Belgrad

[Traveller 4,989]

Am fost plecat cu serviciu cîteva zile la Belgrad. Ieri, în ultima zi, am avut ceva timp să mă plimb prin centrul istoric și pietonal al orașului, până la cetatea medievală.

 

Dimineața plecării  - ceață densă pe Otopeni.

 

De la aeroportul Nikola Tesla am ajuns în oraș pe autostradă (E-70). Am traversat Sava pe podul rutier mai vechi, Gazela (1970, reconstruit 2011), iar în amonte se zăreau siluetele a 2 dintre cele 6 poduri belgrădene peste Sava. În plan apropiat Podul Feroviar Nou (inaugurat 1979, primul pod feroviar european suspendat pe cabluri).

Podul Feroviar a început să aibă trafic semnificativ,însă, doar după 2016 (!), cînd a fost deschisă noua Gară Centrală (la care linia ferată ajunge, după pod, continuîndu-se printr-un viaduct deasupra orașului). În plan depărtat avem podul rutier Ada (construit 2008-2011, inaugurat 1 ianuarie 2012).

 

Mă ajut și de fotografia aeriană de pe wikipedia - podul Gazela, portocaliu, e cel mai nordic.

 

Acum că am terminat întroducerea, să plecăm la pas prin oraș. Hotelul unde am stat era în apropiere de Piața Slavija. De aici am luat-o pe Kralija Milana, spre nord-vest, către locul de confluență a rîului Sava cu Dunărea. Strada e bordată de clădiri frumoase, destul de bine întreținute, destule fiind monumente istorice.

 

Fântâna din piațeta unde se află hotelul Moskva (căruia nu i-am dat atenție la momentul respectiv).

 

 

Beograđanka este un zgîrie nori cu înălțimea de 101 m, inaugurat în 1974, la răspîntia străzilor Kralja Milana, Resavska și Masarikova. Arată cam ca nuca în perete printre clădiri interbelice în stil neoclasic sau eclectic, dar îl luăm așa cum e.

 

Apoi apare o bifurcație, piața Terazije, în care se remarcă primul zgîrie-nori din sud-estul Europei, Palatul Albanija, inaugurat în 1940.

 

De aici, în stînga începe pietonalul Kneza Mihaila, animat și cochet.

 

 

La capătul nordic răspunde într-un parc mare, Kalemegdan, aflat la confluența Savei cu Dunărea, pe malul drept), și pe al cărui promontoriu se află cetatea medievală, principalul loc de atracție al orașului.

 

Sava, privire către aval...

 

...și către amonte

 

În dreapta e cetatea.

 

Odată mic donjon crenelat, construit probabil pentru observație, acum punct de belvedere turistic.

 

Punctul în care Sava se varsă în Dunăre.

 

Privirea e apoi atrasă de statuia Victoriosul (Pobednik) de pe platoul superior din curtea cetății. Statuia are 14 metri înălțime cu tot cu piedestalul care este o coloană dorică, e realizată în bronz și reprezintă un personaj masculin stând în picioare, cu un șoim în mîna stânga și o sabie în cea dreaptă. Sculptorul ei a fost Ivan Mestrovic, același care a realizat statuia ecvestră a regelui Carol I (a cărei copie se află azi în piața Revoluției, vizavi de fostul Palat Regal).

 

Poarta prin care am intrat în cetate.

 

Aceeași confluență, văzută de mai sus, de lîngă Victorios.

 

Mic magazin de suveniruri (mai erau cîteva. împrăștiate prin toată cetatea).

 

Poarta interioară Stambol, văzută de la interior...

 

 

...și de pe podișca de lemn din exterior.

 

Niște dinozauri care scoteau și sunete realiste, în curtea interioară.

 

Către ieșire, prin poarta Karadgeordge:

 

Nu am explorat chiar toată suprafața cetății, și nici prin partea nordică a parcului Kalemegdan nu am fost, că nu aveam atîta timp la dispoziție și mai voiam să văd și alte obiective.

 

-va urma-

 

[gibonu 5,046]

WOW. Foarte tare.

Asteptam continuarea. Mai ales ca am o mare slabiciune pentru Serbia.

 

L.E. Ai prins la Belgrad meciul (06.11.2018) Steaua Rosie - Liverpool 2-0?

 

[BodoC 1,518]

Si zice lumea că Sârbii au fost în război.

 

[Traveller 4,989]

Am stat de luni dimineață până joi, deci am fost și în seara meciului. Ocazie să felicităm colegii de la biroul sârbesc a doua zi, chiar dacă eu cam țin cu Liverpool. Dar mi-a părut bine pentru Steaua Roșie.

[haarp 192]

Frumos, imi trezeste amintiri placute. Acum vreo 10 ani i-am vazut pe "The Police" in concert la Ušće - confluenta dintre Sava si Dunare. Ai fost si in partea noua a orasului si in Zemun?

