LucianTheOne

Navetist şi Curier în Londra

Recommended Posts

Episodul 00 - Inainte de a începe

 

Pe la începutul anului 2015 am decis la unison cu soţia că trebuie să părăsim ţara pentru o perioadă nedefinită. Am fost forţaţi de un mare număr de factori personali şi externi printre care amintesc politicieni, popi, doctori, profesori, familie, prieteni.

 

In octombrie 2015 am ajuns în Corby, un mic oraş situat exact în centrul Angliei. Alina avea deja un contract de bonă, mai urma să-mi găsesc şi eu ceva de lucru. Am venit pregătit de munci grele, mi-am adus un sac cu haine de lucru, plus jumate din sculele din atelier.

 

A treia zi am ieşit cu soţia la o plimbare mai lungă prin Corby şi în timp ce admiram împrejurimile am văzut o angenţie de angajări. Zic, hai să intrăm şi să întreb ce acte şi chestii îmi trebuie pentru angajare. Intru, o domnişoară ne ia în primire şi după ce îi spun vreo trei vorbe despre situaţia mea, mă intrebă dacă nu vreau să lucrez la Avon. Da, Avon the Company for Women, ăia cu cosmeticele. Dar încă nu am acte, card, adresă, încerc eu să mă eschivez... Nu-i nimic, le aduci mai târziu. Totuşi eu sunt mecanic, electrician, it-ist, mai fac o încercare. Deocamdată asta e tot ce avem! 

 

Săptamâna următoare păşeam pragul singurului centru de distribuţie Avon de pe tărâmul Britanic. Mi-am ales schimbul doi, de la 14 la 22, opt ore de muncă cu două pauze de 20 minute incluse. Condiţii de lux, cald şi curat, băile impecabile, vestiar, cantină cu de toate, inclusiv două TV şi net gratis (dar fără băuturi alcoolice). Magazin pentru angajaţi cu produse Avon de 4-5 ori mai ieftine, parcare păzită, standuri acoperite pentru zeci de biciclete, locuri pentru fumat şi recreere şi multe alte chestii faine.

 

Nu ştiu prin ce ironie a sorţii s-au ocupat toate locurile de manipulanţi aşa că am fost încadrat la ambalare, cu fetele. Care fete erau peste 50 pe un schimb, majoritatea tinere est-europence. Mai erau 4-5 băieţi dar uneori lucrau şi pe alte secţii aşa că deseori mă găseam într-o poziţie de... invidiat?

 

Probabil voi prezenta mai târziu alte detalii din Corby şi Avon că simt că devin prea offtopic.

După nouă luni, iarăşi forţati de împrejurări, am decis să ne mutăm în Londra. 

b_154018.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Episodul 01 - Mai bine decât m-am aşteptat

 

Am câţiva prieteni ce lucrează de mulţi ani în Londra şi care mă tot ispiteau să vin şi eu acolo. Am ezitat vreo doi ani şi acum, după şase luni în capitala Britanică, simt un mic regret. Auzisem de Londra doar chestii negative - smog, ploaie, ceaţă, suprapopulaţie, aglomeraţie, imigranţi, atentate, regină, circulaţie pe stânga, prize atipice, unităţi de măsură anapoda, accent enervant, rasism şi lista rămâne deschisă. Uram Londra dinainte să o cunosc...

 

Una din surorile soţiei se mutase de curând în Londra, mai aveam doi buni prieteni plus câteva cunoştinţe şi toţi ne chemau într-acolo. Haideţi că e bine, locuri de munca pe alese, salarii mari, oportunităţi fără număr, câini cu colaci in coadă, cai verzi pe pereţi şi porci zburători. Soţia a cedat insistenţelor (şi dorului pentru sor-sa) iar eu am cedat de dragul ei.

