diorgulescu

Prin Elveția și Italia (2016)

Recommended Posts

iMQhgbndo7aRbe54_ty8zaHForPOrmPHRWXCUbsV

 

 

INTRODUCERE

 

După tura din 2015, în care am străbătut Austria și Slovenia în doi, a venit momentul pentru o tură în formulă extinsă.
Ce-i drept, planul acestei noi aventuri este destul de aventuros și măreț, lăsând la o parte faptul că este cea mai lungă tură cicloturistică pe care o vom fi făcut vreodată.

Ideea traversării Alpilor prin pasul Stelvio îi aparține lui Marius și este un gând nițel mai vechi. Efortul va fi pe măsură (mai ales în ziua în care vom urca 3 pasuri: Fuorn, Umbrail și Stelvio), însă tragem speranțe că atât locurile cât și oamenii întâlniți în drum vor fi meritat.

 

În egală măsură, Elveția este o țară ceva mai greu accesibilă din punct de vedere logistic, astfel că este o ocazie bună să o vedem.

Toate acestea ni le repetam aproape obsesiv pe măsură ce mă convingeam că motanul nostru nu va fi lăsat de izbeliște atât de mult timp (cam trei săptămâni). În cele din urmă, totul a decurs minunat. Eu cu Nico am ales transportul cu trenul din București către Geneva (cu tot cu biciclete), iar la întoarere am venit cu un tren din Verona către Viena, de unde am luat trenul CFR înapoi spre București.

 

Vremea a fost capricios de frumoasă. Urcările și traversările montane au fost „la înălțime”, atât la propriu cât și la figurat. Am avut felurite experiențe iar percepția asupra lumii occidentale s-a mai schimbat (cel puțin în cazul meu).

 

La final, toată lumea a ajuns sănătoasă acasă.

Am pedalat împreună vreme de aproape 1000 de kilometri și am urcat, cumulat, peste 11000 de metri în altitudine.

Marius și Alina au continuat tura până în Florența, în vreme ce noi ne-am oprit la Verona.

 

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

 

Foarte, foarte tare.

Felicitari si asteptam continuarea povestii.

 

Mai ales ca si pentru mine Stelvio si Umbrail sunt locuri dragi, unde am ajuns dupa multi ani de visare si asteptare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gibonu

Mulțumim frumos. Povestea va veni „pe episoade”, pe măsură ce apuc să transcriu din caiet :)

 

         1-2 iunie: Cu trenul, din București către Geneva

 

DSC_0001-1040x691.jpg

 

Marius și Alina au ales calea aerului, cu WizzAir. Planul este să ne vedem direct în campingul de lângă Geneva, în dimineața zilei de 3 iunie.

 

Cu foarte mari emoții (normale înaintea oricărei plecări într-un voiaj de acest tip), ne-am pregătit bagajul. Bicicletele vor fi împachetate în niște genți speciale pentru transportul bicicletelor (de la Vaude, cumpărate în prealabil de pe Amazon – am aflat despre ele de pe forumul ciclism.ro), iar coburii și gențile de ghidon vor intra în niște sacoșe din rafie. Nu orice rafie…sunt unele „chic”, roșii, pe care scrie „LONDON”.

 

Dimineața zilei de 1 iunie ne surprinde, după cum am spus mai devreme, cu nițele emoții combinate cu entuziasm. În vreme ce verificam ultimele detalii, Tobis (motanul) făcea tot posibilul să fie extrem de simpatic. Asta nu ne ușurează plecarea.

 

Trenul urmează să plece la ora 14:00 din Gara de Nod a Bucureștiului. Pe la ora 12:00 ne mobilizăm și coborâm cu bicicletele și toate bagajele în spatele blocului. Încărcăm bicicletele și pornim încetișor spre gară, încă neobișnuiți cu manevrabilitatea mai redusă a acestora. Ne facem încet și cu greu loc prin traficul bucureștean de amiază. Nu după multă vreme, iată-ne pe peronul gării. Cu răbdare, ne apucăm să desfacem bicicletele și să le împachetăm în genți, operațiune ce ne ia cam 15-20 de minute. Odată puși coburii în sacoșa de rafie, e timpul să facem o probă: fiecare își ia pe umăr geanta cu bicicleta iar în cealaltă mână ținem sacoșa cu coburi.

 

Evident, ne deplasăm ceva mai greu, iar dimensiunile genții de bicicletă nu sunt deloc neglijabile.

Avem un pic de emoții pentru această mică aventură feroviară, însă nu ne facem deloc griji legate de bucata București-Viena. Am tot parcurs-o cu trenul în ultimii trei ani și știm cum să procedăm. Conform regulamentelor feroviare de prin Europa, poți transporta gratuit o bicicletă câtă vreme aceasta este dezasamblată și împachetată, intrând în categoria „bagaj voluminos”. Deși până la Viena vom călători doar noi doi într-o cabină dublă la vagonul de dormit, acest mic avantaj al „bicicletei împachetate” se va simți pe trenul RailJet de la Viena la Zurich, cât și mai departe către Geneva.

 

Vorbeam acum câteva rânduri despre niște emoții și iată că m-am pierdut puțin în detalii.

Trenul înaintează încet, dar sigur, după Brașov, pe linia neelectrificată către Sibiu. Legănatul plăcut al trenului te îmbie la moțăială pe măsură ce munții se pierd în depărtare iar lumina apusului colorează dealurile și pădurile.

Cu mult după miezul nopții, ajungem la Curtici, unde suntem treziți de vameși. Odată intrați în Ungaria, trenul prinde aripi și gonește cu 120-160 kmh constant.

 

Între trenul de București (cel în care ne aflăm) și legătura către Zurich, avem cam o oră și jumătate. Cum nu este nevoie să schimbăm gara, este timp suficient să ne mutăm dintr-un tren în altul.

Cu toate astea, în Hegyeshalom (chiar înainte de a intra în Austria) acumulăm o întârziere de peste o oră. Aparent, mecanicul austriac nu a ajuns pentru a prelua trenul. Tensiunea crește când ne gândim că planul ne va fi dat peste cap și ajunge chiar la cote alarmante când vedem trenul RailJet Budapesta-Viena-Zurich (pe care trebuie să-l prindem în Viena) poposind la două peroane de noi, în aceeași gară.

 

Bineînțeles, nu avem timp să adunăm toate bagajele și să ne mutăm în celălalt tren, mai ales că timpul de staționare este scurt. Ne împăcăm cu gândul că vom pierde ceva vreme prin Viena și că, în cel mai rău caz, vom ajunge mai târziu în Geneva.

La zece minute după plecarea trenului de legătură, se mișcă trenul nostru. Pe scurt, în Viena Hauptbahnhopf eram pregătiți din timp cu toate bagajele. Trenul a oprit la o distanță de un peron de cel cu care aveam să ne continuăm călătoria.

 

Pentru prima oară am luat-o la trap pe scări (a trebuit să trecem printr-un pasaj) cât de repede am putut, fiecare cu bicicleta pe umăr și bagajele în cealaltă mână. Aveam cinci minute să ne urcăm în tren și..am reușit. Gențile cu biciclete au fost depozitate la un capăt al unui vagon într-un spatțiu generos destinat cărucioarelor și altor obiecte voluminoase, iar restul bagajelor a fost distribuit.

Trenul se pune în mișcare și răsuflăm ușurați. Următorul hop este în gara centrală din Zurich, unde va trebui să coborâm două nivele pentru a ajunge în zona terminalelor unde oprește cealaltă legătură, către Geneva. Timpul disponibil pentru această operațiune este de 12 minute, asta în cazul în care nu acumulăm alte întârzieri.

