Sign in to follow this  
paulrad

Village Warrior MTB camp

Recommended Posts

Sezonul camp-urilor MTB marca The North Quest a debutat ca în fiecare an cu un weekend la Breb, Maramureș.
”Un weekend” e cam inexact, pentru că anul acesta, Iulia și Robert au planificat 3 weekenduri la Breb: Apprentice, Warrior și Womens Camp. Ca să ne ghideze prin Munții Gutâi și Munții Lăpușului, în ajutor le-a venit Suzi Hilbert și Cristian Trif.

 

Fiind practic în spatele casei, Village Warrior nu prea mă atrăgea și eram convins că nu o să merg, chit că mă bâzâise un prieten să mă duc și eu. Cu câteva ore înainte să se încheie înscrierile, zbang, am plătit cu cardul pe site-ul TNQ și brusc așteptam cu nerăbdare o aventură nouă, neplanificată: Village Warrior Apprentice session. Cu cât momentul se apropia, cu atât nerăbdarea se amesteca tot mai mult cu îngrijorarea provocată de prognoza meteo.

 

Ziua 0 – Joi, 2 mai

 

Pe la ora 16:30 ajung împreună cu Suzi la The Village Hotel în Breb. Găsim soare și pe Robert agitându-se singur să termine pregătirile pentru primirea oaspeților începând cu ora 18.

 

Îmi iau în primire cazarea în ”Casa Veche” pe care urma să o împărțesc cu încă alte 5 persoane. Pe la Village Hotel mai trecusem doar în vizită. Da, oamenii care ajung în Breb vizitează căsuțele vechi aduse la viață de Penny, gazda noastră venită tocmai din Anglia ca să dea suflet așezărilor tradiționale din Maramureș. Ai noștri au adus termopanul și inoxul în satul de la poalele munților Gutâi…

IMG_20190502_163509.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

După check-in mă echipez de pedalat să-mi fac antrenamentul prescris de Robert, mai ales că ieri am lenevit complet, iar zilele următoare în program e doar distracție. Am bobinat vreo oră la niște intervale pe 2-3 ulițe de mai aveam un pic și mă întrebau sătenii dacă m-am pierdut.

 

Mă întorc la căsuțele noastre, dar nu înainte de a face o poză ”clasică” de Breb: verdeață, floricele, căpițe de fân și nelipsitul masiv Gutâi din fundal.

IMG_20190502_1755532.jpg?zoom=2&w=1156&h

 

Între timp au ajuns câțiva oameni și facem cunoștință. Găsesc și 2 colocatari, Gabriel, de loc din Baia Mare și prieten de Facebook, și Vlad, un tânăr de 16 ani din Alba care va participa și la sesiunea Warrior de weekendul viitor. Partea lui de poveste o puteți citi aici.

 

Fac un duș rece, iar apoi mai fac unul fierbinte. Asta nu e vreo metodă secretă de recuperare după antrenament ci așa mi-a ieșit. Aparent, era nevoie de puțin timp să ajungă apa caldă la căsuță și în plus apa caldă era legată la rece și invers, așa că le-am dat peste cap de câteva ori până am dibuit mersul lucrurilor.

IMG_20190502_182952.jpg

 

IMG_20190502_182702.jpg

 

IMG_20190502_183039.jpg?zoom=2&w=612&h=2

 

Între timp apare și Ștefan, cunoștință veche din camp-urile Purple Lines de la Borșa, împreună cu gașca din Iași, Andrei și Bogdan.

 

Încet, încet se apropie ora cinei și tragem spre șopron unde se servește masa. Stingem sarmalele cu niște gogoși, iar apoi Robert ne prezintă scurt traseele din următoarele 3 zile și ne punem la povești până ne alungă frigul spre casele noastre.

 

Ca în orice camp la care am participat, în prima noapte am adormit undeva pe la ora 3.

Va urma.

  • Upvote 2
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua I – Vineri,  3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel

Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare.

