Sign in to follow this  
paulrad

Purple Lines MTB camp

Recommended Posts

Joi după-masa am pornit spre Borșa pentru o nouă ediție a camp-ului Purple Lines. După 150km și cam 3 ore am intrat în Borșa admirând crestele înalte învăluite în niște nori supărați ce ne aduceau aminte de prognoza meteo: vineri șanse de ploaie, sâmbătă furtună, duminică furtună.

 

Ziua I - Valea Repedea - Șaua Puzdrele - Șaua Galațiului - Șaua Gârgălău - Șaua Știol - Cascada Cailor, 33.4 km cu 1531m urcare

Cel mai greu și cel mai frumos traseu. Ar fi trebuit parcurs în ziua II, dar din cauză că se anunțau furtuni, s-a decis că e mai bine să-l facem vineri ca să evităm expunerea de pe creastă într-o zi furtunoasă.

 

Am început direct cu un ”concurs”: 170m urcare în 1.4km, pe drumul ce duce sus la Pârtia Olimpică. Cireașa de pe tort: unde era mai abrupt, trebuia să te oprești să arunci 3 pietre într-o găleată, iar fiecare ratare însemna 10 flotări la băieți și 5 la fete. Am ratat de fiecare dată, am făcut 5 flotări în total. Când am ajuns la ”finish” mi s-a făcut rău și deși am fost distribuit în prima grupă, am anunțat că mă duc cu ceilalți mai lejer. Măcar urma să-l am ghid pe simpaticul Wouter Cleppe.

 

b657cno6ZvPkEIjGQ4g3rrgTYSXfPmB1qFLgH2Lt

 

Fără urcarea din ”concurs”, profilul zilei a fost simplu: o urcare lungă, foarte grea, tehnică și foarte frumoasă.

0WghyTTmmCi77hixtsbIVBDCqbHRPndyuET1X9ps

 

Când drumul lua câte o pauză de la pantele de 14-16% mai vedeam și așa ceva:

h9xxw7-KJXNtw9atD6Lrs7OQV-2zQgIMvIt3cSLH

 

uJaxQq53L-_d1cKEo1Mg4LSBcOuyHfPhsOcXNSm5

 

Y3X6vDCNg-OqZH8WSYm-HsSfIjLPg5afwZ43B4MY

 

Îmi cam trecuse răul provocat de efortul de pe urcarea-concurs, dar eram mort. O răceală câștigată cu 2 zile înainte își spunea cuvântul: parcă aveam un bolovan în nas și nimic nu mergea. Mă săturasem de pushbike deja și mi-a trecut de 100 de ori prin cap să o iau în sens invers până la pensiune. Era doar de coborât.

 

y3afmwntW4tTWitblD-h2JYW9L5tI6P_Rj2aHulh

Mai câte un pic de push bike, câte o pedală, 2 poze... m-au ajuns ultimii 2 de pe urcare și am suferit împreună.

 

wJXoaHXxVkjUy6clYMAKvdxVfKLzuHniRE3c3KjR

 

gNv4wwJMwS0IiTz4lrj7UltOzXZHsBzmWhKp2Pjs

După poza asta am ajuns la punctul de regrupare unde erau ambele grupe. Am mâncat un baton, o banană și s-a pornit mai departe pe o mică coborâre, iar apoi drumul vălurit ajunge la o Stână & Cabană de unde alimentăm cu apă.

 

O vedere spre Vârful Puzdrele înainte de a coborî la Stână

q0USREjrdfn5xEQkeGh3yJfpwad5kuqAf5G74aMa

 

O6Ig3bI5qLRMbaSY4I0FCPbrz-S1TYhUSpcryhPD

 

Vis-a-vis de stână este o cascadă mai mică

sNzALTC8rZxhDN2_1Eiviu15QXk0AazQacluU9UE

 

Cu ajutorul scurtei coborâri și cu pauza de la stână mi-am revenit aproape complet și s-a desfundat și nasul. Exact la timp pentru bucata cea mai grea și mai tehnică a urcării.

Am aruncat o privire pe profilul traseului, nu știu exact de ce...

2t7buETPNk1U9wLD8fDZ6CNuifnT-7umHGMjsy2s

 

Wouter Cleppe la muncă. Eu aici am împins câțiva metri că nu mai împinsesem de ceva vreme.

Oricum am urcat mult mai bine decât m-am așteptat în condițiile în care ziua începuse dezastruos și am urcat chiar mai bine decât anul trecut pe bucata asta a cățărării.

s3QKcIAlXdPG_w8i6AMLs9lk5eFzQZvF852tYjrX

 

Să se vadă mai bine ce munceam noi aici, pun 2 poze din 2017 (mai mult pushbike mai multe poze).

mHY-0ggx_cwkwhxMu_68c5twd1TNqsKyNIkrWmA_

 

LHFeXXmnTXXXQMgMAwr8QBUjYtgUsGnC2aS8QXa4

 

Înapoi în 2018 cu o privire către colegii și colegele ce veneau din spate cu fosta cabană Puzdrele în fundal și drumul pe care am coborât la stână/cabană.

ZDqC3HShZNs1e46KSTuWXVxJiKy2dfLHl7SiMGTS

 

După o vreme am ajuns și la locul de regrupare de unde am purces apoi la împins bicicleta către Șaua Galați.

uLoJ10k-FHMw6s26_XEKqBGBcAxtWmM26VVujN4F

 

Dacă e Purple Lines, apoi să fie purple! A fost primul an în care ne-am bucurat de rhododendron.

Au fost și anul trecut 2 floricele, dar la cât eram de obosit nici nu le-am văzut.

VRLINbITHBiWimSd1LUcV0YOryoWpjduSub0nmak

 

Șaua Galați. Având frică de înălțime, anul trecut după câteva zeci de metri m-am dat jos de pe bicicletă.

Anul ăsta mi-am propus să nu mă uit așa mult în stângă și să o fac toată pe bicicletă, până la urmă ceilalți mergeau bine mersi.

 

J-h5sGjxSIupyDODJ-VwPLq3MuOWnQiYaVSvcvhA

Când am văzut ghidul oprit pe cărăruie să ne facă poze, mi-a stat inima în loc căci trebuia să-l ocolesc chiar pe margine. A ieșit o poză grozavă, dar n-am primit-o încă :)

 

Am mai oprit de câteva ori să pozez rhododentrul care umplea pereții văii, atât deasupra cât și sub cărare, dar am făcut toată cărarea pe bicicletă de data asta.

Era wowowowow! Pentru asta am continuat drumul în momentele de agonie când mă gândeam să mă întorc la pensiune.

UdlrjWfljTcAke_f64nysVH5188NGnSlwXGIv_K3

 

mQDD91pFCJ2HKVLpS0gvmFKOqHnc_01tZ6ZDgm9b

 

B_rOpjPI6MTXg23NW-2grckDQw08NNWa8MNa-HzK

 

Poteca văzută din celălalt capăt.

5jySinwFFVPXXwDUxE8NYZ0ck3ig-ihwzI9J9tfX

 

După o pauză de alimentare pornim pe creastă spre Vârful Gârgălău (cred).

8GC4V3BipyoHrIPb_xNx1v6Qj4adZ7jEi-Qyafcj

 

O panoramă de pe vârf din 2017 cu organizatorul distracției, Robert Dobai.

