a_mic

Tura in Lefkada, Grecia, 2015-2016

Recommended Posts

@a_mic

Foarte tare, asteptam continuarea.

Personal sunt foarte curios sa vad cum arata Lefkada iarna.

 

Cat despre:

 

Vinieta dintr-un loc unde sa pot plati la oficial cu cardul, pentru ca la chiscurile de langa vama functioneaza inca „mica intelegere” rezultatul fiind intotdeauna o plata supraevaluata

 

achizitionare vignetei de multe ori este "o afacere bulgareasca".

 

N-am avut niciodata probleme la achizitionare vignetei de la acele chioscuri din vama Ruse, cu plata cash in Leva. 

Insa am avut problema la benzinariile de pe bd. Bulgaria (Shell si inca una bulgaresca), ca nu au vignete sau ca au doar pentru o luna.

 

Si am mai avut o problema la un Lukoil din vama Lesovo (granita cu Turcia) unde vigneta n-am putut sa-mi iau cu cardul, ci doar cash.

In schimb, pentru o cola, un Snickers si o harta a Macedoniei nu a fost nicio problema sa le platesc cu cardul.

 

Asadar, o afacere bulgaresca.

Share this post


Link to post
Share on other sites

CONTINUARE

 

 

Alaturi, stadionul, pe care l-am observat mai tarziu, dar in incinta caruia am putut intra:

 

EzTv3RE.jpg

 

 

wWW4m1U.jpg

 

Intrarea, privita dinspre interiorul arenei:

 

N8vF0wU.jpg

 

Platforma stadionului si zona tribunelor, acum acoperite de pamant:

 

wmyh71Q.jpg

 

Dupa scurta vizita in care racoarea diminetii ce mi-a provocat revenirea tonusului, am reluat drumul. Pentru putina vreme pentru ca, la intersectia cu un drum secundar spre dreapta, prin vegetatia inca verde, am ochit un nou spatiu cu ruinele unei cetati al carei nume si folosinte le voi afla mai tarziu. Deocamdata, ma folosesc de prilej pentru inca cateva fotografii si, foarte important, pentru a-mi pierde ochelarii de soare  :)

 

 

 

EeSfqLF.jpg

 

 

 

ODU3CdM.jpg

 

Pornesc din nou si, pe dreapta, zidurile unei alte cetati. Oprisem insa de prea multe ori si am hotarat sa las explorarea pentru o alta ocazie „dedicata”:

 

ZCjbgEr.jpg

 

Dupa inca cativa kilometri, ma pregatesc de o premiera: traversarea primului tunel submarin de cand sunt eu pe-aici, pe pamantul asta :D

 

zkBeQ2X.jpg

 

pKL4aG7.jpg

 

Si, dupa o traversare de 900 de metri pe sub mare dintr-un total de cca 1600 de metri, iata-ma-s aproape pe insula. O insula ce nu a fost mereu „insula” pentru ca initial a fost „peninsula”. Localnicii insa, sub stapanirea Romei, in jurul anului 500 d.C. au sapat un canal lat de cca 20 de metri ce separa in continuare „insula” de continent, accesul fiind realizat prin intermediul unui pod metalic basculabil asupra caruia voi reveni. Deci, intrebarea lui Jules Verne, ramane actuala pentru Lefkada: „Insula sau continent?”

 

Traversez rapid orasul-capitala si ma indrept pe soseaua ce tine coasta, cale de 5 km, catre Lygia (sau Ligia – fiecare tablita indicatoare cu parerea ei), o micuta si cocheta asezare pe malul Marii Ionice, in extremitatea sa central-estica.

 

Evident ca, ajuns prea devreme, dau o tura prin orasel stabilind punctele focale: supermarket-ul, brutaria si benzinaria. Surpriza pretului combustibilului a fost mare inca de pe la jumatatea Greciei pentru ca, contrar informatiilor de pe site-uri cu pretentii, costul acestuia este identic cu cel din Romania: motorina 0.98-1.05 euro/litru  :)

 

Pe la 11 ma hotarasc sa sun gazda, care apare rapid. Rezervarea pe buchin’ am facut-o pe la jumatatea lunii noiembrie, iar cu 4 zile inainte de plecare, pe mail am primit o oferta prin care mi se oferea posibilitatea ca in urma achitarii unei diferente de tarif, sa pot trece la o camera de rang superior. Cum rezervarea initiala prevedea existenta baii si a unei chicinete amenajate pentru bucatarie (dulapuri cu vase, frigider, aragaz si chiuveta), am declinat politicos oferta pentru ca nu intelegeam ce ar putea contine „rangul superior”. Ulterior am inteles ca as fi avut la dispozitie si o terasa.

 

Revenind insa la prezentarea gazdei, aceasta mi-a spus ca se obisnuieste acordarea unui bonus turistului, exprimat intr-o scadere a taxei de 5-8%, dar ca ea ar prefera sa-mi puna la dispozitie, in contul acestei reduceri, un apartament cu terasa. Hmmm… ma scarpinai io olteneste in cap… sa accept, sa nu accept? Mi se citea indoiala in ochi, evident in mod teatral-dramaturgic  :). Evident ca l-am luat!!!

 

Asa ca, intai m-am dezblehuiat, m-am spalat, am ras vreo treispe gatzi de palinca si m-am azvarlit in patul de doua persoane mari, prabusindu-ma intr-un somn adanc.

 

Trezit pe la 6, am trecut la despachetari, depozitari si, cel mai important, remembrarea lui Helga, normal – alaturi de-o palinca  :).

Papat si iar nani, pentru ca dimineata la ora 8.30 suna alarma micului dejun dupa care, aveam planuri mari.

 

Din pacate, degeaba m-am prabusit eu in somnuri adanci, ca repede m-am trezit din cauza nasului scurgacios. Desi bine vaccinat impotriva gripei, serul cu pricina n-a stiut sa ma protejeze si de comportamentul meu barbar vis-a-vis de utilizarea geamului de la masina. Asa ca: mi-am furat-o, cum le zice romanul. Deci, somnul a fost fragmentat si bine garnisit cu pauze de suflat antemergatorul in sulul de hartie igienica saltat din baie. Dar, roman zice, viteaz zice…  :)

 

 

Marti 29

 

 

Planuri mari… planuri mari… toata noaptea m-am chinuit cu nasul care curgea precum un robinet stricat. Deci am racit, cel mai probabil in masina, tot hatzaind geamul in sus si-n jos pe o vreme-nselatoare.

 

Cerul insa… albastru, doar ceva nori pe culmi. Ca doar n-oi fi venit atata drum sa stau in varful patului plangandu-mi de mila.

SszVyQw.jpg

 

Asa ca, dupa un mic dejun la comanda din trei oua ochiuri, trec la pregatiri: umflat gume, uns lant, facut bagajul de tura si… pe ce-mi cad ochii?

 

ZOPOrhd.jpg

 

Ba portocale, ba lamai…  :)

 

De pe terasa, la o ultima tigara inaintea plecarii, privesc spre muntii si vaile lor ce inca tineau ceatza prizoniera:

 

oqBr5o8.jpg

 

Mi-as fi dorit, dar dupa 4 luni de pauza, stiam ca n-am sa pot sa fac turul insulei pe circumferinta. Ar fi peste 80 de km si o gramada de hectometri de urcat, la cei 55 de km de sosea adaugandu-se si inca vreo 20-25 de balaurit pe poteci. Deci, doar o tura de sosea de incalzire catre sudul insulei.

