde venim si ce ruta am ales pana aici. Ne da tarcoale mascota campingului: o pisica gestanta, foarte prietenoasa.
 
fXAK3EzW90ttNDlEJmedoeDoPlewCBcvfOPNWkB9
 
Ridicam cortul intr-o zona foarte verde si larga, pe o iarba numai buna de dormit. Suntem intr-o vale pitoreasca, iar in apropiere se aude un parau. Ne trece prin cap gandul de-a face o zi pauza, caci vremea se anunta frumoasa si maine, dar mai vedem. Oricum, din acest punct planul de acasa a fost modificat, caci initial era si Zagreb pe lista. Ramane pe alta data, cu vreme mai buna.
 
Baile arata foarte bine, bucataria este foarte mare si exista un spatiu de unde se pot imprumuta carti (in slovena, engleza, italiana si germana) si jucarii pentru copii. Totul este foarte curat.
Dupa un dus binemeritat, ne punem la masa intr-un foisor apropiat de zona corturilor. S-a lasat intunericul (si racoarea) iar linistea e deplina. Ne miscam usor, pentru a nu-i deranja pe ceilalti oaspeti (in general nemti si olandezi).
 
Primul contact cu Slovenia ne-a lasat o impresie foarte placuta. Contrastul cu regiunea Veneto ni se pare destul de puternic. Vom vedea ce urmeaza.
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now