4 hours ago, Traveller said:

Karadgeordge

Corect este " Karađorđe " sau " Karadjordje ".

[Traveller 4,989]

Am avut la dispoziție doar după amiaza de joi, deci m-am limitat la zona orașului vechi. În legătură cu grafia ai dreptate, dar nu m-am mai obosit să caut din nou caracterul respectiv, am redat mai degrabă fonetic.

 

Odată ieșit din parc, am reintrat pe pietonal.

 

L-am părăsit repede înspre dreapta, în direcția catedralei.

 

Catedrala Sf. MIhail, e situată la intersecția Kralja Petra cu Kneza Sime Markovića, unde am ajuns imediat.

Este o construcție în stil neoclasic, cu elemente de baroc, ridicată la 1837.

 

Vizavi de ea se află clădirea Patriarhiei.

 

Detaliu cu vulturul bicefal (prezent și pe stema Serbiei), de pe coloanele ce încadrează portalul de intrare.

 

Am luat-o înapoi către pietonal, pe Kralja Petra.

 

Palatul Băncii Naționale a Serbiei (Narodna Banka), în stil renascentist (cu elemente de eclectic și baroc), de la 1890. Din păcate, surprins peste umăr, contre jour.

 

”Mobilier urban” care cred că servea drept post de pază, în fața băncii.

 

Violonistă ambulantă, pe pietonal.

 

Au început și ei să monteze decorațiile de Crăciun.

 

O firmuliță ne informează că în gang se află prăvălia lui Ilia, zlătarul. Adică giuvaergiul.

 

Pe pietonal sunt 2 fîntîni arteziene:

La mijloc, una monumentală, dar ”fîntînă lină, cu apă puțină”, cum am zice noi...

 

Și spre capăt una de dimensiuni reduse, dar cu debit semnificativ, care mi-a permis să mă joc un pic cu setările fotografice.

 

 

Am ieșit de pe pietonal și de data asta am acordat atenția necesară hotelului Moskva, o piesă deosebită de arhitectură, avînd fațada acoperită cu plăci de ceramică. A fost inaugurat în 1908 (sub numele de Palatul Rossija), la intersecția Terazije cu Prizrenska.

 

 

De aici m-am abătut nițel ca să văd clădirea Parlamentului. Pînă să ajung la ea, mi-a atras atenția Muzeul de Istorie.

 

Parlamentul (care înțeleg că se numește Adunarea Națională) și Poșta sunt la o aruncătură de băț, în piața Nikole Pasica.

 

 

Pe partea opusă a bulevardului, cuprinse între Parcul Pionierilor (!) și strada Kralja Milana, pe care venisem, se află 2 foste palate regale:

Palatul Nou (Novi Dvor), fostă rezidență a dinastiei Karađorđević, azi sediul Președinției Serbiei...

 

...și Palatul Vechi (Stari Dvor), fostă rezidență a dinastiei Obrenović, azi sediul Primăriei.

 

Am revenit pe Kralija Milana, trecînd pe lîngă un bloc modernist interbelic unde poate a avut sediul ziarul Sputnik (dar litera S a căzut între timp...). Asta a fost prima idee. Pe urmă am aflat că putnik înseamnă călător, și probabil clădirea a găzduit un hotel. Deci pe un forum de ciclism sîrb, numele meu de utilizator ar fi fost Putnik?

 

Statuia țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, cu soarele în spate, la apus, mă anunța că plimbarea se apropie de sfîrșit (aveam aviom la 19.40 și era deja 16.00).

 

Un mic muzeu al Poliției sîrbe, cu exponate de pe vremea... Miliției.

 

 

Firma unui frizer care avea local într-un pasaj lăturalnic.

 

Am depășit hotelul, am traversat piața Slavija, și m-am îndreptat spre catedrala Sfîntul Sava.

Nu e nevoie de traducere.

 

Am ajuns și în dreptul catedralei. A fost construită de-a lungul a 65 de ani (între anii 1939-2004), cu întrerupere între anii 1941-1958.

 

 

 

Bloc art-nouveau (zic eu) vizavi de catedrală, și ancadramentul ușii sale, care m-a impresionat mai mult decît catedrala.

 

Un vatman schimbă macazul manual în piața Slavija, unul dintre cele mai mari noduri de comunicație din Belgrad. Fîntîna din spate e cu muzici și lumini, dar n-am prins spectacolul, era prea devreme.

 

În loc de la revedere, imaginea unui magazin de pîine (hleb) și chifle.

 

Traseul urmat prin oraș a fost următorul: https://ridewithgps.com/routes/28900994

 

Mi-a plăcut atît cît am văzut din Belgrad, la pas, și o să mă întorc și cu ai mei într-o vacanță.