 

Drumul urca si coboara incet pe malul marii in afara micutelor localitati ce o marginesc, albastrul rapsodiei in blue a cerului se rasfrange in apa clipocind usor in piatra plajelor, colorand-o, soarele promite generozitate, iar vantul abia adie. Ce imi mai lipseste? Poate doar un nas mai putin curgator…  :)

 

SFfJhZp.jpg

 

Un urcus putin mai accentuat insotind o curba catre interior imi prilejuieste posibilitatea sa fur o imagine prin perdeaua de verdeata a lunii decembrie

 

WXtJ2ji.jpg

 

IPk9OY0.jpg

 

E suficient de cald incat sa ma dezhainuresc pana la tinuta de vara. Ici-colo cate un „balcon” ce te lasa sa fii furat de peisajul albastru

 

ckci8Dc.jpg

 

ddcWayX.jpg

 

Tot cascand gura in timpul calarelii de sosea, nu se putea sa nu opresc in fata (sau spatele?) unui impresionant afis care ne invata cum sa ne bucuram  de binefacerile apei si soarelui (ziua si noaptea) :)

 

xEx5v5z.jpg

 

 

VA URMA

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic

Ha! Te-ai dus, pan' la urma! 

Bravos domne, ai "comis-o" si de Sarbatori. Hai ca-s curios si eu cum arata iarna si, totodata, cu ce impresii ai ramas.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

CONTINUARE

 

 

Peste munti si peste case, cetzurile sculandu-se…

 

aPovVNe.jpg

 

Popas…

 

eFNijAu.jpg

 

Pentru a ma bucura de albastrul marii, am ochit mai de susa platforma betonata intr-un mic port pescaresc. Incarcat de priveliste, am revenit cu fata catre mal unde am dat cu ochii de civilizatie in esenta ei cea mai pura: in sfarsit, benzina si motorina fara apa!!!

 

Eu5L3Fu.jpg

 

Incantat de cunostinta, imi continui drumul, de data asta in urcare, pana aproape de iesirea din localitatea Nidri unde gasesc si un indicator catre o cascada ce ar fi putut fi accesata pe un drum secundar. Ca orice indicator romanesc sau grecesc, este prezentata atractia intr-o prima etapa, fara a se specifica si distanta pana la ea, dupa care orice informatie suplimentara necesara in urmatoarele intersectii este in totalitate absenta. Asa ca, daca esti plin de har, o nimeresti. Daca esti mai pacatos asa… ca mine… nu iese! :)

 

2Ll3rKh.jpg

 

Asa ca, dupa ceva bananaiala, sesizand lipsa mea momentana de har, m-am impacat cu ideea si am renuntat revenind in drum. Care drum insa, odata cu parasirea localitatii, se salbaticeste brusc si-ncepe sa urce sanatos contorsionandu-se in cateva ace de par pline de continut… Peisajul ramas in urma insa…

 

5Bkgnwh.jpg

 

Simt urcusul in fiecare fibra ce a lenevit atatea luni, iar nasul, dupa o scurta pauza de siroire, se semeteste din nou. Gasesc pana la urma un motiv suficient de puternic sa dau vina pe deschidere si nu pe neputintele mele

 

eUklgRg.jpg

 

Crapatura in asfalt, premonitoriu semn pentru ce voi vedea zilele urmatoare…

 

dVn332i.jpg

 

Lucind in soare ca o bijuterie pe degetele mainii unei pianiste…

 

mBuWETS.jpg

 

Urcusul continua sanatos si deja implinesc mai bine de 6 km in care acesta nu s-a ostoit defel. Respir sacadat tinand ritmul atat cat ma lasa siroaiele ce mi se scurg din nas. In curand ajung in ceea ce prietenii mei biciclisti numesc „appex”, respectiv varful relativ sau poate absolut al catararii. De aici am trei variante: sa cobor catre cea mai sudica localitatea a insulei/peninsulei, Vasiliki, inca aproape 11 km, sa ma intorc inspre casa satisfacut de cei douazeci si ceva de kilometri facuti pana aici in conditiile in care respiratia mea mucioasa imi daduse destul de furca sau… normal!… sa intru putin „in” insula.

 

IGnKZJF.jpg

 

Este ca suna misterios: Sivros… Vournikas… Watermill?  :)

Reiau urcarea destul de scurta pana intr-o intersectie: Fterno…

 

449p1vr.jpg

 

yQn8Ebg.jpg

 

Fiind vorba sa ma abat doar 1 km, nu ezit deloc, mai ales ca urma si o coborare in cursul careia, speram eu, ficatul mi se va descalci dintre pinioanele intre care alunecase la urcare, iar pe versantul opus… oare… un off-road pe care mi-as sprijini putin rotile?

 

zdNtzpu.jpg

 

Lasat in urma…

 

iXqyiD1.jpg

 

:)

Intru rapid in sat, pe care tot atat de rapid il si traversez. Poate nu mai mult de douazeci de case. Avansand catre capat, trag nadejde sa pot intra pe forestierul zarit mai devreme dar…

 

ozuQYqD.jpg

 

… aventura satului se incheie intr-o fundatura pe marginea unei rapi. Profit de ea sa admir lumea lasata in urma si sa fumez in tihna o tigara asezat cu fundul pe-o lespede incalzita de soare.

 

ONuWo3y.jpg

 

Aproape de Anul Nou… la doar 3 zile distanta…

 

ItANCfM.jpg

 

Iar cu ocazia asta, imi face placere sa-i si replic multdistinsului meu coleg si prieten @@diorgulescu: cam asa e iarna in Lefkada :D

 

In zare, norii par a-mi da un soi de-avertisment: mergi!

 

KxwJJlZ.jpg

 

 

 

VA URMA

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

@a_mic
M-ai "spart" cu pozele, in special cu asta:
 
 

ozuQYqD.jpg

 
Legat de cascadele catre care te "ducea" acel indicator, este vorba de Dimosari. Mai precis, se pleaca din Vlycho, o localitate lipita de Nidri.
De la un punct incolo nu mai puteai merge cu bicicleta. Din cate am vazut pe harti (si discutat cu localnici - caci de ajuns, nu am apucat sa ajungem si pe acolo), este un drum forestier serpuit ce te poarta printr-o vale pana la intrarea in "parcul" cascadelor.
 
img_0077.jpg
 
Nu cred sa fi pierdut prea multe, plus ca aceste cascade au apa in sezonul ploios. Doar sa fi fost niste fomei p-acolo cu ceva tarie, la o baie...
 
Astept cu interes sa citesc continuarea ;). Sunt curios daca ai vazut urme ale recentului cutremur (in afara de ingroparea plajei Egremni). 
 
P.S.: Constat ca, pana acum, ramane insula mea preferata. e suficient sa imi zica cineva de un loc de p-acolo sau sa-mi arate o poza si instant retraiesc o amintire "biciclist-olfactiva" :)
Mai avem de vazut multe, evident, insa Lefkada imi pare ca ofera foarte multe intr-un spatiu relativ mic. Basca, e si destul de aproape (fata de Peloponez, spre exemplu) si nu depinzi de feribot.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare

 

Prieten drag @@diorgulescu, ma bucur ca-ti plac pozele si ma bucura si lamuririle legate de cascada. In cuprinsul relatarii voi face ceva trimiteri si la zonele de interes ratate. Privitor la urmele cutremurului, le-am simtit, inclusiv pe propria piele. Dar toate la timpul lor :)

 

 

Revin in drumul principal si, reiau urcusul, mai bland de data asta. Ma minunez de prezenta unui fel de cactus pe care nu l-am mai vazut. Nu-i vorba ca nici nu m-am dat eu asa mult prin tinuturi mediteraneene :)

 

AkzpqD1.jpg

 

J7UxgIV.jpg

 

In zare, spre Vasiliki, isi fac din nou simtita prezenta muntii, ramasite ale vulcanilor de-odinioara... Si tot in zare, aveam sa aflu abia peste cateva zile, un superdrum de bicicleala in vecinatatea acestei localitati, pe care il voi admira de aproape, lasat pentru o viitoare preumblare la greci.

