ngorgan

Brasov - Buzau - Rm. Sarat cu remorca si cainele

Recommended Posts

Foarte frumos! 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Noaptea a fost putin cam frig. Am fost si eu cam optimist pentru ca m-am bagat in sacul de dormit in tricou si pantaloni scurti. De la pamanat nu simteam deloc racoare, salteaua izola foarte bine dar trebuia sa scot nasul afara din sac si pe acolo simteam cum intra racoarea. Pe catel l-am bagat in cort, in camera. M-am gandit ca e riscant sa-l las afara. Poate chiar apare vreun lup si el nestiutor ar fi in stare sa iasa sa-l latre si sigur nu ar avea nicio sansa in fata lupului. 

Dimineata in cort cred ca aveam aproximativ 8 grade iar afara cred ca erau 6 grade. Am impachetat totul in remorca si la 8:30 cand eram gata de plecare observ ca am pana la roata spate a bicicletei. Nu m-am mirat, am venit prin padure si vazusem spini pe drum. Mi-a luat o ora sa schimb camera si sa gasesc spinul, care era mic si infipt intr-un sant al cauciucului.

La 9:40 eram iesit la soseaua nationala. Ziua precedenta am ramas in urma cu 25km fata de planul initial. Cum am pornit am dat de doua dealuri strasnice si m-am felicitat ca seara ma oprisem inaintea lor. Cred ca as fi vorbit singur daca trebuia sa le urc atunci. La un moment data am cotit la stanga in com. Berca, am trecut Buzaul si apoi la dreapta pe celalalt mal al lui, am luat-o spre Plescoi. Peste tot se vindeau carnati de Plescoi. Acum ma gandeam ca o sa am parte de liniste mergand pe un drum judetean. Saua ma cam jena. Am un Brooks nou, cu 300 de km stati pe el si inca trebuie sa-l formez. Accept ca sunt in etapa in care trebuie sa sufar pentru ca mai apoi sa ma bucur. Totusi cobor nasul seii putin de tot mai jos si imi dau seama ca abia acum ii gasisem pozitia confortabila. Mainile ma cam deranjeaza si ele. Nu mi-am luat manusi si parca incepe sa-mi para rau. Ma tot foiesc pe bicicleta si nu stiu daca lipsa bazonului si a manusilor este cauza disconfortului sau oboseala da semnale in zonele solicitate. Am observat spre exemplu ca daca urc "furtunos" o panta si duc pulsul la maxim, la 180, imediat incepe o durere in fund groaznica. E clar ca nu acolo e problema, dar acolo se manifesta. Merg acum mai mult chinuit dar accept situatia, beau un isosotar, mananc o banana si apoi mai beau si un energizant.

La intrare in Plescoi era un magazin bine impodobit ce vindea carnati. Eu ce gandesc: hai sa nu ma opresc la primul, aici toti vand carnati, sa mai merg. Gresit. In tot satul nu mai vindea nimeni carnati asa ca am trecut fara sa mai cumpar o mostra de celebritati. Dupa ce am iesit din Plescoi drumul s-a cam stricat. Beton denivelat, dar macar nu prea era circulatie. Pana la urmatorul sat. Aici incep sa curga masinile. Mai merg un sat si chiar se aglomereaza drumul, la un moment dat parca eram in India drum prost, gropi "gramada" masini - o multime, toate parca trebuiau sa se grabeasca undeva. Mergeau masinile de te asteptai sa le sara rotile, multe Dacii vechi, dar si masini noi. Ma minunam unde trebuie sa se grabeasca toti in halul asta. Apoi ma gandeam cu groaza la ce ma asteapta cand ajung in drumul european ce duce spre Focsani. Nu recomand nimanui sa mearga cu bicicleta de la Plescoi la Buzau pe drumul judetean. Nu merita.

Odata ajuns la intersectia cu soseaua ce duce de la Buzau la Focsani constat o mega aglomeratie. Chiar nu ma asteptam. Am stat 10 minute ca sa trec soseaua. Parca eram la intrare in Bucuresti dinspre Otopeni. Bonus: vantul. 

