Traveller

Hârtibaciul, Târnava, Berile și Bicicliștii

Recommended Posts

Se presupune că biserica a fost construită cu trei nave și turn clopotniță la începutul secolului XIV de Gregor, fiul lui Nikolaus Apafi, în al cărui teestament a fost amintită pentru prima dată. Nava centrală deschide patru arcade către colaterale, cheia de boltă poartă blazonul familiei Apafi înconjurat de inscripția Gentile scutum appae (Scutul familiei Apafi). În secolul XVII sub sacristie a fost construită o criptă pentru mormântul prințului Mihai Apafi II. Monumentul (opera a sculptorului Elias Nicolai) în prezent se află la Muzeul de Artă din Budapesta. 

28802055391_c06fc256c5_o.jpg

 

În biserică se poate vedea cel mai bine păstrat ansamblu de pictură gotică din secolul XIV. În cele 53 de scene apar imagini din Vechiul si Noul Testament. Aceste fresce sunt considerate cele mai frumoase din Transilvania, înscriindu-se în stilul internaţional al goticului de la curţile regale. Turnul-clopotniță are cinci niveluri. Fortificarea bisericii s-a realizat în secolul XVI, din care s-a mai păstrat un zid simplu și primele niveluri ale turnului de poartă.

*surse: http://www.mihaieminescutrust.ro/malancrav

http://www.welcometoromania.ro/DN14/DN14_Malancrav_biserica_fortificata_r.htm

 

Doamna Hilde Kraft, curator al bisericii, ne-a acompaniat cu grație la cei 76 de ani ai dânsei. Ne-a confirmat că sunt 130 sași în Mălâncrav, din 1300 de locuitori, ceea ce se vede cu ochiul liber. Ne-a mai spus că există o tradiție a livezilor cu meri și a produselor tradițional (sucuri, plăcinte), de altfel numele în maghiară, Almakerek, înseamnă măr rotund

28802049411_d1e1dffc5b_o.jpg

 

28802048701_ed107bee6a_o.jpg

 

28262375223_c17238aa32_o.jpg

 

28241126023_93070881d4_o.jpg

 

Iluminați, am apucat calea de întoarcere. Malancravul, vazut de sus de pe dealul bisericii.

[28802052941_52831298a5_o.jpg

 

Niște chipsuri și bere, la Terasa Bunicilor în sat, au rămas gustarea perfectă până când urma să prânzim pe bune. Dar BBBiștii sunt deja pregătiți și antrenați, doar am mai mâncat și altă dată în condiții de restriște, cum ar fi la oficiul poștal.
28238626344_287ee0e46d_o.jpg

 

Apoi ață pe șosea, pe fals plat în coborâre, până la hanul Dracula din Daneș, unde toată lumea e de acord că au cea mai bună ciorbă țărănească de purcel!
28824734776_e0407f8f85_o.jpg

 

Ne-a stropit ușor o ploicică la intrare în oraș. Relaxare, nene! Care a continuat seara în curtea pensiunii și la terasă, cu Sergiu.28262042673_398b1cb969_o.jpg

 

Probabil experiența ne va învăța să păstrăm pe viitor ziua 4, aflată la mijlocul turei, drept mijloc de relaxare și odihnă activă. Altfel desenatorul de trasee va primi un bilet CFR nerambursabil spre casă, numai dus! Adică de fapt întors! Cu dedicație de la băjeții storși de energie.

Traseul: https://ridewithgps.com/trips/10250625

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu vad toate pozele

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe mobil eu le vad pe toate si in Tapatalk si in browser.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Acum le vad pe toate. Pe mobil și pe Tapatalk vedeam doar 2-3 indiferent de ce făceam(restart telefon, etc) . Acum pentru ca am întrat mai târziu vad ca merg.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4


Sighisoara-Laslea-Mălâncrav 56 Km
Traseul aici

 

Cică într-o frumoasă dimineață de vară, un tip stătea prin casă, fiind în concediu.
La un moment dat, aude soneria:
ȚÂÂR, ȚÂÂR!
Se duce,  deschide ușa, nu era nimeni. Când privește în jos, înlemnește!
Pe preș, era o moarte mică, de vreo 10 centimetrii așa, cu pelerină neagră, cu glugă, cu coasa pe umăr … tot ce trebuie. Ăsta se sperie și se roagă:
-Oh, nu! Te rog, sunt tânăr, sunt în putere, am rate la bancă, lucrări de predat! TE ROOOG, NU MĂ LUA!
Moartea mică trece impasibilă pe lângă el si-i spune plictisită:
– Stai liniștit. Am venit după hamster.

 

Eh, cam așa a debutat pentru mine cea de-a patra dimineață din tură.
M-am trezit, m-am întins in pat, m-am întors, am lenevit, m-am ridicat si AARRGHHHHH!
Nu puteam să stau în picioare!
Dacă țineam genunchii DOAR PUȚIN flexați, simțeam cum toate iataganele, săbiile și lăncile din sala armelor a cetății Sighișoarei erau înfipte în pulpișoarele mele și un nevăzut Menghele se juca cu ele răsucindu-le.
Ca să merg, era musai să arunc piciorul înainte și sa-l sprijin în pământ în extensie. Altminteri, dacă era în flexie, din cauza durerii m-as fi prăvălit cu toate cele puțin sub 0,1 tone ale mele.

 

Foarte sigur pe deciziile mele, m-am îmbrăcat cu niște pantaloni și un tricou de stradă și am coborât la masă hotărât ca astăzi să mă plimb la pas prin cetate, eventual să urc cu taxiul până sus în turnul cu ceas.
Distinșii mei prieteni erau ajunși în „crama de mese” cu doar câteva minute înainte.
Cu excepția lui Gheorghiță care era „viu”, ceilalți aveau o privire așa… de genul:
„Ia, că s-a mai trezit unul!

 

Până să apuc eu să-mi declin dorința de a ieși cu bicicleta, Traveller ne anunță că are pregătit un traseu ușor, de rezervă în caz de vreme neprielnică și că majoritatea fiind loviți în aripă, să-l parcurgem pe acesta.
Bineînțeles că eu așteptam să termine ce are de spus, ca sa-l pot refuza elegant:
– Deși mă dor foarte tare, io mi-aș cam băga picioarele-n el de traseu!
Pentru că îl respect si îi apreciez munca depusă cu buchisirea traseelor, i-am zis doar un:
„Je ne veux pas aller nicăieri „ și-am plecat sa-mi pun o cafea.

 

După ce am mâncat, am ieșit în curte să-mi termin cafeaua, că oricum nu mă grăbeam să plec prea curând.
Bunul de Gheorghiță s-a așezat lângă mine, așa… ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și cu vorbe dulci și ticluite, dar susținute de cunoștințele-i medicale și de experiența-i în ale efortului, mi-a întors universu’ cu cracii-n sus. Drept urmare, mi-am schimbat hainele și-am plecat la biciclit.