 

Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills.

IMG_20190503_090759.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară.

 

60570155_2474181899261585_96891329019117

Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest
 

60456935_2474192879260487_69772920501609

Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest

60539461_2474183009261474_30140210368667

Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest

60553177_2474168562596252_34425142559480

Credit foto: Iulia Crișan/The North Quest

 

N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc.

 

În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi.

 

IMG_20190503_134514.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare.

IMG_20190503_144008.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul.

 

Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine.

 

Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului.

 

În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului.

IMG_20190503_160006.jpg

Poiana Boului. În Baia Sprie și Baia Mare pare că plouă.

 

IMG_20190503_160720.jpg

Vf Secătura

 

IMG_20190503_161304.jpg

 

IMG_20190503_163352.jpg?fit=1700,801

Creasta Cocoșului

 

IMG_20190503_163426.jpg?zoom=2&w=368&h=4

 

IMG_20190503_164125.jpg

 

IMG_20190503_164130.jpg

O privire înapoi spre Vf. Secătura. Deja sufla vântul bine de tot.

 

În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă.

 

Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei.

IMG_20190503_170255.jpg?zoom=2&w=415&h=5

 

IMG_20190503_171312.jpg?zoom=2&w=737&h=5

 

Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă.

 

IMG_20190503_171901.jpg

 

IMG_20190503_172023.jpg

 

IMG_20190503_172109.jpg

 

IMG_20190503_172156.jpg

 

Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit.

 

După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala.

59683711_2458982690781506_54343667789751

Prezentare nutriție & antrenament. Credit: Iulia Crișan / The North Quest

 

Va urma.

 

 

download.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl=1

 

  • Upvote 2
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua II – Sâmbătă, 4 Mai: Breb – Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu – Pleșca – Cabana Brăduț (Izvoare) – Baraj Runcu – Mara – Breb, 59.66km cu 1246m dif. de nivel

 

Am dormit ceva mai bine ca în prima noapte. Pe la 7am îl văd pe Ștefan online și-l invit la cafea. Până curge licoarea din aparat fac vreo 2 poze, iar apoi dispare soarele.

IMG_20190504_0714102.jpg

 

IMG_20190504_071825.jpg

 

IMG_20190504_072509.jpg

 

Servim micul dejun și puțin după ora 11 dăm prima pedală. Ieșim din Breb pe un drum ce ne scoate în Hoteni, traversăm DN18 în Hărnicești și mergem paralel cu șoseaua.

IMG_20190504_111716.jpg

 

IMG_20190504_111837.jpg?zoom=2&w=617&h=3

 

IMG_20190504_113414.jpg

 

Drumul de pământ ne scoate la vreo 250m mai sus de începutul cățărării Sat Șugatag 600m climb. Aici facem o regrupare și îmi dau jos încălzitoarele căci urmează muncă serioasă: 7.1km cu pantă medie 8% și maxim 25%. Cățărarea asta am mai făcut-o doar pe cursieră și credeam că pe MTB o să fie mai ușoară, dar a fost doar mai lentă.

 

Nu începem bine urcarea că panta bate spre 18%. După ce s-au mai domolit gradele pe GPS mi-a pierit cheful și am intrat pe modul de vacanță. În față era Robert cu Vlad, mă depășește Ștefan și apoi Antonio cu ebike-ul. Mă ajunge Suzi, iar apoi îl așteptăm amândoi pe Andrei și mergem mai departe după ce ne regrupăm.

IMG_20190504_120213.jpg?zoom=2&w=1156&h=

Suzi & Andrei

 

Pedalăm într-un ritm foarte ok și tot povestind cu Suzi îl lăsăm în urmă pe Andrei așa că mai oprim pentru o regrupare. Ne tot uităm lung prin curbe până apare Iulia cu mașina de asistență și Andrei trece pe lângă noi.
Brusc, subit și dintr-o dată suntem ultimii, fără motiv de leneveală așa că-i dăm mai departe să nu stea oamenii după noi prea mult. După ce trecem de carieră unde panta atinge maximul de 25%, încă 2-3 pedale (x1000) și câteva bucăți de 14-18% și suntem în vârf.