L4tJgXo-nRN4X5YHZp3L0H8RmUYjl2iHdeW2DhCV

 

De aici ce-i mai tari de înger și-au dat drumu la vale ca de pe casă, eu am plecat cu grupa care a făcut câteva zig-zag-uri pe o potecă până am trecut chiar de prima parte abruptă. Poteca a fost foarte faină, puțin tehnică.

5Pv0n091U2eATSif72FA_O0MN6YW6oxwClCa2jD2

 

Dacă tot am oprit am văzut și Lacul Știol. Noroc cu o bucată de zăpadă și o zonă mai tehnică.

aPAkAnZG0JKSgUOjsT541Z2APIxpAeSMg-9ndvzc

 

A urmat o bucată de coborâre foarte faină cu multe cărări paralele săpate de apă (probabil) și unde trebuia să fii foarte atent pe care o alegi.

Am mai oprit doar în Șaua Știol, iar după ce ghizii ne-au spus de câteva ori să avem grijă la turiști, am coborât spre Cascada Cailor.vFjXWiBKvoxe6Kc9qQVhhBZEThA2-hGfCKE07DRE

 

Pe final de zi: Cascada Cailor

SXsbjSuciC3pI7WsaRnr3Z0RggbpgxmUG5-1NSR3

 

De la cascadă spre Complex Borșa ”drumul” a fost mult mai bun decât anul trecut când m-am dat jos în vreo 2-3 locuri, iar turiștii mai puțini au așteptat răbdători să trecem toți, mulți privindu-ne admirativ, iar unii întrebându-se cum urcăm înapoi.

Înapoi am urcat abia în ziua a 3-a, peste alți munți.

 

 

 

  • Upvote 6
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua II: Pasul Rotunda - Valea Mărie Mare - Valea Zânelor - Suhard (Vf. Omului), 49.36km cu 1486m

Prognoza arăta furtună de pe la ora 12 așa că am ales traseul de vreme rea și ne-am deplasat cu mașinile 30min pentru a lua startul. Traseul de vreme bună ar fi fost pe undeva pe sub Vârful Pietrosu Rodnei, mai spectaculos și mult mai greu. 

 Am început ziua cu 4.5km urcare pe DN17D, care evident că e neasfaltat.

nFZLqZeXPcu_5ERP84LBA1JOQnOS4-kz1FvWzC61

 

A urmat o coborâre de 14km pe care am oprit doar pentru o pană la unul dintre participanți, iar apoi am intrat pe Valea Măriei Mare.

vFZ8-y2vEPNxTagiyCgQ2dOahgJM_88VAcyrrdGw

 

Din câte am înțeles din discuții, aici s-a construit o stațiune care a fost incendiată de oamenii de bine. Locul parcă arăta ca în filmele Western.

GOuqfUZIVgctIYDudANs1YZJ3Pikde2JL11ok-I1

 

După ce am umplut bidoanele și am mâncat câte un baton am continuat urcarea pe forestier.

Fa868yFvV16KGSqdFflT5Rl7dGdl4v-YpI608YD8

 

Mi-am găsit partener de suferință pe un coleg din Brașov și am urcat împreună în același ritm, fără să forțăm prea tare deși amândoi am fi putut merge un pic mai bine, dar știam că se termină forestierul și începe adevărata provocare.

În față era ghidul cu 4-5 oameni, iar celălalt ghid era cu restul mai în spate, așa că am avut drumul doar pt noi 2.

b0h8Id0P-fuoQMQvScdq9UcC16yF8W_CvvCQvVBi

 

8MY7yaeSRuiy7fBMZYfHw7HbSyzbCz0T4NhWD12b

 

Am ajuns grupul din față la intersecția care ne scotea de pe forestier, unde se oprise să ne aștepte. După ce a sosit Wouter Cleppe noi am început lupta cu panta adevărată, iar el a rămas în intersecție să aștepte pe ceilalți.

xH3nzYMQj9ktXQMrjrd8zZQakG8LLCpy24AJZJU-

 

Nu a durat mult că am rămas doar eu cu colegul din Brașov și ne-am luptat cu panta în ritmul nostru. Când era 10% deja suflam ușurați.

SbD1sSWAVqDZwKsBdjxYEN2rdMbVX8OxUQp9G5EE

 

Peisajul era superb cu multe vaci la păscut, dar ne-am ambiționat să ne chinuim cu panta. Eu îl încurajam pe colegu să nu se oprească, altfel îmi tăia și mie cheful.

Noroc cu panta mare și cu niște bolovani pe care am pierdut aderența că am avut ocazia să fac și o poză peisajului.

PspYvz0YKRSQo7PDpr_EH6M1TOxp6X99F06vRe5c

 

Am mai muncit un pic și apoi am aruncat o privire în față. Cred că prima dată am cedat psihic, la cum arăta panta, dar nici fizic nu mai aveam mult. Ne-am pus pe împins voinicește, trecând pe lângă o herghelie de cai. GPS-ul îmi arăta să o iau la stânga, iar studiind harta am văzut că traseul face o buclă, iar noi împingeam de biciclete pe o scurtătură, dar am împins înainte că și pe alți i-am văzut făcând la fel.

După porțiunea scurtă, dar grea de pushbike ne aștepta ghidul cu oamenii din față.

 

franWxuw7kKT-oTQFvFSilTmaci8CBRyVDuv9LOy

 

Când a ajuns și celălalt ghid, noi am plecat. Cu el au rămas cei ajunși mai târziu și au așteptat pe câțiva care încă munceau la urcare.

3BPGO4piG22W3E_makJGeVYHkAZg32p1HP0Z3odk

 

Porțiunea de ”creastă” a fost foarte faină. Eu cu problemele mele de înălțime am circulat pe banda I, adică urma din dreapta. :)

rz_pC_Yfb-8lGn8tzwoD-ZzykJu9YoxQTNi9D3UU

 

OsHAharrTZJiipS9SPELj0WIWrL_GyYjFL8F4Ynj

 

Ne-am adus aminte că prognoza meteo arăta catastrofal. De jur împrejur ploua. Noi încă aveam noroc.

wHGvRd0bOmWox0EMLsB99pYmN8-gfdYQhTLt4wA7

 

BYJThuZ2EH0nis_DgD6PLAUdI4YWDx2cnnxXpGEm

 

Se oprește iar pentru o scurtă regrupare a primului grup. 2-3 oameni întreabă dacă pot merge în față ca să nu-i prindă ploaia, iar ghidul își dă acordul și le indică ce direcție să țină + atenționarea că urmează stână cu câini.

După ce am auzit de câini am ezitat puțin, dar apoi am pornit și eu căci parcă nu voiam să mă plouă și se întuneca tot mai tare. Evident că am ajuns la stână singur.

Când credeam că m-am înțeles bine cu cei 2 ciobănești din drum, unul s-a luat la fugă după mine imediat ce am trecut de ei, iar din față am văzut că urcă încă alții 2 pe drum așa că m-am dat jos de pe bicicletă. N-am apucat să descalec bine că a venit ghidul val-vârtej și au fugit câinii, iar el a rămas în zona câinilor să aștepte oamenii ce veneau din spate.