 

Din fericire, trenuri către Geneva sunt foarte dese, astfel că dacă îl ratăm, îl putem lua pe următorul. RailJet-ul gonește cu 230-250 kmh între Viena și Linz, după care rulează cu cel mult 200 kmh.

În fața noastră este un cuplu de români ce merg tot în Zurich. Ni se povestește despre biletele RailPass și primim o broșură cu mai multe detalii. Orele trec, noi citim și ne apropiem de munți. Vremea este mohorâtă și cețoasă, așa că nu apucăm să vedem mare lucru.

 

Ora 17:00. Ne apropiem de Zurich. Avem o întârziere de 3 minute. Pregătim din timp toate bagajele. Avem cu noi și o schiță a gării astfel încât să ne fie mai ușoară orientarea.

La ușa pe care plănuiam să coborâm este o doamnă singură cu trei copii mici și un cărucior. Și ea trebuie să se miște la fel de repede, așa că decidem să mutăm toate bagajele la o altă ușă. Trenul oprește în stație la linia 10. Am pierdut trei minute grație întârzierii trenului (da, și în Elveția întârzie trenurile), ne mișcăm cât de repede putem. Foarte mare aglomerație, așa că ne facem loc cu ceva mai mare dificultate. Reușim să ajungem la peronul 32. Trenul este garat și plin de lume, astfel că ne urcăm în ultimul moment și depozităm bicicletele la articulația dintre două vagoane. Trenul pleacă și zâmbim, însă după două-trei stații ne dăm seama că suntem în trenul greșit.

 

Peronul 32 din Zurich are două linii: A și B. Noi ne-am urcat la B, din neatenția mea. Trenul corect era garat la cealaltă linie și pleca la exact aceeași oră. Aflăm însă că nu este o problemă. Controlorul ne explică foarte amabil și detaliat că trenul în care ne aflăm merge la Lausanne, de unde avem 8 minute să ne suim într-un alt tren spre Geneva. Biletele rămân valabile, întrucât sunt calculate pe aceeași distanță și rută.

 

La Lausanne, trenul se golește iar noi ne mutăm încă o dată cu toate bagajele în următorul tren. Din fericire, este un Regio-Express iar vagoanele au spații pentru biciclete și nu avem probleme cu depozitarea bagajelor. Șefa de tren ne ascultă zâmbind în vreme ce povestim încurcătura, ne semnează biletul și ne urează călătorie plăcută. În sfârșit, după încă 30 de minute, am ajuns în Geneva.

Găsim o zonă liberă pe primul peron și asamblăm bicicletele. Plouă mărunt și e răcoare. Se lasă întunericul. Armez GPS-ul și pornim prin centrul orașului cu destinația Vesenaz, la 8 km de locația noastră. Pe drum, ne orientăm destul de ușor. O mașină cu țigani ne sperie voit la o trecere pentru pietoni. Continuăm pe lângă faleză și ajungem în camping.

 

Totul e ud și încă plouă de parcă ar fi noiembrie. Suntem foarte pesimiști în privința vremii pentru următoarele zile. Facem câte un duș fierbinte după ce punem cortul, apoi ne postăm la terasa campingului. Ne este foame, iar pe drum nu am găsit nici un magazin deschis. Suntem tentați și nevoiți să apelăm la stocul de supe instant încă din prima seară. Scoatem primusul și încălzim apă. Am folosit două plicuri pentru o oală plină cu supă fierbinte, consistentă, pe care am mâncat-o într-o liniște deplină, campingul fiind scufundat în dulcele somn acompaniat de sunetul ploii reci și mocănești ce nu ezită să cadă.

 

Într-un final, ne-am culcat și noi, bine înveliți de sacii de dormit. A fost o noapte liniștită.

Primele impresii în urma acestei călătorii feroviare din București până în Geneva ne fac optimiști în privința abordării altor destinații europene pe această cale (poate nu la fel de departe…). Șefii de tren nu au avut absolut nici o problemă cu bicicletele noastre împachetate în genți voluminoase, iar noi ne-am descurcat fără prea mari probleme.

 

Mâine dimineață ar trebui să ajungă și Marius împreună cu Alina, după care vom vizita Geneva la pas.

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

Ai idee cat a fost diferenta de pret intre Amazon si Bike24 sau similar cand ai cumparat gentile de bicicleta de la Vaude?

Cat despre sacul de rafie, desi estetic nu este cea mai fericita alegere, este foarte eficient pentru transportul restului bagajelor in tren, avion, etc.

Plus ca in camping poate fi pliat si folosit sa stai in cur pe el, fiind un bun izolator.

 

Asteptam continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inceputul e promitaror >:D<

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gibonu

Sincer nu mai rețin diferența, dar era.

Rafia într-adevăr e foarte bună. Anul acesta am mai folosit un lucru:

 

1832035_1.jpg

 

Ortlieb PS490 pack bag, de 35 de litri. A stat pe portbagaj și au încăput foarte multe lucruri în el, printre care cort, trepied și sacoșa de rafie, împăturită, undeva la fundul sacului.

Sacul stătea foarte bine pe portbagaj, prins cu două chingi, „flancat” de cele două coburi:

 

pSpBOhpTWn5fDHcppklimwCMSkwvLwUK_nCqgugL

 

 

@VladG

Sper să vă placă și ce veți mai citi pe parcurs. :D

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Geneva

3 iunie 2016

 

Restul de fotografii

 

Dimineața ne întâmpină cu răcoare și sunet de drujbe. Încă nu ne-am intrat în ritmul tipic vacanței la cort. După ce aseară a trebuit să montăm cortul cu mult după ora 22:00 pe ploaie și burniță, acum ne trezim relativ devreme (8:00 AM) din cauza unor muncitori ce s-au apucat să taie un copac din camping.

Geneva este un oraș situat pe malul lacului Leman, cunoscut ca fiind cea mai mare „adunare” de apă dulce din Europa. Vesenaz, localitatea în care se află campingul nostru, este tot pe malul acestui lac. Există un soi de ștrand la marginea campingului, cu tot cu ponton. Probabil că, în timpul sezonului estival, este plin de lume.

 

În teorie, avionul cu care vin Marius și Alina a aterizat deja, deci prea mult timp nu ar trebui să treacă până să ajungă și ei. Ne facem toaleta de dimineață și mergem la recepția campingului pentru formalități. Fierbem apă (la fierbător, de data asta) pentru cafea și ceai. Nico se duce la magazinul din perimetrul campingului și cumpără câte ceva de mâncare. Niște biscuiți, un pic de pâine și puțin desert. Este, totodată, primul contact cu prețurile piperate (chiar până la absurd) ale Elveției.

 

Fiind frig, ne-am retras în cort și am luat acolo micul dejun, în același zgomot deranjant de drujbe. Băile campingului sunt curățele și avem bucuria de a întâlni niște rațe foarte sociabile și dornice de „snacksuri”.

În cele din urmă, apar Marius și Alina. Au ajuns fără probleme iar reasamblarea bicicletelor a durat nițel mai mult. Alina a dormit doar două ore, însă toată lumea este dornică să viziteze orașul.

După ce își asamblează și ei cortul, iese soarele. Temperatura crește și brusc se simte ca și cum ar fi luna iunie.

Pentru că ne-am cazat lângă Geneva, beneficiem de transport în comun gratuit, pe baza unui card nominal. Am purces către stația de autobuz. Traficul este intens și nu putem lua prima mașină din cauza aglomerației.