Mi-am luat inima in dinti si am pornit pe sosea. Aveam de mers pana la Posta Calnau unde coteam la dreapta pe drumuri judetene. Vantul batea foarte tare si cred ca mi-a luat o ora sa fac 10km. Bucata asta de drum a fost foarte periculoasa. Este o banda pentru circulatie si 3/4 de banda de urgenta ce e folosita tot pentru circulat. Am stat tot timpul cu ochii pe oglinda si la un moment dat chiar era sa se intample scenariul de care ma temeam: masina care merge pe banda de urgenta ma vede si se trage pe banda normala de circulatie, soferul din spatele ei, vorbeste cu pasagerul, nu reactioneaza pe moment iar cand ma observa isi da seama ca pe langa mine nu incape, sa schimbe banda nu poate pentru ca deja vin masini pe langa el, diferenta de viteza intre mine si el e mare, parca nu-i vine sa se opreasca de tot .... iar eu ies din drum pentru siguranta mea. Pana la urma soferul a oprit in spatele meu, bravo lui dar eu nu am riscat sa aflu daca va reusi.

De la Posta Calnau fac dreapta pe drum gol golut spre satul Boboc, unde este scoala de aviatie. Bate vantul rau de tot. Eu ma uitasem pe prognoza care cu doua zile in urma imi dadea un vant de 10km/h. Asta care batea acum insa avea 40-60km/h. Stiu asta pentru ca uneori imi scotea casca din ureche. Casca incepe sa-mi iasa din ureche pe la 55km/h. Inaintam foarte greu si am avut ocazia sa vad alt biciclist venind din fata: parea ca e beat si nu poate tine directia. Am facut doua poze din care se cam poate vedea forta vantului: intr-una urechea catelului sta ridicata de vant, in a doua galeata de la fantana e la metri in dreapta locului in care ar trebui sa stea daca lantul ar sta vertical.

 

IMG_20170330_145252.jpg

 

IMG_20170330_164753.jpg

 

La un moment dat observ ca ciorile de pe partea dreapta a drumului incearca sa traverseze in zbor drumul si nu reusesc sa ajunga in partea stanga a lui. Se inalta si sunt luate de vant si duse mai departe in camp in directia opusa fata de ce pe care si-o doreau. Acum incep sa-mi revin. Intotdeauna cand mi-e greu daca vad pe cineva ca o duce mai bine ca mine imi scade moralul. Daca insa vad pe unul ca se chinuie mai tare ca mine, gata, imi revin. Accept ca vantul bate foarte tare si asta e situatia. Moralul revine si incep sa pedalez mai vartos. Imi dau seama insa ca nu pot sa fac traseul dupa planul facut. Nu am cum sa ajung la Vidra, duap Odobesti, pe drumuri ocolite, 150 de km pe astfel de vant in conditiile in care mai aveam de recuperat km restanta de ieri. Imi dau seama ca un rezolv situatia nici daca mai adaug o zi la traseu, pentru ca o sa am de facut totusi trecerea peste munti intr-o zi si vor fi 2000 m de urcat si minim 140 de km de facut. Nu ma pot risca sa pun cortul in varful muntelui, e si frig si ma mai intalnesc si cu salbaticiuni. Cu remorca, in perioada asta a anului nu pot sa fac acea etapa. Ori am nevoie de zi mai lunga, ori de caldura sa pun cortul mai sus, ori de lipsa greutatii ca sa pot face distanta rezonabil.

Asadar sun acasa pentru ca nu aveam de ce sa mai continui ziua urmatoare pe un asemenea vant si cer sa vina "masina de asistenta" la lasarea intunericului la Rm. Sarat.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Continui sa merg pe langa scoala de aviatie si ma uit cum doua avioane tot decoleaza fac doua ture si apoi aterizeaza. Incep sa-mi revin, ma simt tot mai bine si nu ma mai dor nici mainile nici fundul. Ma si mir cum e posibil ca dupa cateva ore sa nu am nici cea mai mica problema, e clar ca undeva a fost un dezechilibru si nu de fapt nu mainile sufereau.

Reusesc performanta sa cobor o panta pe foaia mica. Ma uit la viteza si vad ca am 9km/h. Ma uit la puls si vad ca e 132. Asta e ... coboram vartos. Asa ceva mai rar mi s-a intamplat. Bate vantul cu dusmanie si mereu din fata mea. Vantul avea directia N-S, iar eu ori luam vantul direct din fata ori din fata si lateral stanga sau dreapta. Ma si amuzam gandidu-ma cum era daca faceam traseul invers: cu ce viteza m-as fi laudat ca am zburat pe aici. 

Pe drum mai opresc langa o balta ca sa dezmortesc catelul. El imediat gaseste un bidon si isi face de lucru cu el.

 

IMG_20170330_172425.jpg

 

Vantul bate atat de tare incat mi-a doborat bicicleta de nici nu mai stiu cate ori. 