 

VSVShdfLifdiSh_I0Mq08CLz-v7EOwAP0EMyMEll

Când am ajuns în pădure am suflat ușurați. Mai aveam de coborât cei 4.5km urcați la începutul zilei. În ultimele 5 minute ale coborârii a început încet și ploaia.

A fost o zi excelentă: m-am simțit mult mai bine, am făcut foarte puțin push bike și am scăpat și uscați.

 

 

  • Upvote 4
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au fost și 2 ieșeni, am crezut ca au ieșit ei sa se plimbe(am văzut plimbarile cumva totuși diferite ca ordine de zile) Poți pune un link de unde te-ai informat în legătură cu acest mtb câmp? Wouter Cleppe l-ai ales tu ca ghid sau cum? Un belgian ghid de mtb pentru romani în România interesant, dar și urat pentru romani. Vin alții sa ne arate pe unde sa ne dam.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu un efort minim de gândire puteai să-ți păstrezi remarcile naționaliste unde le e locul, în tărtăcuța ta.

 

2GDUjlO.png

 

 

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Nexus da, au fost și de pe la Iași, Brașov, Cluj și alte părți ale țării. Tabăra e organizată de niște prieteni din Baia Mare, poți vedea detalii aici. Wouter e prieten bun cu Robert, organizatorul și vine aici să se dea de plăcere, având grijă și de participanții care sunt în grupa ce merge mai încet. De regulă sunt 3 ghizi și se împart participanții în 2-3 grupe în funcție de nivelul de pregătire.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua III: Complex turistic - sub Vf Cearcănul - Pasul Prislop - Cascada Cailor 41.5km cu 1567m

Dacă în primele două zile am scăpat miraculos de ploaie, astăzi toate prognozele ne garantau că o să fim uzi bine. Când ne-am trezit ploua cu găleata, iar la ora mesei nu prea era multă lume activă, probabil stăteau în pat și se uitau pe geam.

Fără prea mult chef ne-am pregătit pentru tură, timp în care ploaia ba se oprea ba se pornea, iar când ne-am urcat pe biciclete se oprise de câteva minute.

 

După 2 km de asfalt am început prima urcare a zilei, 7km.

Pe prima parte, unde panta era până la 5% am reușit să mă țin după băieții din față, dar la prima pantă mai abruptă parcă aveam roți pătrate. Mi-am propus să mai lucrez la forța picioarelor.

2QPqKKIivva6yds2h6ySES_EPDPcbNnKsM91X6c6

 

Deși vremea era mohorâtă și fierbeam în suc propriu din cauza umidității aerului, ne bucuram că nu ne plouă.

Cu gândul la cea de a doua urcare a zilei am făcut un push bike scurt, și am ajuns la punctul de regrupare. Cu ceva ambiție mergea urcat tot pe bicicletă.

Acgop61cn2kcxoEA_59wQslHbOCIWMjFR0FZmKn8

 

Anul trecut, fără ceață, din același loc se vedea așa:

7eUuzYW6m_mDPAqVz3411oOVjaDA0t_C7dL3GhfP

 

A urmat o coborâre scurtă, iar pe o porțiune puțin mai tehnică ghidul din față s-a oprit să dea indicații celor care aveau nevoie. Eu n-am avut că am coborât pe lângă bicicletă, poate la anul...

_BVNyiJ4rK02kdzafvkGldwWWJ_l0qrkXQaMQruQ

 

A urmat o urcare scurtă și faină cu o bucățică de push bike. Zilele anterioare deja se simțeau bine în picioare.

SIDNlRRRAirvmajgl04g2QwfxTF8nPe52spHxela

 

Coborârea s-a făcut pe o vale. Anul trecut mi-a plăcut mai mult bucata asta decât acuma căci oboseala se cunoaște și la coborâre.

hQkuA3jP7jCRCjVoB7dFvM0LvZaZlNaVPK6jALgv

 

Am dat într-un forestier pe care urma să urcăm 12km. Am făcut echipă cu colegul de ieri și am urcat în ritmul nostru.

Emif0PuvqjWtFeg8xpGl2j4H79G4HWmndL0IpOJo

Deja ne apucase disperarea că nu se mai termina urcarea. Când mă uitam pe GPS la profilul turei nu vedeam nimic încurajator.

Am oprit să dau repede un ”telefon” și apoi am tras tare să-l ajung pe colegul.

-4M_U8jhu0IPv6Zu5s7bYEQgJTj9ScAtU1_luv2L

 

În curând am văzut ultimele curbe de dinaintea locului unde se făcuse regruparea anul trecut și am suflat un pic ușurat.

Surpriza tristă e că nu s-a oprit nimeni acolo, s-a făcut regruparea doar în vârf.

Am făcut câteva poze și ne-am tras sufletul un minut, iar apoi am plecat spre vârf, tare mult nu mai putea fi.

WbWPAkLYTQ1FR5_0lKA2zu0vP69YZf32OkzPLWUo

 

wTppewkJD9xROvFPfLBYyVJWiQ93yCGu58VquopG

 

Deja îi vedeam pe băieți în vârf, dar sufeream maxim. Am ajuns și noi în scurt timp. Câtă vreme am ronțăit un baton, am admirat ceața și am făcut câteva poze.

9y1ocXkMAhccC69XmkrwpZwpaVv5TGmS1Pk7V3nv

 

N0QGPQTg5cR8lj4hHLOO_HIr3RK0X5VvcLTxT4w-

 

Anul trecut ultimul viraj înainte de vârful urcării ne oferea priveliștea următoare.

_Kn4dWfFY39XHth2O2euXOs_8UbnM4dh9wv3Yenr

 

Imediat ce a ajuns Wouter la noi, am pornit mai departe pe platou, el rămânând să-i aștepte pe ceilalți.

hUWLd8PuE--7oVTe338oA_VGQpUIFB1_VXAu5k9H

 

Mă tot uitam să văd vârfurile din partea stângă a drumului, dar eram convins că nu se văd de ceață și nori. Ghidul a zis că s-au văzut un pic, dar eu nu le-am zărit.

O imagine de anul trecut de pe același drum, puțin mai în față.

BFixkA68nWQ6qBzWpReR9JZJKPr7KUPv-h2rzfei

 

Am coborât spre Pasul Prislop admirând vârfurile prin ceață.

089i9sZFZcwajTCx8XTjyYwSe8UwnxgSygC0sy5Q

 

Ne-am regrupat în fața mănăstirii din pas. Aparent nu am pozat-o nici anul acesta nici anul trecut. E o hidoșenie pur și simplu.

Din Pasul Prislop am urcat aproape 1km cu pantă medie 11%, urcare ce pe strava are un nume excelent: ”Stairway to heaven climb”.

 

Ajunși în vârf am pornit spre Șaua Știol, cu 2 opriri scurte pentru a poza peisajul.

kkpoBkrlhra5hh3E_SXbjeeW4XcTA6W8l2ckvfWM

 

Pe cât de tare m-a îngrijorat starea vremii, pe atât de mult mi-au plăcut peisajele oferite de ceață și nori.

QrMED8YWGzmi-hIuuYWw0_7bVnBRYN9DLmZSEQuu

 

În Șaua Știol ne regrupăm rapid deasupra Cascadei Cailor și după ce ghidul ne spune din nou să avem grijă la turiști, începem aceeași coborâre ca în ziua I, spre Cascada Cailor și apoi Complex Borșa.