 

Tinta traseului era satul Mălâncrav despre care auzisem lucruri bune. De pornit, am pornit, doar că in directia opusă la o scurtă repriză de shoping.
Asa cum am spus in prima postare, „Vremea trece, viata tumultoasă comprima timpul, incarcă sistemul nervos, si ne trezim in preajma expeditiei noastre, cu atat mai dornici să ne punem in aplicare planul…”, astfel că Traveller nu a avut timp de amănunte precum starea pantofilor și după trei zile, gaura din talpă tindea să devină mai mare decât aceasta și să lovească cu ea in brațul pedalierului. Am luat in piept traficul agasant si miresmele de esapament si am poposit in zona comercială a Sighișoarei pentru inlocuirea echipamentului.

 

DSCN1070

IMG_3654

După o SCURTĂ pauză de cumpărătură bazată pe bărbătescul „ăștia par buni, deci îi cumpăr”  (recunosc, aici sunt misogin) , am făcut cale-ntoarsă luând în piept de data asta Naționalul spre Mediaș, ce începe cu traversarea unui deal.

 

DSCN1074

M-a cam chinuit cocoțarea dar la naiba, mi-a plăcut! Iar coborârea ce a urmat, mi-a plăcut și mai mult. Am „zburat” cu vreo 60 Km/h pe coborâre si am continuat cu un 27-30 vreo 7 km până când am făcut stânga spre Laslea.
Trăgeam mai tare ca sa scăpăm de traficul destul de intens de pe drumul Național. Odată intrați pe Județeanul 143A spre Laslea, cu toții ne-am amintit că azi avem tură de reveneală și am trecut la ritmul adecvat, asezonat cu discuții filosofice, adică bancuri. După doar un kilometru am ajuns la Biserica evanghelică fortificată din Laslea. Găsind poarta deschisă am intrat în curte.

 

DSCN1080

IMG_20160727_120102

IMG_20160727_120140

Am fost bine primiți de către un domn ce trebăluia pe acolo și ne-a oferit câteva informații despre așezământ, informații pe care le-a expus Traveller.
După scurta vizită am pornit spre Mălâncrav, dar doar pentru puțin, căci am întâlnit o terasă unde ne-am oprit de sete. Tot ostoindu-ne setea am admirat localnicii, mari admiratori ai fenomenului biciclistic. Multe biciclete folosite in scop utilitar, care păreau ca nu sunt chiar de supermarket.

 

IMG_20160727_121432

DSCN1086

Eh, cine știe? Poate Laslea o fi înfrățit cu Copenhaga.

 

Am pornit apoi spre Mălâncrav pe DC26 cale de vreo 12 km pe un drum aproape pustiu într-o urcare abia vizibilă.
Am trecut si pe lângă o plantație de „bere” (hamei) așezată strategic lângă o pistă de atletism(!).

 

Fotografie2120

Atmosfera liniștită ne dădea asigurări că nimic rău nu avea să se întâmple.
Totuși, bicicleta lui Leo avea să ne trezească din reverie, reușind să scadă în greutate cu un capac de tensionare de la axul pedalei. Lipsa lui se manifesta printr-o culisare a pedalei  de-a lungul axului, implicit o stabilitate iluzorie a piciorului. Ne-am întrunit iarăși într-un consiliu tehnic și am decretat în unanimitate: „Las’ că merge și-așa!”. Totuși gustul a fost amărui și nu de la hameiul pe lângă care trecusem. Erau pedale noi, (deloc noname) cumpărate înainte de tură și care mai renunțaseră și la câțiva pini cu două zile în urmă. Admitem că nu fuseseră udate corespunzător.
(Va urma)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

(Ziua 4, continuare)

 

Fotografie2129

 

În Mălâncrav am ajuns binedispuși și chiar de la intrare am ochit un posibil loc unde să ne oprim întru hidratare după ce vizităm ținta noastră de astăzi.
Satul este așezat pitoresc intre dealuri, la limita estică a județului Sibiu și dintr-o scăpare a lui Traveller am aflat ca astăzi ar fi urmat cel mai greu traseu din tură. M-am bucurat că am parcurs tura pe șosea, dar văzând locurile, recunosc că deși poate mi-ar fi fost greu, mi-ar fi plăcut să admir satul de la înălțimea culmilor dimprejur.

 

DSCN1114

 

https://flic.kr/p/SArCNh

 

Fotografie2140

 

IMG_20160727_133756

 

IMG_20160727_135917

 

Am pedalat alene prin sat, aparent fără țintă, lăsându-ne încântați de aspectul îngrijit al caselor și de oamenii care ne ieșeau în cale. Era o atmosferă tare plăcută si faptul că nu am nimerit biserica de la bun început, chiar a fost de bun augur. Când am observat că se termină asfaltul (satul cam este capăt de linie) am făcut cale întoarsă în căutarea bisericii. Observasem noi o intersecție pe unde ar fi trebuit sa mergem.
La un moment dat am ajuns undeva sub nivelul bisericii și aveam de ales între a urca o scară șerpuită cu bicicletele in cârcă sau să ocolim pe un drum de pământ în pantă. Am ales varianta a doua si nu mică mi-a fost mirarea că am reușit să-l parcurg în șa (având în vedere cum a debutat ziua…).

 

Fotografie2133

 

Fotografie2135

 

IMG_3661

 

Drumul se strecura printre livezi și gospodării și în timp ce urcam am apucat să ascult cum cineva explica cuiva într-o limbă străină despre traiul în zonă. Auditoriul era plăcut surprins și când am trecut și noi prin zonă am auzit o exclamație ce părea că ne privește și care venea să completeze bucuria că au descoperit zona. Sincer, avea de ce să se bucure.

Drumul ne-a lăsat in spatele bisericii și a conacului Apafi.
In planul inițial al turei, Traveller luase în calcul sa ne cazam două zile aici, dar prețul camerelor si distanta mare de traseele de interes au făcut să renunțăm.

 

IMG_20160727_141247

 

Povestea Conacului Apafi începe acum câteva secole, cand princepele Mihaly Apafi, guvernator in Transilvania, construieste la Malancrav, impreuna cu sotia sa, Clara, un conac, ca resedinta de familie. Istoria insa arunca anatema asupra nobililor din Transilvania si de atunci incepe si declinul resedintei Apafi. Dupa ce ajunge pe mainile unui taran sarac, conacul este vandut in 1920 bisericii si comunitatii luterane din sat. Din anul 1947, conacul a fost confiscat abuziv de comunisti si folosit drept camin cultural pana in decembrie 1989.
In 1993, la prima sa vizita in Romania, printul Charles ajunge si la Malancrav unde afla povestea conacului. In 2002, Fundatia Mihai Eminescu ajuta comunitatea luterana sa revendice constructia – pe atunci, o ruina – si o cumpara cu 5000 de lire.
Lucrarile de renovare incep in vara anului 2004 sub conducerea arhitectului Jan Hülsemann si a mesterilor Fritz Klutsch si Ernst Linzing.
Interiorul a fost refacut de la zero. Pentru exterior s-a lucrat doi ani de zile, folosidu-se caramida lucrata dupa aceleasi metode folosite de unguri in secolul al XVII-lea.
In gradina a fost descoperita vechea fantana pastrata aproape intacta.
In bucatarie, alaturi de tehnica de ultima generatie, regasim si vechi lazi de zestre din Transilvania. Masa a fost amenajata ca pentru o familie numeroasa si domina intreg spatiul. Mileurile de pe scaune au fost lucrate manual din lana. 
 Pardoseala a fost facuta din caramida aparenta, lucrata manual la atelierele din satul Malancrav. Usile si tocurile geamurilor, precum si corpurile de biblioteca au fost realizate de o firma de mobilier.
Sursa, aici.

