Azuga - Valea/Culmea Grecului - cabana Diham - cabana Poina Izvoarelor - cabana Gura Diham - Busteni. Iarna

[diorgulescu 2,225]

Cu acordul autorului, split de aici: http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/17533-29-noiembrie-2014-pedala-la-minus-pan-la-sotrile/

 

 

TRASEUL

http://www.mapmyride.com/routes/view/590466270

 

La finalul turei de bicicleta din ziua precedenta (29 noiembrie 2014), in vreme ce stateam la un pahar de vin in incercarea de a ne incalzi, am dezbatut propunerea lui Marius - venita inca de dimineata - de a face si o drumetie usoara pe la munte.

 

Asa ca azi (30 noiembrie) suntem 7.

Ne intalnim direct la tren. Constat cu stupoare ca trenul CFR (IR 1637) are in componenta trei vagoane pentru biciclete. Goale, evident. Superb!

Iar vara ai surpriza sa cumperi bilet de bicicleta si sa nu fie atasat vagonul. In fine.

Unde mai pui conditiile din anumite vagoane CFR ce sunt deja sub cele ale operatorilor privati (in trenul ce tocmai ne-am urcat, multe scaune sunt patate vizibil de vome, urina sau mai stim noi ce....).

 

Apar si ceilalti. Marius, Lavinia, Oana, sora Oanei si Dana.

Mancam cate-un sandvis si schimbam o vorba, ca mai apoi sa motaim cu totii pana pe la Sinaia.

 

Marius se resimte nitelus, impreuna cu Nico si cu mine, dupa ziua de ieri. Doar ca fiecare se resimte pe scaunu' lui si o face in limite normale. Somnul a facut minuni si ne-am "revergorat" cu succes.

 

A nins peste noapte si chiar ne amuzam gandindu-ne cum ar fi fost sa prindem cu o zi in urma o ninsoare de genul asta.

Pe masura ce trenul ne poarta pe valea Prahovei, zapada e din ce in ce mai multa.

 

Traseul nostru pleaca din Azuga. Imediat dupa gara, cum mergi spre nord pe partea stanga a caii ferate, incepe drumul forestier al Vaii Grecului.

Marcajul turistic este TG (Triunghi Galben) si duce pana la cabana Diham.

Sincer, este un traseu ce vara cred ca merge de minune pentru MTB! Sigur poate fi legat cu o alta ruta dinspre Busteni.

 

Am mai parcurs acest traseu in iarna lui 2013, insa pare-se ca altfel.

 

La scurta vreme dupa ce am inceput urcusul vedem un marcaj ce indica spre dreapta, iesind de pe firul vaii.

Ne amintim bine ca in 2013 am tinut-o pe vale. Nu de alta, dar vedem marcaj si inainte. Deci, pare ca traseul are doua variante si nu ambele apar pe hartile noastre. Dar, fiind semne proaspete, decidem sa variem de data asta.

 

Ceva mai tarziu am aflat ca acest traseu are intr-adevar doua variante: una cu un urcus destul de abrupt catre culme (varianta abordata in 2013 - foarte frumoasa si solicitanta daca ai zapada "ca-n povesti") si cea mai usurica, pe care mergem acum, insa care de la un punct incolo devine inaccesibila din cauza unor mari cantitati de zapada ce se aduna in zonele superioare ale traseului, facandu-l impracticabil (fara sanii legate de picioare).

 

Toate aceste detalii au fost furnizate de doi oameni cu care aveam sa ne intersectam in culme, ceva mai tarziu. Unul dintre ei avea la purtator un aparat foto Smena (primit de la cineva) si era tare nerabdator sa vada ce poze monocrome (alb-negru) va reusi sa scoata pe film.

 

 

 

Frig nu prea este. Suportabil, iar undeva pe la 900m (altitudine pana la care si varianta mai usoara a drumului turistic te urca serpuind des) incepe sa si ninga.

E iarna, ce sa mai!

 

Mai un popas pentru ceai, mai o poza, glume si vorba. Nu ne grabeste nimeni, avem multa vreme si e o tura de plimbare.