Nu ai cum să te saturi de coborârea asta!

cLaqwf3kXwXEZXvQV27vn6k7qLHXE94i4ghJy5Ev

 

Cineva face pană. Eu cu colegul din Brașov mergem mai departe spre cascadă și opresc pe coborâre să fac o poză.

FOiY-IxTWrkpnXS0v7S5R0Yp8udBjFQfn8DGo3bR

 

Până se rezolvă pana stăm și admirăm cascada, apoi coborâm cu tot grupul mai departe.

AJZbZhbY_s6N-LQpCugX1OvB--UWsD8Yz4-fbUhH

 

Urcând pe strada cu pensiunea a început și ploaia, ușor. În ciuda tuturor prognozelor am scăpat și azi uscați, o parte dintre noi.

Pe câțiva care au rămas mai în spate i-a prins ploaia care s-a întețit, dar după 3 zile de prognoze urâte, nici nu mai contează 15 minute de ploaie.

Au fost 3 zile faine de MTB, 125km cu 4500m urcare, 20 de oameni faini și o atmosferă superbă.

  • Upvote 3
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Boot campuri foarte misto organizate de The North Quest, am pe lista varianta pentru apprentice (incepatori) unde turele nu sunt atat de intense. Dificil insa pentru bucuresteni, sunt vreo 8 ore de condus iar daca mergi singur iese rau si costul transportului.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 9 ore, otsdr said:
Cu un efort minim de gândire puteai să-ți păstrezi remarcile naționaliste unde le e locul, în tărtăcuța ta.
 
2GDUjlO.png
 
 

Offtopic:Dacă te mai documentai și tu pe la TV chiar este un francez care organiza ce-i drept pentru straini excursii pe Transrarau (din cate știu Cleppe e străin restul nu aveam de unde sa stiu) A explicat paulrad cum sta treaba cu Cleppe.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un filmuleț făcut de unul dintre participanți cu cele 3 zile:

 

On 6/4/2018 at 5:35 PM, Invitat special said:

Boot campuri foarte misto organizate de The North Quest, am pe lista varianta pentru apprentice (incepatori) unde turele nu sunt atat de intense. Dificil insa pentru bucuresteni, sunt vreo 8 ore de condus iar daca mergi singur iese rau si costul transportului.

Vin destui din București la camp-uri, sigur găsești cu cine să vii dacă dorești. :) 

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 6/4/2018 at 11:47 AM, paulrad said:

A urmat o coborâre scurtă, iar pe o porțiune puțin mai tehnică ghidul din față s-a oprit să dea indicații celor care aveau nevoie. Eu n-am avut că am coborât pe lângă bicicletă, poate la anul...

N-am mai așteptat până la anul și am rezolvat ieri problema. A fost penibil de ușor. 

 

În vârful urcării n-am mai așteptat grupul și am plecat grăbit spre pensiune, dar tot am oprit de 2-3 ori.

Coborârea de sub Vf. Cearcănul spre Pasul Prislop. 

cxGH65Z5SaxGKmXHLj5CWJVFwNCuMk5N2QhUpa1F

 

Am pozat și minunata mănăstire din Pasul Prislop (am făcut exact același traseu ca în ziua III din camp).

K4HsgYVESUrX6YhY9pKxrJw4X7szEzAqSwcDPXBo

 

După mănăstire am tras tare pe ”Starway to heaven” și oricât de tare mă grăbeam să ajung la pensiune, odată ajuns în ”heaven” n-ai cum să nu oprești pentru o privire de ansamblu.

mINBIT6v8AVzlwajJSlkEnZJzZQSvDukYsK__7CS

 

A urmat coborârea de la Cascada Cailor pe care n-am oprit deloc. Am bifat o bucată de potecă ce am ocolit-o în camp, dar ploile recente au stricat destul de tare coborârea așa că am avut probleme în alte locuri.

  • Upvote 2
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Evident că am fost și anul acesta la cel mai frumos MTB camp din țară. Iată povestea:

 

Datorită iernii grele de care am avut parte, cel mai fain camp MTB din țară a sosit cu 2 săptămâni întârziere. Ca norocul că am avut inspirația să particip la Village Warrior MTB camp și astfel am mai îndulcit așteptarea.

 

Spre deosebire de anii trecuți, acum au fost organizate două sesiuni în weekenduri consecutive: Purple Lines Warrior și Purple Lines Gravity, cel din urmă fiind axat pe downhill, în consecință nu o să mai fie menționat de aici încolo.

 

Tot spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta am ales dormitul la cort, dacă tot am luat echipament pentru tura din Franța și nu l-am mai folosit de atunci. S-au anunțat mai mulți aventurieri cu cortul, dar până la urmă am fost singurul.

 

După multe săptămâni în care prognoza meteo arăta în fiecare zi ploaie, a sosit și joia cea mare în care pornim spre orașul de la poalele munților Rodnei și Maramureșului. La ediția asta s-au înghesuit băimărenii mai tare ca niciodată: Ramona (cu eBike!!), Florin, Cătălin, Istvan, Peter, Cătană, subsemnatul și Călin care ni s-a alăturat în cea de-a doua zi. Tot din același oraș magnific (haha!) fac parte și organizatorii, Iulia și Robert, cât și bucătarul, domnul Attila (tata lui Robert) care ne-a încărcat bateriile în fiecare zi cu o mâncare excepțională. Wouter Cleppe încă n-are buletin de Baia Mare, dar la cât se dă pe aici, nu se știe niciodată ce o să fie.

 

În jur de ora 18:30 ajung împreună cu Cătană și Peter la o pensiune nouă care ne servește ca tabără de bază și încep să montez cortul.

IMG_20190620_192816.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Apare și Ștefan între timp, obișnuit de-al casei deja, și Vlad pe care l-am cunoscut la Breb anul acesta. Apoi fac cunoștință cu oamenii noi pe măsură ce apar. N-au fost foarte mulți căci jumătate din locuri le-au ocupat băimărenii.

 

În jur de ora 21 servim cina, ne ține Robert o scurtă prezentare cu traseele zilelor următoare, iar apoi ne întindem la povești, unii dintre noi până pe la ora 1 dimineața. În fiecare camp The North Quest am dormit foarte prost în prima noapte, așa că eram curios cum o să meargă treaba la cort.

 

Ziua I – Vineri, 21 Iunie: Valea Repedea – Puzdrele – Șaua Galațiului – Șaua Gârgălău – Știol – Cascada Cailor – Complex Borșa, 36.76km cu 1529m dif. de nivel

 

N-am prea dormit, ca de obicei. În principal am murit de cald din cauză că m-am băgat în sacul de dormit și abia pe la 4:30, când eram ud leoarcă, am ieșit din sac și m-am învelit cu el. După o oră și ceva de somn mai bun, scot dopurile din urechi să aud mai bine ciripitul păsărelelor, dar îl aud pe Cătălin și ies afară pe la 6am.

 

Beau cafeaua cu Cătălin și Ștefan, noi fiind cei 3 matinali ai camp-ului, iar în jur de ora 8:30 – 9:00 servim micul dejun după care ne echipăm de muncă.