 

Mai târziu am cunoscut o persoană ce a venit în Londra cu mari aşteptări şi speranţe, ca la tărâmul făgăduinţei. Ajunsă aici a fost foarte dezamagită şi deprimată. Eu însă am venit gata dezamăgit, fără speranţe, aşteptându-mă la tot ce-i mai rău. Spre surpriza mea London nu era nici pe departe atât de rea... Am trăit toată viaţa intr-un mic sătuc din România iar mutarea într-o mega metropolă ar fi trebuit să mă şocheze şi doboare. Dar m-am adaptat atât de repede încât mă simt că stau aici de o viaţă şi uneori mă descurc prin Londra mai bine decât prin Suceava. Cam tot ce ştiam despre capitala englezilor s-a dovedit a fi fals şi incorect.

 

Nu pot compara Londra cu nimic, e mai mult o ţară decât un oraş. După şase luni încă nu pot să-i fac o caracterizare sau să emit o părere obiectivă iar când sunt întrebat spun "it's complicated"!

b_052053.jpg

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Episodul 02 - Un nou început

 

Intr-o vineri seara am ajuns nervos şi încruntat într-un cartier mărginaş al Londrei. Aveam 12 bagaje şi încă lăsasem în Corby o grămadă de lucruri - doi saci cu haine mai vechi, o dulap mare, unul mic, patru biciclete plus câteva cadre, furci şi roţi plus multă mâncare. Am plătit transportul, chiria, avansul şi am constatat că după 9 luni de muncă în afară eram la fel de bogat ca înainte. Adică deloc. Nu-i nimic, începem de la zero, primul an în străinătate e doar ca să capeţi experienţă.

 

Imi sun prietenii şi îi întreb de un loc de muncă... Păi să vezi că locul ăla s-a ocupat, apoi trebuie să vină frate-meu şi întâi caut pentru el, nu-i aşa uşor, de munca este dar trebuie să-ţi cauţi, nu-ţi dă nimeni mură-n gură, bla, bla, bla. Mulţumesc dar nu trebuia, zic şi închid. Deci am lăsat un loc de muncă bun şi sigur ca să vin aici si să fac ce? Nici soţia nu a avut noroc - sora ei a zis că ea a găsit de lucru după trei luni de căutări şi aşteptări, deci răbdare şi încredere.

 

Am răbdare, am încredere dar nu îmi place să pierd timpul. Sâmbătă am intrat online şi am început să caut la nimereală locuri de muncă. Tot timpul am zis că dacă ceva există pe net eu îl voi găsi. In mai puţin de o oră am găsit două anunţuri de mecanic de biciclete, unul de lăcătuş-mecanic şi unul de întreţinere sisteme PC. Am trimis CV la toate iar după câteva ore am primit răspuns şi invitaţie de la ambele ateliere velo.

 

Caut adresele, mă uit pe hartă şi decid să merg întâi la cel mai apropiat, situat la 11km.

 

b_171508.jpg

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ne-a fost dor de tine Lucian!

Ma bucur mult sa vad ca incepe sa-ti fie si tie bine.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hellllooooo! Ne bucuram mult sa te reauzim. Forumul asta e incomplet fara tine.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Not too bad ;). Ca si tine am ales sa plec din tara acum 3 ani. Nu a fost simplu si oricat de bine at fi afara vor fi si lucruri carora le vei duce dorul de acasa. Eu stau in Dublin, un fel de Ploiesti fata de Bucuresti (Londra). Dupa 3 ani in care am schimbat 3 firme salariul initial mi-a fost apropae triplat. Iti vezi de treaba, ai initiativa, iti iubesti meseria, vei fi observant si promovat ;). Mai mult decat nationalitatea conteaza cu ce poti ajuta societatea, comunitatea din care faci parte si foarte curand te vei simti in technician apreciat si nu immigrant pus la colt :).

Succes pe mai departe!