 

 

 

 

 

[JDM 206]

Am fost de circa 3-4 ori la Belgrad dar in urma cu circa 5-6 ani. Inca imi aduc aminte de orele irosite pe Kneza Mihailova sau pe la Kalemegdan. Ce imi placea era faptul ca femeile erau cochete si asta in sensul bun. Am remarcat asta si in Varsovia. Numai in Bucuresti si Moscova ce nu ne-am depasit conditia si pitzipongeaca si show off-ul vestimentar sint evidente pe strada.

Undeva intre Kneza Mihailova si Kalemegdan era (si google zice ca inca este) o bomba de fast food relativ faimos in Belgrad. Aveau o plescavitza enorma la un pret derizoriu...

https://www.tripadvisor.com/Restaurant_Review-g294472-d6558177-Reviews-Loki-Belgrade.html

 

haarp intreba de Zemun. As zice ca Zemun trebuie neaparat vizitat. Are un aer interbelic, cu case bine intretinute si in general parea o zona foarte linistita si foarte shic. Plus o multime de restaurante.

Imi aduc ca era aproape noapte si noi cautam turnul Gardos, nimeni nu prea intelegea engleza... Din pacate parca a trebuit sa luam un taxi, nu era suficient de aproape de centrul vechi pentru a merge pe jos.

 

[gibonu 5,046]

On 09.11.2018 at 7:47, BodoC said:

Si zice lumea că Sârbii au fost în război.

 

Lumea zice si ca Belgradul este singura capitala europena bombardata [de NATO] dupa 1945. Dar eu nu cred asa ceva.

Cica s-ar fi intamplat in primavara anului 1999.

 

@Traveller

Chiar aveam in plan o poveste despre Belgrad. A ta vine la fix, o sa pun si eu niste impresii din iulie 2013.

Pana atunci, una dintre ciudateniile sarbesti: inca se cumparau marci germane [ultimul rand].

 

 

Poza de mai sus este de la un Raiffeisen Bank din centrul Belgradului.

 

Ulterior, un tip care sta de vreo 20 de ani in Germania a incercat o explicatie. Cica Banca Federala a Germaniei incearca sa recupereze vreo 50 de milioane de marci germane [din fosta RFG] care au iesit in minus la trecerea la Euro.

Nu garantez pentru explicatia de mai sus. Insa e clar ca Raiffeisen nu le cumpara degeaba.

[Ego 1]

Ce frumos arata. Sincer, desi am avut ocazia de multe ori sa vizitez Belgradul nu am facut-o deoarece mi-am imaginat ca este pierdere de vreme. 

Acum...se pare ca m-am inselat

[haarp 192]

Nu se mai vad pozele 🧐

[Traveller 4,989]

Remediez în curând. Sunt in curs de a face curățenie în flickr, după recentul lor mesaj dement, cum că limitează conturile libere la 1000 de poze.

PS1: postul 1 rezolvat

PS2: rezolvat complet, cu ajutorul One Drive.

[gibonu 5,046]

Am promis cateva vorbe si mai multe poze din Belgrad, varianta iulie 2013.

Cazare in Belgrad a fost la hotelul Slavija [a nu se confunda cu Slavija Lux], situat in piata cu acelasi nume.
Foarte aproape de catedrala Sfantul Sava si la vreo 10 – 15 minute (mers pe jos, ritm plimbare) de zona centrala a Belgradului: hotetul Moskva, piata Republicii, strada pietonala Kneza Mihaila.
La Slavija am mai stat odata in 2008. Atunci am ramas cu impresia ca nu prea s-a mai investit vreun ban in hotel de pe vremea cand Tito era presedinte. In 2013 am avut aceiasi impresie.
Era genul de hotel care se vede ca odata, cu mult timp in urma a fost ceva de capul lui, din vremea in care camerele de hotel erau foarte spatioase. Daca nu ma insel, a fost hotelul JAT-ului (liniile aeriene iugoslave).
Altfel spus, a fost un fel de intoarcere in timp, un vintage iugoslav.

Telefon cu disc, care cred ca inca functiona (cel putin avea ton).

 

Mobilierul din camera.

 

Baia, cu faianta demodata, insa foarte bine pastrata.

 

Legat de baie, mi s-a parut foarte tare faptul ca baia avea doua camere separate. Cea din poza de mai sus, cu cada si chiuveta si alta doar cu WC-ul.

M-a surprins placut faptul ca totul era foarte curat, asternuturile si prosoapele erau noi, iar micul dejun acceptabil.

Inscriptii bialfabetice si bilingve referitor la obiectivele din zona.

 

Si bialfabetice  referitor la numele strazilor.

 

Foarte aproape de hotel se afla Catedrala Sfantul Sava, ridicata pe locul in care se presupune ca turcii au ars maostele Sfantului Sava, in 1595, ca represalii dupa o rascoala sarbesca.
Se pare ca Sfantul Sava este fondatorul bisercii ortodoxe sarbesti.

Inainte de a ajunge la biserica.