 

În mare, traseul este cel consacrat, pe care l-am parcurs și anul trecut tot în prima zi. Pornim direct în urcare pe forestierul ce ne duce la fosta cabană Puzdrele. Aici anul trecut am făcut mai mult pushbike că mi-a fost rău după concursul de hillclimb, iar acum mi-am propus să urc cât mai mult pe bicicletă. În față a plecat Robert cu ebikerii (că nu e doar Ramona cu motor) și cei mai antrenați, iar în spatele grupului a rămas Wouter.

IMG_20190621_104730.jpg?zoom=2&w=576&h=4

Borșa, o poză făcută din mers

 

IMG_20190621_105631.jpg?zoom=2&w=576&h=4

De acolo venim. Înainte de curbă s-a terminat șmecheria

 

Până înainte de curba de mai sus, a mers totul strună, dar când panta bolovănoasă a trecut de 20% și pe Garmin am văzut puls 200, m-am oprit. De aici încolo, n-a mai mers treaba. Pe bucata care a urmat ba dădeam la pedale, ba descălecam înjurând rapoartele și reproșându-mi că n-am schimbat foaia mică cu una de 24T cum plănuisem. Îl ajung pe Cătălin care pornise tare în față cu Robert & CO și care acuma părea că se chinuie și el, dar mai cu talent. Se vede cât de mare era panta după cât de drept înaintează Cătălin.

IMG_20190621_105916.jpg?w=900&ssl=1

 

Drumul face un viraj la stânga și se mai domolește nebunia de pantă așa că încalec din nou. Știu că urmează în curând locul de regrupare, dar pare că nu se mai termină bucata asta și panta încă trece uneori de 14%.

IMG_20190621_111042.jpg?zoom=2&w=726&h=9

 

IMG_20190621_111437.jpg

 

IMG_20190621_111543.jpg

 

IMG_20190621_112357.jpg

Sub vârful din zare trebuie să ajungem!

 

Mănânc și fac o poză (ultima de mai sus) cu vârful Puzdrele sub care trebuie să ajungem. După o coborâre scurtă, câteva urcări abrupte și iar o coborâre scurtă, ajungem la Stâna/Cabana Salvamont unde umplem bidoanele cu apă și mai mănânc un baton căci de aici urmează greul.

IMG_20190621_114859.jpg?zoom=2&w=415&h=5

 

IMG_20190621_115117.jpg?zoom=2&w=737&h=5

 

De la fosta cabană Puzdrele se împute treaba. Imediat după ruină încep și bag pushbike pe zone unde anul trecut am urcat călare, așa că moralul se prăbușește câteva etaje. Mi s-a părut mult mai bolovănos drumul, ori au umblat cu 4×4 pe acolo ori e de la ciurdele de vaci.

IMG_20190621_120036_1-1.jpg?zoom=2&w=560

 

IMG_20190621_120539.jpg?zoom=2&w=592&h=4

Ruina fostei cabane

 

IMG_20190621_121127.jpg?zoom=2&w=592&h=2

O pauză de pushbike și o privire înapoi

 

La un momentdat 200m făcuți pe bicicletă au ajuns să fie o adevărată binecuvântare. Știu că urmează zona de regrupare chiar sub vârful Puzdrele și mă ambiționez să urc o bucățică mai tehnică, iar apoi surpriză: nu se oprise nimeni acolo, erau doar niște văcuțe la păscut. S-a mai dus moralul câteva etaje în jos.

IMG_20190621_123359.jpg?zoom=2&w=770&h=5

Fosta zonă de regrupare

 

IMG_20190621_123656.jpg

Pushbike spre Șaua Galațiului

 

IMG_20190621_123706.jpg

Cam atât de în față erau restul. 10x zoom față de poza anterioară

 

Abia de aici începe zona adevărată de push/carry bike. Nu știu exact ce mi-a trebuit, dar am dat un zoom pe telefon și am văzut că ceilalți sunt aproape în vârf, iar eu abia începeam împinsul. Moral lvl -9999 + nervi. Robert strigă ceva la mine din vârf fără să-l înțeleg, dar nu prea mă interesează decât dacă zice că vine să-mi ia bicicleta. Mai rămâne doar Peter în spatele meu și încep să mă gândesc ce sărăcie caut aici să mă chinui al 3-lea an la rând. Am gândit și lucruri necurate care nu ar trebui spuse pe post, gen că nu mă mai duc altă dată (mi-a trecut între timp).

 

Cu chiu cu vai ajung în vârf și intru pe Șaua Galațiului, locul unde ne așteaptă Wouter în fiecare an pentru poză. Anul ăsta e mai slăbuță partea cu purple, rododendronul nefiind atât de înflorit ca anul trecut. Din ce am auzit a fost afectat de grindină.

65013335_2538025306210577_41755970680788

Foto: Wouter Cleppe / The North Quest

 

Dacă anul trecut am lăsat de-o parte frica de înălțime și am făcut toată șaua pe bicicletă, oprind doar pentru poze, anul ăsta am fost atât de demoralizat că 70% am împins de bicicletă. Aș fi făcut toata șaua pe lângă bicicletă, dar văzând capătul mi-a fost lene să împing atâta.

IMG_20190621_125935.jpg?zoom=2&w=1156&h=

Priveliștea din Șaua Galațiului

 

Îl văd pe Robert că pleacă cu ceilalți, rămânând doar Wouter, Istvan care aproape ieșea din șa și în spate Peter care abia începuse traversarea. Vremea nu arată bine deloc, motiv pentru care au luat-o ceilalți din loc și nici noi nu stăm decât până ajunge Peter, iar apoi îi dăm bice mai departe.

IMG_20190621_130248-e1562679832616.jpg?z

 

Bucata asta pe curba de nivel îmi place și fac puțin de recovery moral. Mai facem un scurt push bike până în Șaua Gârgălău (dacă nu încurc locurile) și o regrupare. Wouter, optimist convins, ne-a tot zis de la începutul zilei că nu ne plouă, dar începe să pună pe el echipamentul de ploaie.

IMG_20190621_130919_1.jpg?fit=1700,793

 

IMG_20190621_132046.jpg?zoom=2&fit=1700,

Plouă în toate direcțiile

 

IMG_20190621_132205.jpg?fit=1700,793

Subsemnatul cu Wouter Cleppe

 

IMG_20190621_132335.jpg?zoom=2&fit=1700,

Plouă și în direcția asta

 

Se poate vedea că plouă bine în toate direcțiile. Pe lângă asta, suflă vântul de îți zboară salamul de pe sandwitch și ne aduce câțiva picuri de ploaie așa că o luăm la vale de îndată ce ajunge și ultimul om pe vârf. Coborârea mi-a plăcut tare și am coborât mai bine ca anul trecut, deși de câteva ori am descălecat. Facem câteva regrupări pe coborâre, Istvan face o tumbă peste cap fără să fie ceva grav și într-un final ajungem în Șaua Știol de unde începem coborârea pe la Cascada Cailor.

IMG_20190621_133600.jpg?zoom=2&w=770&h=5

 

IMG_20190621_134317.jpg?zoom=2&w=382&h=2

 

IMG_20190621_135341.jpg?zoom=2&w=382&h=2

 

Pe la cascadă am trecut fără să oprim la poze. Pe panta finală, foarte abruptă, înainte de forestier am avut emoții mari. N-am controlat bine viteza la intrarea pe pantă, iar apoi cel mai probabil am pișcat un pic frâna spate. Cert e că n-am mai avut nici un control și am luat-o pe o trasă plină cu bolovani mari. La fiecare bolovan mă așteptam să zbor de pe bicicletă, dar cumva am ajuns jos și am jurat că duminică cobor pe lângă bicicletă.