 

IMG_20160727_141355

 

IMG_20160727_141506

 

După o scurtă plimbare prin grădina conacului (nu părea să fie cineva prin zonă) am mutat zona de interes alături, la Biserica evanghelică fortificată.

 

Fotografie2152

 

In biserică ne-a întâmpinat o doamnă în vârstă, ce deborda de bun simț, blândețe și dorința de a ne pune la curent cu informații despre biserică și despre zonă în general. Admirabilă femeie!
Despre Frau Hilde Kraft, dar și despre Mălâncrav, puteți găsi câteva cuvinte aici.

 

IMG_20160727_142347

 

Actuala biserică evanghelică este pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi. Sanctuarul în stil gotic internațional a fost reconstruit în anul 1400. Forma actuală a edificiului religios se datorează unor intervenții în structura sa, care a avut loc la începutul secolului al XX-lea.
Adevărata „comoară” a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală, cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea.  Există 53 de scene picturale care sunt aranjate în cinci registre, ele făcând o adevărată chintesență a creației relevate de Vechiul și Noul Testament.  Fresce similare se mai întâlnesc și în bisericile din Homorod, Mugeni, Drăușeni, iar multe asemănări stilistice se regăsesc și în picturile din Slovacia.
Scenele pictate în corul bisericii din Mălâncrav sunt caracterizate printr-o mare detașare de constrângerile picturii bisericești și ele sunt un rafinat exemplu al stilului gotic care s-a răspândit prin Boemia și Slovacia până în Transilvania pornind din Italia și Franța. Prin descoperirea făcută de cercetătorul Victor Roth pe peretele estic al corului, a unui graffiti, se poate data drept termen ante quem al realizării picturii anul 1405.

 

IMG_20160727_142733

 

Fotografie2160

 

Fotografie2158

 

Sursa, Wikipedia

După scurta vizită am pornit înapoi, bucuroși că efortul ne-a fost răsplătit înzecit.
Am plecat, dar nu înainte de a ne pune la curent cu „bursa locală” a serviciilor.

 

IMG_20160727_152939

 

IMG_20160727_133740

 

Terasa pe care am localizat-o la venire, era strategic amplasată, astfel încât să o regăsești la plecare și dacă ți-a plăcut zona, să mai petreci câteva clipe aici. Lucru pe care l-am și făcut în jurul a câte unei beri, binevenite. Motiv suplimentar pentru popas aveam.
Cu o seară în urmă, Gheorghiță a achitat toată consumația de la cină cu cardul lui, urmând să-i returnăm banii. Eh, socoteala asta i-a făcut pe Lagrange, Cauchy, Moisil si alți matematicieni să se răsucească mai ceva ca ventilatoarele. A-mic mai avea nițel și zicea că nu e cu noi.

 

DSCN1159

 

In mod clar, detașarea vacanței se instalase, astfel ca mentalul nostru era setat pe bună dispoziție.
La întoarcere am mers de asemenea încet, cu gândul că poate printr-o minune zărim capacul de la pedala lui Leo, dar nu a avut noroc. Are noroc în alte domenii.
Pentru că era cam devreme și până la cină mai era destul, am zis să tragem puțin frâna la foame și ne-am oprit în Daneș la un restaurant renumit și ne-am bucurat de câte o ciorbiță cu specific local, numai bună. Drumul până în Sighișoara l-am parcurs fără vreo remarcă, cu excepția unei ploicele ce nu putea fi ridicată mai sus de rang de stropeală, dar care ne-a răcorit exact cât trebuia.
Încă o dată, ziua s-a terminat minunat.

 

IMG_20160727_202711


Ah, nu s-a terminat. Seara am plecat în centru ca să luăm cina, și a dat o ploaie ce merita filmată.
Si colac peste pupăză, Macu si-a clătit pantofii de ciclism si i-a pus la uscat pe pervazul geamului. Deschis. Si a trebuit sa înfrunte un drum prin „diluviu”, ca sa aibe a doua zi cu se încălța.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

28 iulie, Ziua 5.

 

Ultima zi la Sighișoara a însemnat al doilea traseu ca lungime. Am plecat peste același deal de lângă groapa de gunoi, pe DN14. Mai nou, pentru rerutarea magistralei feroviare 300, dealul e străbătut de un tunel nou-nouț. Urcarea a fost deja fără istoric, nici n-am mai băgat-o în seamă.
28772930802_333317636c_o.jpg

 

Am continuat fără oprire până la intersecția unde am făcut stânga spre Valchid. Drumul e asfaltat și aproape pustiu, același verde cu arome care pun stavilă piciorului pe pedală, s-o apese mai încet, să poți savura în tihnă peisajul. Ca să meargă si mai bine, am dat drumul la un concert de orgă și orchestră al lui Haendel, în surdină, pe mobilul aflat în buzunarul tricoului de ciclism.
28812073862_49de896c54_o.jpg

 

În Valchid ne întâmpină un turn clopotniță al bisericii fortificate, aproape de dărâmare, dacă judecăm după crăpătura verticală pronunțată. Chestia e că dărâmarea ar putea face una cu pământul și cârciuma adiacentă, de unde am făcut aprovizionarea cu apă și am schimbat două vorbe cu rezidenții.

O alăturare tipică localităților săsești - biserica și școala. Biserica evanghelica este construită în stil gotic matur și nu are turn (e biserică-sală). Anul 1507, incizat în tencuiala peretelui de sud al corului , sub streașină, indică probabil momentul ridicării bolții corului.
28238625664_a2e0ea90af_o.jpg

 

Mai departe, drumul continuă spre sud, către Copșa Mare, unde știam că vizitatorii sunt răsplătiți cu o panoramă deosebită dacă urcă în turn.