 

 

 

 

Iesim in culme si ne intersectam cu prima varianta a traseului. Din pacate, este ceata iar Bucegii nu pot fi admirati. S-a lasat si un pic mai mult frig. Poza de grup, ceai si tot inainte catre cabana Diham.

 

 

 

 

 

 

 

 

Odata ajunsi, intram in sala de mese. Aglomerat, bineinteles,dar gasim loc. Bem cate doua ceaiuri cu rom (esenta de rom, caci ceaiul e un leu - dar foarte bun!) de caciula.

 

Mai departe, catre Poiana Izvoarelor, pe un traseu ce ne va traversa Capatana Porcului.

 

Remarcam o temperatura mai mare pe versantul argesean, caci zapada se topeste, pamantul a devenit mocirlos si facem slalom prin noroaie pentru o mica bucata de vreme. Raman in tricou :).

 

Dar, cum trecem spre Poiana Izvoarelor, se simte racoarea. De, efectul vaii.

Nu mai oprim la aceasta cabana si continuam catre Gura Diham, de unde ne asteapta forestierul catre Busteni.

 

Coborarea se face repejor. Zapada troneaza in continuare iar temperatura scade.

O scurta pauza la Gura Diham pentru cei dintre noi care pofteau o cafea/tigara si, la drum. Avem in plan sa luam un Regiotrans de ora 17:30 (parca...).

 

Ceata e si mai densa pe masura ce ne apropiem de Busteni iar vantul isi face simtita prezenta. Pe betele de tura s-a format o pelicula de gheata, la fel cum am patit cu o zi in urma cand aveam gheata pe ghidoanele bicicletelor.

 

Cu incredere mergem spre localul la care tot "tragem" deja de 2-3 ani (Restaurant Rustic - vis-a-vis de gara Busteni). Stupoare! E inchis, cu lemne in geam.

Hait! O fi in renovare? Pai si unde mai mancam ieftin, bun si cald? Unde gasim vin fiert?!

 

In cele din urma ne orientam catre restaurant Cerbul, arhicunoscut. Mancare buna si ok la pret. Nu am mai baut vin fiert, caci nu aveau.

Stat relativ putin, prilej de cate-o portie de mancare. Apoi, direct la gara.

 

Regiotransul era plin. Am gasit in schimb locuri, care pe unde a putut.

Caldura din plin. Radiatoarele de sub scaune au fost capabile sa deformeze o sticla de apa, deci chiar CALD! Am fost atenti sa nu ne atingem cu echipamentul de ele.

 

In Bucuresti, si mai multa aglomeratie. Ne luam la revedere si fiecare purcede catre casa lui.

O moleseala grea pusese stapanire pe mine inca din tren. Ma gandesc la dus si la somn. Ce bine ca maine, luni, e 1 decembrie si este liber!

 

Un week-end frumos si reusit!

[a_mic 3,928]

Frumos! Poze de exceptie... Felicitari! 

[diorgulescu 2,225]

@a_mic

Cuvinte mult prea mari.... :)

Pozele is modeste, locurile sunt de exceptie. Chit ca multi ar considera traseele din nordul masivului Bucegi ca fiind plictisitoare (comparand cu vaile de abrupt sau multe altele de pe versantul vestic al Bucegilor), au un farmec aparte. De fapt, orice traseu care te poarta prin munti este frumos, daca stii ce sa ceri de la el :)

[gibonu 5,436]

Inainte de a incepe, trebuie sa ii multumesc lui @diorgulescu pentru povestea drumetiei de mai sus, care a constituit pentru mine in primul rand un impuls si apoi o sursa foarte buna de informatii.

 

 

Sâmbătă, 23.01.2016

 

Gara Azuga – valea Grecului – şuau Grecului – şaua Baiului – cabana Gura Diham – Buşteni.

 

Bucureşti – Azuga cu trenul IR 1631 care pleacă din Bucureşti Nord la ora 07:00 şi ajunge la Azuga la ora 08:47.

Biletul de tren l-am luat online cu o zi înainte de plecare (37,72 Lei faţă de 39,70 cât ar fi costat la casa de bilete).