 

Colegul Ștefan a făcut un filmuleț mișto pe bucata Șaua Galațiului – Cascada Cailor – forestier. La anul poate apar și eu în filmuleț…

 

 

În Complex Borșa am oprit la un magazin cu gândul să luăm apă că nu mai aveam nici unul, dar ne-au expediat ”domnii” de acolo: ”mereți mai departe, nu vedeți că se lucrează?”. Ar mai fi trebuit să facem o urcare ca să nu mergem așa mult pe asfalt până la pensiune, dar Wouter zice că n-are rost să o mai facem că nu e nimic de văzut acolo, e doar abruptă și atât. Mi s-a părut mie că încurcă urcarea în cauză cu alta, dar am zis că dacă mergem direct la pensiune nu ne mai trebuie apă. Ei, ce să vezi? Pornește Wouter GPS-ul și zice “oh, mai este o cățărare!” Pentru o clipă am sperat că nu o facem, cum am stabilit, căci nu mai aveam apă deloc, dar semnalizează Wouter stânga și iată-ne pe o urcare de 1.5km cu pantă medie 11.4%.

IMG_20190621_144505.jpg?zoom=2&w=576&h=4

 

IMG_20190621_145546.jpg?zoom=2&w=576&h=4

 

Ne regrupăm iar unde credeam noi că e gata urcare tocmai când Robert cu ceilalți plecau mai departe. În loc să facem dreapta și să coborâm spre pensiune pe forestierul pe care urcasem dimineață, traseul zice că trebuie să facem stânga și să mai băgăm o cățărare, dar stabilim cu Wouter să mergem direct la pensiune. Când am văzut ce coborâre a făcut Robert cu restul trupei la final de zi, m-am bucurat și mai tare că noi am coborât direct la pensiune pe forestier.

 

Spălăm bicicletele, luăm cina în jur de ora 20, iar apoi Robert ne prezintă traseul de mâine și câteva informații despre antrenament și alimentație după care stăm la povești. În seara asta mai mulți oameni sau culcat devreme, dar pe câțiva tot ne-a prins miezul nopții pe terasă.

 

Va urma.

 

 

download-2.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl=1

  • Upvote 2
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 2 ore, Invitat special said:

Cum e viata la 24%?

 

Frumoasă. Ai timp să te gândești de ce n-ai înlocuit foaia de 26T cu una de 24T cum ai plănuit, dar acolo unde apare 24% pe grafic a fost pe zona de pushbike probabil. 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua II, Sâmbătă 22 Iunie: Moisei – Mănăstirea Moisei – Pasul Pietrii – Șaua Bătrâna – Tarnița La Cruce și retur, 49.85km cu 1726m dif. de nivel

 

Tura de ieri m-a ajutat să dorm puțin mai bine, dar tot în jur de 6am a fost deșteptarea și cafeaua savurată cu aceeași oameni. Traseul de azi începe din Moisei și o să ne întoarcem tot pe unde urcăm, nefiind posibil să facem o buclă. În teorie, nu e prea frumos să te întorci pe același traseu. În practică, am urât varianta asta. Bine, 87%, să nu ziceți că-s hater. Ceva tot mi-a plăcut.

 

Pe la ora 10:00, cum era stabilit, cam toată lumea e pregătită cu bicicletele pe mașină și pornim în scurt timp spre Moisei.

IMG_20190622_095300.jpg?zoom=2&w=384&h=5

 

DSC_7648-e1562845855107.jpg?zoom=2&w=768

Aterizarea în Moisei. Foto: Iulia Crișan / The North Quest

 

Începem tura cu o urcare de încălzire, având panta medie undeva pe la 8%, iar apoi facem dreapta pe un drum ce pare recent pietruit. Aici mai dezmorțim picioarele cu o bucată de plat și apoi câteva bucăți de coborâre pe pietrișul instabil, după care ajungem la mănăstire și luăm apă de la izvorul aflat vis-a-vis de intrare.

IMG_20190622_105732.jpg?zoom=2&w=770&h=5

 

IMG_20190622_105735.jpg?zoom=2&w=382&h=2

 

IMG_20190622_105738.jpg?zoom=2&w=382&h=2

 

După o scurtă regrupare în fața mănăstirii pornim mai departe în viteză pe drumul asfaltat ce urcă și coboară de câteva ori, dar pe care îl părăsim după scurt timp. De aici până în Pasul Pietrii, urcarea cu pantă medie de 5% a fost exact pe gustul meu. Aproape de intersecția cu forestierul ce duce în Rezervația Naturală Izbucul Izei, Vlad face pană. Ne regrupăm la intersecție unde apare și Iulia cu mașina de asistență.

IMG_20190622_112511.jpg?zoom=2&w=229&h=3

 

IMG_20190622_114853.jpg?zoom=2&w=229&h=3

Cei doi ghizi, Robert Dobai și Wouter Cleppe

 

IMG_20190622_115226.jpg?zoom=2&w=229&h=3

 

DSC_7694-e1562848925730.jpg?zoom=2&w=457

Regruparea. Foto: Iulia Crișan / The North Quest

 

 

Robert îl trimite pe Wouter pe celălalt drum, spre rezervație, să exploreze dacă ne putem întoarce pe acolo, iar noi o luăm înainte. Drumul se strică puțin, dar deocamdată e bine. Pe bucata asta de urcare, juniorul Vlad ne lasă cu gura căscată pe toți. Accelerează tare să treacă pe lângă mine și Robert, moment în care îl văd cum zboară brusc în cap, peste ghidon. Pe urcare!!! Așa ceva nu credeam că e posibil. Aparent, i-a intrat între spițe vârful unui brăduț doborât. Stăm puțin să-și revină, iar apoi pornim mai departe. În curând apar și câteva porțiuni scurte de pushbike după care continuăm pe lângă liziera pădurii spre Șaua Bătrâna.

IMG_20190622_130629.jpg?zoom=2&w=611&h=8

Terminăm o porțiune scurtă de pushbike

 

IMG_20190622_130929.jpg?zoom=2&w=541&h=4

Ieșim din pădure spre Șaua Bătrâna

 

IMG_20190622_130933.jpg?zoom=2&w=541&h=4

 

Porțiunile astea de pushbike mi-au stricat și ritmul și zenul, dar încă n-a început partea nasoală. Chiar la ieșirea din pădure începe o bucată grea de pushbike.

IMG_20190622_131244.jpg?w=900&ssl=1

 

Dacă era doar cât se vede în poza de mai sus, ar fi fost lux, dar la ieșirea din pădure am avut parte de o priveliște ce mi-a înmuiat picioarele. Bonus, ploua și în stânga și în dreapta noastră.

IMG_20190622_132507.jpg?zoom=2&w=762&h=5

 

IMG_20190622_133021.jpg?zoom=2&w=390&h=2

 

IMG_20190622_133216.jpg?zoom=2&w=390&h=2

 

Măcar a dispărut soarele dacă tot avem atâta de împins. Încep mă gândesc ce rost are să împing bicicleta pe aici, mai ales că o să ne întoarcem pe același traseu la mașină. Mă mai gândesc și dacă e sănătos să continui având în vedere cum arată vremea în jur. Pică moralul multe etaje și din când în când mai urcăm pe biciclete cât să ne dezmorțim de la atâta împins. Măcar nu-s singur, e și Istvan și Edwin. Călin cu Peter s-au întors, restul sunt în față bine de tot.

