Canalul lacul Mânăstirea – Dunăre (judeţul Călăraşi)

[gibonu 6,424]

26.06.2016

 

Asta este canalul.

 

 

Nu cred că ceea ce am scris mai sus este denumirea corectă a canalului respectiv, însă n-am reuşit să aflu dacă acel canal are un nume. Dacă ştie cineva mai multe detalii, îl rog să nu ezite.

 

Din câte am înţeles acesta este un canal de irigaţii, lung de 10 km care era gândit să aducă apa din Dunăre pănă la staţia de pompare de lânga lacul Mânăstirea.

 

Capătul canalului dinspre lacul Mânăstirea (se observă ceea ce a mai rămas din staţia de pompare).

 

 

Canalul văzut de pe mal (unde am lăsat maşina).

 

 

Lansare la apă s-a făcut fără probleme pentru că nu era deloc noroi. Că nişte PET-uri mi-au lăsat un gust amar e altă problemă.

 

Am început să vâslesc (nu cred că a padela este un termen corect) către Dunăre.

 

 

La scăldat.

 

 

Zonă inundată.

 

 

În apropiere de Dunăre este pădure pe ambele maluri.

 

 

 

Pe fundal se vede ieşirea în Dunăre.

 

 

Până să ajung aici, un domn îşi întindea plasele de pescuit, de mai multe ori, pe toată lăţimea canalului. Când m-a văzut, a cam ţipat la mine “Ai grijă să nu îmi strici sculele” de parcă era balta lui. Cum nu aveam niciun chef de scandal, l-am asigurat pe respectivul domn că nu îi stric nicio plasă, pentru că caiacul are un pescaj destul de mic şi nici nu are cârmă.

 

Auzind asta, omu’ s-a liniştit şi n-au mai fost probleme.

 

Apoi, chiar la ieşirea pe Dunăre, pe mal erau nişte cocalari la picnic, cu un Passat combi din care duduiau nişte manele.

 

Plus nişte fete care faceu baie în Dunăre şi se filmau cu ajutorul unul selfi-stic.

 

Pe Dunăre, privire spre amonte

 

 

şi spre aval.

 

 

Spre suprinderea mea, se poate vâsli şi spre amonte, pe lângă mal chiar nu sunt probleme. Sau n-au fost cei 200 de metri pe care i-am parcurs.

 

Un fel de miniplajă cu nisip, pe care puteam debarca fără probleme, însă era deja ora 18:00 şi mai aveam 10 km de vâslit până la maşină.

 

 

Intrarea din Dunăre în canal.

 

 

Domnul cu plasele încă nu terminase treaba aşa că l-am întrebat dacă nivelul apei este tot timpul la fel.

 

Omu’ m-a asigurat că nu şi că “într-o lună apa scade, nu mai poţi ieşi în Dunăre”.

 

Ajuns acasă, m-am apucat de studiat cotele apelor Dunării (cei mai bătrâni poate îşi aduc aminte că odată acestea erau anunţate zilnic la Radio România Actualităţi, îninte de ora 12:00 în mai multe limbi, inclusiv în rusă).

 

Aşadar, la Călăraşi pe 27.06.2016 nivelul era 323 cm ca iar azi este doar 281 cm.

 

Studiul continuă.

 

Înapoi spre maşina, am parcurs cei 10 km în două ore si 10 minute, cu doar o singură pauză de tigără şi căteva pauze scurte de ohihnă a braţelor.

 

Soarele se pregătea să apună.

 

 

 

Ca să nu fiu ţigan, acum am şi scrumieră în caiac (cutia unui film foto).

 

 

Cam asta a fost.

 

Îmi pare rău că n-am putut sta mai mult pe Dunăre, însă asta rămăne pe data viitoare (dacă cotele apelor Dunării permit acest lucru).

 

Si scuze pentru calitatea slaba a unor poze, insa sunt facute cu un aparat mai putin performant, cam de dimensiunea unui pachet de tigari.

 

[diorgulescu 2,226]

@@gibonu

Foarte fain! Desi nu m-a pasionat niciodata ideea de a merge cu caiacul, cand citesc relatari de genul asta parca-mi apare asa o "chestie"... cine stie :D

Mai ales ca poti sa si campezi (daca iti faci un traseu ce trece prin locul propice acestei activitati). 

 

Multam ;)

[gibonu 6,424]

@diorgulescu

Multumesc.

Referitor la chestia care iti pare legat de caiac, sugestie mea este sa incerci sa faci macar o plimbare scurta, ca sa vezi despre ce e vorba.

 

Despre campat, pana acum n-am incercat din caiac, insa locuri potrivite se gasesc.

De exemplu langa mini plaja care se vede in pozele de mai sus, era loc suficient de pus un cort.

 

Acum problema este ca nivelul Dunarii a scazut si nu cred ca se mai poate iesi din acel canal direct pe fluviu.

Cand am fost cu caiacul pe acolo nivelul (la Calarasi, ce-i drept) era 323 cm iar azi are doar 157 cm (a scazut aproape 2 metri).

[gibonu 6,424]

Anul asta mi-am adus aminte ca inca mai am caiac [desi il tin in sufragerie].

In 2017 si 2018 cred ca am iesit de cateva ori pe Herastrau. In 2019 am iesit o singura data, pe lacul Tei. Tin minte ca iesirea aia m-a cam terminat, pentru ca am ajuns acasa impuscat total, de parca as fi tras la galere, nu la padela.
In 2020, din motive de pendemie, stare de urgenta si alte probleme personale n-am iesit deloc cu caiacul.