 

În gară am ajuns pe ora 06:40 şi am avut timp suficient să mă uit şi la celelalte trenuri.

De exemplu, un tren Regio se pregătea să plece la Urziceni. Până aici nimic doesebit, însă acel tren era compus din 3 vagoane si două locomotive diesel – electrice, amplasate la capetele trenului.

Probabil era o măsură de precauţie că trenul nu va avea probleme cu zăpada din zona de câmpie.

 

Până la Azuga nimic deosebit, doar cald si bine în tren.

 

Altimetrul gării Azuga.

 

 

Generaţii diferite de ceasuri de gară.

 

 

Mi-am pus parazapezile în sala de aşteptare din gară, plus o cafea de la automat de 1 Leu băută pe peron, după care am luat-o din loc.

 

Detalii despre traseu.

 

 

Traseul pleacă chiar de lânga peronul gării şi merge puţin paralel cu calea ferată.

Poza făcută din capătul dinspre Braşov al gării Azuga.

 

 

Zăpada eram cam afânată, noroc că mai trecuse cineva pe acolo înaintea mea.

 

 

 

Drumul părăseşte firul văii Grecului

 

 

şi apoi continua puţin într-un urcuş mai abrupt.

 

 

O ciocănitoare pe care am avut norocul să o prind în poză.

 

 

Se continuă urcare (panta OK) prin pădure până se ajunge (sper să nu mă înşel) în şaua Grecului.

 

 

Aici pauză pentru un Snickers, pe care m-am cam chinuit să-l mănânc deoarece era cam îngheţat.

Ocazie cu care am învăţat că ar fi o idee bună să ţin acel Snickers într-un buzunar aproape de corp vreo juma de ora înainte să-l mănânc.

 

Din şaua Grecului situaţia s-a complicat putin deoarece a trebuit să traversez o zonă cam de 150 de metri lungime în care zăpada trecea de genunchi.

 

Am trecut cu bine de acestă zonă (şi cu ceva chinuială) şi am continuat alegarea ghidat de nişte urme (stâlpi de marcaj nu există).

Dacă nu ar fi existat acele urme, cred că mi-ar fi fost foarte greu să regăsesc traseul marcat (triunghiul galben).

 

Poze nu am făcut pentru că mi-au îngheţat mânile cât am mâncat acel Snickers, plus că am mai stat şi la o ţigară.

 

Înapoi în pădure, iască şi zăpada.

 

 

Copac rupt precum un băţ de chirbit.

 

 

Spre cabana Diham.

 

 

Pauză.

 

 

Cer senin şi copaci îngheţati.

 

 

 

Cabana militară de la Diham (parcă i se mai spune şi Dihamul militar).

 

[gibonu 5,436]

Colţii (sau Acele) Morarului văzute de lângă cabana militară.
 

 

 
Până în şaua Baiului nu a mai durat mult.
 

 
De la gara Azuga până aici am făcut 4 ore jumate.
Pe indicatorul din gara era menţionat un timp de 2 ore jumate, aşa că mă declar foarte mulţumit că am făcut sub dublul timpului indicat.
Asta având în vedere că am o condiţie fizică de cacao.
Însă am mers lejer, fără grabă şi cu pauze dese pentru poze plus uneori câte o ţigară.
 
Traseul pe care am continuat drumul spre Buşteni.
 

 
Traseul care merge spre cabana Diham şi apoi spre Mălăieşti (unde spre ruşinea mea n-am ajuns până acum).
 

 
Releul de la Coştila atât cât s-a putut vedea printre nori.
 

 

 

 
La un moment dat au apătut doi vânători de munte care mergeau spre cabana militară, unul pe jos şi altul pe schiuri.
Ne-am salulat, oamenii aveau chef de vorbă, aşa că am aflat ca “e bine la cabana militară” şi că nu se plictisesc pentru că “facem schi şi bum-bum pe dealurile astea”.
 
Beţele, fără de care cu siguranţă m-aş fi descurcat mult mai greu, spre deloc.
 

 
Din şaua Baiului spre Gura Diham traseul este lejer, plus că zăpada era aproape bătătorită pe potecă.
Plus pauza de masă: două banane şi un Snickers cât de cât încălzit în palmă cât timp am mâncat, pe îndelete, bananele.
 