 

Vremea se tot strică. Cu chiu cu vai ajungem în ”vârf”. Ne bucurăm de peisaj și mai ales de mersul pe bicicletă.

IMG_20190622_135045-1-e1562858840777.jpg

 

IMG_20190622_135052.jpg?zoom=2&w=387&h=2

 

IMG_20190622_135653.jpg?zoom=2&w=387&h=2

 

Nu prea am idee ce vârfuri se ascund printre nori, știam doar că undeva în față-stânga cum mergem e Pietrosul Rodnei. Oricum, la momentul respectiv numai asta nu mă mai interesa.

 

Într-un final îi ajungem și pe ceilalți, opriți după un pâlc de copaci/arbuști. Mă întreabă Robert ”cum e” și îi răspund ”nu pot zice nimic bun, nu mă provoca”. Notă: îmi tot zice că-s prea negativist și că uneori nu mai știe dacă trollez sau vorbesc serios, de asta am zis să nu mă provoace că îi răspundeam într-o notă negativă cu esențe de troll. Desigur, negativismul e evident în răspunsul dat. 

20190622_141028-e1562852332282.jpg?zoom=

 

IMG_20190622_140933_1.jpg?zoom=2&w=382&h

 

IMG_20190622_141136.jpg?zoom=2&w=382&h=2

 

Având în vedere că plouă peste tot în jurul nostru, se decide să nu mai mergem până la Tarnița la Cruce ci să ne întoarcem. Când ne arată Robert Pedalăm la întoarcere pe platou și mai facem o oprire să admirăm peisajul, mai ales că deasupra noastră s-au împrăștiat norii și iese soarele.

IMG_20190622_141836_1.jpg?zoom=2&w=401&h

 

IMG_20190622_142919.jpg?zoom=2&w=751&h=3

 

De aici urmează coborârea tot pe unde am urcat. Adrian pică și face pană, eu mai bag niște pushbike și la vale. Mai scade moralul câteva niveluri, apoi forestierul începe să fie ud, semn că pe aici a plouat puternic. Se face o regrupare pe coborâre, eu fiind ultimul, evident, iar după o vreme, tot ultimul fiind, văd că ajung câțiva oameni din urmă. Pe drum, în fața grupului, era un taur tinerel și două văcuțe. A durat ceva timp până am trecut toți de obstacol căci bovinele alergau în zig zag, mai ales când voiai să te bagi în depășire, ele trăgeau pe partea ta.

 

Deja eram destul de ud cum m-am stropit de la roți și mă gândesc doar la un duș cald, când îmi pică fisa că mai avem de urcat drumul pietruit din zona mănăstirii. Încep să mă gândesc dacă oare nu o luăm pe asfalt de la mănăstire să evităm zona respectivă. N-am cugetat prea mult că iată-ne împingând de biciclete în sus pe drumul ăla pietruit care acuma era de nerecunoscut: într-un loc curgea vale pe el și era plin de șanțuri săpate de apă. Lucru bine făcut.

IMG_20190622_160816.jpg?zoom=2&w=576&h=4

 

W2.jpg?zoom=2&w=576&h=432&ssl=1

Eu admirând peisajul. Foto: Wouter Cleppe / The North Quest

 

În ultima intersecție de pe coborâre, ne așteaptă Robert să nu o luăm aiurea. Sunt atât de binedispus încât nici nu m-am uitat spre el când am făcut virajul. Imediat ce mi-am dat seama de asta m-am și gândit ce o fi crezut omul. La pensiune mi-a spus că a simțit niște săgeți în inimă când am trecut pe lângă el. 

 

Avem noroc și ploaia începe abia când urcăm în mașini. La Pensiune ne așteaptă curcubeul.

IMG_20190622_185048.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Ne hidratăm, mâncăm și povestim iar până după miezul.

 

Va urma.

 

 

download-3.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl=1

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua III – Duminică, 23 Iunie: Baia Borșa – Tarnița Bălăsânii – Fântâna Stanchii – Pasul Prislop – Șaua Știol – Cascada Cailor, 52.70km cu 1572m dif. de nivel

 

Licoarea magică se savurează în aceeași formație, cam la aceeași oră, doar că acum stăm tolăniți în hamace.

IMG_20190623_065359.jpg?w=900&ssl=1

 

Înafară de bucata de început, traseul de azi îl știu de anii trecuți, sau cel puțin așa credeam. Mă gândesc doar la urcarea lungă de după Vf. Cearcănu.

 

La 10:10 începem să dăm la pedale, activitate care durează fix 3 minute, după care împingem voinicește la deal.

 

IMG_20190623_101557_1.jpg?zoom=2&w=576&h

 

IMG_20190623_101832.jpg?zoom=2&w=576&h=7

 

Mai facem loc câte unui ebike întârziat, să nu-și piardă demarajul, dar nici ei nu reușesc să urce tot pe ebicicletă. Strava arată în multe locuri peste 28% și porțiuni de 200-300 cu medie +20%. Dăm și câte o pedală pentru scurt timp, apoi iar la împins. Cineva se întreabă dacă Robert se referea la pushbike de 500m pe verticală sau 500m lungime când ne-a prezentat traseul. Cert e că am urcat 400m diferență de nivel în 4.4km cu tot cu câteva bucățele de coborâre.

IMG_20190623_103348.jpg?zoom=2&w=673&h=3

 

IMG_20190623_105432.jpg?zoom=2&w=479&h=3

 

Facem o regrupare și admirăm Munții Rodnei în toată splendoarea lor, apoi pedalăm și împingem mai departe spre Baia Borșa. Peisajul e superb, mai puțin când apare în câmpul vizual versantul de la Baia Borșa ce a fost defrișat în întregime.

 

Într-un final terminăm cei 4.4km de urcare nervoasă și ne regrupăm înainte de coborârea spre Baia Borșa. Pe coborâre mai facem o regrupare, iar apoi ne oprim când ieșim la asfalt.

IMG_20190623_110043.jpg?zoom=2&w=529&h=3

 

IMG_20190623_110055.jpg?zoom=2&w=529&h=4

 

IMG_20190623_110451.jpg?zoom=2&w=623&h=8

 

IMG_20190623_110737.jpg?zoom=2&w=529&h=2

Locul de regrupare înaintea coborârii spre Baia Borșa

 

IMG_20190623_111448.jpg?zoom=2&w=396&h=2

 

IMG_20190623_112940.jpg?zoom=2&w=223&h=2

Ne regrupăm și pe coborâre, să nu rămână cineva în spate și să aibe probleme

 

Câțiva oprim la un supermarket să luăm apă, iar restul o iau înainte cu Wouter. Ne întâlnim cu cei din față la un izvor cu apă sărată care nu îmi place deloc. De aici începe urcarea pe un forestier exact pe gustul meu, pantă până în 5-6%. Îl întreb pe Robert dacă după pod facem dreapta, ocazie cu care aflu că nu e traseul de anul trecut. Îi spun că eram pregătit psihic de urcarea aia lungă și-mi răspunde că îmi e bună pregătirea, căci e cam la fel și traseul de azi.