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Episodul 04 - The New Shop

 

După o săptămână am fost mutat la atelierul nou ca să învăţ mişcările şi pe acolo. Distanţa dintre cele două ateliere este puţin peste 1km şi în unele zile am parcurs-o de mai multe ori. Atelierul nou este mai mic, e plin de biciclete expuse iar spaţiul de lucru e de asemeni mic şi prost organizat. Când vin mulţi clienţi situaţia devine disperată. Atelierul vechi are o curte mare în care se pot depozita foarte multe biciclete, dar atelierul nou are doar o debara de 3x3m, cu totul insuficientă.

 

Mecanicul de aici este originar din Letonia, se numeşte Raimonds dar normal, toată lumea îi spune Ray. La început patroana l-a instruit să mă supravegheze şi să mă înveţe, dar după câteva zile au început să se schimbe rolurile. Acum el e cel ce îmi cere sfaturi şi ajutor.

 

Iniţial am urât atelierul nou, după câteva luni mi-a devenit egal, iar acum îmi place mai mult aici. Profitând de lunile lejere de iarnă, am rearanjat şi optimizat spaţiul după dorinţele şi necesităţile mele. Sculele erau frumos aranjate insă am avut mult de furcă cu zecile de cutii şi cutiuţe umplute la nimereală cu tot felul de şuruburi, şaibe, piuliţe şi alte piese mărunţele. Zilnic îmi dedic cel puţin o oră pentru a sorta piesele, componentele şi mărunţisurile amestecate prin cutii, pungi, borcane şi alte recipiente.

 

In atelierul vechi se primeşte doar cash dar în ăsta nou avem casă de marcat, PC cu touch screen şi cititor de carduri bancare. Alte chestii noi şi enervante de învăţat... Am amenajat şi un colţ de bucătarie, am convins-o pe patroană să ia un cuptor cu microunde, aparate de cafea şi ceai avem două, veselă am adus toţi de pe acasă. Firma face cinste cu cafea, ceai, lapte, zahăr şi patroana chiar s-a supărat când am cumpărat şi eu un borcan de ness. Baia era cam dezastru, dar după două ore de muncă am făcut-o curată ca acasă.

 

Şi aici iarna nu-i ca vara şi numărul cicliştilor s-a mai subţiat (oricum circulă mai mulţi decât în România vara). Incă lucrez alternativ la ambele ateliere (mai mult la ăsta nou) dar când începe szonul am de gând să mă stabilesc în atelierul nou. Patroana are alte gânduri dar cred că am să o conving!

x_051508.jpg

 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Episodul 05 - Şefi şi Colegi

 

Martin apare în acte ca proprietarul celor două ateliere. Irlandez la origine, locuieşte în Londra de peste 20 de ani dar încă nu şi-a pierdut accentul. Uneori şi nevastă-sa se plânge că nu-l înţelege. Ce să mai zic de mine... Pentru cuvintele bike, bank, back, bag foloseşte acelaşi sunet ce seamănă cu behăitul unui berbec răguşit.

E meseriaş foarte bun în aproape toate domeniile; la fel de bine poate să contruiască o casă, o bicicletă sau o maşină. În trecut a lucrat mult la ateliere dar acum are altă slujbă aşa că abia îl văd o dată pe săptămână. Când vrea e amuzant şi distractiv, se poartă foarte frumos cu absolut toate femeile şi se pare că trăieşte doar cu carne şi bere.

 

Carmen este de fapt şefa noastră ce conduce şi organizează atelierele. Nu face nimic însă fără să ceară părerea celor trei mecanici. Nu ne consideră angajaţii ei ci parteneri, colegi şi prieteni. Fiindcă sunt nou stă aproape non-stop cu mine şi în ciuda diferenţei de vârstă, naţionalitate, religie, etc, am devenit foarte buni prieteni. M-a tratat ca pe un egal încă din prima zi şi nu uită să repete fiecărui client că sunt un mecanic foarte bun din România. Vorbim foarte deschis unul cu altul despre absolut orice şi chiar am ajuns să ne permitem mici insulte şi înjurături. Facem schimb de mâncare, uneori mâncăm cu aceeaşi lingură şi bem din aceeaşi cană sau sticlă.