Să înţeleg că ursul, mai ales cel gunoier, nu se apropie de traseul marcat?
 

 
O parte din Bucegi, văzută de la Gura Diham.
 

 
Apoi, până la Buşteni doar o plimbare pe drum plat şi deszăpezit.
 

 
Bocancii şi parazăpezile si-au făcut bine treaba, deşi au stat ani de zile nefolosiţi în dulap.
 

 
În Buşteni m-am oprit pe o bancă de la strada principală (DN 1) că să îmi dau jos parazăpezile.
Pe langă faptul că pe asfalt s-ar putea toci mai repede cureau care le ţine prinsă de talpa bocancului, nu prea înţeleg care este rostul să le port prin oraş, aşa cum am văzut că mulţi o fac.
 
N-am terminat bine cu parazăpezile şi a trecut pe lângă mine TGV-ul oltenesc.
 

 
Mai multe detalii: http://www.softrans.ro/
Dacă aveţi ocazia, mergeţi cu acest tren (se poate şi cu bicicleta) pentru că merită.
 
Lumini şi umbre.
 

 
Lângă gara Buşteni am găsit o autoservire şi am zis că am dat lovitura, că mănânc ieftin şi bine.
N-a fost aşa, pentru că o porţie de cartofi ţărăneşti şi un şniţel au costat 20 de Lei (de fapt 20,30 însă mi-au cerut doar 20).
Cam nesimţiti, însă asta e, preţuri de staţiune montană cu pretenţii.
Plus că prost nu e cel care cere ci cel care dă.
 
E drept că nici eu n-am refuzat mâncarea şi poate am şi eu o parte de vină că încurajez o asemenea japcă.
Şi mai bine era dacă mă ducea capu’ să plec cu două sandwich-uri de acasă şi să nu mai fie nevoie să depind de mâncarea altora.
 
În schimb, puţin mai jos de gară, pe partea opusă, se află o clătitărie unde cu 5 Lei se mânâncă o clătită mare şi foarte bună, cu ciocolată (nu Nutella) şi biscuiţi măcinaţi.
Clătita cu Nutella costa 8 Lei, însă eu am văzut prea târziu borcanul (sunt sătul de ţepe de genul Nutella şi în clătită găseşti Fineti sau ceva mai slab calitativ).
 
Centrul de vizitare al Parcului Naţional Bucegi.
 

 
Am ajuns aici pe la ora 16:30 şi bineînţeles că l-am găsit închis, deşi pe uşă scria că este deschis până la ora 17:00.
Altfel spus, românii si promovarea turismului.
 
Merită vizitat.
Am reuşit să văd prin geam o machetă destul de mare a Bucegilor plus căteva fotografii de la o expoziţie foto cu titlul “Cabana Omu – pe acoperişul Bucegilor”.
 
Măcar am aflat că monumentul din faţa gării Buşteni se numeşte “Ultima grenadă”.
 

 
Pănă acum, ştiam că acel monument îl reprezintă pe grenadierul Muşat din Primul Război Mondial, care deşi în urma unei răni s-a ales cu un brat amputat a refuzat lăsarea la vatră şi a continuat să lupte aruncând grenade al căror cui îl scotea cu dinţii.
Dacă nu mă însel, grenadierul Muşat a murit pe front.
Sau parcă aşa scria in “Povestiri istorice” (cei mai bătrâni cu siguranţă îşi amintesc cele 3 cărţi mari şi bogate în ilustraţii).
 
Centrul de vizitare este chiar lângă hotelul Silva.
 

 
Mă bucur să văd că acest hotel încă există şi că nu a ajuns o paragină ca în alte cazuri.
Am stat odată aici cu parinţii mei, cu vreo 30 de ani în urmă.
 
Nu puteam pleca din Buşteni fară o poză a Crucii de pe Caraiman.
 

 
Chiar mi-a făcut plăcere plimbarea prin Buşteni, deoarece de mulţi ani Buşteniul a fost doar un oraş de tranzit din goana maşnii.
 
