Sign in to follow this  
gibonu

Calea ferată îngustă Diakopto – Kalavryta

Recommended Posts

Hai noroc la toată lumea.
 
Grecia nu înseamnă doar mare, soare şi splendoare.
Pe lângă faptul că este o ţară fascinantă, în care am fost de multe ori şi unde mă întorc de fiecare data cu plăcere, Grecia are enorm de multe de oferit.
 
Nu am văzut toată Grecia continentală şi nici toate insulele.
Însă, din ceea ce am apucat să văd până acum, Peloponezul este crema.
 
Aşadar.
 
Aprilie 2013
 
Excursie cu maşina, deoarece avionul Bucureşti – Atena şi apoi închirierea unei maşini era o opţiune prea scumpă.
Pe atunci, Aegean Airlines încă nu reluase zborurile Bucureşti – Atena, iar de Ryanair nu se punea problema.
 
Diakopto se afla în nordul Peloponezului, pe malui sudic la golfului Corint.
Motivul pentru care am stat o seara la Diakotpto a fost trenul Diakopto – Kalavritsa.
Adica 22 km de cale ferata ingusta (ecartament 750 mm) dintre care vreo 3 km de cremaliera, 750 metri diferenta de nivel, chei, semi-tuneluri, etc.

Acum trenul este unul modern, cu locomotiva diesel si aer conditionat in vagoane.
19 Euro biletul dus-intors si aproximativ o ora de mers pe un sens.
Intre Diakopto si Kalavritsa exista o sinugura oprire, la Zahlorou (km 22 de la Diakopto).
Mai multe detalii despre calea ferata: 
http://www.odontotos.com/index-en.htm
 
Pe site-ul indicat mai sus de se pot vedea o grămadă de poze, mult mai reuşite decât ale mele.
Fiind intr-o zi de duminica, am considerat ca ar fi util, din motive de aglomeratie, sa luam primul tren care pleca din Diakopto, la ora 08.45.
In final s-a dovedit a fi o decizie foarte buna.
 
Prin mica gara din Diakopto, înainte de plecarea trenului spre Kalavryta.
Una dintre locomotivele cu abur din perioada de inceput a exploatarii liniei.
 
01.JPG
 
Si un turn de apa, probabil pentru alimentarea locomotivelor.
 
02.JPG
 
Trenul cu care urma sa mergem.
 
03.JPG
 
Niste date tehnice ale trenului, pentru cine le intelege in greaca.
 
04.JPG
 
Interiorul vagonului.
 
05.JPG
 
Incepe urcarea.
 
06.JPG
 
Linie dubla pe interiorul curbei.
 
07.JPG
 
In curand apare prima cremaliera.
 
08.JPG
 
09.JPG
 
15 km/h, in urcare pe cremaliera, mi se pare o viteza chiar mare.
10
 
Semitunel.
 
11.JPG
 
Alta cremaliera.
 
12.JPG
 
Gara si mai mica din Kalavryta.
 
12a.JPG
 
Si un rezervor de apa mai mic.
 
13.JPG
 
Pe langa gara, miere si nuci, probabil la borcan de 5 kile. 
 
14.JPG
 
In Kalavryta, pe langa trenul care vine de la Diakopto, exista un muzeu la Holocaustului.
Nu este vorba despre evrei, ci despre greci.
 

Mai exact, la inceputul lunii decembrie 1943 germanii (care luasera locul italienilor) au inceput o operatiune de neutralizare a grupurilor de partizani greci din zona Kalavritsa.
Ocazie cu care 78 de soldati germani au fost luati prizonieri de catre greci si executati.

Ulterior, germanii au ajuns in Kalavritsa si au triat populatia.
Femeile si copii sub 14 ani au fost inchisi in scoala din oras si ulterior eliberati, desi s-a pus problema incendierii scolii.
Toti barbatii de peste 14 ani au fost dusi sub escorta pe un deal din apropiere si executati pe 13.12.1943.
In total, vreo 700 de morti si o gramada de sate distruse in zona.