 

0oNSDOL.jpg

 

In vecinatatea unei cariere itite in drum:

 

wh5Bmw1.jpg

 

vis-a-vis de biserica. In vale, alaturi de ea, pe un drum amenajat de localnici, accesul catre prietenele ciclistilor: albinele.

Stiti voi... albinele... fiintele acelea micute ce fac miere si se baga intre casca ciclistului si capul acestuia. Se plimba printre, dand acea senzatie placuta de furnicatura, iar cand te hotarasti sa scoti casca pentru ca, poate, biata albina s-o fi plictisit inauntru, ea cu toata bunavointa ti-o trage drept in crestet!

 

JIV6O3I.jpg

 

bOrSQUd.jpg

 

Inca ceva drum, parca si coborare imi pare, si ajung in V-ul ce desparte drumul in doua: Sivros si Vournikas. Aleg cea din urma localitate vrajit si de reclama facuta unui stabiliment cu vinuri de-ale locului.

Ma si gandeam cum o sa mai stau eu pe un scaun, la soare sau sub un maslin, cu un pahar de vin roze aburind in mana. Deci, dorinta-mi de a fi cat mai bine pregatit fizic m-a manat in continuare spre... Vournikas!

 

MNPje9S.jpg

 

hqaeiED.jpg

 

Un urcus sanatos pana la o bisericuta ce jaloneaza intrarea in sat...

 

13XMVAx.jpg

 

... urmat de o urcare d-aia, in gatzii ma-sii, cu ghidonul la gura catre ceea ce parea a fi prin vegetatia luxurianta...

 

thctTMx.jpg

 

sbVEq1l.jpg

 

... taverna cu vin rece.

Care taverna s-a dovedit a fi doar o fundatura in care locuiau ruginite vreo 3 mese schioape, cateva scaune metalice cu picioarele-ndoite, doua tractoare abandonate si vreo 3 utilaje agricole dezmembrate printre cateva bidoane de ulei de motor imprastiate prin toata curtea umbrita de... o bolta de vita de vie, acum desfrunzita. Inauntrul "curtii", proprietarul ce mi-a aruncat o privire cu care ma mir ca nu mi-a sfasiat tricoul, asa ca - cu parere de rau - am facut calea intoarsa, de data asta LA VALEEEE!!!

Oprind apoi cateva clipe pentru reglaje corporale hidrice, am "prins" o tufa extrem de bine dezvoltata de neamuri gigante ai coltilor babei, dar si de-un maslin inca... necopt :)

 

Zj6btpj.jpg

 

zzrQBVX.jpg

 

E destul de tarziu, raceala inca ma sacaie, iar mintea nu ma duce la calcule aprofundate cu privire la relatia "latitudine-ora apusului de soare". Adaugand la toate astea si faptul ca m-am jucat cu cauciucurile mele cam jumulite si printre tufele de spini, dupa 5 ore si mai bine de drum am hotarat ca e vremea sa ma intorc.

Stiam ca nu voi face mai mult de doua ore pana acasa, dar neavand lanterna, nu voiam sa risc vreo pana. Puneti la toate astea si promisiunea unei coborari cu panta medie de 7 la suta pe 6 km si-mi veti intelege nerabdarea :)

Lasand in urma drumul ce-mi facea cu ochiul, sfarsit intr-o fundatura, revin in "appex"

 

9Kdn1kh.jpg

 

K4WKDRE.jpg

 

unde fac o scurta pregatire psihologica pentru coborarea ce va sa vie :)

Am mai avut coborari pe anul asta, dar dupa 4 luni de pauza... era noua-nouta :). Asa c-am incalecat pe-o sea si mi-am dat drumul. Cum era si de asteptat, imediat kilometrajul a luat-o razna, cam in aceeasi masura in care-a luat-o si adrenalina mea.

N-am mai oprit pentru nicio poza, asa ca cei 7 kilometri de coborare au trecut ca o clipa, singurul moment in care m-am mai potolit fiind in acele de par de la final, ca sa nu fac din bicicleta o parapanta care sa ma duca pana in mare :).

Odata revenit in civilizatie, observ cu coada ochiului lucruri pe care nu le-am remarcat la ducere: corabii :). Adevarate... cu vele!

 

tULneQk.jpg

 

Ba, unele, chiar si cu... bicicleta :)

 

bQ5jMmM.jpg

 

Mai departe, luand oraselele de coasta la pas, recunosc faptul ca mi-as fi dorit, chiar daca se racorise un pic, sa pot opri undeva de unde sa-mi iau o bere pe care s-o beau apoi tihnit langa bicicleta privind la mare. Din pacate insa, in afara sezonului acestea sunt doar vise...

Asa ca am pedalat usor-usor catre casa, mai luand din zbor cate o fotografie

 

czzQSRU.jpg

 

Asa cum bine caracteriza unul din bunii mei prieteni acest tip de plimbari, si aceasta "tura blitz" s-a incheiat in pragul inserarii dupa mai bine de 8 ore frumoase.

Seara, revenit in "apartamentul meu"... hihihihi!!!

 

nB65oQn.jpg

 

gandeam deja cum sa-mi fac mai frumoasa calatoria de a doua zi si, inca, ce sa fac cu nasul ce nu imi dadea pace deloc...

 

Miercuri 30

 

Trezit dupa un somn cu multe intreruperi din cauza nasului, am coborat ceva mai devreme pentru micul dejun, clasic devenit de-acum: trei oua ochiuri, paine prajita si cafea.

Vremea frumoasa imi promitea ca planurile facute de cu seara pot fi duse la indeplinire. Mucindu-ma in pat in fata calculatorului, creionasem un traseu ce parcurgea capul nordic al insulei, se scurgea apoi pe coasta catre sud pana la jumatatea ei, urmand apoi un travers peste munti pana pe coasta de est, urmand apoi sa urc din noua spre nord catre casa.

Desi stiam ca urcarea muntilor nu va fi chiar o joaca, reusesc cu multa indemanare sa uit glucoza acasa, utila nu doar pentru efort, dar si pentru situatia in care frigul ar fi devenit patrunzator in zonele mai inalte.

 

VA URMA

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

:-bd

 

P.S.: Manca-le-ar mama lor de "task-uri", "deadline-uri", "console", "laboratoare", "compilatoare", "placi".....am altele mai importante de citit si de visat :)

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@diorgulescu:  ^:)^

 

Continuare (ziua cea mai lunga)

 

 

 

Ma incalt cu bocancii de data asta (pentru ca ieri iesisem ca un zan in tenisii mei cei albi si respiranti, din fericire o idee buna si potrivita temperaturilor intalnite), imi iau pe mine polarul si foita de vant pentru ca temperatura in aceasta dimineata era undeva pe la 7-8 grade, manusile fara degete in maini, ocazie cu care imi amintesc despre faptul ca in bagajele facute in tara nu pusesem si manusi cu mai lungi degete, si iau calea capitalei, Lefkada.

 

Nu intru in localitate pentru ca, inainte de ea, drumul meu coteste catre stanga, lasand in dreapta breteaua de acces spre oras. Ma asez deci pe drumul ce incepe sa urce catre promontoriul situat in capul nordic al insulei, trecand prin Apolpena, micuta asezare aflata in calea meu.

 

Ajung din nou intr-un "V" si reusesc rapid sa gresesc drumul parcurgand mai bine de 1 km intr-o foarte istovitoare urcare catre... Lefkada.