HgS-CX1LVnHEyeTGI5PtlmhCPDsBXfBiLrMhEn7p

Noiembrie 2018. 25%

 

Între timp vremea s-a cam stricat. În vârful cățărării suflă vântul tare și nu e de stat prea multe. Părăsim asfaltul, sau ne păresește el pe noi căci se termină în mijlocul lui nicăieri, și continuăm pe un drum de pământ spre Mlașina Iezerul Mare. Încotro mergem noi sunt norii cei mai negri, iar în Masivul Gutâi unde urmează să ajungem mai târziu, pare că plouă bine de tot.

IMG_20190504_124458-e1558641025227.jpg?z

 

IMG_20190504_124715-e1558641013106.jpg?z

În Masivul Gutâi dușul e dat la maxim

 

Facem o regrupare pe platou și, ca un localnic adevărat, îl întreb pe Robert unde-i Iezerul Mare căci în zona asta n-am mai fost. Aflu că am trecut de mlaștină fără să o văd. Fac câteva poze și coborâm spre Runcu.

IMG_20190504_125921.jpg

 

IMG_20190504_130724.jpg

 

IMG_20190504_131205.jpg

Valea din imagine urmează a fi inundată la finalizarea Barajului Runcu

 

La ieșirea în drumul de Runcu, Robert ne face o demonstrație de îndemânare.

 

După o scurtă urcare ajungem la Pleșca. În dreapta drumului avem Câmpul Tătaru, Vf. Țiganu și altele, oferind un peisaj superb. În stânga drumului sunt câteva construcții părăsite ce deserveau muncitorii Barajului Runcu: început în 1985, a înghițit 850 milioane euro, va avea peste 90m înălțime și va stăvili 26 milioane mc de apă într-un lac întins pe 91 hectare. Asta peste încă vreo 20 de ani la cum merg lucrările terminate în proporție de 85%.

 

După o coborâre scurtă începem urcarea spre stațiunea Izvoare. Mi se termină apa din bidon și abia aștept izvorul de la cabana Brăduț. Nu apucăm să ajungem la izvor că ajunge apa la noi. Cu vreo 400m înainte de cabană începe ploaia. Cerem voie să ne adăpostim în foișor, dar tanti ne trimite în sala de mese care-i încălzită și ne servește cu ceai. Ba ne mai aduce și oala ei de ciorbă, că pentru turiști n-avea mâncare gătită.

 

 

Am stat la cabană aproape 2 ore timp în care a intrat complet la apă cheful de pedalat. Avem timp să ne gândim și la Cristi cu grupa lui care au mers undeva în zona din care a venit ploaia. Într-un final iese soarele și încet se oprește ploaia. Decidem să alegem cea mai rapidă, ușoară și senină variantă: coborâm înapoi la Runcu prin șantierul barajului și ieșim la drumul național în Mara. Traseul inițial ar fi trebuit să ne ducă din stațiunea Izvoare în Pasul Gutâi și apoi la Creasta Cocoșului, unde am fost și ieri, de unde să coborâm spre Breb.

 

IMG_20190504_154641.jpg

 

IMG_20190504_155645.jpg

 

IMG_20190504_161320_1.jpg

 

IMG_20190504_163608.jpg

În sfârșit am scăpat de belți

 

Pedalând pe drumul național visez să ajung cât mai repede la cazare, iar apoi îmi aduc aminte că prin Hoteni avem o urcare bună de muncit.

IMG_20190504_172118.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Ajunși la cazare sper să fac duș cât mai repede, mai ales că mă doare puțin gâtul de la frigul adunat în șopron serile trecute. N-am noroc căci e ocupat la baie așa că mă duc să spăl bicicleta.