Înapoi la gară, speram să iau un tren de la ora 17:45.
Nu a fost posibil deoarece avea o întârziere de 75 de minute, aşa ca am luat trenul de la ora 18:15 (IR 1635).
Bine că nu mi-am luat bilet online şi pentru trenul de întoarcere.
 
Cât stăteam în gară să aştept trenul mă gândeam că în ziua respectivă am stat mai mult de 9 ore în picioare, fară să mă aşez niciodată (cu excepţia a maxim 30 de secunde pentru că am căzut în cur de vreo 3-4 ori pe traseu).
Şi culmea, nu aveam nicio problemă.
 
Înapoi spre Bucureşti nimic deosebit, doar cald şi bine în tren şi nicio problemă legată de lumina pentru citit.
 
Cam asta a fost.
Una peste alta, mi-a plăcut la nebunie şi spre să mai ajung iarna asta la munte.
Până atunci, dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.

[diorgulescu 2,225]

Fain, fain!

N-am prins in niciuna din iesirile pe acest traseu o vreme suficient de frumoasa incat sa beneficiez de priveliste catre Bucegi. Asa ca, multam mult pentru poze!

Este un traseu pe care iti e usor sa "te pierzi" daca ai vreme buna, timp pentru a-l parcurge fiind mai mult decat suficient chiar si pe perioada iernii.

[gibonu 5,436]

@diorgulescu

 

Multumesc si cu cea mai mare placere.

Intr-adevar, este un traseul relativ usor, ideal pentru parcurgeare intr-o zi, intre doua trenuri.

Iar daca prinzi si vreme buna e chiar perfect.

[gibonu 5,436]

Sambata, 28.01.2017

Azuga - saua Grecului - saua Baiului - cabana Diham - saua Baiului - Gura Diham

Bucuresti [07:00] - Azuga [08:47] cu trenul IR 1631.
Cel mai tare a fost ca de acasa [Colentina] pana la gara am facut fix 17 minute. Am iesit in strada si a aparut trolebuzul, am coborat la metrou si a aparut metroul.

O cafea de la automatul din gara Azuga, apoi am continuat alergare pe traseul marcat cu triunghi galben spre saua Baiului.

Ca paranteza, aplicatia pentru telefonul mobil denumita "Muntii Nostri" este foarte tare. Harta pare bine facuta, exista descriere la fiecare traseu si posibilitatea localizarii pe traseul respectiv. Plus ca este gratis.
Harta exista si in format print, la editura Schubert & Franzke.

Referitor la traseul gara Azuga - saua Grecului, dupa cum spunea si @diorgulescu mai sus, sunt doua trasee, ambele marcate cu triunghi galben. 
Se vede mai bine in poza de mai jos.

 

Anul trecut am mers pe traseul nr. 13, anul asta am ales traseul nr. 14. Punctul rosu din poza de mai sus este pozitionare pe traseu.

Azuga ramane in urma.

 

Traseul continua pe un fel de drum de exploatare forestiera iar poteca prin zapada era bine tasata.

 

 

 

Copaci si cer senin.

 

Un copac rupt precum un bat de chibrit.

 

Copaci ramificati.

 

Traseul paraseste drumul de exploatare forestiera si continua prin padure, pe o poteca la fel de bine tasata.

 

 

Directia in care mergeam.

 

Releul Costila pe fundal.

 

Traseul care vine dinspre Predeal catre saua Grecului,  partial pe valea Leucii, marcaj dunga albastra.

 

Cel putin din cat am apucat sa vad, poteca nu era deschisa iar zapada era undeva pana la genunchi.

Niste iasca.

 

Aproape de saua Grecului.

 

Saua Grecului.

 

Varful Grecului cu Costila pe fundal.

 

Practic traseul nr. 14 ajunge undeva putin deasupra seii Grecului pe cand traseul nr. 13 ajunge undeva sub sa.
In plus, traseul nr. 14 este incomparabil mai lejer fata de traseul nr. 13.
Traseul nr. 13 dupa o bucata lejera pe langa firul apei [paraul Valea Grecului] incepe sa urce destul de abrupt prin padure.

