Predeal – valea Leucii – valea Iadului – cabana Dihamul Militar – şaua Baiului – cabana Poiana Izvoarelor – cabana Gura Diham – Buşteni

[gibonu 6,099]

Sâmbăta, 18.02.2017

 

Hai noroc la toată lumea.

 

Bucureşti (07:00) – Predeal (08:58) cu trenul IR 1631.

În tren, nimic deosebit, doar că am călcat-o sănătos cu bocancul solid de iarna pe duduia care stătea în faţa mea. Din greşală, am crezut că piciorul ei este baza de la piciorul mesei dintre scaune. Mi-am cerut scuze, însă nu cred că a încălzit-o prea mult.

 

O cafea de 3 lei de la automatul din staţia Petrom din Predeal, după că are continuat alergarea spre ieşirea din Predeal (spre Azuga), până la intersecţia cu DN 73A.

Sunt aproximativ 2,5 km de mers, iar pe ultimii 300 de metri trotuarul se termină, însă există un fel de mini-bandă de siguranţă pe care se poate merge.

 

 

De la intersecţia dintre DN 1 şi DN 73A se mai merge (pe DN 73A) vreo 300 de metri (spre Pârâul Rece), după care se virează la stângă, pe un drum forestier. Practic de aici începe traseul până în şaua Baiului, pe marcaj triunghi roşu.

Sau mai simplu, traseul nr. 16 din harta munţilor Bucegi din aplicaţia pentru telefon mobil Munţii Nostri.

 

Chiar la intrarea pe drumul forestier se află o unitate militară destul de mare de vânători de munte.

Mai mult, am şi interacţionat cu un vânător de munte din corpul de pază al unităţii, care ne-a rugat ferm şi politicos să o luăm din loc după ce am stat vreo 15 minute pentru pus parazăpezi şi fumat o ţigară.

 

Intrăm pe valea Leucii.

 

 

Epava unui tanc.

 

 

La început drumul forestier este bine bătătorit, inclusiv de către camioanele Armatei (judecând după urmele laterale).

 

 

Diverse atenţionări.

 

 

Urmele de camion dispar, însă drumul rămâne la fel de bine bătătorit.

 

 

Un brad mic apărut în ciotul unui brad mare.

 

 

La intersecţia cu nişte cladiri în ruină ieşim de pe drumul forestier, virăm stânga pe o potecă şi incepem urcarea pe valea Iadului. Nimic de speriat, pante nu este foarte abruptă.

 

 

Un stâlp de telegraf, care probabil odată asigura legătura între unitatea militară de lângă DN 73A şi cea de la cabana Dihamul Militar.

 

 

 

Puţin soare.

 

 

Vehciule din dotarea vănătorilor de munte de la Dihamul Militar.

 

 

De la intrarea în traseu (lângă intersecţia DN 1 cu DN 73A) şi până la Dihamul Militar am făcut puţin sub 2 ore, adică exact timpul indicat pentru vară.

Bucata asta de traseu mi s-a părut foarte lejeră. În plus, mi se pare traseul ideal pentru a ieşi în Predeal de la cabana Diham, având în vedere că prin acest traseu se merge doar foarte puţin pe DN 73A.

Ştiu că mai există un traseul care leagă cabana Diham de Predeal, însă acela iese in DN 73A relativ aproape de Pârău Rece, adică la vreo 5 km de Predeal.

Iar DN 73A nu este un drum tocmai ideal de parcurs ca pieton.

 

Pauză de-o ciorbă şi o cafea (ambele la plic) la arzătorul sovietic.

 

 

Unul dintre releele din şaua Baiului.

 

 

[gibonu 6,099]

Din saua Baiului am continuat alergarea direct spre cabana Poiana Izvoarelor, pe traseul marcat cu cruce albastra.
 

 

Pe traseul asta am mers pentru prima data, asa ca nu stiam cum se vad Bucegii. Pacat ca nu am prins vreme buna, insa nu e in fiecare zi 23 August.
 

 

 

Apoi, de la Poiana Izvoarelor pana la Gura Diham nimic deosebit. 

O pauza pentru o ciorba de legume [8 Lei] foarte buna si un spritz la Gura Diham, apoi cu masina pana la Busteni, multumita unor prieteni care au fost la ski in zona.
Drumul Busteni - Gura Diham este praf spre dezastru, iar acum se vede pentru ca s-a cam topit zapada care acoperea gropile.
 

Busteni [19:23] - Bucuresti Nord [21:17] cu IR 1622. Plus clatita cu Nutella si biscuiti din Busteni, mancata in tren.
 

 

Cam asta a fost.
Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

[gibonu 6,099]

Sambata, 01.02.2020
Predeal - valea Leucii - valea Iadului - Dihamul Militar - saua Baiului - cabana Diham - Pichetul Rosu - cabana Poina Izvoarelor - Gura Diham - Busteni

Bucuresti Nord [07:00] - Predeal [08:56] cu trenul IR 1631, fara niciun minut de intarziere.
Din gara Predeal, spre intersectia DN1 cu DN73A exista trotuar [pe sensul de mers spre Ploiesti] care merge pana la 250 de metri de intersectie.

 

La vreo 500 de metri dupa intrarea pe DN73A, pe partea dreapta [spre Rasnov], se afla un mic cimitir militar din Primul Razboi Mondial.