Biserica, pe versantul dealului care mărginește satul la est și îl desparte de valea în care se află Roandola și Nou Săsesc. 
28824734236_ba6de01641_o.jpg

 

Ne-am cățărat pe drumeag și ne-am salutat cu gazda, omul cu cheia având practic biserica în propria bătătură.
28812071312_57d4e6dd64_o.jpg

 

Copșa Mare a fost o așezare însemnată pe vremea când sașii erau seniorii acestor pământuri. Comună liberă a vechiului Fundus Regius, Copșa Mare stăpânea cele mai întinse și renumite plantații viticole din Țara Vinului. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283. Firesc, faptul că această comunitate a cunoscut o ascensiune economică destul de rapidă i-a determinat pe locuitori să-și dorească o biserică la fel de frumoasă precum cea din învecinatul Biertan. Prima construcție religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave și turn-clopotniță vestic, ridicată la începutul secolului al XIV-lea. Iată acest turn, prin al cărui portal am intrat și noi.
28301809353_27d3013ddb_o.jpg

 

În secolul al XIV-lea, cu ocazia fortificării ansamblului, colateralele au fost demolate și arcadele zidite. Zidurile deasupra navei principale au fost supraînălțate și prevăzute cu guri de tragere. Turnul clopotniță capătă un drum de strajă și acoperiș piramidal. Corul a fost prevăzut cu o absidă și supraînălțat cu un nivel fortificat, astfel acoperișul corului îl depășește pe cel al navei cu 11 m. Nivelul ieșit în consolă, ce se sprijină pe arce așezate pe contraforturi, asigură apărarea dinspre dealul deasupra ansamblului.
28812068072_ec8e9e00d9_o.jpg

 

28885738356_f70fc40dc5_o.jpg

 

28918033225_71456dd384_o.jpg

 

În biserica din Copșa Mare se găsește astăzi un altar clasicist, datat 1854, cu 6 coloane corintice și un coronament baroc. Atât baldachinul amvonului, cât și cristelnița sunt realizate în stilul baroc. Orga este datată 1800.
28885737906_fda15c9d2c_o.jpg

 

Pasul următor a fost escaladarea scărilor, înspre turn.28812063602_33d16174e7_o.jpg

 

Satul, admirat de la înălțime.
28917396695_964286180d_o.jpg 

 

28301808283_f948846cb3_o.jpg

 

28885734436_fe45174d74_o.jpg

 

La poalele dealului s-a constatat că Leo, pe lângă diverse chestii care nu funcționau cum trebuie la bicicletă, mai avea și o pană. S-a reunit comitetul de rezolvare a penei, de revizie a frânelor, de strângere a pinilor-șuruburi. Una nouă n-au putut să-i dea, că i-ar fi dat. Ce să mai, o bicicletă care era cât pe-aci să le scoată păr alb ÎN cap, dacă l-ar mai fi avut! Părul, nu capul. Noroc că  băjeții nu prea mai au, deci au scăpat de-o grijă. ;)
28238625434_9d08d26d39_o.jpg

 

Între timp au sosit 2 biciclisți străini, un el și o ea pe biciclete Trek de cross, dar în ciuda reclamei ce-am făcut-o noi bisericii și panoramei din turn, n-au urcat și au făcut cale întoarsă. În final problemele tehnice au fost remediate și am purces la a ne cățăra pe deal scurt dar hotărât către Biertan. Drumul e asfaltat și se desprinde din șosea chiar la intrare în Copșa Mare.
28917392945_19759f2230_o.jpg

 

-va urma-

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca bine tin minte, in Valchid stateam pe marginea drumului molfaind niscaiva tortitzi, privind catre turnul crapat. Pe langa el privirea ajungea catre o alta cladire aflata mai in spate si care parea inclinata. Atunci am avut revelatia ca sasii astia erau mari constructori dar trebuie ca erau beti cand construiau.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu cred ca asta era. La Medias mai degraba, turnul bisericii Sf Margareta e inclinat cu peste 2 m fata de axa verticala. Ajungem si la el.

 

-ziua 5, continuare-

 

La Biertan ne-am stabilit un mic cartier general pe iarba din parcul central, alături de cei 2 turiști de mai devreme și ne-am învârtit la liber în jurul bisericii, pe drumul de strajă, de pe care satul se vede atât de frumos, toropit sub canicula amiezii.

 

33577440402_3088759ff1_o.jpg

 

Nu am vizitat biserica în interior, până la următoarea sesiune ghidată mai era o oră. Accesul în interiorul fortificației se face printr-o scară acoperită, lungă de 100 m, care pornește din piața centrală a satului, de lângă turnul paznicului.


28301807393_0bbdd1c73f_o.jpg

 

28632112630_42e4f35917_o.jpg 

28238625154_e767b1e189_o.jpg

 

28632112220_397c7ffc2a_o.jpg

 

28812050612_92e571a977_o.jpg

 

28301828903_9bf9b12f0b_o.jpg

 

1469728680844-3fe552d5b4f5ce94-3fd89ba1b

 

Biertanul face parte dintre primele așezări de sași din Ardeal, fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în Diploma Andreeană (Andreaneum) din 1224. Localitatea este apoi din nou menționată in 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate într-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel, fiecare din cele trei localități încerca să-și mărească renumele printr-o construcție sacră mai impunătoare și mai bogat ornamentată. Din această concurență au rezultat construcțiile monumentale, cea de la Biertan câștigând cel puțin în plan religios ceea ce avea să piardă administrativ în favoarea Mediașului.

 

În 1397 Biertanul este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Cetatea îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri și bastioane medievale. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică (Sf. Maria).  Biserica este de tip hală, ocupă partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1493 și 1522 în stil gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălțată în acest stil. Construcție  de mari dimensiuni, are trei hale de înălțimi egale. Intrarea se face prin trei porți: de vest, de nord și de sud. Meșterii din Viena și Nürnberg sunt părinții spirituali ai celor care au realizat între 1483 și 1513 altarul poliptic, cel mai mare din țară, cu cele 28 de panouri pictate.

 

De faimă internațională se bucură ușa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționează și astăzi.

 

28617112374_d8c2d2ba88_o.jpg

 

Nu putem să încheiem citarea celor mai importante obiective ale cetății fără să vorbim despre „carcera”: în bastionul estic (cel surprins in imaginea de mai jos) se află o cămăruță unde erau închise, timp de două săptămâni, cuplurile care se certau și intenționau să divorțeze. În camera de mici dimensiuni, având o masă mică și un singur pat, comunitatea sașilor le punea la dispoziție o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Se spune că, în acele circumstanțe, doar o singură pereche a rămas neclintită în hotărârea inițială de a divorța, toate celelalte cupluri ieșind de acolo împăcate, fără a se mai apela la justiție.
*sursa: Bogdan Balaban

 

29161622281_358583af5b_o.jpg

 

Am părăsit Biertanul către nord, pe DJ 141B, și ne-am dedat la o sesiune MTB adevărat pe secțiunea spre Dupuș, adică drumul comunal DC 22, care se desprinde din șosea imediat la stânga, după ieșirea din localitate. Inițial drum de căruță double-trail, devine repede o potecă aventuroasă de 2 km (1 km urcare și 1 km coborâre, ultima pe ceva șleauri șmecheroase). Poteca este inclusă în rețeaua fundației Adept, marcată cu cruce albastră. Ploaia de seara trecută nu o afectase prea mult. Un grup de profesori cu copiii după ei, pe MTB, făceau push-bike dinspre Dupuș în timp ce noi coboram, încercând să păstrăm numărul de căzături la cote acceptabile. 


28779957381_f2f963a859_o1.jpg

 

28301825963_a99b257ff2_o.jpg

 

28301827093_7402a03a41_o.jpg

 

28301824473_10acb22e2b_o.jpg

 

Iata deci primele săgeți indicatoare, cu direcții și distanțe cpre cele mai aproapiate sau importante localități. Ar fi fost bune și în ziua când stăteam la răscruci spre Iacobeni, scărpinându-ne filozofic în creștet.