 

10.05.1935 = anul in care s-a inceput constructia.
Pana in 1941 s-a constuit fundatia si cateva ziduri, cu inaltimi cuprinse intre 7 si 11 m
Apoi, constructia s-a oprit, din cauza de al Doilea Razboi Mondial, nemtii la Belgrad, etc. Bucata construita din biserica a fost folosita ca parcare de catre armata germana si cea sovietica, apoi ca depozit de catre diverse intreprinderi iugoslave.

Dupa razboi, s-a mai incercat continuarea constructiei bisericii, insa fara succes.
Abia la 12.08.1985 s-a reluat constructia iar ulterior s-au finalizat zidurile de 40 de metri inaltime.

Interesant este faptul ca cupola centrala, cu tot cu acoperis si crucea din varf, a fost construita la sol, apoi ridicata. Canatareste 4.000 (patru mii) de tone iar ridicarea a durat 40 de zile, fiind finalizata la 26.06.1989.
Sursa informatiilor de mai sus: http://en.wikipedia.org/wiki/Cathedral_of_Saint_Sava

Usa catedralei, comparata cu statura unui om.

 

In iulie 2013 sarbii mai aveau mult de lucru, insa ce era terminat arata bine.

 

 

Cupola de 4.000 de tone.

 

Nu ma pricep la arhitectura, insa stalpii din poza de mai jos mi s-au parut ca seamana destul de bine cu cei din Sfanta Sofia de la Istanbul.

 

Catedrala vazuta de afara.

 

 

 

Si o imagine emblematica pentru Belgrad: Statuia lui Karagheorghe (fondatorul Serbiei moderne) cu catedrala Sfantul Sava pe fundal.

 

In 2013 sarbii inca se laudau ca Sfantul Sava era cea mai mare biserica ortodxa din lume. Acum, cand catedrala din Bucuresti este aproape de finalizare, pare ca sarbii nu mai au cu ce sa se lauda. Plus ca ar mai fi si mega bisericile rusesti din Moscova, Sankt Petersburg si alte orase.
Nu reusesc sa inteleg care este legatura intre ortodoxie si dimensiunea cat mai mare a bisericii, insa asta este alta problema.

[gibonu 5,046]

Statuia maresalului francez Louis Franchet d’Esperey.

 

Inscriptia de la baza statuii.

 

“Voivode de l’armee de Serbie” este echivalent cu gradul de maresal al armatei sarbe.

 

In timpul Primului Razboi Mondial, pana la inceputul anului 1918 maresalul a luptat pe Frontul de Vest, apoi a fost numit comandant al armatelor aliate (ale Antantei) stationate la Salonic [cunoscuta si sub denumirea de Armata Aliata a Orientului]

 

In cadrul acestei armate aliate existau si 6 divizii sarbesti, alaturi de 9 divizii grecesti, 6 franceze, 4 britanice si una italiana. Sub comanda maresalului Franchet d’Esperey treaba a mers bine, ofensiva din septembrie 1918 din Macedonia a scos Bulgaria din razboi la 29.09.1918 (prima tara din blocul Puterilor Centrale care a semnat armistitiul).

 

Armatele conduse de maresalul Franchet d’Esperey si-au continuat cu succes ofensiva in Balcani, iar la finalul razboiului erau deja pe teritoriul Ungariei. De asemenea, trupele conduse de maresalul Franchet d’Esperey au luptat impotriva efemerei Republicii Sovietice Ungare, in anul 1919.

 

Sursa informatiilor de mai sus: https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Franchet_d'Espèrey

 

Autostrada A1 (sau E 75) care vine de la Nis, merge catre Zagreb, iar la Belgrad trece prin mijlocul orasului. O bucata din aceasta autostrada se numeste bulvardul Franchet d’Esperey.

 

Catedrala Sfantul Sava, vizibila din multe locuri din oras.

 

Stadionul Partizan, fosta echipa a Armatei Federale Iugoslave [din cate am inteles, Steaua Rosie era considerta echipa ministerului de interne].

 

 

In apropiere de stadionul Partizan, la mai putin de 1 km distanta se afla stadionul Steaua Rosie, insa din cauza caldurii de afara nu m-am dus sa-l vad.

Tot in zona stadionul Partizan se afla Muzeul de Istorie al Iugoslvavie, muzeu pe care vroiam de mult timp sa-l vad.

 

Maresalul Tito.

 

 

Muzeul are o sectiune etnografica, care contine o gramda de costume populare, arme si instrumente muzicale primite de Tito din toata lumea, de la republicile iugoslave pana la niste negrii din Africa. Din Romania erau expuse doua costume populare din zona Brasovului.

Inscriptie de la intrarea in zona de etnografie, semn ca au si sarbii colalarii lor.

 

Urmeaza o sera (Casa florilor),

 

in centrul carei se afla mormantul lui Tito.