Ne-a apropiat mult şi faptul că e şi ea vegetariană, dar la fel ca mine nu e extremistă, din când în când mai bagă un ou sau un peşte, un vin sau o bere. Şi mai are patru fete intre 15 si 28 de ani, toate vegetariene, frumoase şi sexoase. Mi-a şi zis că dacă nu eram însurat mi-o dădea pe oricare voiam B-)

 

Cypress e colegul meu român, un mecanic cel puţin la fel de bun ca mine şi un om foarte de treabă. Lucrează de mic copil în domeniu, a fost mecanicul unor echipe profesioniste de ciclism chiar a lucrat şi pentru Eduard Novak. E un meseriaş multitalentat, ştie orice de la construcţii la sudură, de la mecanică la vopsitorie, de la calculatoare la maşini. In plus e modest, calm, darnic şi simpatic. Are puţin peste 30 de ani dar ştie mai multe chestii decât o grămadă de ingineri la un loc. E cel mai vechi la firmă si cel mai de încredere, e aproape ca un fiu pentru Carmen şi Martin.

E foarte plăcut când lucrăm împreună şi facem schimb de idei şi experienţe. E pasionat de sport, ciclism montan, trial, culturism şi a participat la multe competiţii în ţară. Şi el mănâncă sănatos, e bucătar amator, caută şi aplică reţete şi tratamente naturiste. Cu siguranţă e cea mai apropiată persoană de felul meu de a fi.

 

Ray este celălalt coleg, originar din Letonia, dar stabilit de mai bine din cinci ani în Londra. E sub nivelul meu, e mai mult vânzător decât mecanic şi nu-i prea place meseria asta. E bun la vânzări şi la convins clienţii să cumpere piese şi să accepte servicii care nu prea le trebuie. Vine la fix si pleacă la fix şi nu vrea să lucreze mai mult de 40 de ore pe săptămână. Odată s-a apucat să monteze un lanţ pe o bicicletă dar s-a făcut ora şapte şi a plecat acasă lăsând lanţul să atârne neîncheiat, pe angrenaj... Ii lua un minut să termine treaba!

Continuă să lucreze aici deoarece e foarte aproape de casă, e plătit binişor şi munca nu e grea. E o persoană instruită, fost profesor de istorie, chitarist într-o formaţie de muzică punk-rock şi priceput la calculatoare şi internet. Mă înţeleg bine cu el dar nu ezită să mă pârască şi sa dea vina pe mine când ceva merge rău. Nu-i bai, patroana ştie că el e vinovatul!

 

Cam ăştia suntem, o afacere mică de familie în care toţi suntem prieteni şi lucrăm pe încredere. 

In fundal e Carmen şi Martin lucrând în timp ce eu îmi făceam selfie :P

b_055805.jpg

 

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Episodul 06 - Un început timid

 

Incă din prima zi mi-am anunţat şefii că vreau să cumpăr o bicicletă şi să fac naveta călare pe ea. Cei 11km mi se păreau un fleac, în România obişnuiam să pedalez zilnic mai mult de atât, uneori şi peste 50km pe zi. Dar ezitam să pornesc în această nouă aventură. Traficul londonez mă cam punea pe gânduri aşa că am decis ca pentru o săptămână să folosesc transportul în comun.