 

28301822353_c1e1d930ae_o.jpg 

28301821653_690abe4db9_o.jpg

 

Biserica fortificată de mici dimensiuni din Dupuș.


28241129513_61e3a0940a_o.jpg

 

28301820833_7795c78ae3_o.jpg

 

Am coborât mai departe pe drumul în lucru și am traversat Târnava mare și CF300. Dreapta spre Alma, nu înainte de a lipi cauciucul cu gâlmă al amicului.


28632104490_894d5b9d37_o.jpg

 

28301819993_fddf9e2fc0_o.jpg

 

28301806613_eab681a8de_o.jpg

 

28301818243_21d86e25cb_o.jpg

 

În Dumbrăveni am făcut o primă escală în fața Catedralei Armenești Sf. Elisabeta, cel mai cunoscut obiectiv al orașului. A fost construita din banii dati de catre armenii stabiliti la sfirsitul secolului al XVII-lea in aceasta localitate.
Piatra de temelie  a bisericii a fost pusa la 22 iulie 1766. Constructia ei a durat aproape 17 ani, pina in 19 iulie 1783. Interiorul bisericii, cu cele nu mai puțin de 7 altare, a fost finalizat abia in 1791. Biserica e construita in stil baroc pur din piatra de granit si din caramida.


28301816943_413a113ccf_o.jpg

 

28733236300_2a6f30cc0a_o.jpg

 

29019179935_7dcae60324_o.jpg

 

În urma cutremurului din 1916 au fost produse multe avarii în interior și crăpături în zidărie. Reparațiile au fost finalizate abia în 1924. În 1927 o puternică furtună a dus la căderea turnului de vest și a smuls si cea mai mare parte din acoperișul bisericii.
*sursa: Bogdan Balaban

 

Se cerea un popas consistent, cu de-ale gurii, astfel încât, ghidați de a băbuță din piața Catedralei, ne-am îndreptat spre “bistroteca” Baum, o terasă bike-friendly care contrasta violent cu aspectul orașului amorțit.


28301816433_e9614b1644_o.jpg

 

Cu plinul făcut (altă ciorbă țărănească, altă rețetă) am continuat prin Hoghilag. Turnul clopotniță, ridicat în secolul al XV-lea, se vede din Dumbraveni. Biserica nu este vizitabilă.


28632743240_8c7a609da6_o.jpg

 

De aici, onorabilul desenator de trasee ar fi putut să tragă o linie banală înapoi pe DN14, spre Sighișoara... dar uite că n-a vrut, și drumul ne-a cățărat din nou pe un deal, printre podgorii, spre Prod, unde am avut ocazia să admirăm unica Biserică Evanghelică în stil eclectic. DC 24A este asfaltat foarte bine până în sat, apoi coborârea spre Seleuș se face pe macadam.


28812037992_a8ba33a5a7_o.jpg

 

28301812343_73f24ebe3e_o.jpg


Intrarea în Prod, pe tăblița de la a cărui intrare o mână măiastră și cunoscătoare de cele lumești i-a adăugat un IGY în coadă :P.


28918034985_d07fa94e3a_o.jpg

 

28301811023_32f1f97dc1_o.jpg

 

28779956241_4af9d45efe_o.jpg

 

Biserica din Prod, ridicată pe la sfârșitul secolului XV, a fost o construcție în stil gotic, fără turn și cu un cor fortificat. În anul 1902, biserica veche a fost demolată și, pe același loc, a fost ridicată în anul 1904 actuala biserică în stil eclectic. Aici se păstrează o biblie pe coperta căreia este scrisă următoarea mențiune (în limba germană): "Prin această comună au trecut armatele lui Mihai Viteazul – 1590."

Pe Sergiu l-am întâlnit pe coborârea cu macadam. Voia să dea o pedală împreună cu noi, și ne-a condus înapoi în Sighșoara prin cătunul Venchi, pe malul drept al Târnavei, pe un drum din dale de beton destul de erodate.

 

28571517990_49f5bd6187_o.jpg

 

28751031822_472ec48187_o.jpg

 

Cu el am băut bere și niște pizza la pensiune, în pivnița care ne stătea la dispoziție. Nu prea mai aveam chef să ieșim în oraș, fusese o zi plină, ne simțeam pe deplin mulțumiți, astfel încât dacă n-a venit Mahomed la munte... a venit Sergiu la noi :P. Ca să-i mulțumim pentru sfaturi și pentru frumoasa primire în Cetatea Sighișoarei. Și ca să mai discutăm verzi și uscate despre bicicleala dinlăuntrul și din afara forumului.

 

Am pregătit și paralele aferente cazării, preț total 1755 lei, inclusiv cei 60 de persoană pt mic dejun. Eram gata să ne transbordăm la Bazna, ultima haltă a periplului nostru transilvănean.

 

Traseul de azi: https://ridewithgps.com/trips/10252211

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tare fain! Așa mai pune omul obiective pe hărți și liste...

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Excelentă tură, locurile sunt minunate și în perioada 2013-2015 s-au amenajat destule trasee pentru cicliști. Aș avea o observație privind biblia de la biserica din Prod: nu cred că poate fi vorba de 1590, ci de 1599, anul în care armatele lui Mihai au cucerit Ardealul :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din punct de vedere (crono)logic, ceea ce spui tu este plauzibil. Imi pare rau ca nu am intrat in biserica, dar nu e timpul pierdut pentru o intoarcere si o verificare la fata locului. Multumesc!

 

PS: De altfel, MIhai Viteazul a devenit domn al Munteniei de abia in 1593, astfel incat anul prezenta sa in 1590 in fruntea unor armate, pe teritoriul Transilvaniei, devine absolut improbabila, ca sa nu zic imposibila).

Share this post


Link to post
Share on other sites

29 iulie, ziua 6, a fost prima prima zi la Bazna.

 

O zi aproape "fără istoric", cum ar zice comentatorii de fotbal, dar cu micile ei satisfacții. In timp ce mergeam cu masina către noua noastră destinație, pensiunea Baasen, am constatat că drumul DN 14A de pe dealul dintre Mediaș și Bazna, deși prevăzut cu un asfalt excepțional, are și un trafic pe măsură. Aveam deci o temă de gândire, despre cum ar putea fi el evitat. La pensiune am ajuns pe la 10 și am primit cele 3 camere. Proprietarului pensiunii, domnu Cornel, nu-i e străin fenomenul biciclistic (implicat fiind în anii trecuți în organizarea Maratonului Medieval, acum defunct). Există și o invitație din partea acestei pensiuni pe forumul ciclism.ro, ei fiind coautori la traseele propuse, pe unde își plimbă turiștii :)
http://www.ciclism.ro/forums/topic/17412-turul-ciclist-al-bisericilor-săseşti-din-bazna-boian-şi-velţ

 

Pensiunea se află la numărul 237 și e foarte cochetă.