 

 

Acum sera s-a aglomerat putin cu mormantul sotie lui Tito, Jovanka Broz, decedata pe 20.10.2013 [eu am fost acolo in iulie 2013].

Despre participantii la inmormantarea lui Tito.

 

Individualizarea concreta, pe tari, a celor care au participat, ocazie cu care am alfat ca Albania, Israelul si alte cateva state nu si-a trimis niciun reprezentant.

 

 

Garda de onoare a existat pana in anul 1990.

 

[gibonu 5,046]

Despre miscarea tarilor nealiniate, miscare in cate Tito si Iugoslavia au avut un rol important.

 

 

In final,  cateva vorbe despre Tito.

 

Dupa “Casa florilor” si sectiunea etnografica, se afla un muzeu mai mare, care, din pacate pentru mine, avea doar o singura sala vizitabila, in care erau expuse diverse cadouri primite de Tito din parte unor lideri care nu mai exista de mult timp.

Imparatul Etiopiei.

 

 

Ultimul Sah al Iranului.

 

 

Si sotia acestuia, care inca traieste, in exil in Statele Unite.

 

 

Pe Ceausescu nu l-am gasit expus, insa, legat de RO, l-am gasit pe printul Charles.

 

 

Muzeul principal, vazut din exterior.

 

Si fantana arteziana de langa acesta.

 

Fiind o zi foarte calduroasa, niste sarbi faceau baie in fantana. Eu m-am multumit doar sa intru cu picioarele in apa, insa si asta a avut un efect destul de racoritor.

Catedrala Sfantul Sava, vizibila de langa muzeu.

 

Niste afise, cu dinari iugoslavi (Iugoslavia asa cum era inainte de 1992) mi-au atras atentia. Ocazie cu care am aflat pe dinarii iugoslavi se scria in doua alfabete chirilice, unul sarbesc, altul macedonean.

 

 

Din nou indicatoare turistice bilingve.

 

[gibonu 5,046]

Ivo Andrici = Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1961.

 

 

S-a nascut in Bosnia austro-ungara, langa Travnik, in 1892 si a murit in Serbia iugoslava, la Belgrad, in 1975. Din cate am inteles, scriitorul s-a considerat totdeauna iugoslav.
Printre scrierile sale, cea mai importanta este “Podul de pe Drina”, carte in care sunt descrise aproape 4 secole din istoria Bosniei, (aprox. 1550 -1920) din zona orasul Visegrad. N-am apucat sa o citesc.

Podul despre care vorbeste Andrici, a fost constuit de turci in anul 1577, dupa planurile arhitectului Sinan. Exista si azi, n-au apucat croatii sa-l distruga in 1993 asa cum au facut cu podul din Mostar.
Cateva vorbe si mai multe poze despre podul de la Visegrad [septembrie 2013]:

 

Curs de apa, langa baza statuii lui Andrici.

 

Adaug si io cateva poze ale hotelului Moskva.

 

 

 

 

Hotelul Moskva, situate in piata Terazije, este dintre cladirile emblematice ale Belgradului, oate ceva similar cu Athene Palace de la Bucuresti. La deschiderea hotelului din 1908 a participat chiar si regele Serbiei de atunci, Petru I Caragheorghe. A fost construit de rusi, care probabil i-au dat si numele.

In timpul celui de Doilea Razboi Mondial a fost sediul central al Gestapo-ului din Iugoslavia, iar dupa razboi, a devenit locul de intalnire al elitelor culturale iugoslave. Se spune ca Ivo Andrici avea masa lui rezervata permanent la restaurantul hotelului.

Printre cei care au stat aici: Einstein, Carl Lewis, Kirk Douglas, Arafat, Gaddafi, Nixon sau Yves Montand.

 

Sursa informatiilor de mai sus: https://en.wikipedia.org/wiki/Hotel_Moskva,_Belgrade

 

Principala strada pietonala din Belgrad – Kneza Mihaila.

 

In vitrina unei librarii de pe Kneza Mihaila, o carte despre memoriile unui rege.

 

Este vorba de Petru al II-lea, cel de-al treilea si ultimul rege al Iugoslaviei. Mama sa a fost Maria de Romania (Mignon, dupa cum i se spunea in familie), fiica regelui Ferdianad si a reginei Maria. Tatal sau a fost Alexandru I, cel care a fost asasinat in 1934 la Marsilia de catre macedoneanul Vlado Soferul, angajat de catre Ustasa croata.

 

N-a prea apucat sa fie rege prea mult. 
Pe de o parte l-a incurcat al Doilea Razboi Mondial (a fost nevoit sa se refugieze, intr-un final la Londra) iar, pe de alta parte, dupa razboi, l-au linistit comunistii, ca si prin alte locuri.

 

Este cel care le-a vorbit la radio cetnicilor roialisti (adversarii partizanilor comunisti ai lui Tito), spunandu-le sa depuna armele, iar acei cetnici nu credeau ceea ce auzeua din gura regelui pentru care luptasera.