 

aDrzuTY.jpg

 

Ma dezmeticesc destul de greu si revin in drumul planificat pe care reincep sa urc cateva curbe in ac de par. Ma dezbrac si raman din nou in tricou cu maneca scurta dupa iuresul ce m-a incalzit serios. Usor-usor parca se mai indreapta drumul, sau poate eu devin mai putin sensibil dupa antrenamentul de ieri :).

 

Impasez Tsukalades, o localitate situata destul de sus pe drumul meu si, cu ajutorul gepeseului ochesc un drumeag prin padure care ma farmeca cu pustietatea lui.

 

bQLItw1.jpg

 

Chiar daca trece pe langa cimitirul local, atmosfera este placuta, iar formele ciudate ale arborilor, ca si linistea ce ma inconjura, imi dau o stare de bine

 

HVl0qmh.jpg

 

ddWqfFf.jpg

 

Revin in drumul meu si urc vag pana in zona unei cariere in zi libera, dar pazita din interior de niste caini uriasi pe care nu reusesc sa-i fac sa taca si sa se astampere ca sa le pot face o fotografie ca lumea. Asa ca le ignor agitatia...

 

LR40UsC.jpg

 

EeMDVU6.jpg

 

Remarc insa simbolurile ce marcheaza istoria contemporana a Greciei, e adevarat ca intr-o mult mai mica masura decat ne-a marcat pe noi. Dar si pe la ei a curs sange...

 

Wfi0U0R.jpg

 

Ultimii doi kilometri au fost un plat placut la doua sute si ceva de metri altitudine, sub bataia placuta si intensa a soarelui. Stiu ca ma asteapta iar o coborare pana la buza apei si ma bucur intr-o oarecare masura.

 

Ce nu stiu insa si-mi va provoca din nou o placuta emotie este ca aceasta coborare se desfasoara practic in linie dreapta: poti vedea orice masina de la distanta mare si esti liber sa nu franezi deloc. Lucru de care ma si bucur pe mai bine de 3 kilometri si jumatate parca si cu putin vant din spate, cifrele ce indica viteza pe ciclocomputer crescand ametitor.

 

Inainte insa de ajunge in punctul cel mai de jos, am o problema de "vizibilitate": cineva se joaca cu culorile in zona vederii mele periferice si ma hotarasc sa cercetez fenomenul mai cu atentie:).

 

L-am cercetat in mai bine de 30 de fotografii care evident ca nu vor incapea aici, dar din care am facut o subiectiva si dificila selectie:

 

LNmmzyf.jpg

 

6i57d2R.jpg

 

dBG47zY.jpg

 

XLAXRWM.jpg

 

E0SSUed.jpg

 

Dupa baia de culori, reiau scurta coborare ramasa, dupa care urmeaza urcarea in munti pentru traversarea catre est a insulei. Ochesc indicatoarele in fata si ma pregatesc sa opresc si sa fac o scurta pauza pentru suc si o tigara inaintea urcarii care ma asteapta.

 

FPZDTPI.jpg

 

Opresc si, inainte de a-mi aprinde tigara, bag un ochi pe drum. Peisajul insa ma pune pe ganduri. Ganduri mari si grele...

 

EBm4lmD.jpg

 

Redeschid gepeseul si incep sa cuget. Si cuget... si cuget... vreme de mai bine de un sfert de ceas.

 

Stiam ca in 17 noiembrie, cu putin mai mult de o luna in urma, avusese loc un cutremur puternic in insula, cutremur care, printre alte efecte, practic a distrus plaja Egremni - una din cele mai frumoase plaje din lume.

 

Amanunte: 

 

)

 

Alaturi de distrugerea plajei, au mai fost consemnate distrugeri de cladiri si afectarea infrastructurii rutiere. Deci aveam la ce cugeta.

 

Mai stiam ca frecventa cutremurelor in zona este... hmmm... si mai stiam ca nu sunt semne premergatoare care sa-mi spuna "vezi, bre, ca io, cutre, vin!"

 

Am tot privit, cand mai pe lung, cand mai mijit si...

 

 

 

VA URMA

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca aveai sange in adrenalină.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hai ca am "ras" o punguta de covrigei citind ultima postare.

E foarte ciudat sa vad drumuri familiare rupte, la propriu. Na, nu te pui cu natura.....pana la urma, insula arata cum arata in prezent (inclusiv plajele) tocmai pentru ca evenimente de genul asta au tot avut loc.

 

Oricum, cred ca este o senzatie sa mergi pe langa o mare de bolovani ce, dupa cum se aude, sta sa "plece" in directia ta.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Minunata povestire, minunate poze, foarte mult curaj dar .... si stapanire de sine!!

Felicitari cu F foaaarte mare!!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@mihaighimpu: vine si continuarea :)

@@Geordan Corvette: :)

 

 

 

Pana atunci insa, cu pulsul revenit la normal, sesizez un zgomot regulat venind dinspre in sus. Dupa cateva zeci de secunde apare si un cuplu de ... turisti plimbareti cu care schimb cateva vorbe. Privesc si ei inmarmuriti la ce-i asteapta si ma descos. Le explic ca e un joc periculos, dar ca daca se comporta bine, totul se va termina cu bine. Imi raspund ca nu intentioneaza sa se intoarca si ca vor neaparat sa ajunga la manastirea Agios Nikitas.

 

Le-am urat drum bun, iar ei m-au gratulat cu cateva fotografii pentru a le ramane amintirea unui biciclist intalnit in ceea pustie :). Le-am spus ca mai raman cateva minute si, daca au ceva probleme, o vreme ii mai pot ajuta. Mi-au multumit si au apucat spre "deranjul" cel mare. Le-am facut si eu o fotografie indepartandu-se...

 

6fMmK6d.jpg

 

Aproape o jumatate de ora am stat in total in aceasta pauza, inainte de a ma fi hotarat sa continui urcarea.

 

Fisurata, dar curata :)

 

vJJQCOR.jpg

 

Continui sa urc, dar parca nu asa rau precum m-as fi asteptat. Sau, poate, efectele adrenalinei inca erau prezente.

 

Privind catre un drum pe care nu aveam sa ajung...

 

beceIoc.jpg

 

La un moment dat, zaresc o mogaldeata pe partea dinspre prapastie a drumului. Tinea parca un... bat (?) in mana. Pe masura ce ma apropii, descopar si sursa zgomotului bufnit ce ma ingrozise mai sus: un vanator hodinindu-se pe margine, cu puscociul pe genunchi indreptat inspre... drum! Ma rastesc la el in engleza sa-si tina pocnitoarea in alta parte si nu spre mine, insa omul se holbeaza tamp la mine fara sa se miste. Renunt intelegand ca omul nu pricepe engleza si continui drumul...

 

Si acele de par ce-au ascutit brusc urcusul...

 

WXUy4tl.jpg

 

Stiam ca urma sa intru intr-un orasel, Asprogerakata, din care, dupa o scurta incursiune pe un drum principal, voiam sa o parasesc catre o manastire, Lazarata, urmata de o coborare adanca pana la cuveta unui lac artificial, Karya. Un drum destul de incalcit, pe care nu voi reusi sa-l urmaresc in totalitate din cauza dificultatilor de orientare.

 

Deocamdata ma avant intr-o scurta dar nebuna coborare catre localitatea Aspro... printre terasele construite pentru noile plantatii de maslini.

 

7AdrOnw.jpg

 

Intru in orasel si-mi permit cateva minute de pauza. Scapasem...

 

iLk4sAT.jpg

 

Evident ca mi-am asumat un risc. Mare... Dar nu mi-as fi iertat sa existe un asemenea peisaj, chiar daca apocaliptic, de care sa aflu si pe care sa nu-l vad cu ochii mei, in drumul meu fiind. Fara indoiala ca a fost sarea, piperul si ardeii iuti ai acestei iesiri in Grecia.