 

Ajunși în zona centrală, o luăm la pas către obiectivele centrului vechi. Traversăm parcul numit „Grădina Engleză” și rămânem realmente dezamăgiți de celebrul Ceas Floral. Foarte serios vorbind, ceasurile florale din București sunt mai faine. Cu toate acestea, locuitorii orașului se mândresc cu „cel mai lung ac secundar”. Este și asta o treabă: „acul cel mai lung și jetul cel mai jet”, după cum s-ar putea spune, dacă facem referire și la arteziana de pe lac (Jet d’Eau).

 

_V6izUkhxWQS4uVlp8agds35-ppedTG6m0Ut3UIZ

 

ivOo-DO0bkLzRI4im7t8nfFCY2xU-hthFJgIqkhm

 

vh35sRy9Cd2xXpAur7PWALqSzO48KZQdqHC6V2zD

 

8A55R-5B9E599lQO41OwzsKkKQACfOMV3Q55LcCK

 

Transportul este foarte bine pus la punct. Catedrala St. Pierre nu ni s-a părut cine știe ce. Promenada din centrul vechi este în pantă.

 

jC5YVrQMEbtEq3r2lEHSidxF73I_DItQhwljUuN7

 

Mânați de foame, am intrat într-un magazin COOP. Prețurile sunt cu adevărat mari, iar piersicile se vând la bucată,una costând 0.75 CHF.

Ne-am mai plimbat la pas, vremea fiind destul de înnorată în a doua parte a zilei. Am intrat într-un parc măricel de lângă Zidul Reformării, bibliotecă și Place Neuve.

 

3poM6BitF6wzVA6ziFJngOvykC_IjteStLPpZgKi

 

A început să picure, dar temperatura a rămas plăcută. Alina era atât de obosită încât a dormit pe iarbă, cu capul pe ghiozdan.

 

Zqa46R3vjV7-GvXs4WNyjCqJGCcc5Q5NDvxOUZ87

 

Foarte multe mașini în acest oraș. Totodată, ceva mi-a părut forțat. Greu de zis exact ce anume, însă de la arhitectura amestecată până la oamenii întâlniți, ceva nu era autentic. Ne aflăm în partea vorbitoare de limbă franceză a Elveției. Am văzut și o mașină Tesla. Era exact în spatele nostru pe o alee și nu se auzea absolut nimic.

 

Ne-am întors la camping, pe drum făcând cumpărături la un alt COOP din Vesenaz. Sperăm să găsim și magazine HOFFER sau ALDI în zilele următoare.

 

Undeva pe la ora 23:00, niște francezi (sau elvețieni de-ai locului) s-au adunat la o căsuță nu departe de zona corturilor. Gălăgie, muzică la volum ridicat ce răsună prin geamurile deschise ale mașinilor. Până la urmă, m-am dus la ei să le atrag atenția și am rămas foarte uimit de faptul ca niciunul nu înțelegea engleză. Erau totodată beți, dar am reușit să mă înțeleg – cu greu – cu unul dintre ei. Au lăsat-o mai moale, dar tot a trebuit să dorm cu dopurile de urechi.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Elevetienii au boala asta, ei il au peste tot pe "cel mai si cel mai", asa cum rusii il aveau pe cel mai inalt pitic din lume. Uneori devine chiar agasanta placa asta.

Despre Geneva, mi s-a parut cel mai plat, neinteresant si murdar oras din Elvetia. Cu trafic inghesuit, plin de negri de peste granita (francezi).

Nu e deloc un oras care sa merite drumul ptr a-l vizita. In niciun caz! Daca ai drum pe acolo, merge, altfel, pas.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, Geneva a fost, cred, cea mai seacă experiență :D. M-a lăsat rece, cum s-ar spune...

Share this post


Link to post
Share on other sites

@diorgulescu

Te rog, poti sa ne spui ce ati facut cu gentile pentru carat bicicleta de la Vaude?

Multumesc.

 

P.S. Foarte frumoasa initiativa prietenului tau cu steagul pe bicicleta.

Share this post


Link to post
Share on other sites
27 minutes ago, gibonu said:

@diorgulescu

Te rog, poti sa ne spui ce ati facut cu gentile pentru carat bicicleta de la Vaude?

Multumesc.

 

P.S. Foarte frumoasa initiativa prietenului tau cu steagul pe bicicleta.

 

În cazul meu, geanta de la Vaude a fost făcută rulou și „ambalată” într-o husă mai veche de la un izopren, iar pachetul rezultat a fost legat de ghidon cu niște chingi, chiar sub geanta de ghidon (cum se vede în poza de mai jos).

 

nPhI1VweC9B8XS0rg5xTHpjd_U--iK7GK0Jo4ov3

 

Soția a pus-o în „sacul” Ortlieb de pe portbagaj, la un loc cu alte „acareturi”. La fel, sacoșa din rafie (în care ne-am cărat coburii și restul bagajelor) a fost făcută „pachet” și băgată prin bagaje (credeam că ne va incomoda mai mult, dar nu a fost cazul).

 

Da, inițiativa lui Marius (cu steagul) a fost faină și chiar de efect. Foarte multă lume ne întreba dacă suntem din Belgia, iar în Italia deja auzeai „Hai România!” din câte-o mașină. :D

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Montreux - Berna

5 iunie 2016

Restul de fotografii

 

DSC_0342-1040x691.jpg

 

Campingul s-a dovedit a fi chiar mai „slab” decât ni s-a părut cu o seară în urmă. La recepție am fost întâmpinați de un personaj tipic franțuzesc, un veritabil stereotip. De la engleza specifică la modul în care arăta și, mai ales, foarte arogant și nesimțit.

 

aV3go1nbIhusLEptkfDChy0o8TQMP1aLNfZAPaBY

 

Aparent, locurile de cort alese de noi erau cele mai scumpe. La întrebarea: „Există, deci, o diferență între ele și, dacă da, care ar fi?”, ni s-a răspuns „Yes.”. Sec. Când am cerut bon, puțin ofuscat a tipărit o foaie amărâtă, în mare bătaie de joc, fără pic de valoare fiscală. Apoi am fost „flituiți” iar individul a închis recepția destul de grăbit.

Nu ne-am coborât la nivelul lui de nesimțire și țigănie și ne-am văzut de drum. Așadar, EVITAȚI „Camping Grangette”, de lângă Montreux! :)

Vizităm împrejurimile castelului Chillon, apoi traversăm Montreux. Ne oprim pe faleza lacului pentru câteva poze.

 

_jfQ7sYvC-MTg7Eb0rF2tLX54C2-KfgK4KGWUOAl

 

HNYZf8JBX6lY6SPFdvNYOLNv-N0WlV15oUUGKC92

 

TN4Aonx0unwPTIVOpc9nBBCJNf6uA18G_nBPhEgS

 

În prima parte a traseului am urcat foarte mult, „ca berbecii”, până când track-ul schițat de Marius pe Naviki ne-a purtat către o potecă de drumeție („wanderweg”). Cum totul este umed iar vremea în continuare ne servește alternanțe între ploaie și soare, nu se pune problema să încercăm un „push-bike”, mai ales în contextul unor biciclete încărcate cu bagaje.

