nnick

Bucuresti - Constanta pentru incepatori

Recommended Posts

Vezi ca nu prea ai unde sa te retragi :). A doua zi o sa fie mai grea (mai multe succesiuni de dealuri si vant, posibil disconfort la fund, incheieturile mainilor, ceafa).

Prima zi, Bucuresti - Calarasi, e cam ca tura Sinaia - Bucuresti. In nici un caz sa nu te apuci sa tragi ca sa o faci in 6 ore, nu trebuie sa ajungi "lesinat" in Calarasi, mai ales daca esti pe MTB (apropo, n-ai zis cu ce bicicleta pleci).

Nu stiu cu ce te-ai putea intoarce de acolo daca nu te simti bine (tren nu mai e, microbuz/autocar nu stiu).

Vremea pe 10 zile arata ok, 27 de grade in ziua plecarii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ba a zis ca merge cu o cursiera Rose, faina daraba ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aa, bun atunci. Dar invitatia la moderatie si strategie inteligenta ramane valabila. ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si voi tine cont de ea.

Cum ma retrag? Am vorbit cu cineva sa stea in stand-by si sa ma culeaga la nevoie...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Atunci inca o data succes si sper sa vedem aici si povestea turei! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mersi frumos.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare. O intrebare: avand in vedere ca am plecarea sambata, o fi ok daca ies azi sau maine la alergat? Sau mai bine stau cuminte?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Alearga pana in 10 km, dar asa mai lento. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ar fi mai bine un rulaj usor pe bicicleta pana in 30 km dar cu pasuri mici.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fara discutie pana sambata te refaci, si chiar si miercuri, daca mananci bine si te odihnesti. 

Dar de ce nu iesi cu bicicleta? Antrenamentul complementar ajuta antrenamentul specific. Daca nu ai antrenament specific, nu are ce ajuta, sau mult prea putin. Desi ambele sporturi folosesc picioarele, diferentele sunt mari. Mai comuna este inima, in cel mai bun caz, vei minimiza riscul de accidente cardiace in momentele de efort mai mare, in cazul tau pe urcari si pe finalul turelor, cand efortul de durata va ajunge sa streseza inima suplimentar.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Alergarea pe distante lungi si catararea pe bicicleta (pe sosea) au oarece similitudini. Nici nu-ti vine sa crezi cat de mult iti imbunatateste alergarea rezistenta pe catarari! Si fizica, si psihica!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Buna idee. Atunci o sa ies la o ora de bicicleta azi/maine. Are importanta cu care ies? Sa ies cu cursiera sau cu MTB-ul FS? As prefera MTB-ul avand in vedere gropile...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iata ca a venit vremea de povestit. Dupa cum se vede mai sus, pe 10 septembrie era programata iesirea Bucuresti - Constanta.  Planificari, discutii, bagaje, verificari tehnice, centrat de roti.... abia asteptam. M-am pregatit ca pentru nimic altceva. Vine dimineata de 10 septembrie. Ceasul era pus sa sune la 4AM. Bineinteles ca ma trezesc la 3:54. Pac repede in dus. Apoi ma dau cu crema de protectie solara. Mananc ceva... plec spre locul intalnirii - Piata Universitatii. Ma intalnesc cu inca 3 colegi de drum. Tranca-tranca, stam putin de vorba. Plecam - spre Obor - apoi Colentina - apoi Voluntari. Noapte. Farurile lumineaza bine. Energie am. Entuziasmat sunt. Pedalez insa usor, cadenta pe la 75. Doar nu vrem sa facem risipa. Pot mai tare, dar imi amintesc de postarea de mai sus a lui @@ViorelCapruciu. Rotile curg pe asflat. Frumos tare. Deodata - ce aud? Scartz-scartz, scartz-scartz... la naiba!!! Un coleg are roata putin infranata. Pauza. Ne uitam, face unul din noi un reglaj. Dam mai departe. Se crapa de zi. O frumusete.  Fac o poza din mers, profitand ca eram singur pe strada. Soarele se ridica incet incet. Mergem ce mai mergem si apoi oprim la un magazin din sat. Apa minerala - checked. Baton halit - checked. Chef? Este. Dam mai departe. Pe drumul de Urziceni incepe vantul. Nu e bai. Ne punem in trena. Cativa km si se gandeste un istet sa arunce din masina cu o bucata de plastic in noi. Ce oameni primitivi, gandesc eu. Mai tineti minte de colegul cu scartz-scartz? Ei bine, iar a inceput sa faca scartz-scartz. De data asta insa genunchiul. Facem pauze mai dese. Si uite asa, scartz-scartz ajungem la Urziceni. La Urziceni la gara. Ca sa-l lasam pe coleg, ca nu mai duce. Stam vreo ora cu el la o masa ca sa-l urcam in tren. Mancam ceva, ne umplem bidoanele. Plecam. Iar vant. Iar trena. Colegii insa nu aveau lotiune de soare. Ardea soarele tare insa. Deodata vede un coleg o farmacie. Uita ca mergeam in trena. Pune frana brusca. Ghici ce? Eu zdrang in el si pe jos. Daune? Sigur. Schimbator spate strambat, pedala zgariata, maneta dreapta zgariata. Ma enervez, iau sfintii la rand in gand… combin cu ceva organe…. asta e. Se intampla. Bine ca n-am eu nimic. Ma urc pe ea…. viteza inapoi spre Urziceni ca sa prind trenul. Norocul meu a fost ca am prins acelasi tren in care era colegul scartz-scartz… si uite asa s-a terminat tura mea. Dupa 65km. Damn!!!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce pot sa zic... imi pare rau de nereusita, dar o sa te (va) ajute sa va planificati sa pregatiti mai cu cap data viitoare. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mersi. Sentimentul de accomplishment e misto :).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bravo! Felicitari! Deci acum, ai putea sa o faci intr-o singura zi... :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asta e urmatoarea provocare. Si ma mai gandesc sa fac drumul de la Sinaia, Cota 1400, pana la Constanta. 350km. Cred ca e misto sa pleci de la munte si sa ajungi la mare. :)