28633902540_c7f93fef88_o.jpg

 

28887641906_171fc4944e_o.jpg

 

28633903720_447c19b8a8_o.jpg

 

28887640446_26083200cf_o.jpg

 

Primul semn că ne aflăm în cea mai puțin reușită zi a turei ni l-a dat MaC, care n-a mai putut veni, din lipsa de forma fizica. Nu l-am înduplecat, așa că pe la 11 ne-am suit în șa și am plecat. Am decis să ocolim șoseaua aglomerată pe un traseu pe care-l studiasem pe hartă, prin Păucea. Drumul e macadam, trafic zero, ascensiune inferioară față de național. Aveam să constatăm că am găsit traseul perfect. Întâi o întoarcere via DJ 142B spre Blăjel, dreapta pe național iar după 50 de metri stânga, spre nord -est, pe un drum de legătură cu DC 17. La ieșire din Blăjel e un cătun de 6 containere noi, cu alimentare solară, pentru minoritari. Se numește Blăjelul de Sus. Pe fundal se observă turla bisericii luterane din Blăjel.
28633901510_9602af382b_o.jpg

 

Drumul continuă pe lângă niște doline specifice regiunilor cu exploatări de gaz metan. Zona a fost inclusă într-o arie protejată de interes local, descrisă de wikipedia sub numele Movilele de la Paucea.
28813488772_b5aae08403_o.jpg

 

Apoi, la o intersecție, nu se continuă înainte spre Romanești, ci se cotește brusc la dreapta spre sud, coborând în Păucea, pe asfalt.
28887637826_3b15558c31_o.jpg

 

Biserica Luterană din acest sat e abandonată.

28633900470_8611a25bf1_o.jpg

 

Din Păucea am continuat să coborâm pe un asfalt bombardat și, în Valea Lungă, am virat dreapta spre Mediaș. Am descoperit la o terasă că merge și un cidru când ți-e sete, nu doar o bere.

28887018856_38d895edbc_o.jpg

 

Nu putem susține că am vizitat cu aplicație centrul Mediașului. El e fără îndoială atrăgător și prietenos cu turiștii, dar noi ne-am mulțumit doar cu o plimbare la braț cu bicicletele.
28887013056_9f6c67cc86_o.jpg

 

28918614675_1b2182f5b7_o.jpg

 

28633898010_3e2e52a4ec_o.jpg

 

28633896910_7ccc906b9b_o.jpg

28918607865_4a85728ae6_o.jpg

28887024476_f820c40283_o.jpg

28918624715_be0c753347_o.jpg

 

Biserica Sf. Margareta este biserica evanghelică din Mediaș. Edificiul este cunoscut, printre altele, pentru turnul său înclinat. Este una dintre cele mai importante biserici din Transilvania construite în stil gotic târziu. Biserica se află sub patronajul Sf. Margareta a Ungariei, canonizată în 1276.

Biserica fortificată este construită din anul 1488 si a fost înconjurată de un zid de apărare cu turnuri. Turnul clopotniță, datorita structurii solului,s-a inclinat de-a lungul timpului. A fost construit în anul 1460 si supraînălțat cu 3 nivele în anul 1550. În anul 1551 a atins înălțimea de 68.5 m. și astfel a mai primit patru turnulețe, reliefând dreptul orașului de a avea judecător investit cu puterea de a condamna la moarte (ius gladii). În anul 1783 acoperișul este refăcut si cele patru turnuri se repară. Turnul reprezenta un punct ideal de observație al împrejurimilor. În vremuri nesigure cum erau pe atunci, trâmbițasul orașului avea importanta misiune de a da alarma în caz de nevoie. Greșelile acestuia erau foarte aspru sancționate. Din acele vremuri provine numele de Turn al Trompeților. În turn a fost reținut Vlad Țepeș în anul 1476, după conflictul cu regele Matias Corvin.

Să nu uităm să-l menționăm aici și pe arhitectul Hermann Fabini, sas transilvănean, arhitect responsabil pentru renovarea atât a bisericii Sf Margareta, dar și (sau mai ales) a celei de la Biertan.

-va urma-

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

-ziua 6, continuare-

 

Cu greu (o fi fost zapuseala, o fi fost lenea?!) am apucat-o pe drumul de Agnita. Ținta inițială era  Moșna, cu întoarcere prin Richiș și Ațel. Am renunțat la varianta asta pentru că plecasem relativ târziu din Bazna și eram la curent cu o amenințare de ploaie și furtună de după amiază. Am zis să facem doar o scurtă escapadă până la Nemșa, cu întoarcere pe unde am venit și prânz în centru la Mediaș. Din păcate, pe lângă că am rătăcit ieșirea, odată reveniți pe drumul corect, am constatat că era oribil, în lucru, plin de denivelări și praf. Am pedalat din virtutea inerției. La bifurcație am ales stânga spre Nemșa. Aceeași calitate îndoielnică a asfaltului preazguduitor, plus un fals plat în urcare. Acum dacă stau să mă gândesc, cred că nu era atât denivelat, cât avea un exces de criblură aruncată peste el.
28633896220_62de003dc6_o.jpg

 

28887630776_6cc3bfc783_o.jpg

 

Despre Nemșa n-ar fi prea multe de spus, decât că a fost timp de 10 ani, locul unde a profesat ca pastor luteran Stephan Ludwig Roth.
28633895160_cf5e977f83_o.jpg

 

28842810191_018f33d0b6_o.jpg

 

28300805194_31b6cc0490_o.jpg

 

Moșna și Alma Vii au rămas a fi vizitate altă dată...

În Nemșa, dupa urcarea domoala printre dealuri, am pozat biserica și am mâncat niște plăcintă proaspătă cu mere, de la pensiunea Liana (care are patiserie proprie, foarte bună). Biserica a fost construită la începutul anilor 1400. Clopotnița a fost construită în 1869, an în care se demolează zidul de apărare, în locul căruia se construiește un zid mai simplu și mai scund. Până în anul 1739 a fost biserică tip hală, dar pentru faptul că nava amenința cu dărâmarea, a fost demolată și reconstruită în forma pe care o vedem azi.
28887020486_8e6c71775e_o.jpg

 

28887643476_c9ab0722e3_o.jpg

 

28300802044_4a8980e669_o.jpg

 

Leo, meditând adânc și cu pesimism la ploaia care ne amenința :)). După o cola și-o plăcintă a revenit la sentimente mai nobile.28300804464_b7491cb648_o.jpg

 

Întoarcere pe același drum, care ne-a epuizat, încât am mers fără pauze și fix în piața mare ne-am oprit, la o porție de spaghete. A început ploaia, mocănește, am mai lungit-o cu o bere, un espresso.
28300800154_e4dff29f60_o.jpg

 

28300798714_1dcb3ec8ec_o.jpg

 

Ne-am încumetat să pornim la drum, echipați corespunzător.
28633894180_92e067b478_o.jpg

 

Ploaia, marunta si deasa, s-a oprit la Păucea și am urcat pe răcoare. Urcarea asta chiar a fost plăcută. De fapt, citesc și eu ce scriu și nu prea-mi vine a crede. Niciodată n-am mai avut o zi de tură în care partea cu ploaie să fie cea mai reconfortantă...
28813471632_979d04276c_o.jpg

 

28238634934_6d5ef0dd4b_o.jpg

 

Acasă la Bassen Pension am mâncat o cină bună, în aripa casei destinată acestei activitati. Era un așa zis bulz al biciclistului, o tavă în care mămăliga, ouăle, brânza și slănina coexistau armonios dar în devălmășie! 
28733249740_5f1ecc1c27_o.jpg

 

Pe perete era desenată artistic harta zonei.