 

UwDQG9iatYnVA187P_SWmvddkotWXHx25TChxGJd

 

Mj61iJvK2C29Qk5HSpaZMNIvqg0NVDvbNVf3XPO3

 

WT_XUBWmcZkMAkgzht1e0-omQPlFhxqdQUU7sq18

 

Ne-am întors destul de mult din drum și am traversat o vale adâncă pe un pod foarte fain. Am intrat apoi pe Ruta 9 (este vorba de circuitul rutelor naționale de piste ciclabile), așa-zisa „Ruta Lacurilor”. Soarele ne zâmbește din nou.

Primim indicații de la un localnic foarte amabil. Ni s-a spus că ar fi mai indicat să urmăm drumul național, căci e mai scurt și mai sigur.

 

LIIPKjqaNwO_M8tUJeC0mWTgyW1c9hJUOkfEtwfl

 

x0vfYzroyO1fMoOhrx1JSxD7o0yWAsvoHfS-3l0Z

 

pmr5SEGPzd4k2XoHMhVmJVlZLD3r9LTBlzrDJey3

 

pmr5SEGPzd4k2XoHMhVmJVlZLD3r9LTBlzrDJey3

 

Au mai fost două-trei reprize de ploaie, după care am avut de înfruntat un vânt frontal constant și suficient de puternic să ne obosească și să ne „umfle ochii”. Orice rampă am fi avut de urcat, cât de mică, devenea rapid o corvoadă.

Pe șoseaua națională am mers până în Fribourg. Într-una din pauzele de pe marginea drumului, văzând cum trenuri se succed agale în direcția noastră de mers, ne-a încolțit ideea de a folosi un tren Regio până în Berna, în cazul în care ritmul nostru și condițiile rămân aceleași.

 

NSBEJe9w7fqE9pEgIXTL6tPRDuPS0e-va3f0XH0F

 

ACMPn_aIanoSx89ltq4DMyDWqhO3FDEPEEEwvBuY

 

QdRIKV7xT8f27p2PmmS_OaaEttNQ2TAO3W_3l8QN

 

Am oprit în gara din Bulle, unde am folosit toaletele și am mâncat câte-o înghețată. Traficul până în acest punct a fost aglomerat, dar suportabil. Șoferii s-au dovedit a fi foarte politicoși.

Ne simțeam destul de obosiți și am mai fi avut de pedalat cam 40 de kilometri până în Berna. Am decis să luăm trenul. Acesta s-a numit „S1” și era operat de un transportator privat pe nume „BLS”. Trenuri foarte civilizate și bine puse la punct, cu spații multe și generoase pentru biciclete. Viteza de rulare este una de invidiat, cu atât mai mult că este, totuși, un tren regional („personal”). O călătorie foarte frumoasă, cu peisaje pe măsură.

 

vkB4JKO8mfv8ZkRdxajr0x6KnFwaJiMpyfKLIQyY

 

bvJgjvJxFlVAGYIIJ3aNYmxEW46IxGj8umU7kYuz

 

2qy7wwDhrD_cHx--Tkf26bvoTt-ahGmFPsy1-csI

 

În gara din Berna am coborât cu foarte multă ușurință, peroanele fiind foarte înalte – la nivelul trenurilor – iar ușile garniturii cu care am călătorit oferind o trapă suplimentară ce unea podeaua vagonului cu peronul. Nici nu a fost nevoie să ridicăm bicicletele.

Ieșind din gară, ne-am folosit de GPS pentru a ne da seama unde ne aflăm în raport cu campingul ales. Cu mici dificultăți de orientare prin traficul de după-amiază, am ajuns cu bine în camping.

Aici, primirea a fost foarte drăguță. Am primit ghiduri gratuite despre Berna, câte-o sticlă cu suc de căciulă (nu, sucul nu era cu gust de căciulă, ci cu gust de portocale…și fiecare din noi a primit câte-o sticlă) și multe zâmbete.

Campingul este foarte curat și bine amenajat. Locurile de cort sunt generoase și frumos amplasate. Întindem sforile pentru rufe, căci mâine nu este zi de pedalat și putem să spălăm câteva haine. Cu puțin noroc, nu va ploua și acestea se vor fi uscat până ce noi ne vom fi întors din oraș.

 

La final de zi, 85 de kilometri pedalați cu ~ 1100 metri de urcare.

 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 7 ore, diorgulescu said:

Am primit ghiduri gratuite despre Berna, câte-o sticlă cu suc de căciulă (nu, sucul nu era cu gust de căciulă, ci cu gust de portocale…și fiecare din noi a primit câte-o sticlă)

 

Ce chitroşi.

Sucul ăla bun, cu gust de căciulă îl ţin pentru ei iar turiştilor le dau suc cu gust de portocale.

Ne le-ar fi ruşine, mama lor de capitalişti.

Sau cum spunea odată un clasic al acestui forum “îmbuibaţi occidentali”.

 

Aşteptam continurea.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Berna

6 iunie 2016

Restul de fotografii

 

DSC_0485-1040x691.jpg

 

A fost o noapte foarte liniștită. Ceasul nu a mai sunat atât de devreme ca în zilele de pedalat. Soarele încinge cortul și ne bucurăm să simțim un pic de căldură.

 

q7aln-G0w6-ICvDryF8JqohZYn9V_IHDFDA0FCc8

 

4lALOsXPl81In49PC1RrJXbBvOcDVi-QmolZST_y

 

Anunțându-se o zi frumoasă, spălăm rufe la spălătoria campingului, luăm micul dejun și plecăm în oraș, la pas. La nici 100 de metri de ieșirea din camping, avem o stație de autobuz cu două linii ce merg spre centrul capitalei elvețiene: 101 și 107. Transportul este, din nou, gratuit în baza unui card nominal primit de la recepția campingului.

Autobuzele circulă cu viteză destul de mare iar ventilația nu este pornită, astfel că o călătorie fix după ce ai mâncat ceva nu este cel mai comod lucru.

 

Primele obiective văzute au fost Palatul Confederațiilor și Biserica Nydigg. Am traversat apoi râul Aare și am coborât într-un parc-pădure ce se întinde pe malul râului. Foarte frumos amenajat și foarte curat. Totodată, se întâlnesc mulți alergători prin aceste locuri, de toate vârstele, cadențele și conformațiile. Undeva spre capătul parcului, am ajuns la „Grădina cu urși” (sau „Groapa cu urși”, cum mai apare prin alte ghiduri), ursul fiind animalul-simbol al orașului.

 

Wu8f0NnB1ySnmpGE4sGLolS9hPfS7GWoVmEtns-x

 

KUFuvOlna18twvvAVPgapE_onhyYmzkt4x67hnqn

 

Mf2k-_z9mVk39Djq2Kj-8zbagPrOAqF4tN4c95Nu

 

MVsrJU5SMVqWBkJgkKhBnhEEes3t1LCHUO2QdZSj

 

Personal, acest „parc” mi s-a părut de-a dreptul crud și, într-un sens, obscen. Să vezi câțiva urși bruni ce patrulează pe o fâșie foarte îngustă și scurtă de pământ prăfuit, fără locuri multe de umbră și cu hoarde de turiști ce trec la câțiva metri de bietele animale, este revoltător. Mai ales când te gândești că toată această amenajare a venit dintr-un egoism stupid al oamenilor ce au dorit să înghesuie niște animale sălbatice (foarte teritoriale și solitare, de altfel) într-un țarc pe care l-au transformat în obiectiv turistic.

 

NtiTSHMVnAIVHG6Vm4XRmfmFwIIs58erDR-Rmz-5

 

W7cV9FMomPMfDwRb3j6F8wRwpA5vJfGFpj1ytnU_

 

Am folosit funicularul din parc pentr a urca de pe malul râului către zona de promenadă. În afară de treaba cu urșii, orașul este frumos. Clădirile sunt foarte bine conservate, străzile sunt curate, fântânile cu apă potabilă sunt prezente la tot pasul iar tramvaiele se strecoară mai peste tot, la fel ca bicicliștii. Se observă influența germană.