 

Episodul Kalavritsa este considerat a fi cel mai important caz de crime de razboi savarsite de germani in Grecia in timpul celui de-al Doile Razboi Mondial, dupa deportarea a aproximativ 80% din populatia evreiasca a Greciei.
 

Pe 18.04.2000, presedintele federal german Johannes Rau a vizitat Kalavritsa pentru a-si exprima sentimentele de rusine si intristare fata de ceea ce s-a intamplat aici in decembrie 1943.
Insa, a refuzat diplomat sa vorbeasca de vreo compensare materiala acordata Greciei.

 
Fosta scoala, azi sediul muzeului.
 
15.JPG
 
16.JPG
 
In muzeu fotografiatul este interzis, asa ca singura poza am facut-o in curte, unui grup statuar trist, legat de masascrul din 1943.
 
17.JPG
 
Trenul sta destul de putin in Kalavritsa (muzeul Holocaustului l-am vizitat in aceiasi zi, cand ne-am intors cu masina in Kalavritsa, in drum spre Olympia).

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Calea ferată îngustă Diakopto – Kalavryta (partea a II-a)

 

Inapoi spre Diakopto am stat in vagonul din spate, pentru a putea face niste poze in care sa nu apara si locomotivarul grec.

Cabina de comanda era deschisa.

Daca nu ma insel, ceea ce seamana cu acceleratia este doar pedala care trebuie sa fie apasata tot timpul deplasarii trenului de catre mecanic.

 

18.JPG

 

Coborare pe cremaliera.

 

19.JPG

 

Parca asta este singurul pod al caii ferate.

 

20.JPG

 

Râu involburat.

 

21.JPG

 

Distanta cam mare intre albia râului si terasamentul caii ferata.

 

22.JPG

 

Din nou prin semitunel.

 

23.JPG

 

Cam asta a fost plimbarea cu trenul de la Diakopto la Kalavritsa si retur.

Fara a fi mare cunoscator de trenuri, plimbarea asta chiar merita.

Din pacate, nu prea se vede in poze prea mult din spectaculozitatea acestei linii.

Si inca ceva.

Regretul care ramane dupa o astfel de plimbare atunci cand te gandesti la calea ferata Oravita – Anina.

Cale ferata care la randul ei este o minune a tehnicii, insa din pacate nu este exploatata la adevaratul sau potential.

Altfel spus, pe greci, asa lenesi şi puturosi cum ii considera multi români, i-a dus capu’ sa scoata bani gramada dintr-o astfel de cale ferata, pe cand in RO este o mare minune ca Oravita – Anina inca functioneaza.

Desi s-ar putea inchide oricand, din motive obiective de nerentabilitate economica, in conditiile actuale de exploatare.

Ca sa nu mai aduc aminte de calea ferata cu cremeliera dintre Caransebes si Subcetate, desfiintata cu multi ani in urma.

 

Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumos de tot.

Cu ocazia asta am aflat si de calea ferata cu cremaliera Caransebes-Subcetate de care, spre rusinea mea, n-am auzit pana acum, desi am petrecut nenumarate vacante la Deva si in imprejurimi,  maica-mea fiind din acest oras. Asadar am cautat chestii legate de aceasta cale ferata si am gasit ceva interesant, pt mine cel putin.

Sper sa nu se supere @@gibonu ca postez pe topicul deschis de el.

http://greenstone.bjc.ro/greenstone/collect/deva/index/assoc/J036.dir/Carbunele%20si%20drumurile%20sale%20de%20fier.pdf

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@tetelu

 

Multumesc. Atat pentru apreciere cat si pentru link.

Desi il stiam [am si descarcat cartea, insa n-am citit-o] este foarte util sa afle si altii despre existenta acestei carti.

Si un argument in plus ca romanii nu sunt in stare sa isi conserve patrimoniul industrial, asa cum fac altii.

 

Nu se pune problema sa ma supar.

Completarea unei povesti cu informatii utile este unul dintre scopurile unui forum.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this