 

Mai merg ceva si intalnesc un grup de trei carute cu coviltir. Ocupantii nu par tigani, imi fac impresia ca sunt doar nomazi. Ma gandesc ca stilurile de viata ne sunt asemanatoare: fiecare cu cortul in spate, fiecare cu propulsie eco, bio. :)

IMG_20170330_174814.jpg

 

Acum mergand prin satele astea mai departate de drumurile circulate descopar lumea care imi place. Oamenii au alte preocupari si sunt mai linistiti.

Daca la Brasov sau Patarlagele oamenii se minuneaza de catel, ce frumos sta el in cos, aici e invers. Sunt intrebat la un moment dat ce are catelul. Nimic, ce sa aiba. Dar omul de aici nu poate concepe sa plimbi catelul. Dar ce, e handicapat ? precis are vreo problema saracul ca altfel ar alerga pe langa bicicleta. Ati vazut caine luat in caruta ? Acum cosul avand si plasa de sarma sa nu sara prostovanul in drum, poate ca pare si mai bine ca e intr-o cusca in drum spre medic probabil. Dar oricum cosul nu intereseaza pe nimeni aici. In oras multi au remarcat ca nu mai vazusera asa cos pentru caine. Aici la tara lumea in schimb e interesata de remorca: de unde ai luat-o ? se gaseste de cumparat la noi ? dar nu trage intr-o parte ? cum ai agatat-o ? vin oamenii cand opresc pe la magazine si studiaza remorca. Cel mai amuzant a fost unul care opreste o duba langa mine si ma intreaba: ai fier vechi ?  Doamne mare e gradina ta, fiecare traieste in lumea lui. Ce-si inchipuia omul: precis ca eu car fier vechi in remorca, am plecat cu bicicleta la strans de fier vechi. 

 

Inainte de Rm. Sarat observ ca vantul care bate de la nord spre sud nu este aici ceva intamplator. Toti copacii sunt aplecati de vant, spre sud. Imi notez asadar ca daca mai vin prin Moldova directia de urmat este inversa daca vreau sa parcurg si km. Daca vreau doar distractie pot sa o iau de la sud spre nord ;)

IMG_20170330_181538.jpg

 

Mai pedalez pana la Oreavul, la intrare in Rm. Sarat unde ajung pe la ora 19 si ma intalnesc cu sotia care a venit cu Fiatul Panda sa ma pescuiasca. Daca nu era vantul asta turbat mi-ar fi placut sa mai stau o zi pe drumuri.

Rezumatul zilei nr. 2 in cifre:

Pornit la 9:40 si mers pana la 19:00, 88km, 12,6km/h medie, 56km/h viteza maxima, 120bpm puls mediu, 146bpm maxim, 7.000 calorii arse.

  • Upvote 8

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca pentru mine, pentru mersul cu remorca, un parcurs de 80-100km pe zi reprezinta idealul ce poate fi facut si pe deal si pe vant astfel incat sa ramana si timp de pierdut ici colo si pentru campat cu cortul pe indelete. Asta a fost concluzia acestei ture.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumim si mai poftiti! :)

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte frumos. Multam de poveste; )

Sent from my SM-P605 using Tapatalk

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ngorgan

Tură foarte faină (cu toate dificultățile ei) și relatare pe măsură!

 

Mulțumim.

 

P.S.: Am zâmbit, tresărit și visat într-o singură secundă când am citit Am pus cortul pe indelete si mi-a ramas timp inca aproape o ora pana sa se intunece. Exact partea asta a zilei imi place cel mai mult si pentru asta am plecat cu bicicleta si cortul.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua buna! Faina tura, chiar daca vantoasa! Vroiam sa va intreb daca ati incercat vreodata si o remorca avand o singura roata.

Eu am astfel de remorca si am facut doua ture mai lungi cu ea, una de o zi Brasov - Reci - Brasov putin peste 100 km si una de trei zile Brasov - Odorhei - Gheorhieni aproape de 300 km si mi sa parut foarte ok. Plusuri si minusuri fata de coburi insa parca as prefera o remorca in fata coburilor.

Daca vreti sa incercati vreodata pentru a face comparatie doua roti vs o roata o pot imprumuta pe a mea...

In rest, numai bine la cat mai multe ture, poate cateva si impreuna.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu am incercat o singura roata, insa problema mea ramane greutatea. Ori cu una ori cu doua roti, remorca deja cantareste ceva. Nu merg cu remorca decat daca nu am de ales, cum a fost cazul de fata cand aveam cosul catelului pe portbagaj.