 

VLNx5fEpk5NJ9XH8l0g2SYhDDICgzN05ZEPB4Vc9

 

f7fpdp2m1pXNhuSSWrToTAlJXpwUYAX9yKZTMiIT

 

AiBPWDt-Lt5SSb3K6_xsMbYFKboDFFvMZ-oZvQPo

 

XdwEAza7Yovjq6LWJ82Y8VVvF0WTBY96FIgk7CTM

 

zvds5dwv4_2FJ0h2jjYnFhp8RDpkZDWMCNZT6Tr7

 

aEFdkOXaxDOQHKFqLDTCLeJQsLE10v_D34c3YMCM

 

Am mâncat de două ori înghețată din același loc. Foarte bună și generoasă. Văzut Catedrala St. Vincent și pe cea de lângă gară, Notre Damme.

La un moment dat, am reperat o toaletă publică. Era decentă din punct de vedere al curățeniei și ne-a atras atenția un loc special pentru depozitarea seringilor folosite. Elveția este una din cele mai tolerante țări în privința drogaților. Pot fi văzuți pe stradă și prin parcurile publice. Motivarea oficială spune că „este mai eficient să tolerezi stiluri de viață diferite decât să construiești penitenciare”. Dacă a fi drogat se consideră „stil de viață”, chiar am trăit degeaba și sunt depășit. Sau, poate este vorba de-o „selecție naturală”, în sensul că cine dorește să se autodistrugă sistematic, o poate face liniștit, fiind o povară în minus – deși, sincer, mă îndoiesc de interpretearea asta. Prefer să pun propriul dezacord pe seama diferențelor culturale (că tot e la modă acum).

 

n0cJe7LR4ntoTz7V_Qe3gLb9dNGGK7VWh0HV0uRG

 

Miywm_04vO50-Apc4KXFi0Btdbzk-eBwkC_dfvAI

 

evpboFcvYs_vetDZ43hLXGaEDyL3uLAqC7lSVFTU

 

După ceva umblătură prin căldura amiezii, ni s-a făcut foame. Am cumpărat niște sandvișuri foarte bune de la „MIGROS Take away”, pe care le-am savurat pe marginea unei fântâni situată între două linii de tramvai, pe o stradă din centrul vechi. Vechile ceasuri din oraș sunt încă funcționale.

Obosiți, după-amiază am decis să ne întoarcem la camping. Reținusem că există un magazin ALDI la trei stații distanță de camping, așa că am coborât acolo și ne-am aprovizionat cu mâncare și bere. A urmat o seară liniștită iar rufele s-au uscat cu succes pe sârmă.

 

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Berna- Basel

7 iunie 2016

 

DSC_0542-1040x691.jpg

 

Restul de fotografii

 

Avem parte de încă o dimineață răcoroasă, dar cerul pare destul de prietenos.

OqX3i8rjnE6s5t0JbWAENNZos7n5ZzKlC-8wNK1H

 

Odată ieșiți din camping, intrăm direct pe o rută ciclabilă ce ne poartă printr-o mare pădure. Multe trasee de agrement și, totodată, destulă lume ieșită la alergare sau „nordic walking”. De altfel, toată ziua am pedalat pe rute special amenajate, cu foarte mici excepții. Se simte din plin influența germană, așa cum remarcasem și în ziua precedentă, iar aici nu mă refer doar la infrastructura pentru biciclete.

1BR80IfK7WG_QcsBNqRE_iEhEtNwmum2K0hASaV1

 

o5h0peh01pWG6L0nSyJyIvlE0a6jgZvfrbT4r4Ny

 

Locuitorii regiunii se ocupă intens cu agricultura. Casele sunt construite cu mult bun gust iar gardurile gospodăriilor nu mai sunt așa de înalte. Nu lipsesc aranjamentele florale la tot pasul și în fiecare ogradă. Din toate punctele de vedere, chiar poți spune că pedalezi prin Germania sau Austria.

Cum vremea este foarte îngăduitoare astăzi, profit de ocazie și experimentez filmarea cu camera Sony, din diverse unghiuri. Un câmp de maci este prea tentant pentru a nu mă apropia vreme de două-trei cadre și o poză.

 

Z6izOJapju3_03N8Z23l7ZHlyKCXXnEtLsVcfYji

 

uHi6ABU9o_7G5w7uiq61WNW1_wxOUrzi3k3DSdNm

 

xA7IGDMZ16Q1FK1dMTysYlIodmjCb2E4v1Z51Mw7

 

IIYK3h1TFviizi3YVCbaA2G6egIbacJJLVW5FKCq

 

GyypyPaLOHAV_F50jWEztaiwvarr226jcUytMsRM

 

Kilometrii s-au scurs rapid iar noi am pedalat de-a lungul căilor ferate (un alt lucru des întâlnit la nemți). Periodic, mă opream din pedalat pentru a surprinde câte-un tren. Pe scurt, au ceva fermecător (mă rog, trenul îmi pare ceva aparte, în general), dar voi spune mai multe despre asta la finalul poveștii, în „rubrica” dedicată impresiilor și considerațiior generale.

Ne-am bronzat chiar cu bucurie, dacă pot spune așa. Știind ce zile ne așteaptă și văzând cât de variabilă este vremea, orice „strop” de soare este savurat din plin. Am reușit să stăm în spatele sau înaintea norilor de ploaie, adunând doar câțiva stropi calzi. Punctul maxim de altitudine a fost la 731 de metri. Am trecut și pe lângă o cale ferată cu ecartament redus (adică mai îngustă), pe care circula un soi de tramvai interurban. Pentru prima oară de când suntem în Elveția, vedem pisici prin grădinile caselor. S-au înmulțit și automobilele marca Dacia, semn că pe aici lumea nu mai este atât de opulentă, preferând practicul în detrimentul falei și al statutului.

 

HpAP2Ady228pUK08UzVXXkf9EzBPFAOA4ektVx3T

 

x4XeWBwP7akcWDpGo_hT_Bqn2b7SAZQ_ZJ9HOJSE

 

kE-1tSnhgJ4p7VkINp4U7Qxgbs2Q9TdF-gbii2bC

 

Intrați în Basel, trecem pe lângă un veritabil „port feroviar de marfă”, după care poposim la un LIDL pentru aprovizionare. Prețuri convenabile.

 

pC0pKkalgekEBJQCouMYezZEUXyaaJn3Hbtrl4Zg

 

J3cNtXOLFZLvXoZak0B_KqKNP73vi6UqsaiOYEyU

 

Campingul este drăguț, situat un pic în afara orașului. Este orientat în principal către rulote, lucru evident în momentul în care primele locuri pentru cort ce ne sunt prezentate sunt puține, în pantă și pline de noroi. Observăm alte locuri, între două rânduri de vegetație deasă, cu iarbă înaltă. Proprietarul ne spune că nu sunt prea îngrijite și amenajate, dar dacă dorim, putem sta și acolo. Așa am și făcut.

Proprietarii campingului sunt foarte amabili și deschiși. 140 CHF pentru 4 persoane și două corturi, vreme de două nopți.

 

Cifrele zilei: 115 km pedalați cu aproape 600 de metri urcare. GPS-ul lui Marius face câteva probleme similare cu ce a pățit în 2015, prin Franța.