 

În seara asta avem grill party și ne adunăm încet pe lângă vatra focului, iar până e gata mâncarea la grătar ne delectăm cu niște slănină topită în foc. La asta m-am gândit din prima seară de când am ajuns și s-a făcut foc în vatră!

59778254_2453333488013093_81429162469632

Credit foto: The North Quest

 

IMG_20190504_191009.jpg?zoom=2&w=384&h=5

 

Ne auto-servim cu bunătățile făcute pe grătar, iar după ce luăm cina la măsuțele din curte, revenim în formația de mai sus. Suzi face un foc atât de bun că nu doar că renunț la geacă, dar îmi trece și durerea de gât. După ce a pus pe foc vreo 3 hectare de pădure, îi cedează postul de fochist lui Vlad. Dăm stingerea după miezul nopții.

IMG_20190504_223817.jpg?w=900&ssl=1

 

Va urma.

 

 

download-1.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl=1

 

 

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua III – Duminică, 5 Mai: Breb – Budești – Râul Mare  – Valea Văratecului – Vf. Pietrei (1111m) – Sârbi – Breb, 28km cu 875m dif de nivel

 

Ne trezim și găsim afară ploaia ce se tot îndeasă. Se vede asta după lipsa de activitate de la ora mesei. După ce servim micul dejun cam toată lumea e în mână cu câte o aplicație meteo. Prognozele arată 2-3 ore de pauză a ploii începând cu ora 10 sau 11, depinde pe cine întrebi. Ștefan se echipează primul, dar nu impresionează pe nimeni, mai stăm. Într-un final Robert decide că stăm până la 11 să vedem dacă se oprește ploaia, dacă nu, plecăm oricum.

59781713_2453873654625743_69806835324315

Echipați de scandal. Credit: Iulia Crișan / The North Quest

 

La 12 fără un sfert suntem călare pe situație, iar ploaia se oprește. De pe urcarea spre drumul județean admirăm Masivul Gutâi.

IMG_20190505_115149.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

Mergem spre Budești unde facem stânga către Mănăstirea Roșia (Schitul Budești). Urcăm pe un forestier frumos pe Râul Mare.

IMG_20190505_122211.jpg?zoom=2&w=415&h=5

Urcarea pe Râul Mare spre Schit Budești

 

IMG_20190505_122220.jpg?zoom=2&w=737&h=5

Robert Dobai, organizatorul distracției

 

Cu câteva sute de metri înainte de mănăstire facem stânga pe un teren necunoscut mie. Harta zice că am urcat pe Grohote spre Feredeauă, dar înainte de asta am făcut o regrupare.

IMG_20190505_123501.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

O lăsăm pe Iulia să meargă în față cu mașina și apoi pornim la deal tot pe un drum forestier. Nu dăm multe pedale și la o privire înapoi peisajul te lasă cu gura căscată. Părăsim drumul forestier și continuăm urcarea pe un pământ moale. Aici m-am chinuit o vreme să mă urc pe bicicletă datorită aderenței, dar apoi a mers încetuc până în vârf.

IMG_20190505_124427.jpg?zoom=2&w=770&h=5

Vedere din Munții Lăpușului spre Masivul Gutâi

 

IMG_20190505_130129.jpg

Gata drumul, începe noroiala

 

IMG_20190505_131317-e1558678169454.jpg?z

 

 

La cât de bine arată norii ăia joși cu Masivul Gutâi în fundal nici nu mai contează dacă ne pică un nor de ploaie în cap de-acu încolo.

 

După ce ne regrupăm pornim mai departe spre Vf. Pietrei. O coborâre scurtă, apoi încă o urcare scurtă și suntem acolo, în primele rânduri la belvederea de 360 grade. Aici ne întâlnim și cu Iulia și Bogdan care au venit cu mașina.