 

De asemenea, studiind atent relieful si potentialele puncte de atractie ale insulei, am convingerea ca mai am multe-multe de vazut aici: chei, rauri salbatice, drumuri off-road adevarat, fenomene carstice si de manifestare a vulcanismului latent, lacuri naturale si artificiale.

 

Este garantia faptului ca, daca sunt sanatos, poate intr-o perioada mai favorabila biciclitului, cu zile mai lungi, voi reveni sa mai calaresc pe-aici.

 

Parasesc localitatea dupa pauza de analiza si incerc sa gasesc manastirea-spital Lazarata. Ma incurc pe stradutele incalcite ale localitatii ce ar trebui sa o gazduiasca si, intr-un final al bananaielilor mele, renunt si ma concentrez pe gasirea manastirii abandonate de la Livadia si a lacului.

 

Intru pe un drum ce pare a fi mai mult parasit...

 

fYxFq2f.jpg

 

pe care gepeseul mi-l descrie ca fiind "negru", dupa care, in dreptul unui panou indicator, fac dreapta pe un off-road pe care mi-l chiar doream...

 

h3XPX6J.jpg

 

03Aitth.jpg

 

Desi istoria manastirii spune ca e parasita, desi arata ca fiind un fel de ruina cucerita de vegetatia luxurianta a zonei...

 

w5DOqSq.jpg

 

... inca exista semne ca sunt oameni ce trec pe aici, care intra in manastire, care au chei de la lacate si care se ingrijesc atat cat pot de ea...

 

wD7Wo9F.jpg

 

ed03XnE.jpg

 

4o7T2Np.jpg

 

Dupa scurta vizita realizata "pe perimetru", am plecat in cautarea lacului. Desi il vazusem si il ocolisem in cateva randuri, nu se putea sa nu-l nimeresc chiar la plecare: un mare rahat in care am calcat cu multa nadejde si care m-a obligat apoi sa fac tot felul de giumbuslucuri ca sa scap de lipitura de pe talpa :)

 

O scurta coborare de cateva sute de metri m-a adus intr-o zona in care telefonul meu imi spunea ca mai am putin si cad in apa lacului.

 

iakP8WE.jpg

 

Degeaba insa intorceam cu asiduitate capul in toate partile ca nici urma de lac. Evident ca m-am gandit ca a secat si sunt cu picioarele pe fundul lui. Dar ceva nu se lega: si la stanga si la dreapta potecii pe care eram se aflau petice de pamant... lucrate. Deci, clar ca nu aici era lacul... Am revenit "in deal" cu speranta ca-l voi putea localiza privind de sus...

 

 

oGrhxmO.jpg

 

Cobor din nou si localizez undeva in "farfuria" ce mi se intindea la picioare, un cioban cu un copil langa vreo 30 de oi. Ajung la el si incerc, mai intai in engleza, apoi prin semne, sa-i explic ce caut. In van... omul nu intelege nimic, asa ca tot pe mine ramane sa gasesc cumva nenorocitul ala de lac :). Apuc la intamplare pe un drumeag asfaltat ce pare a urca...

 

6GcMXXa.jpg

 

... in directia in care ar fi urmat sa continue drumul dupa lac si, ce sa vezi? Iaca lac!!!

 

3mJMXN2.jpg

 

Din motive ce-mi scapa, membrana de impermeabilizare parea a fi distrusa in mare parte. Oricum, m-am bucurat ca l-am gasit si, ca de obicei, si de luciul apei :)

 

oQV0faT.jpg

 

YHWLb9d.jpg

 

Nu prea am cautat referinte despre el pentru ca, o data vazut, pentru mine a devenit limpede ca este de fapt un rezervor deschis utilizat de oamenii pentru agricultura din zona. Pare a fi in proprietatea unei din cooperativele ce fiinteaza in zona.

 

Multumit ca am dat de el, am reluat urcarea catre coasta de est a insulei...

 

 

VA URMA

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare (ziua cea mai lunga)

 

 

 

 

Multumit ca am dat de el, am reluat urcarea catre coasta de est a insulei, ajungand intr-un nod de 3 drumuri, gepeseul vorbindu-mi pe limba lui doar de doua, lucru intarit si de prezenta panourilor indicatoare: unul spre nord, celalalt spre sud. Din fericire, exista si un drum catre est, adica in directia catre care imi doream sa ma indrept, chiar daca nepanotat. Ce bine ca stau bine cu punctele cardinale chiar in absenta busolei :)

 

fAa3xcB.jpg

 

 

Asa ca am plecat intr-o urcare usoara catre est. Hehehehe… peisajul dezvaluit in cursul unei scurte pauze…

 

cw9PNpc.jpg

 

… imi facea promisiuni de vis: o coborare pe care o asteptam, in care sa inlocuiesc adrenalina spaimei cu adrenalina vitezei. Doar o figura de stil, pentru ca e tot aia :)

 

2pUMdps.jpg

 

Si am plecat gata de cursa. Asteptam sa-mi vajaie vantul pe la urechi si pusesem deja pe mine polarul si foitza. Vremea parca mirosea a schimbare, chiar daca era inca soare…

Drumul insa… desi am fortat cat am putut, nu prea m-a lasat: ingust si extrem de virajat. In plus, am avut si o surpriza: desi am mers zeci de kilometri fara sa intalnesc vreo masina, una m-a surprins pe aceasta coborare. Si nu numai ea pe mine ci si eu pe ea   :). Ne-am repliat destul de in gat, dar am scapat fara sa ne ciufulim  :).

 

TEA1ShF.jpg

 

Mai bine de 10 km de coborare m-au facut sa-mi revin complet din punctul de vedere al starii fizice si, inca, atat de mult incat am si evitat iesirea directa in drumul national de contur al insulei, preferand un alt drum ingust mai spre partea muntoasa, iesind din el cam 6 km mai sus.

 

MPVDwZm.jpg

 

Si, dupa atata coborare, iata-ma-s la iesirea din Nikiana:

 

ZaEXaD4.jpg

 

… la „selfie” :)

 

VvDq1S1.jpg

 

Ultimii 4-5 km pe malul marii plajelor din piatra…

 

U48ZZo7.jpg

 

… si al peisajelor de „dincolo”:

 

THlUZBL.jpg

 

Desi mi-am dorit mult o bere pe mal de apa, tot n-am reusit sa gasesc acel loc care sa aiba ce-mi doream: ori era inspiratie si nu era bere, ori era bere, dar inspiratia lipsea :) :)

Asa ca, pe la 6 si-un pic, imi faceam intrarea triumfala in dormitor, viu si nevatamat 

 

FuW2pSG.jpg

 

O tura minunata, condimentata din plin, asa cum reusesc eu sa gasesc prin cate o iesire de-a mea.

Ce am retinut insa… ca de multe ori a meritat din plin sa ne asumam ceva riscuri in contul carora sa vedem lucruri cu totul deosebite si nemaitraite, lucruri care in conditii de perfecta siguranta ne-ar ramane pe veci necunoscute. Chiar daca experienta mea nu a fost comoda, chiar daca a fost uneori extrem de pigmentata, chiar daca m-a marcat cel putin in acele doua ore in care am traversat lumea framantata de cutremure, as lua-o de la capat oricand. MERITA CU VARF SI INDESAT!!!  :)

Ziua urmatoare, parca prin compensatie cu cele traite in cea curenta, am fost „pinguin”, „pasarar”, „colectionar de iluzii optice” si „explorator”. Dar, toate la timpul lor :)

 

Joi 31 decembrie

 

 

M-am trezit destul de devreme dupa ziua de ieri. Am tras perdelele aruncand un ochi somnoros afara: innorat. Ness-ul repede cu lapte fierbinte, inhainurat si tzust pe terasa la tigara. O vreme usor neprietenoasa, cu racoare – una cu care nu prea am fost obisnuit aici – si un vant hai sa-i zic „sprintar” ce m-a facut sa termin mai repede cafeaua decat pentru doua tigari.