Din gara Azuga pana in saua Grecului am facut doua ore si 20 de minute, intr-un ritm lejer, plus cateva pauze.

[gibonu 5,436]

Sambata, 28.01.2017

Azuga - saua Grecului - saua Baiului - cabana Diham - saua Baiului - Gura Diham – Partea a II-a

 

Spre saua Baiului, imediat dupa saua Grecului.

 

 

Poză IO-LA cu beţe.

 

 

Lumini şi umbre.

 

 

Zapada aproape inghetata.

 

 

Inca odata lumini si umbre.

 

 

Pauza de masa, langa cabana Dihamul Militar.

Un sandwich plus o ciorba si o cafea, ambele la plic, gatite cu ajutorul arzatorului sovietic si a oalei de la Optimus.

 

 

Stie cineva ce este casa asta din saua Baiului?

 

 

Intre saua Baiului si cabana Diham.

 

 

Postavaru.

 

 

Coborarea scurta spre cabana Diham.

 

 

Destula lume langa cabana Diham.

 

 

As fi vrut sa continuam alegarea spre Poiana Izvoarelor si apoi Gura Diham, insa majoritatea a decis intoarcerea in saua Baiului si apoi coborarea spre Gura Diham.

 

Saua Baiului pentru a doua oara in ziua respectiva.

 

 

 

Pana la Gura Diham nimic deosebit. Doar ca coborarea de la Poiana Izvoarelor spre Gura Diham (am parcurs-o cu doua saptamni in urma) mi s-a parut mai lejera fata de coborarea din saua Baiului la Gura Diham.

 

Pauza obligatorie la o clatita cu Nutella si biscuit in Busteni.

 

 

De fapt clatita costa 8 lei, data trecuta m-au ars cu 2 lei.

 

Clatitaria, este amplasata chiar in fata hotelului – restaurant Caraiman.

 

 

Daca ajuta pe cineva, chiar pe peronul garii din Busteni.

 

 

 

Cam asta a fost.

Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere. 

 

[Alexia 27]

Superba tura! Sunt din Busteni, deci stiu fiecare loc in parte

Trimis de pe al meu STH100-2 folosind Tapatalk
 

[gibonu 5,436]

@Alexia

 

Multumesc pentru apreciere.

 

Avand in vedere ca cunosti bine zona, stii ceva despre traseul Predeal - valei Leucii - valea Iadului - saua Baiului?

Pe harta pare OK insa m-ar interesa si starea reala a traseului, in principal starea marcajelor. Cel putin la intrarea in traseu din DN 73 am vazut ca exista acele marcaje.

Multumesc.

[gibonu 5,436]

Sambata, 03.02.2018
Azuga - saua Grecului - saua Baiului - Gura Diham - Busteni

Bucuresti [07:00] - Azuga [08:45] cu IR 1631, nimic deosebit, cald si bine in tren si niciun minut de intarziere.
Ceasul garii din Azuga, renovat [nu se stie cand] de Ceasornicarul CFR.

 

Daca stie cineva mai multe despre Ceasornicarul CFR il rog sa nu ezite.

De data asta am ales traseul care urca pe firul vaii Grecului, mai exact traseul nr. 13 din aplicatia Muntii Nostri.

 

Ultima data cand am facut traseul asta a fost in ianuarie 2016.
Pentru traseul nr. 14, putin dupa ce se trece raul Prahova se vireaza la dreapta, locul fiind bine indicat.

 

 

Traseul nr. 14.

 

Io am continuat alergarea pe traseul nr. 13.

 

La un moment dat a trebuit sa continui direct prin albia paraului.

 

In mijlocul padurii am gasit o sticla goala. 

 

Cand ne spune restul Europei ca romanii sunt tigani stim sa sarim 7 metri de cur in sus, insa sticlele goale nu mai stim sa le luam din padure.
Sticla am aplatizat-o

 

apoi am luat-o cu mine pana la cosurile de gunoi de la Gura Diham.

 

Stiam ca ma va ploua, insa nimic de speriat.

 

Ceata prin padure.

 

 

 

 

[gibonu 5,436]

Sambata, 03.02.2018 - Partea a II-a
Azuga - saua Grecului - saua Baiului - Gura Diham - Busteni

Saua Grecului intr-o ceata deasa.