 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Basel

8 iunie 2016

 

Restul fotografiilor

 

DSC_0610-1040x691.jpg

 

Ne-am trezit sub un cer înnorat și pe o răcoare ce te făcea să mai rămâi în sacul de dormit. Tot analizând prognoza următoarelor zile în zona montană pe care ar trebui să o traversăm, eu și cu Nico ne gândim să abandonăm mărețul plan al traversării alpine. Nu avem saci de dormit suficient de groși cât să facă față temperaturilor scăzute de peste noapte.

 

Spre exemplu, la Zernez, localitatea de dinaintea celor trei pasuri (Fuorn, Umbrail și Stelvio), în nopțile din perioada următoare se anunță 0-3 grade Celsius. Sacii noștri au temperatura „extremă” de 5 grade. Prin constrast, Marius și Alina s-au dotat cu saci groși, astfel că ne gândim serios să nu îi încurcăm, mai ales dacă unul din noi răcește. Rămâne să vedem la Zurich cum se va prezenta situația și vom decide atunci.

Cum soare nu avem și nici nu pare că ar urma să fie prea generos pe parcursul zilei, nu trag speranțe că hainele de pe sârmă se vor usca. Luăm micul dejun și plecăm spre stația de tramvai din apropierea campingului. Beneficiem și aici de transport gratuit, pe baza aceluiași sistem de carduri nominale.

 

uMnlnc-ugv2SnrsLBb9X2BwNF6Tu3ju_E2_gQAbr

 

JnIfniAHD-FQjaAytx-rLSKNp3ENHouYJFe-0p6Y

 

Am văzut zonele limitrofe ale Rinului. În oraș am avut parte de vreme bună până la ora 15:00. Nu știu exact de ce, dar cheful nu prea a fost la cote înalte. O fi vremea, gândul la zilele ce vor urma… Văzurăm și primăria, piața centrală – care era în curs de renovare, catedrala Munster, iar apoi am cumpărat căpșuni dintr-o piață de fructe. La scurtă vreme după ce am trecut podul peste Rin, norii au început să se adune. Nimerim pe lângă o stradă cu curve urâte.

qMU67rG2oW6pvPe7KYmEyL3jxEiR__0pteQYUIqq

 

KRABf9gMxmdDKlWGkYAzLRF_efQlm7GANKBdXIcQ

 

AfTpskqvaY-LzmdY5VgDq7KC1v5ELyMdkFCIbceG

 

Y6FvMBjygMqt1Rm_H7k2rBREvl3-5jYgSAzkGtNs

 

exno0_L7clVHn75uOQ-jxqQvxPhi2hEg7QhEO6zA

 

uCDE8bz5L4kKZJyxoe2mDG1HWZiBvNreHXHBTxAP

 

DXGz5vRJSnc7tRLJztA3BLiuuSqDxwHI4iCX9n72

 

ttmgRx-tNSjGMPbS-WYL_Hxobb2R4TwUSJ5pUDMj

 

TdNMN53Z7Mki0zVqNpmq6MKrsuDsNxvrre_pyY4S

 

U4iQl4DnxX6sr6-F9DVZdJ-Xhoct8bh5kFSDbb_v

 

IsJ8yHfKlHvbVHy-SHug4RXKRxR2ALdjZHMjHMeU

 

HH1l_1ayF3rglARcipbch1jCE2Ca8YCu7IMF94wq

 

iSwlQZ50G9MV85FGkbk0-7dTlHbNuJskMzSJQHFb

 

Pe cheiul râului ne ajunge din urmă o ploaie torențială ce a fost chiar un soi de furtună, ici-colo. Ne-am ascuns sub streașina unei gherete, așteptând să treacă. Doar că nu mai trecea. S-a făcut mai frig și, după vreme bună de stat pe loc, zgribuliți, am prins un moment cu ploaie mai domoală și am hotărât să mergem la tramvai.

 

DDVw1FOzszNYdzcARi3Lor18q8AWueqRPT0NCnii

 

vHsLqpNpvdYYaG9msX8Kr2E1embSYzoII8gnz1Ay

 

Per ansamblu, Basel are un centru vechi cochet, animat, cu multe străzi în pantă. Rețeaua de tramvaie cât și calitatea transportului în comun sunt demne de cea mai onestă invidie. La camping, pe măsură ce se lăsa seara și trăgeam pe noi mai multe haine, am băut bere la o masă de lângă recepția campingului. Pentru că nu era suficient de frig, am mâncat câte-o înghețată.

 

Apoi, somn și frig. Sau invers…

 

 

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Basel-Ottenbach (lângă Zürich)

9 iunie 2016

Restul fotografiilor

 

DSC_0759-1040x691.jpg

 

De azi-noapte a început să plouă. Mai precis, fix când mergeam spre corturi, au început să cadă câțiva stropi mari. În scurt timp, ne-am ascuns în „garsoniere” iar ploaia a continuat să „bată” pe parcursul nopții. Acum plouă constant, dar destul de mărunt. Este frig, deși Basel nu-i un oraș de munte.

 

Am strâns totul ud. Cortul este fleașcă, iar ploaia ce tot cădea în vreme ce strângeam tabăra a transformat locurile de cort în „loturi cu noroi”. Micul dejun a fost servit lângă recepție, la o măsuță. În vreme ce mâncam, și-a făcut apariția o doamnă mai în vârstă, pe care am văzut-o cu o seară în urmă ieșind de la dușuri doar în costumul de baie. Aceasta ne-a văzut bicicletele și ne-a întrebat, în limba germană, unde mergem. Marius, cu mare naturalețe, i-a răspuns „Zürich, Ja!”. Doamna a continuat să ne vorbească în germană. Când am întrerupt-o întrebând-o dacă știe engleză, aceasta a izbucnit în râs, spunând că era convinsă că vorbim germană după ce a auzit răspunsul lui Marius. Atât dumneaei, cât și cei ce se mai aflau pe lângă noi, ne-au urat drum bun și toate cele bune. Reacțiile tuturor au fost prietenoase, chiar și după ce auzeau de unde suntem.

 

Am purces la drum pe piste, prin pădure și umezeala aferentă. Eram acoperiți cu fâșurile pentru ploaie, însă s-a mai încălzit și a trebuit să le dăm jos. Până la urmă, vremea s-a îmbunat și drumul nostru a decurs frumos, doar pe piste amenajate. Am avut ceva de urcat, iar după ce am intrat în cantonul Aargau („AG”), am început să vedem schimbări. Șoferii sunt mai agresivi, multe mașini trecând pe lângă noi într-un demaraj evident de nervos. Nu lipsește muzica dată tare în vreme ce geamurile sunt lăsate, iar „cocalarii” lor sunt din ce în ce mai prezenți.

 

0hWYKSp1uVG6zrWXiJ3bOWUhHd8h-ZaWNdP5PQg7

 

1gSp4q2PEn-7-dQyRwjpJjOPhDpGvmnGNri2GOp5

 

iE2_LdlsYmcSFhQ1R1JlMuy10YobvAmkkfhTEWA_

 

Z_y_RN8KFnv3OLV3ipUarzd_7utYsHoeaPNAgzvy

 

IQoVmrJtkXvi-OWcNwmJCKRReK5G9CqR8W2T9ZBk

 

Au apărut și mulți imigranți în peisaj, aparent stabiliți în Elveția – căci au propriile mașini iar starea materială nu pare a le fi deloc precară dacă este să judecăm după telefoane, mașini, îmbrăcăminte și lanțurile exagerat de groase din aur sau argint.