Eram oarecum in cumpana: nu stiam ce sa fac. Pana la urma, m-am imbracat „de oras” si am plecat cu frantuzoaica pentru ceva cumparaturi pentru diseara. 5 grade… Am intrat repede in Lefkada si mi-am luat ceva branzeturi cu pretentii, vin de vita roza californicheishan si ceva carne fiarta intr-un fel de supa de cimbru. Odata cumparaturile facute, am revenit acasa unde iar am iesit pe terasa la un gand. O alta tigara si-mi vine ideea unei calatorii scurte in care sa vizitez fortareata de la intrarea pe insula.

Cum itzarii lungi i-am lasat acasa sa se hodine alaturi de manusile cu degete, alegerea imbracamintii a fost treaba usoara: pantaloni scurti, ciorapi grosi pe sub bocanci, tricou respirant deasupra caruia am adaugat polarul si foita de vant (in capul ei poate…), bandana si manusile cu cat era din degete. Suc in bidon si, pe-aci mi-e drumul.

Iesit in sosea am simtit curentul de aer rece ce venea de undeva din dreapta fata. Am pedalat sa ma incalzesc parcurgand rapid cei 3 kilometri si-un pic pana la faleza ce margineste o parte din capitala insulei.

Urmeaza apoi curba la dreapta si, dupa traversarea unui pod foarte scurt, se intra pe limba de pamant ce traverseaza apele Marii Ionice: undeva in fata, pe dreapta, canalul construit sub stapanirea romana pe la anul 500, la stanga nemarginita mare. In ochi mi se insira o sosea dreapta, chiar daca nu lunga, pe care vantul isi face de cap suflandu-mi cu tarie si raceala direct in piept:

 

H8E89Fm.jpg

 

Degetele imi ingheata destul de repede si-mi blestem neatentia de la momentul cand mi-am croit bagajele la plecarea din tara. Trag din greu cu putin peste 12 km/h pana la podul basculant, metalic, peste care se traverseaza canalul artificial.

Inainte de el insa, o scurta privire aruncata catre stanga imi dezvaluie o sleahta de nenorociti de pelicani ce pluteau nesimtitori la vantul sanatos si la raceala evidenta a marii de sfarsit de decembrie

 

LUa845X.jpg

 

Podul este protejat cu o cale rutiera metalica cu striuri transversale adanci si dese, parcurgerea lui pe bicicleta facandu-se in acompaniament de zdranganituri de dinti proprii ce se lovesc rapid unii de altii, zdranganit accentuat si de frigul ce reusise sa-mi coloreze putin picioarele.

 

EsqGb7a.jpg

 

Cu putin inainte de a ajunge la fortareata, un mic adapost pentru ambarcatiuni, sub zidurile cetatii

 

VcEyvOK.jpg

 

Accesul in fortareata se face imediat in stanga dupa traversarea podului. Este destul de greoi si, dupa cum mi s-a explicat mai tarziu, nu se intentioneaza nivelarea si asfaltarea lui pentru a nu permite turistilor transformarea intrarii in cetate intr-o parcare. Profit de singuratate si-i fac nemtoaicei o fotografie „razboinica” chiar in vecinatatea intrarii:

 

z6xsgeI.jpg

 

Urmez cararea ce trece pe langa un platan (sau artar) foarte batran si trec pe sub bolta de la intrarea in cetate

 

BH68aVK.jpg

 

snJeGEV.jpg

 

Imediat in dreapta, dupa ce patrund pe platou, o cladire cu un fel de oblon deschis. Atent sa-mi fac datoria de vizitator, sprijin Helga de perete si arunc o privire catre golul din perete, asteptand sa zaresc figura unui… nu stiu… casier. Cum nu se vedea nimic, imi incovoi inaltimile si bag capul inauntru, un inauntru in care domnea o lumina difuza prin care zaresc parca o silueta asezata pe un scaun in capatul cel mai indepartat al odaii. Un vag miros de tigara imi gadila narile si incerc sa-mi fac simtita prezenta printr-un dres discret al vocii.

 

g3F8jGc.jpg

 

Silueta isi arunca privirile inspre sursa zgomotului si, cel mai probabil, descopera o chestie aproximativ rotunda invesmantata intr-o casca pe sub care se ghiceau atarnandurile unei bandane, garnisite cu niste ochelari negri sub cozoroc. Un tipat de surpriza, iar eu dau sa ma retrag rapid, la fel de surprins. Noroc de casca: cand am tras un cap in pragul de sus al oblonului, am crezut c-am spart-o!

Ne-a umflat rapid pe amandoi rasul, iar silueta feminina, ce a devenit si materiala intre timp, m-a poftit inauntru. Cum nu sunt prea mofturos cand e frig (…), am acceptat cu bucurie, intreband totodata si ce am de plata pentru vizita in locul pe care-l pastorea tanara curatoare.

Zambind, mi-a raspuns ca singura plata pe care as putea-o datora eventual, ar fi posibilele reparatii ale pragului de sus. Cum pragul e din piatra, m-am linistit repede in legatura cu starea finantelor mele.

M-a intrebat privind cu talc inspre chilotii mei de bicicliator daca nu beau o cafea fierbinte, iar eu i-am dat la schimb o tigara din cele carate de acasa. 

 

VA URMA

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare joi 31 decembrie

 

https://www.youtube.com/watch?v=XOVatBvGxF4

 

Apoi, normal, am inceput sa o descos in ciunga limba engleza pe care o stapanesc cu nabadai: mi-a spus ca este cea care se ingrijeste din partea Ministerului Culturii de fortareata. Apoi, evident, am intrebat-o despre istoria asezamantului, retinand din povestea ei spusa pe un ton molcom in caldura odaii, prin fumul de tigara si aroma de cafea ca…

 

Numele ei intreg este Agio Mavra, nume cu sonoritati bisericesti, intelegand intr-o traducere aproximativa „manastirea maura”, titulatura ce i se trage de la legatura indisolubila dintre fortareata si biserica in jurul careia a fost construita si de care se leaga constructiv. Este un asezamant medieval, cu o arhitectura dedicata apararii. Construita in prima treime a anilor 1300, a avut rolul de a proteja insula fie de piratii ce strabateau marea in acele vremuri, fie de cei migratori ce si-ar fi dorit sa o cucereasca.

 

Situata pe coasta Acarniei, are o suprafata de peste 45000 de mp atat pe uscat cat si sub nivelul marii fundatia fiindu-i ancorata in stanca platoului marin. Are forma unui heptagon cu 7 bastioane dispuse in varfuri, cladita pe ruinele unui vechi templu inchinat Afroditei. Structura zidurilor sale este dubla, interspatiul fiind umplut cu pamant si creindu-se astfel un spatiu de miscare pedestra pe ziduri.

 

joKNUyS.jpg

 

dtu5HMp.jpg

 

Insula i-a fost daruita lui Giovanni Orsini, nobil de origine venetiana si descendent al francilor, ca dota de catre sotia sa – fiica despotului Epirului, Nechifor Intaiul. Denumirea ulterioara a fortaretei a fost aceea de „cetatea dinauntru” si vom vedea mai departe de unde i se trage. Biserica din incinta a fost construita de andegavini, o ramura a galilor ce au impanzit la un moment dat zona, constituind chiar si un ordin religios, abia in 1888 aceasta fiind reconstruita.