 

A murit in 1970 in Statele Unite, la Denver, Colorado. A fost ingropat timp de 43 in manastirea ortodoxa Sfantul Sava din Libertyville, Illinois. In 2013, ramasitele pamantesti au fost mutate la Serbia. Se pare ca a fost singurul monarh european inmormanatat pe teritorul Statelor Unite.

 

Fiul sau, Alexandru s-a nascut la Londra, pe 17.06.1945, in apartamentul nr. 212 din hotelul Claridge.
Hotel care, a fost declat temporar de catre guvernul britanic teritoriu iugoslav, pentru ca printul sa fie nascut pe teritoriu iugoslav.
 

[gibonu 5,046]

Pe strada pietonala Kneza Mihaila era o expozitie (nostalgica, s-ar putea spune) despre viata in Iugoslavia, in anii ’60-’80.

Motoreta Tomos T12 (daca nu ma insel, un fel de Mini Mobra, varianta iugoslava).

 

 

Poate cei mai batrani isi mai aduc aminte de pantofii astia. Eu ii tin minte de la frizerie, acolo unde la fiecare 14 Septembrie pierdeam juma’ de zi, impreauna cu toti boracii din cartier. Pentru ca toti ne aduceam aminte ca a doua zi incepea scoala.

 

 

Baston de stafeta.

 

 

Despre stafeta din Iugoslavia, care simboliza unitatea tineretului iugoslav. Stadionul JNA este actualul stadion Partizan (JNA = Armata Populara Iugoslava).

 

O colectie de bastoane de stafeta [de la mormantul lui Tito].

 

Cel mai interesat exponat mi s-a parut pasaportul iugoslav – tatal tuturor pasapoartelor. Ocazie cu care am aflat ca cetatenii iugoslavi mergeau aproape in orice tara, fara viza.

 

 

Tricoul de brigadier.

 

 

Brigadierii iugoslavi in actiune.

 

Probabil primele versuri ale unui cantec despre brigadieri.

 

Deviza a brigadierilor. Vardar este raul care trece prin Skopje (Macedonia) iar Triglav este cel mai inalt varf din Slovenia.

 

Din cate stiu, in 1946, in Iugoslavia, au aparut pentru prima data ideea de brigadier si santier al tineretului, apoi a fost preluata si de alte state comuniste.

[gibonu 5,046]

Diverse afise ale JAT-ului (Liniile Aerien Iugoslave).

 

Despre turismul iugoslav in fostul lagar socialist si “Vegeta”. Mi-a atras atentia fraza “People travelled to Romania, Bulgaria or Hungary to buy ridiculously cheap food”

 

Turismul intern pe malul Adriaticii si “tomato tourism”.

 

Despre mersul la ski in Austria vizite la Londra sau New York si nu in ultimul rand, despre iugoslavii care munceau in Occident.

 

Sufragerie din vremurile bune

 

si televizorul cu bibelou inclus.

 

Casa de marcat.

 

Cantar analogic. Seamana cu cele fabricate la Balanta – Sibiu.

 

Ideea de supermarket. Poate cei nu chiar asa de tineri isi amintesc de “wired basket with red handle”.

 

Prima liga de fotbal iugoslava.

 

Vazand harta de mai sus, mi-am adus aminte de nationala de fotbal a Iugoslaviei de la Cupa Mondiala din Italia 1990, plavii, cum frumos ii numea Ioan Chirila. 

Atunci, in vara lui 1990, inca exista echipa nationala de fotbal a Iugoslaviei in care sarbul Dragan Stoicovici era coechipier cu croatul Robert Prosinecki. Iugoslavia a fost  elimnata cu 3-2 (si cu ceva furaciune) la penaly-uri, in sferturile de finala, de Argentina lui Maradona si Caniggia.

Mi-am mai adus aminte si de Euro 92, cand Iugoslavia a fost suspendata desi era calificata, iar in locul sau a venit Danemarca, care a si castigat titlul european.

 

Pentru ca tot am vorbit despre fotbal, la un moment dat, cu niste ani in umra, am inteles ca s-a pus problema reunificarii ligilor din Serbia si Croatia, pentru a creste nivelul calitativ al competitiei.
Parca se ajunsese la un acord preliminar intre federatiile de la Belgrad si Zagreb, insa s-a renuntat din cauza suporterilor extrem de violent din ambele tari.

Lepa Brena, diva Iugoslaviei anilor '80.

 

La finalul expozitiei, a fost odata o tara numita Iugoslavia.

 

Vazand harta de mai sus, mi-a venit in minte un citat de pe coperta unei carti despre tinerii refugiati iugoslavi din anii '90. Era ceva de genul:
"De unde esti?
Din Iugoslavia.
Mai exista tara asta?
Nu, dar eu tot de acolo sunt."