28633892940_92e962d954_o.jpg

 

Iar în interior era agățată o hartă în detaliu cu zonele populate de sași. Vorbisem pe drum că nu mai vrem în ultima zi drumul ăla neplăcut spre Moșna. Nu știu cum se înșurubase în capetele noastre aversiunea asta față de el, că dovedisem noi și drumuri mai rele. Cert e că trebuia redesenată harta, ca să încheiem en-fanfare! Știind asta, Bodocu m-a scos la tablă, ca să fiu pregătit, să n-avem vorbe după aia că am ratat traseul. Dacă-l ratam, binemeritatul bilet de tren mă aștepta. :D
28571529590_bd3546d448_o.jpg

 

Am gătat cina și am stat în curte să regândim traseul de sâmbătă, pe laptopul lui Gheo. 
28633200320_60d88004ce_o.jpg

 

Este discutabil în ce măsură meritul traseului îmi aparține mie, chibiților de pe margine sau păhărelului de coniac vechi Miorița. Cert e că a ieșit bunicel. Doar că Miorița, deși crește spectaculozitatea și ascensiunea traseului, scade precizia de trasare, ceea ce l-a obligat pe Gheo să îl trimită celorlalți de vreo 3 ori, ca să fie încărcat în gadjete.

Apoi, obosiți după ploaie, drum și amestecul de pe masă, ne-am dus  la culcare devreme, ca să fim pregătiți de o încheiere ca la carte în ziua 7.

Traseul: https://ridewithgps.com/trips/10252331

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

30 iulie. Ziua a 7-a a fost, așa cum ne-am dorit, obisnuita încheiere a turelor BBB, adică la înălțime. Care va să zică, facem o incursiune în jud Mureș, peste deal spre nord, spre valea Târnavei Mici. Cum ieșim din pensiunea ne întâmpină imaginea bisericii evanghelice din Bazna. 
29131934132_9e2ca4c315_o.jpg

 

Iat-o și în prin plan, de la poalele scărilor. Biserica a fost ridicată probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în mod sigur înainte de 1504. Este o biserică-sală, cu cor închis dreptunghiular. Turnul-clopotniță conține și poarta de intrare a fortificației. Ceasul din turn funcționeaza și azi. Prin dimensiuni, întregul ansamblu este mai degrabă o cetate țărănească decât o simblă biserică fortificată.
28633822560_8757f584f3_o.jpg

 

Ne-am continuat drumul fără a vizita pe dinuntru biserica. Întâi neconvenționala "centură" Mediaș, prin Blăjel și Păucea, de astă dată în echipă completă și pe vreme excelentă. Din Valea Lungă am luat stânga spre Dârlos. Comuna este situată la 4 km de Mediaș, pe malul drept al Târnavei Mari. Prima mențiune documentară datează din 1317; a aparținut în Evul Mediu de comitatul Cetatea de Baltă. În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost ridicată biserica-sală, un frumos exemplar de arhitectură gotică târzie, cu o singură navă și cu un cor cu două travee sprijinite de contraforți, lipsită de turn. Nici fortificația nu mai există în jurul bisericii. Capitelurile coloanelor care încadrează  portalul vestic de intrare, portal gotic cu 3 retrageri succesive, au motive ornamentale din frunze de stejar și viță de vie, nu cred că am mai văzut altele asemenea.
28813968842_eb4a7836a8_o.jpg

 

28813967982_f316b561c1_o.jpg

 

28813967312_834594d94e_o.jpg

 

Alături se află biserica ortodoxă, cu arhitectură deosebită, amintind de catedrala din Mediaș.
28813966202_ba1417effc_o.jpg

 

Începem sa urcăm ușurel către Curciu. E un sat oarecum izolat, care nu prea apare în recomandările turistice, neavând notorietatea celorlalte așezări săsești. Poate tocmai de aceea, am zice noi, merită să treceți pe aici. Drumul e bine asfaltat și foarte slab circulat. Facem pauză de-un cidru la magazinul mixt.
28842691281_25fd914baa_o.jpg

 

Biserica evanghelică fortificată e situată pe versantul unui deal în nord-vestul satului. 
28813965662_1e56576148_o.jpg

 

Biserica Sfantului Ioan din Curciu este o biserica-hala si a fost construita in prima jumatate a secolului al XIV-lea, in stil gotic, dar de-a lungul timpului a suferit mai multe modificari. Se pare ca lacasul de astazi, mult schimbat față de cel vechi, a fost construit in doua faze: prima a avut loc intre 1425-1430, perioadă în care a fost mai intai inălțat corul, ca la toate bisericile de altminteri, iar cea de a doua fază la mijlocul secolului al XV-lea. Incinta bisericii fortificate de la Curciu are o forma ovala si este construita din piatra de râu. In ea se poate intra prin doua portaluri. Cel de sud are ambrazura in doua trepte, cu coloane simple, fara baze si fara capiteluri. Cel principal este situat pe fatada vestica a turnului clopotnita si are o ambrazura in cinci trepte, cu niste colonete care dateaza de la inceputul secolului al XV-lea, si cu frize reprezentand motive vegetale, figuri omenesti si animale: capete de maimute, o camila (de unde or fi știut meșterii cioplitori de animalele astea!?), un cap de porc, unul de caine si multe altele.

*sursa: http://www.biserici-fortificate.com/locations/curciu___kritsch/49

 

Noi trecem pe la poalele dealului, printre biserica ortodoxa si capela ei (in stanga imaginii) și ne pregătim de  o mai lungă și catarare, pana după ieșirea din sat, la limita de județ.
28813964752_91126e74c1_o.jpg

 

28813961342_4705d2fe2d_o.jpg

 

28813962092_a84080a9c9_o.jpg

 

28813963722_1cbde8e4ef_o.jpg

 

Prima jumătate pe asfalt, apoi pe forestier prin pădure. În apex, după un parcurs fain prin liniștea pădurii, băieții buni primesc băuturi răcoritoare. :D
1469947497343-3fbd8725fc12eec8-3fe6bdfc0

 

Interesant că în acest punct trecerea din Sibiu în Mureș se face cu o mică porțiune de "no man's land" intre ele ;).
28813945142_10642ce0ca_o.jpg

 