 

MVfGmox.jpg

 

rrCIpJH.jpg

 

In 1479, odata cu invadarea insulei de catre turcii selgiucizi, fortareata beneficiaza de o atentie speciala in sensul intaririi capacitatilor sale militare si sociale: se construiesc trei asezaminte de cult musulman si un sistem de alimentare cu apa, alaturi de 2 depozite pentru hrana garnizoanei.

Incepand cu anii 1502 – 1503 revine sub stapanire venetiana, fortareata fiind renovata si intarita in mai multe randuri. Este cucerita pentru scurt timp de trupele napoleoniene, apoi recucerita de trupele britanice, maiorul Richard Church – conducator al trupelor de asalt britanice, caracterizandu-i calitatile defensive ca fiind „de-a dreptul diabolice”.

Accesul in cetate se facea peste doua poduri din lemn situate pe zona nord-estica, fundate pe piloti din lemn imbracati in piatra

 

EYYR3K4.jpg

 

Cele 7 bastioane perimetrale au fost construite in ordine de: Orsini – primele doua, turci – urmatoarele 3 si de venetieni – ultimele doua.

 

nQv1zdi.jpg

 

Zidurile cele mai groase alcatuiesc linia de aparare dinspre mare, cele mai subtiri fiind asezate catre zona de uscat.

Platoul central este dens populat cu ruine ale anticelor constructii: depozite pentru hrana, materiale, munitii, pulberarie, cladiri administrative si sociale, printre care se afla si un spital, spatii de promenada si acces, precum si case de locuit:

 

RmQcOrB.jpg

 

OAfaO4W.jpg

 

ZloTjq6.jpg

 

Intr-una din camarutele spitalului:

 

cjUWEwy.jpg

 

In partea de nord, construit de venetieni peste ruinele unei moschei, se afla un templu latin inchinat lui Pantocrator

 

OfhreiR.jpg

 

In perioada stapanirii britanice a mai fost construita o… inchisoare.

Ceea ce impresioneaza in mod deosebit este sistemul de alimentare cu apa alcatuit din conducte si puturi ce drenau apa de ploaie trimitand-o in rezervoare subterane din piatra:

 

V7ljXpu.jpg

 

Curtea, sau platoul, impanzite cu tunuri aflate in diverse pozitii:

 

QYislHx.jpg

 

XbIUNRH.jpg

 

EWobjsJ.jpg

 

VA URMA

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare joi 31 decembrie

 

 

Viziune…

 

2xjcb7G.jpg

 

Toata povestea spusa de tanara curatoare intr-o engleza limpede si fara artificii, cu o voce joasa intrerupta rar de cate un comentariu al meu mai mult soptit, intr-o atmosfera ce parca ar fi tinut de vremi imemoriale, lipsite de substanta si de orice incarcare civilizatoare, in parfumul cafelei si al tigarilor ce urmau una dupa cealalta, intr-un placut semiintuneric si caldura, mi-au creat o stare cu totul si cu totul deosebita. Cand am simtit ca povestea se apropie de sfarsit, inca imi doream sa nu ies din vraja locului, a vorbelor si a atmosferei… ii simteam si ei parca dorinta de prelungire a momentului…

In final, cu multumiri pentru desfatarea oferita de poveste si pentru dezmatul simturilor excedate de cele ce se petreceau incet in camera obscura, m-am ridicat si am intrebat-o daca pot vizita tot. Mi-a raspuns zambind ca pot cutreiera in voie, inclusiv pe ziduri, singura conditie fiind aceea de a nu cadea in apa pentru ca nu stie sa inoate. Am ras amandoi si am inceput haladuiala cu aparatul de fotat la gat. Imaginile sunt mult mai multe si cu greu am facut o selectie pentru a le urca aici…

Stiti ca odata iesit afara, nici nu mai era frig?  :)

Dupa aproape doua ceasuri umblet, mi-am luat la revedere de la frumoasa mea gazda si am hotarat sa merg catre a doua cetate aflat la cativa kilometri de mai mult decat interesanta fortareata…

 

Mwld9zw.jpg

 

Iau din nou vantul in fata, iar caldura cuibarita in oase se spulbera cu repeziciune.

 

vPLnVAz.jpg

 

Aproape 6 kilometri pana la „Cetatea dinauntru”, o alta fortificatie, cel mai probabil anterioara lui Orsini, dar care nu beneficiaza de aceeasi atentie a autoritatilor precum fortareata. Parasind soseaua principala, fac dreapta pe langa indicatoare

 

xGx7RHD.jpg

 

KmGUydW.jpg

 

apropiindu-ma. Ma uit dupa un drum de acces si-l ghicesc abia dupa depasirea zidurilor ce se-ngroapa in vegetatie, un drum ce urca accentuat pe langa gardurile bastinasilor din curtile carora cainii ma iau in primire. Fara prea multa indrazneala insa in a trece peste scundele garduri

 

fpqHMGR.jpg

 

Intrarea in „cetatea dinauntru”:

 

dQvG6LJ.jpg

 

de unul din pereti sprijinind-o spre abandon pe Helga. Patrund cu atentie inauntru ca intr-o casa parasita

 

mBm1phI.jpg

 

In stanga mea o camaruta in care intru.

 

mggXiXM.jpg

 

Divan de piatra…

 

vL9j46G.jpg

 

Apoi, dupa scurta vizita interioara, intru pe platoul central napadit de buruieni

 

S5JtKFH.jpg

 

As vrea sa ajung pe ziduri, dar morfologia accesului ma pune in incurcatura.

Reusesc pana la urma sa escaladez un zid multumita bocancilor si mainilor dibace, aruncand o privire mai de sus, chiar daca dintr-o pozitie inca incomoda

 

QpYhXqB.jpg

 

In sfarsit, sus, doar in doua picioare si nu atzanat  :), iau la talpa zidurile imprejmuitoare bucurandu-ma de peisajul vazut de sus

 

d0Fp4Q4.jpg

 

u3L3znQ.jpg

 

Fara sa fiu in stare sa spun ceva despre istoria acestui loc, izvoarele lipsindu-mi cu desavarsire, ma marginesc sa fotografiez:

 

AD19aVq.jpg

 

Intrarea vazuta din „pozitia atarnat”  :)

 

ztjsVC6.jpg

 

VA URMA

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare Joi 31 decembrie

 

 

Frigul si vantul musca din mine chiar daca am facut tot felul de scamatorii ca sa ma cocotz in toate locurile in care am reusit sa nu-mi frang gatul, asa ca am hotarat plecarea.

Am revenit rapid pe pamant si mi-am recuperat nemtoaica de langa zidul de la intrare. Revenirea pe sosea mi-a provocat un zambet de satisfactie: vantul urma sa-mi bata exact din spate, si chiar asa s-a si intamplat, gonind printre ape cat ma tineau pedalele. M-am incalzit destul de repede gratie efortului asa ca, aproape de intrarea in oras, am hotarat un ocol inainte de a o lua spre casa, prin oras, in special prin partile aglomerate.

 

Pod.

 

4swS9QL.jpg

 

Faleza.

 

iu5noDr.jpg

 

O casa veche langa care opresc… o pata de culoare din alta lume, poate mai linistita…

 

y9092u0.jpg

 

Apoi cotesc catre centru unde balamucul e total: masini incarligate printre care se strecoara motoretisti si biciclisti intr-o neoranduiala desavarsita, pietoni cu guri cascate pe la vitrine si, printre ei, baltat in costumatia mea de rutierist, moi…  :)

 

Cateva momente mai tarziu imi gasesc un loc unde sa nu incurc prea multa lume ca sa fotografiez defilarea fanfarei elevilor liceului din localitate.