 

 Cartierul în care locuiesc nu îmi place deloc, e aglomerat, zgomotos, fără nimic interesant de văzut. Şi nici biciclişti nu sunt. Am rămas aici deoarece Alina şi-a găsit de lucru pe aproape, avem un supermarket est-european la parterul clădirii, două staţii de autobuz în faţa casei şi metroul la câteva sute de metri. Deşi e aproape la marginea Londrei, datorită metroului şi a câtorva autobuze putem ajunge în centru în 20-30 de minute. În Londra contează mult să ai mijloace de transport aproape de casă. Pentru a ajunge la atelier trebuia să călătoresc cam 20 minute cu autobuzul şi apoi 25 minute cu trenul. Din fericire aveam legaturi foarte bune, staţia de bus e chiar lângă cea de tren, iar gara chiar peste drum de atelierul vechi. Practic ieşi din gară şi intri in atelier. Cu tot cu aşteptatul vehiculelor pierdeam cam 60 minute dus, tot atâta la întors şi un total de aproape 6 lire pe zi.

 

Când am fost mutat la atelierul nou m-am decis. Era la peste un kilometru de mers pe jos de la gară, cele 6 lire/zi atârnau tot mai greu şi în plus am găsit o biclă tare faină şi pe măsura mea. Forţat şi încurajat de aceste evenimente, într-o seară am hotărât să pedalez spre casă. Mi-am legat smartphonul cu elastice de pipă, am setat traseul si am pornit. Mai am doar câteva amintiri neclare din acele prime zile de velo-navetist, creierul meu tinde să şteargă întâmplările şocante şi traumatizante. Ţin minte că primul drum a durat peste 60min, deci am circulat cu 10-11km/oră! 

 

Traseul între casă şi atelier este incredibil de complicat, cu zeci de semafoare, treceri, cotituri, intersecţii, giratorii, pasarele, ganguri şi alte obstacole. Ce m-a surprins este că după trei zile nu am mai avut nevoie de GPS şi că foarte rar m-am rătăcit. Comparativ, când lucram la Avon aveam de pedalat doar 4km, fără prea multe îmbârligături, dar după o săptămână încă mă rătăceam zilnic. Probabil creierul mi-a intrat într-o stare superioară de supravieţuire extremă şi a făcut să pară totul mai uşor. În fiecare zi căutam rute noi, am descoperit niste scurtături binevenite pe alei pietonale, pasarele şi străduţe lăturalnice. GPS-ul de fapt mă baga pe un traseu de 13km, dar am reuşit să-l scurtez cu 2. Sunt nevoit să pedalez aproape 1km pe trotuar pe lângă o stradă cu sens unic, să traversez pe o pasarelă ce afişează semnul interzis bicicletelor şi să mă strecor printr-un gang mai îngust de 2 metri. Vorba unei colege de la Avon - I have a bike and I'm not afraid to use it!

 

Intr-o zi am să filmez treseul şi am să postez filmul că o descriere în cuvinte nu e relevantă. Aştept zile mai călduroase şi mai lungi că din noiembrie până în martie mă pornesc pe întuneric şi mă întorc pe întuneric.

072022.jpg

 

 

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lucian am vazut ca politia e foarte drastica cu biciclistii in Londra,sa ai grija cu mersul pe trotuare si pe la semafoare (asta stiu de pe youtube ) :)

Succes si la multi...bani :)

p.s. Sa ne mai scrii cum e pe acolo,eu am fost prin '90 la Londra si nu ma adaptam deloc la mersul pe stanga(chiar daca scria jos look right,eu ma uitam o data in dreapta si o data in stanga), la sensurile giratorii mereu eram surprins ca masinile vin pe dos(ei zic de noi ca mergem pe invers).

Atunci m-a socat numarul mare albiciclistilor din Londra,pe la noi nu se mergea cu bicla decat la tzara si era simbol de saracie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

De fapt bicicliştilor li se permit multe, prea multe. Poate şi de asta sunt atât de mulţi. Am auzit despre câteva cazuri izolate în care poliţia a sancţionat biciclişti ce mergeau pe trotuare sau comiteau alte ilegalităţi, dar sunt excepţii.

Am fost văzut de mulţi poliţişti în timp ce ocoleam (ca să nu spun încălcam) regulile şi nici nu s-au sinchisit. Am să fac un episod despre poliţie, infractori şi altele asemenea.