 

Față de traseul de anul trecut din ziua a III-a, cățărarea asta are ceva mai multe porțiuni abrupte și drumulul e mai bolovănos. Prin talentul pe care-l posed, pe prima astfel de bucată pun piciorul jos și din fața grupului în care mă aflu, ajung ultimul și merg mai departe singur. După o vreme opresc la o ”cascadă” ce curge pe versant și beau aproape un litru de apă. E tare bună și rece! Începe să meargă treaba mai greu așa că împing puțin pe o bucată care ar fi fost ciclabilă. Îl văd pe Ștefan și aștept să mă ajungă ca să nu continui singur, dar la scurt timp se oprește să să lucreze la rucsac.

IMG_20190623_125031.jpg?w=900&ssl=1

 

Ne așteaptă Robert la o intersecție, după care mai opresc o dată la o cascadă să umplu bidonul și să mănânc. Lenevesc vreo 5 minute și apoi continui singur, ajungându-i pe ceilalți la un punct de regrupare.

IMG_20190623_132612.jpg?zoom=2&w=576&h=4

 

IMG_20190623_132639.jpg?zoom=2&w=576&h=4

 

Plecăm mai departe cu Wouter și băgăm nițel pushbike că parcă ne-a fost și dor.

IMG_20190623_133557.jpg?w=900&ssl=1

 

Următoarea regrupare o facem la Fântâna Stanchii unde sunt o mulțime de viței și un ciobănesc cât bicicleta, dar din grija căruia putem fura toți vițeii că el e foarte prietenos.

IMG_20190623_135346.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Urcarea asta, deși puțin mai grea, a fost mult mai frumoasă decât cea de anul trecut. De aici până în Pasul Prislop traseul este absolut superb, rulăm rapid și ușor, iar peisajul e de vis.

IMG_20190623_140302_1.jpg

 

IMG_20190623_140315.jpg

 

IMG_20190623_140453.jpg

 

IMG_20190623_140458.jpg

 

IMG_20190623_141114.jpg

Aici deja am intrat pe traseul de anul trecut

 

IMG_20190623_141359-1-e1563400925881.jpg

Nu știu ce face Ștefan în față, dar în curând îi dăm blană, parcă suntem la concurs.

 

IMG_20190623_141701.jpg?zoom=2&w=606&h=3

Oprim brusc pentru o panoramă.

 

IMG_20190623_142204.jpg?zoom=2&w=606&h=3

Și încă una

 

Iulia se declară dezamăgită. S-a tot stresat când ajungem noi pe bucata asta faină, să ne aducă apă și să ne facă poze. A urcat de vreo 3 ori cu mașina de asistență din Pasul Prislop, căutându-ne, iar când am apărut într-un final, n-a oprit nimeni la apă și nici poze n-a apucat să ne facă. Deh, mergeam de parcă eram pe finalul unei curse, doar că mai avem să ne clătim ochii și cu alte locuri faine, nu e gata ziua!

 

După o regrupare în fața mănăstirii din Pasul Prislop, pe care n-am pozat-o nici anul ăsta, pornim spre Șaua Știol. Urmează o cățărare care nu putea avea un nume mai bun de atât (pe Strava): Starway to Haven – Climb. Aici, ca în fiecare an, golesc rezervoarele de energie, curios să văd ce mai pot după 3 zile grele. Wouter vine lejer în spatele meu de parcă avea motor, iar la un momentdat îmi spune să am grijă să nu-mi crape inima.

 

În vârful ”scării” ne regrupăm și apoi mai pedalăm puțin până să ajungem în Rai.

https://i0.wp.com/www.paulrad.eu/wp-content/uploads/2019/07/IMG_20190623_145429.jpg?zoom=2&w=552&h=736&ssl=1

 

IMG_20190623_150030.jpg?zoom=2&w=600&h=3

 

IMG_20190623_150126.jpg?zoom=2&w=600&h=4

 

Coborârea e aceeași ca în prima zi, tot pe la Cascada Cailor. Cineva propune o poză de grup cu cascada, dar  ne înțelegem atât de bine încât nu oprește toată lumea în același loc pentru poză. Oricum e plin de turiști și n-ai loc de o poză decentă. Oamenii de pe traseu ne fac loc, fără să pară deranjați de prezența noastră, iar unii ne privesc cu admirație în timp ce alții presupun că e vreun concurs.

 

Aproape de finalul coborârii opresc să fac o poză cu Complexul Borșa, iar apoi opresc ca să o iau pe lângă bicicletă pe ultima porțiune unde am avut emoții în prima zi, când m-am jurat că azi o să cobor pe lângă bicicletă. Zis și făcut!

IMG_20190623_152041.jpg?zoom=2&w=576&h=7

Complex Borșa văzut de pe coborârea dinspre Cascada Cailor

 

IMG_20190623_152357.jpg?zoom=2&w=576&h=7

Bucata buclucașă

 

Vineri coborâsem pe cărarea din dreapta imaginii, iar azi am făcut pushbike pe cealaltă variantă care e mai puțin abruptă, dar mai tehnică. Când ajung jos o văd pe Ramona făcând inventarul rănilor. A coborât cam cum am coborât eu în prima zi, dar i-a ieșit mai prost și s-a lovit binișor. De la asfalt o ia Iulia cu mașina, iar eu trag să-i prind pe restul.

 

Wouter ne duce trena pe asfalt și chiar mă gândeam ce bine mergem, perfect pentru cooldown, dar domnul Vlad Faur depășește ghidul și se bagă la trenă. Wouter își reia poziția, iar apoi altcineva trece în față și e gata cooldown-ul, a început cursa! Gonim spre pensiune, schimbându-se oamenii de la trenă, de parcă suntem pe ultimii kilometri în Turul Franței.

 

Privind retrospectiv, fugăreala de la final a fost bună la ceva, chiar dacă nu la cooldown. La vreo 10-15 minute după ce ajungem la pensiune, începe să urle RO-ALERT pe unele telefoane, căci așa funcționează sistemul. Avertizare 35-40l/mp, grindină. Și i-a dat o ploaie cum nu cred că am mai văzut vreodată.

 

Aștept să se oprească potopul ca să pot strânge cortul care a rezistat cu brio. Între timp povestim cu oamenii și ne luăm adio de la cei care pornesc spre casă. Puțin după ora 18 pornesc și eu cu Cătană spre Baia Mare. Apropo de Cătană, nu v-am zis cum a ales să pedaleze astăzi cu un ebike, o țeapă de toată frumusețea. Atâta l-aș fi trollat și aș fi făcut mișto de el, dar din păcate se chinuia cu ebike-ul ăla undeva prin spatele grupului/grupul al doilea că cică ceva nu mergea bine la motor, astfel că nu l-am văzut mai deloc toată ziua. El zice că a stat la povești cu Robert…

 

Sfârșit. (până la anul)

 

 

download-4.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl=1

 

Informații

Data: 20-23 iunie 2019
Durata: 3 zile
Locație: Borșa, Maramureș – Munții Rodnei & Munții Maramureșului
Total km: 140 km
Diferență de nivel: 4827m
Eveniment: Purple Lines – Warrior
Organizator: The North Quest

Costuri

Taxa de participare: 660 RON

 

 

 

 

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this