Predeal – valea Leucii – valea Iadului – cabana Dihamul Militar – şaua Baiului – cabana Poiana Izvoarelor – cabana Gura Diham – Buşteni

[gibonu 3,834]

Sâmbăta, 18.02.2017

 

Hai noroc la toată lumea.

 

Bucureşti (07:00) – Predeal (08:58) cu trenul IR 1631.

În tren, nimic deosebit, doar că am călcat-o sănătos cu bocancul solid de iarna pe duduia care stătea în faţa mea. Din greşală, am crezut că piciorul ei este baza de la piciorul mesei dintre scaune. Mi-am cerut scuze, însă nu cred că a încălzit-o prea mult.

 

O cafea de 3 lei de la automatul din staţia Petrom din Predeal, după că are continuat alergarea spre ieşirea din Predeal (spre Azuga), până la intersecţia cu DN 73A.

Sunt aproximativ 2,5 km de mers, iar pe ultimii 300 de metri trotuarul se termină, însă există un fel de mini-bandă de siguranţă pe care se poate merge.

 

 

De la intersecţia dintre DN 1 şi DN 73A se mai merge (pe DN 73A) vreo 300 de metri (spre Pârâul Rece), după care se virează la stângă, pe un drum forestier. Practic de aici începe traseul până în şaua Baiului, pe marcaj triunghi roşu.

Sau mai simplu, traseul nr. 16 din harta munţilor Bucegi din aplicaţia pentru telefon mobil Munţii Nostri.

 

Chiar la intrarea pe drumul forestier se află o unitate militară destul de mare de vânători de munte.

Mai mult, am şi interacţionat cu un vânător de munte din corpul de pază al unităţii, care ne-a rugat ferm şi politicos să o luăm din loc după ce am stat vreo 15 minute pentru pus parazăpezi şi fumat o ţigară.

 

Intrăm pe valea Leucii.

 

 

Epava unui tanc.

 

 

La început drumul forestier este bine bătătorit, inclusiv de către camioanele Armatei (judecând după urmele laterale).

 

 

Diverse atenţionări.

 

 

Urmele de camion dispar, însă drumul rămâne la fel de bine bătătorit.

 

 

Un brad mic apărut în ciotul unui brad mare.

 

 

La intersecţia cu nişte cladiri în ruină ieşim de pe drumul forestier, virăm stânga pe o potecă şi incepem urcarea pe valea Iadului. Nimic de speriat, pante nu este foarte abruptă.

 

 

Un stâlp de telegraf, care probabil odată asigura legătura între unitatea militară de lângă DN 73A şi cea de la cabana Dihamul Militar.

 

 

 

Puţin soare.

 

 

Vehciule din dotarea vănătorilor de munte de la Dihamul Militar.

 

 

De la intrarea în traseu (lângă intersecţia DN 1 cu DN 73A) şi până la Dihamul Militar am făcut puţin sub 2 ore, adică exact timpul indicat pentru vară.

Bucata asta de traseu mi s-a părut foarte lejeră. În plus, mi se pare traseul ideal pentru a ieşi în Predeal de la cabana Diham, având în vedere că prin acest traseu se merge doar foarte puţin pe DN 73A.

Ştiu că mai există un traseul care leagă cabana Diham de Predeal, însă acela iese in DN 73A relativ aproape de Pârău Rece, adică la vreo 5 km de Predeal.

Iar DN 73A nu este un drum tocmai ideal de parcurs ca pieton.

 

Pauză de-o ciorbă şi o cafea (ambele la plic) la arzătorul sovietic.

 

 

Unul dintre releele din şaua Baiului.

 

 

[gibonu 3,834]

Din saua Baiului am continuat alergarea direct spre cabana Poiana Izvoarelor, pe traseul marcat cu cruce albastra.
 

 

Pe traseul asta am mers pentru prima data, asa ca nu stiam cum se vad Bucegii. Pacat ca nu am prins vreme buna, insa nu e in fiecare zi 23 August.
 

 

 

Apoi, de la Poiana Izvoarelor pana la Gura Diham nimic deosebit. 

O pauza pentru o ciorba de legume [8 Lei] foarte buna si un spritz la Gura Diham, apoi cu masina pana la Busteni, multumita unor prieteni care au fost la ski in zona.
Drumul Busteni - Gura Diham este praf spre dezastru, iar acum se vede pentru ca s-a cam topit zapada care acoperea gropile.
 

Busteni [19:23] - Bucuresti Nord [21:17] cu IR 1622. Plus clatita cu Nutella si biscuiti din Busteni, mancata in tren.
 

 

Cam asta a fost.
Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.