 

 

Prin zona fara padure am avut parte de vant puternic si putina ploaie. Mi-a placut mult bucata asta.

Doua sticle de apa sigilate si puse una langa alta in zapada. Desi erau bocna, era posibil sa fie lasate acolo cu un scop.

 

Pana in saua Baiului nimic deosebit, dupa care am coborat spre Gura Diham. Initial as fi vrut sa merg pana la cabana Diham apoi Pichetul Rosu si Poiana Izvoarelor, insa din cauza vremii nu mai avea rost.

O bucata cu noroi bine format prin padure, in apropiere de Gura Diham.

 

Se pare ca cei cu rulotele sunt oameni consecventi. Sau au vrut sa fie siguri ca prin loc la vara.

 

Drumul Gura Diham - Busteni este intr-o stare "excelenta".

 

Bucegii in ceata.

 

Pauza obligatorie la clatita minune din Busteni, cu Nutella si biscuiti [din partea casei].

 

Cam scumpe clatitele astea, insa intra bine dupa o plimbare pe munte.

 

Interesant mi s-a parut ca au aparut si alte clatitarii prin Busteni, insa niciuna cu Nutella.

Inapoi acasa cu trenul IR 1746 Busteni [17:51] - Bucuresti Nord [19:40]. Desi trenul asta pleaca de la Baia Mare la ora 05:12 nu a avut niciun minut intarziere.
Pe sectiunea Trenu Meu http://www.cfr.ro/index.php/cauta-tren IR 1746 chiar aparea cu o intarziere de "-2 minute".
Site-ul indicat mai sus l-am folosit de multe ori pana acum si pot spune ca merge bine. Cam asa arata informatiile pe care le ofera.

 

Cam asta a fost.
Pana data viitoare cand voi mai ajunge la munte, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

[gibonu 5,436]

Sambata, 12.01.2019

Azuga - Saua Grecului - Saua Baiului - Gura Diham - Busteni [traseul nr. 14 din aplicatia Muntii Nostri.

Bucuresti [07:00] - Azuga [08:46] cu trenul IR 1631, care intre Bucuresti si Ploiesti nu a mai depasit 120 km/h [anul trecut mergea cu 140 km/h].

 

Si mai nasol mi s-a parut ca trenul avea doar 3 vagoane. Bine ca exista in continuare pomana comunista pentru studenti. In ritmul asta, in curand trenul IR 1631 cred ca va circula cu un singur vagon.

 

In Azuga, pe la ora 09:00 erau aproximativ minus 10 grade. Cu toate astea, un tricou destept care absoarbe transpiratia, o bluza subtire de lana merinos, o vesta de 50 de Lei de la Dechatlon si geaca fara mesada au fost suficiente si nu am avut niciun moment senzatia de frig sau disconfort.

Zapada era proaspata si pufoasa, noroc ca exista o poteca deja facuta.

 

Pauza.

 

 

Copaci cocosati de zapada.

 

Saua Grecului.

 

Pana aici, din Azuga am facut 2,40 ore.

Intre Saua Grecului si cabana Dihamul Militar.

 

 

 

Pe fundal, cabana Dihamul Militar.

 

Nivelul zapezii, comparativ cu gardul unitatii militare.

 

Intre Saua Grecului si cabana Dihamul Militar am facut 1,15 ore.

A urmat o pauza putin mai lunga inainte de Saua Baiului, dupa care am taiat-o spre Gura Diham.

 

Intre Saua Baiului si Gura Diham am facut aproximativ 1,10 ore.

In caz ca are cineva nevoie de un taxi la Gura Diham.

 

Intre Gura Diham si Busteni pare ca drumul a fost asfaltat. Era aproape in totalitate acoperit cu zapada, insa parca se vedea un marcaj pe centru. In plus, am vazut ca anul asta au aparut ATV-uri [probabil de inchiriat] si la Gura Diham.

Bocancii tratati cu ceara de la Mendl. Cam asa aratau dupa o zi intreaga de mers prin zapada, fara nicio urma de apa pe ei.