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ia-o progresiv. Sa mergi dimineata devreme si noaptea tarziu nu-i de colea. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand incepi sa fii "mester" in ture din acestea... Nimic nu te mai opreste...;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel mai greu la turele astea e sa nu te plictisesti de moarte cand mergi singur. Cand esti cu cineva e ok, ca ai cu cine vorbi, va mai incurajati reciproc, stii ca ai pe cine te baza daca se intampla ceva, dar singur e chinuitor de-a dreptul uneori... mai ales la campie.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@nnick

Felicitari! Inceputul e mai greu.

Acum, mai multi ani, ma porneam cu @@majikstone sa facem un 167 km, de referinta. Prima tentativa a esuat la 100 km. Ma durea fundul si imi pierise cheful.

A doua incercare a fost cu noroc.

Pot sa spun ca dupa aia am ramas cu convingerea ca primii 100 km sunt mai grei, restul vin din obisnuinta.

In rest, cred ca de la o varsta, incepi sa nu te mai plictisesti cu tine insuti. Daca as putea si scrie in timp ce merg, cred ca as fi un autor de succes.

Cand sunt pe bicicleta, nu ma plictisesc niciodata.

Totusi, din cand in cand, imi piere si mie cheful si ma intreb: "De ce fac asta?"

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cred ca e misto sa pleci de la munte si sa ajungi la mare.

Poate ca e mai misto provocator sa faci traseul invers. 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@@giginic, e mai greu banuiesc. Uitandu-ma pe inregistrarea GPS... pana la Tzandarey tot cobori....

@@iacobdoc, adevarat. Nici eu nu ma plictisesc. Daca n-am compus la versuri in mers... pacat ca le uit la destinatie :D.

@@Traveller, adevarat. Nu credeam ca e asa de deprimant intunericul pe bicicleta. Mi se parea un fleac.... dar n-a fost asa. Cred ca a fost cea mai grea parte de traseu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now