Acum englezii şi-au mai revenit şi recunosc că de fapt ei circulă invers :) Dar măcar circulă bine! M-am adaptat foarte repede la mersul pe stânga, parcă mi se pare mai logic şi mă gândesc cu groază cum mă voi simţi la întoarcerea în ţară.

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 9 ore, LucianTheOne said:

mă gândesc cu groază cum mă voi simţi la întoarcerea în ţară.

 

Stai acolo! Aici e maro situatia si viitoru' e si mai si!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da' Brexitu cum crezi că e? Prim Ministra a zis că în primul rând vrea să scape de români. 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
2 hours ago, LucianTheOne said:

Da' Brexitu cum crezi că e? Prim Ministra a zis că în primul rând vrea să scape de români. 

 

N-ai tu treaba cu declaratiile lor populiste. Daca ai NINO, NHS number si loc de munca legal, nu are nimeni treaba ta.

Eu sunt putin mai sus si nu am nici o grija (cu copil mic + planuri de mai unu).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu mă tem că mă dă afară, mă tem că vor creşte preţurile şi va scădea lira.

Şi asta se pare că e un fel de strategie sinucigaşă de a scăpa de noi.

Dacă lira va cădea sub euro, majoritatea imigranţilor va pleca de bună voie în ţări cu valută mai puternică.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poze cu atelierul rearanjat de tine ai?

Share this post


Link to post
Share on other sites

După două zile de furtună în Londra a fost astăzi senin şi cald, fără nici o adiere. Storm Doris a lovit crunt pe aici şi a produs multe pagube şi deranjamente. Noroc că am fost liber şi nu a trebuit să pedalez pe vremea aia.

 

Când am văzut ce vreme frumoasă este am decis să fac o plimbare prin oraş până la sala de fitness. A fost o adevărata plăcere, cred că de 4 luni pedalez doar pe întuneric, aproape uitasem cum arată oraşul. Fără genti, fără rucsac, fără haine groase - ce uşurare!

 

Şi nu o să ghiciţi niciodată cine s-a mutat la nici un kilometru distanţă de mine. Deja am ieşit la o tură cu bicletele prin oraş şi am testat ceva beri lituaniene.

b_180127.jpg

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 Fără genti, fără rucsac, fără haine groase - ce uşurare! 

 Lucian incearca sa iti pui coburi sau un cos pe portbagaj asa nu vei mai transpira in spate.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 2/26/2017 at 6:11 AM, Diesel said:

 Lucian incearca sa iti pui coburi

Deţin aici un set de genţi pentru portbagaj de la Ortlieb, un set Strechcoat şi încă o geantă de pânză. Apoi o geantă mare pentru ghidon, una sub şa şi una pentru cadru. Dar uneori trebuie să-mi iau rucsac că nu degeaba am trei - unul mic pentru biclă, unul tip ghiozdan şi unul uriaş pentru munte.

Când merg la gym îmi iau rucsacul mic, că îmi ţin în el oarece echipamente ce îmi facilitează interacţiunea cu mediul ostil din sală.

Când merg să cumpăr apă îmi iau şi ghiozdanul pentru a căra cât mai mult. Ultima oară am transportat pe bicicletă 26 litri de lichide, de la 2km, pe vânt puternic şi printr-o intersecţie întortocheată.

Share this post


Link to post
Share on other sites

LucianTheOne Ultima oară am transportat pe bicicletă 26 litri de lichide, de la 2km, pe vânt puternic şi printr-o intersecţie întortocheată.  

 

Atunci reformulez :  ia-ti o remorca din aia pentru bicla cum aveai in Ro  :) 

P.S. Am carat si eu diverse pe bicla si in rucsac si pe portbagaj, etc. si mi-a fost greu, nu la mers ci cand am coborat de pe bicicleta, abia pot s-o tin verticala :) 

Share this post


Link to post
Share on other sites

O poză faină cu Patroana, Patronul si fiica cea mare.

b_062615.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now