 

 

In partea dreapta se afla parcela romanilor,

 

 

iar in partea dreapta se afla parcela maghiarilor si a austriecilor.

 

 

 

Nu am inteles motivul pentru care pe crucile maghiarilor si austriecilor era pus tricolorul romanesc.

Dupa vizita la cimitirul militar, m-am intors vreo 200 de metri si am intrat pe drumul forestier de pe valea Leucii. Dupa ce am trecut de unitatea militar de vanatori de munte am ajuns intr-o zona de exploatare forestiera.

 

 

Marcajul care era aplicat pe bustenii incarcati intr-un camion forestier.

 

Un tractor universal 651M, adaptat pentru munca la padure.

 

Lanturile vazute mai de aproape.

 

Troliul actionat prin lant, direct din cutia de viteze.

 

Daca am inteles bine, unealta asta pentru manevrat busteni se numeste țapin.
 

 

[gibonu 6,099]

Sambata, 01.02.2020 - Partea a II-a
Predeal - valea Leucii - valea Iadului - Dihamul Militar - saua Baiului - cabana Diham - Pichetul Rosu - cabana Poina Izvoarelor - Gura Diham - Busteni

Exploatarea forestiera a ramas in urma si am continuat alergarea prin padure.

 

Cladirea in ruina de la intersectia dintre valea Leucii si valea Iadului.

 

De la intrarea in traseu de pe DN 73A pana aici am facut 1,15 ore.

Instalatia de agatat rucsacul in pom, ideala pentru folosit atunci cand zapada este apoasa.

 

Incepe urcarea pe valea Iadului.

 

Relativ repede traseul paraseste firul vaii si incepe urcarea prin padure

 

printr-o ceata deasa.

 

 

Intre intersectia valea Leucii cu valea Iadului si cabana Dihamul Militar am facut o ora.

Pauza de masa, cu sandwich-uri d-alea bune, facute de prietena mea. Cel de sus este fitza maxima, cu magiun de Topoloveni [10,50 Lei borcanul], ideal pentru desert.

 

Releele din saua Baiului.

 

Are cineva vreo infomatie despre cladirea din poza de mai jos, situata in apropierea celor doua relee?
 

[gibonu 6,099]

Sambata, 01.02.2020 - Partea a III-a
Predeal - valea Leucii - valea Iadului - Dihamul Militar - saua Baiului - cabana Diham - Pichetul Rosu - cabana Poina Izvoarelor - Gura Diham - Busteni

La cabana Diham n-am mai coborat, doar am facut o pauza de-o tigara.

 

Daca tot se vad betele [de treking] in poza, am observat cu mai multe ocazii, ca acestea sunt folosite incorect. Adica la urcare betele sunt prea lungi iar la coborare prea scurte, astfel incat cel care le folosea aproape ca se apleca.
Din cate stiu, regula de baza a fixarii lungimii batului este ca, in functie de situatie [plat, urcare, coborare] antebratul sa fie aproximativ paralel cu solul.

Steagul Japonie, in drum spre Pichetul Rosu.

 

Indicatoare cam imbatranite.

 

Spre Pichetul Rosu drumul este aproape plat.

 

De la cabana Diham la Pichetul Rosu am facut 40 de minute.

Cateva dintre traseele din zona.

 

Ceva nu se leaga, deoarece de la cabana Diham am venit pe marcaj punct rosu iar pe lista de mai sus apare marcajul triunghi rosu.

Pana la Poiana Izvoarelor nimic deosebit, apoi pana la Gura Diham au fost cateva bucati mai tehnice datorita zapezii aproape inghetate.

 

Pe bucata Pichetul Rosu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham am facut 1,40 ore, cu o pauza de 15 de minute pentru mancat al treilea sandwich si jumatate din cel cu magiun.

Drumul Gura Diham - Busteni acum este "coala de hartie".

 

Pe aici a fost nevoie sa intind pasul ca sa pot prinde trenul IR 12746 / 127460 care pleaca din Busteni la ora 17:53, asa ca intre Gura Diham si gara Busteni am facut 40 de minute.
Am ajuns in gara cu vreo 5 minute inainte de plecarea trenului, mi-am luat si bilet insa la clatita minune din Busteni n-am mai ajuns.

Cam asta a fost. Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

[EyesOnly 1,124]

Frumoasa plimbare ;-) Multumim de vorbe!

[gibonu 6,099]

@EyesOnly

Cu cea mai mare placere.

[dan tm 78]

Probabil tricolorul romanesc este pus pe crucile inamicilor din necunoastere sau dimpotriva, din respect chiar daca au fost inamici. Nu e Valea Uzului.

[gibonu 6,099]

@dan tm

Inclin sa cred ca tricolorul romanesc a fost pus acolo din respect.

 

Poate s-au inspirat din cuvintele lui Ataturk din 1934, mai ales partea cu "You, the mothers ..."

 

Poza de mai sus este facuta in peninsula Gallipoli in octombrie 2010. Conform unor cercetari mai recente, se pare ca n-ar fi chiar cuvintele lui Ataturk, insa acum, la peste 100 de ani de la acele evenimente, asta conteaza mai putin.

Doar am ramas putin mirat, deoarece in peninsula Gallipoli n-am vazut steagul turcesc pe crucile australienilor si nici in Normandia nu am vazut tricolorul francez pe crucile germanilor.