 

4GiAXn8.jpg

 

Multumit de cele vazute, o iau usurel catre casa. Ma asteapta un apus si o noapte…

 

2mhmkYw.jpg

 

aZlXq4v.jpg

 

O noapte in care m-am bucurat de o palinca buna de la nenea M., de branzeturile fine acompaniate de roze-ul californian, de o carte frumoasa de la A. si, mai tarziu de The Lobster, un film ce merita vazut…

 

La multi ani, 2016!

 

 

Vineri 1 Ianuarie

 

Urmeaza descrierea unei zile in care calatoria s-a facut cu masina. Desi poate ca postul s-ar fi asezat mai bine in sectiunea dedicata altui tip de calatorii, pentru a pastra unitatea povestirii, imi voi permite sa intercalez aici si ziua calatoriei cu masina. Sper sa va placa, cu atat mai mult cu cat peisajele s-au dovedit a fi splendide, iar varianta unei calatorii cu bicicleta, sau mixte, de avut in vedere...

 

Buna dimineata, 2016! Cum reusesc eu sa ma trezesc exact cand cerul ia foc? In ciuda palincii, a vinului americanesc, a cartii citite in parte si a filmului vazut intreg? Iaca asa… pentru ca stiam ce voi face: imi voi trezi frantuzoaica din hibernare ca sa alerge prin munti.

 

DuSzFtm.jpg

 

DsXlpPF.jpg

 

Frigut de dimineata, suficient incat sa fiu sigur ca nu-mi voi lua bicicleta la plimbare. Planul era facut inca de cand am scos nasul pe terasa. Mai lipsea doar sa gandesc drumul: muntemuntemunte!!! Si lacurilacurilacuri!!!

 

Net, planuri si ma hotarasc: lacurile Pournari si Kremastos (Kremasta).

 

Situate la periferia sudica a Muntilor Pindului, cele doua lacuri sunt de tip baraj artificial, Pournari situandu-se pe locul 8 ca suprafata (18 kmp), iar Kremastos pe locul intai cu aproape 70 kmp.

 

Tot tandalind pe net, imbracandu-ma, facand ordine (putina) prin casa, reusesc sa plec abia pe la 9 si un pic. Cam tarziu, asa cum se va vedea mai incolo. Probabil ca daca planurile ar fi fost facute mai din timp, as fi taiat-o mai pe la 7.

 

Depasesc rapid capitala insulei, iar pe digul ce separa apele observ ceea ce nu vazusem ieri fie din cauza frigului la ducere, fie din cauza vitezei la intoarcere: casa unui pustnic cladita in mijlocul apelor:

 

qsTkGAL.jpg

 

Sau, cel putin, asa mi-a placut mie sa cred  :)

 

Las pe stanga nazbatia de aeroport din Preveza, o chestie care are marea in cele doua capete ale pistei de aterizare-decolare, pista lunga de 2000 de metri, in care daca un avion are dificultati sigur ii spala pe calatori, drumul fiind la un moment dat fragmentat de prezenta unui semafor ce te obliga sa opresti la trecerea avioanelor ca sa nu-ti ia vreunul antena de radio de pe masina proprietate personala.

 

Trec prin tunelul subacvatic si, asa cum nu planuisem, vazand cetatea de la Nikopoleos in drum, opresc pentru o vizita.

 

YpMtDfU.jpg

 

Intrarea fiind bine incuiata din cauza lucrarilor ce se desfasoara in zona, suprapuse peste pericolul de prabusire a zidurilor, pornesc la pas catre nord cu speranta ca voi gasi o gaura suficient de accesibila incat sa pot arunca o privire in interior, lucru ce se intampla destul de rapid.

 

nFhKkgg.jpg

 

O scurta catarare pe pietrele zidului prabusit in parte, ceva amintiri din boscheti si…

 

NDvkUOz.jpg

 

Zj3nVhH.jpg

 

Incinta cetatii este protejata de un zid de contur, aproape intreg, cu o lungime de peste 1 km.

 

E3M4Su8.jpg

 

Din fericire, fiind 1 ianuarie, vanatorii inca dorm…

 

Ccq0h8g.jpg

 

RqwpliM.jpg

 

… vanatori care, asa cum s-a vazut intr-un anterior post, nu-si prea bat capul cu turistii care ar trebui sa se fereasca din calea cartuselor mergand, daca se poate, taras pe coate si genunchi  :)

 

VA URMA

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Palinca aia de la care nenea M. este? Deoarece eu marturisesc ca citesc paginile acestui foileton avand in causul palmei un pahar cu niste palinca de la nenea Metaxa.

 

Despre incantare, nu mai zic nimic...

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@BlueKing-69: multumesc, prietene. Cu M, era chiar palinca... M-ul fiind un drag prieten de la Maramu' :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continuare vineri 1 Ianuarie

 

 

 

 

Ma indrept apoi pe contur catre intrarea de vest

 

IP56U0u.jpg

 

FmbulC5.jpg

 

in dreptul careia ajung

 

Szh7hM4.jpg

 

indreptandu-ma apoi catre „Odeum” (mic teatru folosit cel mai adesea de greci pentru un fel de competitii intre cantareti sau poeti ce-si prezinta creatiile public)

 

tHlBMjH.jpg

 

si in care din nou nu pot intra…

 

vqRh4UL.jpg

 

Fiind insa o zi pustie chiar si in locurile pe care le vad, fara sa explic in vreun fel cum am procedat (…), am gandit ca ar fi pacat sa nu vad lucrurile astea mai in amanunt…

 

iA7va69.jpg

 

CwWcdMA.jpg

 

hYj7iN6.jpg

 

6r0f051.jpg

 

Am vrut apoi sa vad cum arata un cimitir din partea locului in vremuri de demult

 

iJNKJG4.jpg

 

abandonand insa apoi ideea din cauza accesului practic imposibil

 

mvtZYRP.jpg

 

Am revenit pe acelasi drum dupa tentativa esuata, catre frantuzoaica asteptatoare de munti

 

WRCw7u5.jpg

 

Nu am mers decat cateva sute de metri cand am zarit pe dreapta un drumeag catre ruinele in vecinatatea carora imi pierdusem ochelarii de soare. Asa cum mi-am promis pe drumul de venire catre Lefkada, am aruncat o privire mai atenta nu numai ansamblului arheologic, dar si in imprejurimi dupa ochelari. Grecii insa, oameni strangatori…

 

XKGpTRz.jpg

 

depiVjI.jpg

 

In sfarsit, m-am lamurit unde se spalau cei din vechime  :)

Lasand in urma vestigiile vechii civilizatii, imi pornesc frantuzoaica si devin… geolog:

 

k6FNPAz.jpg

 

Ma surprinde succesiunea de strate geologice si ma gandesc la fii-mea care ar fi fost deosebit de incantata sa le vada…

 

2nOtX1c.jpg

 

zLihsfA.jpg

 

Drumul ma duce catre localitatea Arta, o aglomerare de dimensiuni mijlocii in care gepeseu’ meu isi face datoria si ocoleste zonele centrale multpreaaglomerate, bagandu-ma insa pe niste stradute extrem de inguste ce urca spre iesirea catre lacul Purnari.

Sunt nerabdator sa-l vad, pe de-o parte, iar pe de alta parte atentia necasara condusului ma impiedica sa fac poze orasului. In sfarsit, pe o panta foarte dura ies din oras si ma asez pe drumul catre lac, pe care il si zaresc din departare:

 

Hg1GWXT.jpg

 

Undeva, pe drumul pe care merg, ar trebui sa ajung la baraj. Cel putin asta imi spune „Florin Navigatorul”

 

pAJnE9r.jpg

 

Si are dreptate: in cativa kilometri sunt la intrare. Din ghereta din dreapta intrarii insa, la vederea turistului strain cu aparatul de fotografiat atarnat de gat, doar ce iese un paznic-soldat care-mi explica rapid ca...

 

 

VA URMA

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now