Lăsând acest aspect de-o parte, la un moment dat am fost purtați de-a lungul râului Aare, care era foarte învolburat și pare că atinsese cota de atenție. Pista ciclabilă ne-a dus la un baraj, de unde am putut admira îndeaproape puterea acestui râu alimentat de ploile și zăpezile munților.

 

-8uAXuhdnV6oEQJpFH_bc3Q4ayOGOT7mIrGeWc7l

 

G29C1DGGVXUpuyBcdkqgGc8lKxAPy8wt-H0v6WkR

 

o6729oDNlJ0-Oh_fPQyOuhFnngiyRJBuBUYWrFPc

 

Cum deja știam, Naviki estimează foarte prost diferențele de nivel. Dintr-o cruntă și bolnăvicioasă lene, acasă nu am pus traseele și pe alt „tracker”, astfel că acum suportăm consecințele. Ne-am mișcat destul de greu astăzi, iar la un moment dat am avut o porțiune de drum în urcare, printr-o pădure, pe o șosea foarte îngustă. Cum șoferii sunt așa cum tocmai i-am descris, nu a fost cel mai plăcut moment. La capătul urcării însă, ne aștepta un loc însorit, ferit de trafic și cu o panoramă foarte faină asupra unui lac. Am zăbovit aici vreo 15 minute, apoi am luat-o la vale.

 

qcp_rnNbeKrylcMryp5hribzrVbn4NChTldPl4bv

 

Înainte de a coti către Ottenbach, am găsit ultimul supermarket de pe traseu, din rețeaua Volg. Foarte scump și cu o ofertă sărăcăcioasă, ca mai toate supermarketurile elvețiene, cu excepția ALDI-ului, pe care nu mai avem ocazia să-l întâlnim.

 

NPByZSbvX2jwbYHnNKRQUmn3YzpI13slIOz8tKCy

 

Spre apusul soarelui, ajungem în camping. Cu siguranță campingul cel mai năpădit de țânțari pe care am avut ocazia să-l văd până în prezent. Până și cele întâlnite pe lângă Dunăre, în 2013, îmi par că pălesc din acest punct de vedere. Sunt efectiv foarte mulți și peste tot!

 

FjpZSIzNIttYg7D-dEMzWRcmGMtHIGgX0R58zJLZ

 

NwCk1hNKgxj5OliUVB03AeC5Dln8lC2IYSiBKsZ9

 

Locurile de campare sunt bune, avem și un foișor în apropiere. Totodată, suntem „flancați” de un râu ieșit din matcă, acesta fiind și motivul ce a determinat invazia țânțarilor. Deși campingul este mai ieftin, neaflându-se în apropierea vreunui oraș mare, transportul până în Zürich este foarte scump: 22 CHF de persoană. Suntem, ce-i drept, destul de departe de oraș, ba chiar și în alt canton, fapt ce elimină din start posibilitatea unui card gratuit pentru transport.

Am ales acest camping deoarece în Zürich nu există altul, iar ce se găsește în apropiere este foarte scump și numai cu revizii proaste. Ne vom folosi de autobuz și tren pentru a ajunge în oraș, transportul fiind totuși bine gândit și optimizat.

La final de zi, am urcat 1150 de metri în loc de aproximativ 800 estimați de Naviki. A nu se înțelege greșit: Naviki rămâne o unealtă foarte bună pentru planificarea turelor cicloturistice, întrucât te direcționează cu succes pe pistele disponibile în fiecare țară.

 

Mâine vizităm Zürich, cel mai mare oraș al Elveției.

 

 

 

 

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zurich

10 iunie 2016

 

Restul fotografiilor

 

DSC_0938-1040x691.jpg

 

Ne-am trezit lejer, fix după ce ne-am făcut necesarul orelor de somn. Țânțarii de care aminteam ieri sunt prezenți chiar și dimineața, dându-ne târcoale în vreme ce „organizăm” cafeaua , ceaiul și micul dejun în foișorul din apropierea corturilor.
Cum avem o zi de pauză, vom spăla niște haine pe care le vom întinde ulterior pe sârmele ancorate aseară între gard și un stâlp al foișorului. Cu greu am găsit niște prize funcționale (fără plată), iar odată găsite, am creat un adevărat ciorchine de fire și prize triple, încărcând simultan:

  • telefoanele
  • acumulatorul aparatului foto
  • un acumulator pentru GoPro
  • power-bank-ul
  • camera video

În vreme ce ne-am ocupat de alte lucruri administrative și am luat micul dejun, „gadgeturile” erau gata de drum.

EZh31aQwYqkTvRpIX8nTkeA3C0rVwBqPSb6bC-o8

 

ZZa42ikOTAoBYmDbtGFYluWCbV3Den_CWZYydSuV

 

La recepția campingului ni s-a spus că putem folosi autobuzul 215 până la gara centrală din Zurich, făcând o călătorie de aproximativ 50 de minute. Acel bilet despre care ni se spunea ieri, poate fi cumpărat direct din autobuz și este valabil 24 de ore pe orice mijloc de transport.


Stația se află la aproximativ 200 de metri de camping. Atâta doar că noi am luat autobuzul în sens invers și ne-am trezit după două stații că suntem la capăt de linie, în Affoltern am Albis. Șoferul ne-a spus că putem lua orice tren până în oraș, întrucât capătul de linie al autobuzului era chiar în fața gării.


Am coborât și ne-am urcat direct într-un tren ce trebuia să plece în două minute. La fel ca în alte localități din Elveția, sunt multe trenuri către orice direcție, la intervale scurte de timp. Astfel, în 20 de minute eram în gara centrală din Zurich.


Pentru mine și Nico nu este prima oară când vedem această gară enormă, cam cea mai aglomerată din Europa (fiind conectată cu toate destinațiile bătrânului continent), cu mai multe nivele și puzderie de linii și oameni. La venire, aici am schimbat trenul dinspre Viena, continuând spre Geneva.


Cu totul, să fi făcut cam o oră din camping până aici. Vremea este foarte bună, soarele strălucind pe un cer senin, oferind cadre numai bune de fotografiat. Bineînțeles, orașul este destul de aglomerat. Multe mașini (ca mai peste tot prin Elveția), multe tramvaie cochete și foarte mulți oameni ce-și servesc prânzul „take-away” pe cheiul râului, hrănind și păsările de pe apă. Observăm un grup foarte ghiduș de lebede ce se bucurau de multă atenție din partea „spectatorilor”.

 

O2AudEZwFMmSK2qSvQ3WTR49wLTYnnNBmxr1g1xQ

 

xMlv2ZLqYJSngIorqamnY0um3TuBux7ArVVsMuTQ

 

Ne-am plimbat brambura prin centru, pe străzile cochete ale orașului. În depărtare, către Sud, culmile și crestele înzăpezite ale Alpilor domină peisajul. Pentru noi, cadrul acesta prezintă atât o chemare aventuroasă, cât și un soi de avertisment pentru ceea ce ne așteaptă. Cum eu și cu Nico încă suntem în dubii cu privire la continuarea planului către înălțimile alpine (luând în calcul echipamentul nostru și temperaturile scăzute din timpul nopții ce s-au tot înregistrat pe la Zernez și Lassa), imaginea nu face decât să ne ducă și mai mult în direcția abandonului.


Am vizitat Frau Munster iar apoi am urcat în turnul catedralei cu același nume. Panorama orașului este foarte faină de aici, astfel încât nu pot decât să recomand o urcare în turn, în caz că ajungeți în zonă.