Coborârea spre Băgaciu e pe măsură. Eu și Leo rămânem la urmă, fiind mai bolovani la capitolul ăsta. Uneori există și avantaje nebănuite în a merge la coadă și mai încet - astfel, o căprioară cu puiul ei traversează drumul chiar înaintea noastră, la vreo 50 de metri. Panorama asupra satului e formidabila, e a nu știu câta oară când ne admirăm țintele de la înălțime, ținte care, pentru a le atinge, am muncit bine de tot pe cățărare.
28633195130_b17df1f357_o.jpg

 

28986736756_dd3479a083_o.jpg

 

Biserica din satul Băgaciu, pe numele lui german Bogeschdorf, a fost construita cu piatra adusă cu carul din muntii Cibinului. O primă construcție a fost atestată intr-un document din 1389, dar cea actuală, o biserică-sală in stilul goticului matur, cea pentru care a fost cărată piatra de la o asemenea distanță, a fost construita câteva decenii mai tarziu, la inceputul secolului al XV-lea, inainte de anul 1421. Biserica păstrează un valoros altar  cu sculpturi de la 1518, strane executate de același meșter Johannes Reychmuth din Sighișoara la 1533 cu intarsii din secolul al XVI-lea, precum și fragmente de picturi murale (secolul al XV-lea - XVI-lea). În strană există în acest sens o inscripție a lui Reichmut, situată în partea sudică a corului: "Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."
28843258521_5522f36534_o.jpg

 

Clopotnița are o datare mai târzie ca biserica, ea fiind construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță de vie, caracteristică întâlnită și la portalurile bisericilor din Ațel, Dârlos și Curciu. Iată deci explicația observației pe care o avusesem la vederea lor pe portalul de la Dârlos. Strugurii și vița de vie sunt simboluri care autentifică faptul că regiunea dintre Târnave a fost (și continuă să fie)  regiune viticolă binecunoscută.  Turnul clopotniței este unul uriaș, el având șapte niveluri, fapt ce denotă că inițial el juca un rol exclusiv defensiv. Acesta a fost renovat de către Hermann Fabini în anul 1973. La nivelul al patrulea și al cincilea există metereze, al șaselea găzduiește clopotele iar ultimul este acoperit cu lemn și conține orologiul. Fortificația ovală din jurul bisericii avea ziduri de apărare înalte de 8 metri, cu drumuri de strajă din lemn, astăzi dispărute, și a fost dublată în nord și în est de o curtină suplimentară (rezultând desigur   un zwinger). Clădirea școlii datând de pe la 1800, se află înglobată în zidul fortificației.
1469947497343-3fbd8725fc12eec8-3fc50482a

 

29021266400_2cf6fc8bb0_o.jpg

 

Vizavi de biserică am intrat în curtea unui magazin să reumplem bidoanele cu apă. Eu l-am umplut cu Radler, nu de alta dar îmi dădea mai multă incredere, că urma o succesiune de 3 dealuri țapene până la Hanul Vânătorilor de pe DN 14A, unde plănuiam să prânzim. Un episod cu tenta de Neaderthal s-a petrecut aici - l-am intalnit pe “omul din Băgaciu”, un bețivan cu toporul iintr-o mana și brișca in cealalta, care a trecut pe lângă noi, salutându-ne ceremonios,  cât timp ne luam apă!. Am preferat să nu-i aținem calea!

 

Primul deal de mare angajament l-am urcat spre Deleni, pe asfalt. Băgaciu și biserica sa, văzute de pe dealul chel, pe care ne-am cățărat în plin soare. Deși pedala îmi tot dădea ghes s-o calc pe urcare, imaginea era prea frumoasă ca să nu fie reținută.

28843256441_1203d67d96_o.jpg

 

Prin Deleni am trecut repede, purtați fiind pe val de coborârea pe un asfalt foarte bun. Am părăsit satul pe o uliță abruptă și pietroasă, urcând pe o nouă culme de deal, de unde vedeam până hăt departe spre Târnăveni.

28399226454_7fda076409_o.jpg


28402204683_555194ae24_o.jpg

 

În fine, ultima urcare a fost tot pe un drumeag cu mulți bolovani culminând cu o rampă foarte abrupta pe ultimii 100 de metri, la ieșire în DN14, în apropierea Hanului Vânătorilor. Ne-a cam urcat pulsul rampa asta, care era doar un pic asfaltată, în rest pierdeam aderența într-o veselie din cauza pietrelor cu muchii rotunjite.

28843249721_ecc650e2e2_o.jpg

 

28617085894_b996f03f8c_o.jpg

 

De acolo, de pe drumul ăla șerpuit, veneam noi. Nu cred că a regretat nimeni naționalul îngust și plin de camioane. 
28617098884_8020fceb22_o.jpg

 

La han ne-am relaxat la umbră și răcoare. Tradiționala ciorbă țărănească și o tartă cu căpșuni, plus bere și cidru. Imediat din fața hanului se desprinde un drum de exploatare a gazelor naturale, asfaltat, care purcede spre est, în direcția satului Romanești. Din nou o mică urcare pe coama dealului și o coborare superbă pe drumul prin cucuruz către satul uitat de vreme, unde și mașina cu pâine ajunge greu. Aici am stat de vorba cu Sfânta Vineri, adică o mamaie de 85 de ani, despre una - alta. Noi am căscat gura la dânsa și am lăsat-o sa-și spună oful. Parca eram în basme. Despre casă, despre copii, despre drumul greu (parțial inclus în traseul maratonului medieval, odată)...
28919028805_ff8976d40e_o.jpg

 

28824739286_fc72755d55_o.jpg

 

28914344102_191560cfc5_o.jpg

 

28571524340_709ebb8ee2_o.jpg

 

28943488841_0f842acc79_o.jpg

 

Am coborât relaxați printre dolinele de la Blăjel și ne-am îndreptat spre Velț, unde se afla biserica Evanghelică parțial prăbușită. Biserica sală a fost construită în jurul anului 1400, aparținând din punct de vedere stilistic de goticul târziu. Altarul baroc a fost distrus cu ocazia prăbușirii peretelui de est al corului, în 2002.
28241134103_8596d67051_o.jpg

 

28779955791_f7af9a39bb_o.jpg


O fortificatie ovală înconjoară biserica. Nemaiexistând o comunitate evanghelică în localitate, corul prăbușit nu a fost reconstruit...

 

De aici ne-am întors la Bassen Pension, unde am luat cina de la revedere. Plata totală 1430 lei cu tot cu cina de 30/seară.
28241128973_fa14e1234a_o.jpg

 

Traseu: https://ridewithgps.com/trips/10252435

 

Și uite asa s-a încheiat HTBB, o tură cu mult și frumos off-road, prin locuri încărcate de istorie, peste dealuri aflate în bătaia soarelui și văi adăpostind sate pitite de ochii civilizației, prin păduri  umbroase cu poteci single trail fabuloase, pe drumuri de asfalt sau pământ uitate de lume, pe la pensiuni cu oameni primitori, pe la cârciumi sau magazine mixte din sate. A fost o saptamana extraordinară, în care bicicletele ne-au adus mai aproape (de taramul basmelor, dar si unii de altii) și am mai tăiat de pe interminabila lista cu obiective câteva frumuseți ale României…

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now