IMG_20190505_133127.jpg

 

IMG_20190505_133451.jpg?zoom=2&w=773&h=2

Panoramă spre Munții Țibleș și Munții Rodnei

 

IMG_20190505_133532.jpg?zoom=2&w=768&h=5

 

IMG_20190505_133720.jpg

 

59919703_2458978597448582_75052076976507

Oameni faini și peisaje faine. Rețeta unui weekend de succes. Credit: Iulia Crișan / The North Quest

 

59861492_2458978540781921_74803569696314

Am pornit pe ultima coborâre a weekendului! Credit: Iulia Crișan / The North Quest

 

Pe coborârea de pe Vf. Pietrei Robert organizează un mic concurs. În locul potrivit oprim să ne arate traseul, ne sugerează să căutăm iarba că pământul e cam alunecos, iar apoi zboară ca gândul și ca vântul să ne aștepte în punctul de ”finish”.

IMG_20190505_134441.jpg?zoom=2&w=1156&h=

Aliniați la start

 

Pornim pe rând, lăsând spațiu între noi. Nu-s eu tare meseriaș pe coborâre, iar suprafețele alunecoase mă ”încântă” la maxim, așa că mă declar ultimul din start, ceea ce stârnește protestele lui Suzi. Îi dau la vale un pic mai tare decât aș face-o în mod normal în condițiile alea și se pare că am supraviețuit.

 

Coborârea pe pajiștea asta e foarte faină, dar se transformă curând într-o noroială în toată regula datorită tractoarelor ce umblă pe aici. Mi s-a cam stins starea euforică avută în Vf. Pietrei când am zis că peisajul a meritat orice. Cum ar veni, a intrat euforia la noroi. Oricum, norii joși, vremea rea și chiar coborârea asta super noroioasă nu au făcut decât ca ziua să fie una memorabilă.

 

IMG_20190505_140429.jpg?zoom=2&w=636&h=3

 

IMG_20190505_141627.jpg

 

Pe aici numai eu știu ce am bombănit că de la un momentdat am rămas singur. Se mai oprea Suzi din când în când să se asigure că mai exist.

 

Am mai făcut câte o pauză scurtă de la noroi printr-o livadă și într-un final am ajuns în Sârbi. Până în Breb numai un pic ne-am mai noroit. Prin sat, agitație mare, fiind duminică. Trec pe lângă 3 bunicuțe îmbrăcate în port popular și o aud pe una zicând: ”No ni și la aiștea ce plăcere au. Tăți îs tină…”

IMG_20190505_150455.jpg?zoom=2&w=1156&h=

 

După spălarea cailor și a călăreților, luăm o mică gustare. Între timp Robert face segmentul pe Strava pt jurizarea concursului de downhill, după care se străduiește să improvizeze un podium. Oricum, weekendul ăsta a câștigat toată lumea.

59939786_2458978787448563_78416457745752

Lipsește Vlad. Credit: Iulia Crișan / The North Quest

 

Ne luăm rămas bun de la oamenii ce pleacă spre casele lor. Rămân și fără mijloc de transport că Suzi pleacă la Brașov și nu mai trece prin Baia Mare, așa că mai stau o zi la Breb până circulă cursa locală. Un weekend de 5 zile e oricând bine venit!

Sfârșit.

 

 

download-1-1.png?zoom=2&w=1156&h=578&ssl

 

Data: 02-05 mai 2019
Locație: Breb, Maramureș – Munții Gutâi & Munții Lăpușului
Total km: 128 km
Diferență de nivel: 3340m
Eveniment: Village Warrior – Apprentice Session
Organizator: The North Quest

Taxa de participare: 195€

  • Upvote 2
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Este Creasta Cocosului vizibila/accesibila si din Blidari ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

@haarpnu, sunt aproape 50km din Blidari până la Creasta Cocoșului.

 

Drumeție din Blidari se poate face la Piatra Bulzului sau Poiana lui Dumitru și Tăul lui Dumitru :) 

Edit: ^^ pe jos. Cu bicicleta sunt multe variante.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this