 

cSp1Tkd4IdzACUxUHXidjRQP1m5kxaWNAZKhK4Fm

 

L_KFwmDUtPsVTgq6crbdeOF7vIGa-cwD09d46pqQ

 

iwq76n-VVQwJKwZnFsvHxcbM4I6OuD-icIgeV1UC

 

NNM7uHjjXiJoTA3O27o-ivPbIU9ZgQ6h8OPom1Xb

 

juk_hrXNGPGYyxar2E46iYRYWPfQkyyx4UhUBnCc

 

_Ip-yznwUsFhY-I7P8HLZg4ZnJxdKI4IeZwdID_f

 

Spre finalul zilei, am mers pe pontonul lacului. Câteva poze în lumina după-amiezii târzii și iaca înapoi către camping. Ne-am aprovizionat de la un COOP, căci altceva nu am găsit. Am luat trenul S14 către Affoltern am Albis, iar apoi am continuat cu același autobuz 215.

 

O1URWdHtgSWJq3S9yzaktYY2T0c9VuyqPnhvJ5ih

 

Pe drum, am verificat iar vremea și, într-un final, am decis împreună cu Nico să nu mai urcăm spre Stelvio și Umbrail. Nu suntem suficient de pregătiți pentru vreme atât de rece. A fost vina noastră, căci ne așteptam să fie ceva mai cald într-o zonă cu vreme foarte schimbătoare și climat alpin.


Marius și Alina au saci de dormit destul de groși și, în mod cert, nu vor avea probleme. Este foarte neplăcut să fii cel care dă înapoi și „sparge gașca”, dar consider că mai presus de orice este bine să fii realist și să îți accepți greșelile. În fond, dacă noi ne îmbolnăvim pe drum, nu facem decât să cauzăm probleme suplimentare celor doi prieteni.
Astfel, noi vom lua un tren către Innsbruck, unde vom poposi o zi, iar apoi un alt tren către Bolzano, în Italia, unde vom reîntregi grupul.


La camping m-am pus pe schițat track-uri GPS pentru planul enunțat mai sus, în vreme ce Marius și Alina s-au dus să vadă meciul de fotbal dintre Franța și România.
Ca fapt divers, deși voi detalia diverse impresii și concluzii în secțiunea de la finalul acestui jurnal, elvețienii îmi par un popor destul de fițos și, pe alocuri gălăgios (vocal). Excepție au făcut cantoanele ce cuprindeau Basel și Berna,unde lucrurile erau vizibil diferite din mai toate punctele de vedere.


Adormim oarecum împăcați cu decizia luată în situația de față.

 

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ottenbach-Walenstadt

11 iunie 2016

 

Restul fotografiilor

 

DSC_0089-1040x691.jpg

 

Trezirea a fost matinală pentru toți. În vreme ce strângeam cortul, am mai aruncat un ochi pe prognoză. Surpriză: arată mai bine!
Cum oricum aveam o mare strângere de inimă că „dăm înapoi”, în vreme ce ne împachetam saltelele gonflabile în cort, eu și cu Nico ne-am uitat unul la altul și ne-am dat seama că nu putem să nu continuăm. Așadar, ne-am răzgândit în ultimul moment și vom merge mai departe, așa cum am stabilit de-acasă. Cât de frig poate fi? În cel mai rău caz, punem pe noi toate hainele și ne chircim în sacul de dormit. Marius și Alina au primit cu binețe răzgândeala noastră (mă mir cum ne mai suportă).


Odată strânse toate catrafusele, am pornit împreună la drum. Traseul ne-a purtat pe piste și pe șosele vălurite, iar de reprizele de ploaie nu am scăpat. Au fost destul de dese, însă în prima parte a zilei fiecare aversă lăsa loc soarelui iar cerul se vedea foarte spectaculos, cu nori negri sau pufoși ce se înălțau deasupra orașelor și lacurilor.

 

WHBac4Qn27YAd7WzF0BJZiQiKH-ZzWRT-KrLwp9A

 

STn6Efp5EnBi_Lm5LmT847HQ5dVdZ1jSSCx6MQ6M

 

RsEQPumX1E689zFpSw2omK8ap9xgmeKaP4I8V3md

 

Nici nu ne puneam bine fâșurile de ploaie, că trebuia să le dăm jos. Munții se ridicau semeț printre nori în timpul „pauzelor” ploii. Tot hălăduind pe dealuri și prin văi, am ajuns pe malul unui mare lac: Walensee. De aici încolo, am avut parte de o pistă ciclabilă ce ne-a purtat de-a lungul șoselei și căii ferate, prin tunele răcoroase și foarte bine luminate, oferindu-ne o „picanterie” de urcare cu un grad de 25% – conform indicatorului de pe rută (indicatorul a fost pozat din capătul urcării, uitându-mă înapoi; drept urmare, acesta indica o coborâre de același grad).

 

KepM2zcH4n6eMb40vbEGdk5rXpzGCKO92drY0adF

 

cmOpFSmAWAzHG4otftpUo1Uxd_VCUDRSbygs_iD9

 

z6N-ILguhP_9Cbj3UWW65wUYYz7iXNJb6GTtPX_-

 

Zu7pYerftsDcj36obQyU7LTX5lrQGtqttQBro4b9

 

6ETPu67IVZgwZRX51WvpQSXwNzjcREjjvdX3_bfe

 

Am dat de un LIDL, care a picat la fix. Nu este nici pe departe la fel ca ALDI, însă se dovedește mai rentabil decât COOP și Volg. Mâine fiind duminică, suntem nevoiți să facem cumpărături pentru două zile, căci duminica magazinele sunt închise. Chiar și așa, nu știam exact ce magazine vom mai putea găsi în orășelele mici către care ne îndreptăm.
Fiind totuși o zi faină, am putut face destule poze și filmări. Supra-pantalonii de ploaie de la Trimm s-au dovedit foarte eficienți, însă va trebui să căutăm ceva mai bun pe post de acoperitoare pentru încălțăminte.

 

YdSOr6WISGAuwI73rSxOzfzy8aNSHg6jsrhiu358

 

FdTUDusYSNUeGX8RIC4gCNwCdX0n-UmG9H8519H-

 

JDsp6i8sDr2QwNFwoLbZQ1Cr0yFN0yzmUPxdW3Ml

 

XqgA5D1UUqb5xyjYKIxBgCpIGmp9sMyU0dqKvXKC

 

-znU_b7JkT0DHy8Jx9R5GO7xH40mXaFS4WDBkZVW

 

Campingul ne-a întâmpinat cu un recepționer foarte amabil, băi foarte curate și încălzite și locuri de cort pe malul lacului, cu o iarbă proaspăt tunsă și cărnoasă. Mai era un singur cort instalat, tot al unui cicloturist. Totodată, suntem foarte aproape de linia ferată ce-și croiește drum prin defileul spectaculos în care ne aflăm, deci vom auzi și trenuri, ceea ce dă un aer și mai „romantic” locației.


Am instalat cortul pe ploaie, după care ne-am dus la dușuri. Unitatea oferă și un spațiu închis, destul de generos, pentru servit masa. Așa că acolo ne-am postat și noi, unde am gătit paste cu mozarella și sos de roșii. Mozarella este ieftină cam peste tot și oferă un raport surprinzător de bun între proteine și grăsimi (în sensul că grăsimi nu prea există).


Ploaia ușoară a continuat după ce ne-am băgat în cort. Urmează cele trei zile „de anduranță” din planul nostru. Vom urca destul în fiecare din ele și nu avem alocată nicio zi de pauză.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now