[gibonu 5,046]

Pentru ca tot am vorbit mai sus despre generalul francez Franchet d’Esperey, monumentul “Recunostintei pentru Franta”, din parcul Kalemegdan.

 

 

Ridicat in anul 1930 ca semn de recunostinta al Serbiei pentru sprijinul primit din partea Frantei in timpul Primului Razboi Mondial. La baza monumentului se afla o inscriptie simpla si cuprinzatoare: “A la France”.
Am inteles ca mai exista inca o inscriptie care spune “Iubim Franta, asa cum si ea ne iubeste pe noi”.

 

Monumentul este opera sculptorului croat Ivan Mestrovic, acelasi care a realizat si statuia ecvestra originala a regelui Carol I din piata Palatului din Bucuresti, inaugurata la 10.05.1939, ulterior topita de catre comunisti, iar din bronzul rezultat s-a realizat statuia lui Lenin care a stat pana in 1990 in fata Casei Scanteii (actual Casa Presei) din Bucuresti.

 

In timpul bombardarii Serbiei din primavara anului 1999, la care a participat si Franta, monumentul a fost acoperit cu un catafalc negru, iar in fata acestuia a fost plasata o inscriptie care spunea “Glorie eterna Frantei care nu mai exista”.

In anul 2008, dupa ce Franta a recunoscut independeta Kosovo, pe monument a fost inscris mesajul “Pentru Franta, alaturi de care ne-am varsat sangele si pe care o amintim in rugaciunile noastre si care nu mai exista”.

Mai recent, adica pe 11.11.2018 la Paris, cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la finalul Primului Razboi Mondial, francezii au mai comis-o grav inca odata fata de Serbia: l-au pus pe presedintele din Kosovo in tribuna principala si pe presedintele Serbiei in tribuna secundara. Ulterior, Franta si-a recunoscut gresala si a cerut scuze prin intermediul ambasadorului de la Belgrad.

Piatra lui Iancu de Hunedoara (János Hunyadi in maghiara) care comemoreaza victoria acestuia de la Belgrad, din 22.06.1456 in fata armatelor otomane conduse de sultanul Mehmet a II-lea Cuceritotul (cel care a cucerit Constantinopolul cu 3 ani inainte).

 

Am inteles ca exista o traditie in lumea romano-catolica, conform careia, in fiecare an, in ziua de 22 iunie, la pranz, se trag clopotele in toate bisericile (romano-catolice) pentru a comemora victoria lui Iancu de Hunedoara din 1456.

Adunarea Nationala (Parlamentul unicameral al Serbiei).

 

Cam asta a fost ziua petrecuta la Belgrad in iulie 2013. Zilele urmatoare au urmat Parcul National Plitvice si insula Krk. Sper sa gasesc timpul necesar pentru cateva vorbe si mai multe poze despre aceste doua locatii din Croatia.

Bonus - Belgrad, iunie 2009.

Cele doua cladiri sunt (din cate stiu eu) fostele sedii ale statelor majore ale armatei federale si al armatei sarbe [in 1999 Iugoslavia inca exista, compusa din Serbia si Muntenegru, cu Kosovo si Voievodina in cadrul Serbiei].
Au avut americanii grija de cladirile respectiva in primavara lui '99. Ceea ce conteaza acum este faptul ca acestea sunt printe putinele [daca n-or fi singurele] cladiri din oras care mai amintesc faptul ca Belgradul este singura capitala europeana care a fost bombardata, (LE) de catre o coalitie internationala, NATO in cazul de fata (LE), dupa anul 1945.

 

 

 

Cam asa arata o jumatate de portie de friptura, intr-o carciuma din Belgrad [Novi Beograd].

 

Am fost in carciuma respectiva cu un coleg de pe alt forum care lucra la Belgrad. Initial am fost reticent cand omu' mi-a spus sa comand doar jumatate de portie, insa in final a fost o decizie buna sa merg pe mana lui.

[dan tm 16]

Eu stiam ca se trag clopotele in fiecare zi la ora 12.

Acuma adevarul este la la mine in sat catolicii trag clopotele 3 ori pe zi.

 

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/de-bat-clopotele-bisericilor-catolice-zi-ora-12-legatura-momentul-iancu-hunedoara-salvat-lumea-crestina-pericolul-otoman-1_565329207d919ed50e8031f9/index.html

 

Belgradul a fost bombardat de NATO, depinde cum privim capitalele europene, ca si Zagrebul si Saraievo au fost in razboi.

 

[gibonu 5,046]

@dan tm

Posibil sa fie cum spui tu referitor la clopote.

 

Referitor la bombardamente, am modificat putin postarea initiala si am marcat cu LE (later edit).

Corect, razboi a fost si la Zagreb si Sarajevo. Insa aici se poate spune, in sens larg, ca a fost un razboi civil si nu o interventie a unei coalitii internationale (fara mandant ONU) impotriva unui singur stat.