Nu ma plang de manevrabilitate, nu intru prea des printre tufisuri, unde cred ca merge mai bine remorca pe o roata. La drum intins nu bag de seama ca am remorca. Singura problema dupa cum am spus este greutatea. Cand dau de deal si am greutate e dezastru. Eu am la mine permanent un sac de ciment sub haine, cam atat cantaresc in plus. Deci si cu ala mi-e greu sa urc. Dar daca mai am si bagaj lucrurile devin si mai interesante. Daca mai pun si remorca e deja distractiv. De deranjat nu ma deranjeaza coburile si le prefer remorcii cand pot. Am mers si cu coburi fata + spate, asa ca doar cu coburi spate pot sa ma gandesc ca zbor. Au fost vremuri cand plecam toata familia pe biciclete pentru mai multe zile si atunci chiar duceam bagaj.

Multumesc pentru propunerea remorcii dar raman la a mea, nu sunt fan remorca si o folosesc destul de putin. Cu toate astea, am dus masina la vopsit acum si o saptamana o sa ma tot flendur prin oras cu remorca. Plusul incontestabil la remorca ramane bagatul in seama din partea soferilor: cu remorca chiar atragi atentia si te feresc mai frumos.

Despre ture impreuna eu sunt deschis la asa ceva si mai mult ca sigur o sa pot accepta propuneri de genul asta daca sunt acasa in perioada respectiva.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ngorgan

 

Foarte tare tura si multumim pentru disponibilitate.

Te rog, daca se poate, mai spune-ne cate ceva despre mersul in tura cu cainele. De exemplu, cum l-ai invatat sa stea cuminte in cos si sa nu se sperie de zgomote, masini, etc.

Si cum il chema pe catel, ca acum are si el ture cu bicicleta la activ.

 

Multumesc.

 

P.S. Daca inca nu l-ai vazut, avem un topic dedicat cainilor: http://www.ciclism.ro/forums/topic/19047-despre-caini/

Share this post


Link to post
Share on other sites

Catelul are 2 ani,  se numeste Bimbo cunoscut si sub poreclele: Ringo, Dingo, Bingo si Lupica (fara legatura cu lupul, este anagramarea altui cuvant, ca sa-l pot chema si in public).

De stat in cos, catelul sta foarte bine. E al doilea an in care se plimba cu bicicleta. Nu am avut probleme cu purtatul in cos, i-a placut din prima. Probleme am doar cand merg incet. Atunci cand incetinesc devine nerabdator, si incepe chitaiala. Asta e cam nasol: ca atunci cand trag eu mai tare la deal, cand curg apele pe mine, el se gaseste sa se miorlaie, fara sa-si dea seama ca e purtat ca imparatul iar altul isi da sufletul.

In general ii place mersul cu bicicleta (cred ca mi-ar place si mie in locul lui) si cand ii spun de bicicleta, pricepe si da din coada, se uita la usa. Este un caine foarte agitat, asa e rasa lui. Cand l-am ales am avut doua criterii: sa incapa in cosul de bicicleta pentru caine si sa fie inteligent, sa am cu cine ma conversa, sa nu se uite tamp la mine. Asa a iesit la combinatia castigatoare Jack Russel Terrier, fara sa fi stiut pana atunci de rasa asta. De-l vedeam pe strada as fi gandit ca e maidanezul unei pensionare. Este destept fireste, dar foarte agitat. Acum ne-am obisnuit cu el, dar toti ceilalti caini pe langa el, par bolnavi. Zici ca asta se hraneste cu curent electric. Cam asta ar fi despre catel.

Eu sper la zile cu soare, sa pot pleca in plimbari. Imi pare rau in tura asta ca n-am apucat sa folosesc spirtiera. Am carat dupa mine un set de gatit Esbit si mi-as fi dorit ca dimineata sa-mi fac niste ochiuri sau seara o friptura sau niste spaghete. Nu aveam pretentia la o tocanita pentru ca aveam cam multi km planificati pentru o zi. Seara nu m-am incumetat la fripturi pentru ca asa cum am zis ma cam temeam in zona de lupi si nu aveam de gand sa-i atrag spre mine cu mirosuri irezistibile. Pentru dimineata nu m-am mai alintat cu ochiuri pentru ca eram deja constient ca sunt in intarziere fata de planul avut.

Se pare ca vin zile frumoase, asa ca va recomand sa nu mai cititi despre turele altora ci sa iesiti afara, faceti-va turele voastre, e mult mai fain.

 

 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now