 

Asta este ceara.

 

Sursa fotografiei de mai sus: http://www.sportvirus.ro/produse-intretinere/2570-sport-wax.html

In gara Busteni am avut supriza neplacuta sa nu gasesc loc la trenul IR 1746, asa ca m-am intors acasa cu trenul Regio 3010 [14 Lei, cu reducerea in baza cardului TrenPlus].

Clatita minune din Busteni [10 Lei] nu am ratat-o.

 

Aveam la mine o super carte, asa ca nu m-a deranjat absolut deloc faptul ca am facut aproape o ora in plus comparativ cu trenul IR.

 

Am avut la mine doua sandwich-uri d-alea bune, facute de prietena mea, un Snickers, plus niste alune de la Lidl si niste halva mica de 1 leu bucata. Astfel, cu exceptia biletelor de tren, singura cheltuiala a fost clatita din Busteni.

Cam asta a fost. Nu am avut noroc de o zi cu soare, insa nu este tot timpul 23 August.Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

[ciomby 252]

Îmi place ! Până la urmă au hibernat și urșii din zonă.

[gibonu 5,436]

@ciomby

 

Si mie mi-a placut. Referitor la ursi, probabil hiberneaza. N-am vazut niciunul.

 

Pe traseu, intre Azuga si Saua Grecului, am fost ajuns din urma de un cuplu pe care parea ca a cazut magazinul Himalaya, totul pe ei era de la Mammut, de la parazapezi la caciuli. Peste asta, el avea la brau un spay antiurs. L-am intrebat ce face cu spray-ul, iar omu' mi-a raspuns "E ca airbag-ul de la masina. E bine sa-l ai dar sa nu fie nevoie sa-l folosesti".

Si mai tare mi s-a parut ca el avea doi pioleti agatati de rucsac. N-am mai apucat sa-l intreb ce face cu pioletul prin padure. (rucsacii erau mici, nu pareau pentru o tura lunga).

[greaper 59]

Eu cred ca faci plimbarile astea pentru clatite!

[gibonu 5,436]

@greaper

Fac si clatitele alea parte din plimbare.

[gibonu 5,436]

Sambata, 18.01.2020
Azuga - saua Grecului - cabana Diham - saua Baiului - Gura Diham - Busteni

Impreuna cu prietenul maistru' foto, Bucuresti Nord [07:00] - Azuga [08:45] cu IR 1631, fara niciun minut de intarziere.
In tren, am stat de vorba cu un domn care din doua vorbe m-a linistit. Doar mi-a spus "anul asta se implinesc 62 [saizeci si doi] de ani de cand am urcat prima data la Omu". Mi-a fost rusine sa-l intreb ce varsta are, doar am banuit ca a urcat prima data la Omu in jurul varstei de 10 ani.
In rest, domnul respectiv mergea in fiecare sfarsit de saptamana la munte, chiar mi-a aratat abonamentul lunar de week-end pe ruta Bucuresti - Predeal.

Raul Prahova, langa gara Azuga.

 

Am ales varianta de traseu care urca pe firul vaii Grecului.

 

O pojghita subtire de gheata.

 

Saua Grecului.

 

 

Si vazuta mai de la distanta, cu muntii Baiului pe fundal.

 

Zapada a fost bine batatorita, aproape inghetata, insa fara a pune probleme de deplasare.

 

Si varianta lui maistru' foto.

 

Intre saua Grecului si Dihamul Militar.

 

Langa Dihamul Militar a fost pauza de masa, adica cate un sandwich d-ala bun facut de prietena mea, calitativ multe peste ce se poate cumpara de la magazin.

 

In apropierea cabanei Diham aglomeratie era cam la cote maxime.

 

Plus un ogar in salopeta.

 

Coltii Morarului [daca nu ma insel].

 

Un panou informativ de langa cabana Diham.

 

 

Inapoi in saua Baiului, apoi Gura Diham si Busteni fara nimic deosebit.

Intoarcerea a fost cu trenul IR 12746, Busteni [17:53] - Bucuresti Nord [19:42]. Fara niciun minut de intarzire, desi trenul venea tocmai de la Baia Mare.