[ciomby 207]

Salut ! F. interesant reportajul ! Absolut întâmplător, chiar ieri am reparat o gondolă identică cu cea de pe televizor (bibeloul)-ceva legat de sistemul muzical (gondola se rotește, încarcă un arc și începe o melodie bazată pe un tambur rotitor cu came).

[gibonu 5,046]

@ciomby

Multumesc si eu pentru completare.

[Trevizes 2,426]

"Podul de pe Drina" inca se gaseste de cumparat (in limba romana, evident).

"Sahul" Iranului este fiul unui taran uzurpator care a inlaturat pe adevaratii sahi ai Iranului si s-a autoproclamat sah. A avut mai multe neveste  chiar daca de unele a divortat. Reza a fost un modernist cu viziune inovatoare dar brutal si dispretuitor cu propriul sau popor.

Lepa Brena …  a fost un fel de Dumnezeu , in 1988 (sau 87) am fost la un concert al ei in Timisoara.

Relatia Ceausescu - Tito a fost foarte tensionata, mai ales dupa 1980, prin Iugoslavia puteai sa fugi in Vest fara probleme daca nu te impuscau granicerii romani. In primii ani ai lui Ceausescu a fost insa "dragoste mare". In Iugoslavia lui Tito era mai multa libertate si democratie decat asta mimata acum in Europa: comert si piata libere, proprietate private, circulatia libera a fortei de munca, libertatea cuvantului si a calatoriilor

 

On 04.01.2019 at 15:28, gibonu said:

@dan tm

Posibil sa fie cum spui tu referitor la clopote.

 

Referitor la bombardamente, am modificat putin postarea initiala si am marcat cu LE (later edit).

Corect, razboi a fost si la Zagreb si Sarajevo. Insa aici se poate spune, in sens larg, ca a fost un razboi civil si nu o interventie a unei coalitii internationale (fara mandant ONU) impotriva unui singur stat.

 

Americanii au bombardat si podurile de la  Novi Sad, localitate unde nu era nici un razboi.

[gibonu 5,046]

@Trevizes

 

Din cate stiu, Lepa Brena a fost diva Iugoslaviei anilor '80. Parca a fost denumita si "Madona Balcanilor". Oricat ar parea de ciudat si in perioada recenta pare destul de apreciata. O sa revin cu un clip de pe YouTube referitor la acest aspect.

 

Dupa 1980 nu a existat o relatie Ceausescu - Tito, deoarece Tito a murit pe 04.05.1980 (parca Ceausescu a fost prezent la funeralii).

In rest, intr-adevar, cei doi lideri comunisti s-au inteles bine. Colaborarea romano-iugoslava a mers foarte bine in anii '70, un exemplu fiind hidrocentrala de la Portile de Fier 1, considerata unul dintre cele mai eficiente obiective industriale din Europa acelor ani.

Ar mai fi de amintit aici disponibilitatea lui Tito de ajutor pentru Ceusescu imediat dupa invazia sovietica a Cehoslovaciei din august 1968 (permiterea retragerii armatei RO, fara armament, in Iugoslvavia).

 

Corect, in Iugoslavia a existat situatie foarte relaxata pentru un stat considerat comunist. Nu era lapte si miere, in sensul ca initiativa privata exista, dar era limitata. La fel am inteles ca si liberatate de exprimare era oarecum limitata. Daca spuneai ceva impotriva partidului, te saltau baietii imediat. Cel putin asta mi-a povestit un croat la Plitvice.

 

Oricum, nivelul de trai era foarte ridicat, poate doar RDG-ul sa fi fost peste Iugoslavia.

 

Cat despre podurile din Novi Sad, acestea au fost bombadate de NATO (ca sa nu zic americani) ca sa apare comunitatea albaneza din oras.

[gibonu 5,046]

M-am luat cu vorba si am uitat doua lucruri importante.

 

Muzeul Nikola Tesla: https://nikolateslamuseum.org/en/

L-am vazut in 2009. Este un muzeu foarte interesant, interactiv, te poti juca cu divese inventii ale lui Tesla. 

 

Pe la finalul anilor '90, croatii au incercat sa-l revendice pe Tesla ca fiind croat, insa nu le-am mers. Mai mult, sarbii l-au pus pe inventator si pe bancnota de 100 de dinari.

 

 

Muzeul aeronautic, de langa aeroport (nu l-am vazut): http://www.muzejvazduhoplovstva.org.rs/postavka_donja.php?jez=eng

 

Printre multe alte exponate interesante, aici se gasesc expuse ramasitele avionului invizibil F-117, doborat de antiaeriana iugoslava in 1999.

Gluma sarbeasca referitor la avionul invizibil.

 

 

Sursa fotografiei si mai multe informatii despre doborarea avionului invizibil: https://en.wikipedia.org/wiki/1999_F-117A_shootdown