Insa anul asta am inceput treaba hotarat, deja am iesit de 3 ori pe lacul Tei si odata pe lacul Cernica, de unde am fost rugat politicios si civilizat [de catre un domn intr-o barca cu motor]sa ies de pe luciul apei, deoarece lacul este concesionat de catre o firma privata.

Am mai studiat putin despre tehnica de vaslit [ca sa nu zic padelat], am mai vazut niste filme explicative pe YouTube, asa ca am realizat ca scarita pentru picioare nu este pusa degeaba in caiac, ca odata proptite picioarele in ea ajuta la vaslit, in sensul ca face un fel de parghie intre picioare si brate.
Daca n-am fost prea coerent: pana acum vasleam folosind doar bratele, fara sa ma ajut de sold si picioare.

Inutil sa spun ca odata imbunatatita tehnica vaslitul este mai usor, efortul mai mic, viteza de inaintare o idee mai mare, plus ca nu mai am senzatia de oboseala in brate. Adica e bun si YouTube-ul la ceva.

Plus ca mi-am luat si vesta de salvare de yachting, care merge foarte bine si la caiac. Vesta este d-aia jmekera, cu butelie de oxigen si dop de sare care la contactul cu apa se topeste si declanseaza umflarea vestei.

 

300 de lei, luata online de la Dechatlon, prin ianuarie anul asta.

Vesta clasica pentru caiac mi s-a parut incomoda. Si am o vaga senzatie ca te cam incingi in ea. Vesta asta de yachting este foarte tare, nici macar nu o simt pe mine.

----------------------------------------------------------

Sambata, 08.05.2021

Pe la ora 14:00 am reusit sa ajung la capatul dinspre lacul Manastirea al canalului.

Ruinele statiei de pompare tot acolo sunt.

 

Lansarea la apa am facut-o fara probleme. Spre surprinderea mea nu era niciun PET pe luciul apei.

 

Atmosfera era cam intunecoasa, insa fara ploaie [pentru moment].

 

 

 

Pasari de balta. 

 

Daca stie cineva ce pasari sunt, raman dator.

Pasari erau gramada pe canal. 

 

Plus, spre bucuria mea, foarte multe randunele. Din cate stiu, prezenta randunelelor indica o folosire redusa a pesticedelor si a altor substante chimice in agricultura, folosire al carei efect este disparitia diverselor insecte care constituie hrana randunelelor  [nu garantez ca informatia este corecta].

Copac crescut intre dale de beton.

 

Un loc bun pentru pus un cort.

 

 

"Fara semnalizare".

 

 

[gibonu 6,424]

Sambata, 08.05.2021 - Partea a II-a

In apropiere de Dunare apare padurea,

 

dar si plasele pentru pescuit.

 

 

Plus ca am fost interpelat, un pic cam agresiv pentru gustul meu, de catre cei care intindeau acele plase cu intrebari de genul "Ce cauti aici printre sculele noastre?".
Am incercat sa-i calmez si sa le explic ca n-am nici carma si nici derivor la caiac, asa ca n-am cum sa le afectez plasele. Cel mai tare a fost ca oamenii mi-au spus ca au avut probleme cu cei care le fura sculele de pescuit. Am incercat sa le spun ca nu sunt hot de navoade, insa nu cred ca am fost prea convingator.

Aprope de Dunare.

 

Mangrove de Calarasi.

 

Iesirea pe Dunare.

 

[crystale 53]

On 10.05.2021 at 0:50, gibonu said:

Daca stie cineva ce pasari sunt

 

Alea albe par a fi egrete (stârci albi). Iar in poza de mai jos sunt (pe lângă egrete) niște bâtlani (stârci cenușii) și cel puțin un pelican.

[gibonu 6,424]

@crystale

Multumesc pentru explicatii.

Si multumesc pentru confirmarea referitorare la pelicani. Am vazut cativa in zbor, insa nu eram sigur ca sunt chiar pelicani. Erau o idee mai mici comparativ cu cei vazuti in Delta Dunarii in mai 2019.

[gibonu 6,424]

Sambata, 08.05.2021 - Partea a III-a

Iesirea pe Dunare [cam doua ore jumatate pentru 10 km de vaslit].

 

Am vaslit vreo 200 de metri spre amonte pana am ajuns la o plaja pe care am putut de debarca.

 

 

Pauza.

 

Singurul nod pe care stiu sa-l fac. 

 

In engleza ii spune "mooring knot" cred ca in romana i s-ar spune nod de acostare. Este un nod rezistent plus ca are avantajul ca se poate desface rapid. Pacat ca craca repectiva nu era mai aproape de apa, ca sa fie mai multa sfoara in poza.

Cutia impermeabila "made in USA" de la Pelican in care intra perfect actele [buletinul si talonul masinii], tutunul, bricheta si cheile de la masina.

 

Masa de pranz, cu nuci, halva si o bucata mica de ciocolata. Suficient.

 

Bulgaria.

 

Undeva mai spre mijlocul Dunarii, unde puteam vasli, fara prea mare efort spre amonte.

 

Inapoi spre masina, pe la jumatatea drumul m-a prins ploaia, ocazie foarte buna pentru a testa echiparea de ploaie pe apa [scos vesta de salvare, pus geaca de ploaie, fustita, pus vesta la loc]. Totul a mers conform planului.

Beneficiile de dupa ploaie.

 

Cam asta a fost.
Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.