Vara tarzie pe Curmatura Bourului si TransRarau

[EyesOnly 606]

Hai noroc!

 

Ca sa ne mai scoatem mintea din izolare si pentru a-mi satisaface dorul de Bucovina si de casa o sa astern cateva cuvinte despre o plimbare facuta anul trecut, la final de August, pe minunatele meleaguri Bucovinene.

 

Profit de imprejurarile unei nunti pe la Roman si a unei adunari de familie in Bucovina si pun si bicicleta pe masina. 

Nu am poze, dar nu pot uita fata celor de la hotelul din Roman cand s-au trezit cu mine, venit acolo pentru o nunta, intrebandu-i ce sa fac cu bicicleta. Problema rezolvata dupa cateva sesiuni de clarificari - bicicleta doarme cu noi in camera. 

 

Ceva zile(si pahare) mai tarziu, ajungem si in Bucovina. imi impart zilele in unele libere si unele cu tele-munca de acasa(pfff.....cine s-ar fi gandit ca or sa urmeze luni cu zile din astea tele-...)

 

Miercuri, 21August, Sadova-Molid, Bucovina, Romania

 

Imi inchei programul de tele-munca si hotarasc sa iau bicicleta pentru a ma deplasa de la Sadova(casa surorii mele) pana la Molid(casa parintilor mei). 

Aleg un drum ocolit si cu ceva diferenta de nivel. Drumul cel mai scurt ar insemna 20km de drum european cu un trafic infernal. 

Traseul cu trafic linistit si, categoric cu peisaje pitoresti: Sadova - Pasul Curmatura Bourului - Vatra Moldovitei - Vama- Molid

 

Din Sadova drumul urca usor pret de vreo 2km dupa care, brusc incepe urcarea spre Pasul Curmatura Bourului. 

 

Numele de Curmatura Bourului e folosit foarte rar sau chiar deloc prin zona. Eu personal am aflat de acest nume doar acum cativa ani, in timp ce documentam o alta tura prin zona. 

In cele mai multe situatii numele de Pasul Trei Movile e folosit. 

Ceva detalii despre Pasul Curmatura Bourului/Trei Movile se pot gasi aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Pasul_Curmătura_Boului

 

 

Desi e aproape ora 16 e o caldura infernala care ma chinuie mult mai tare decat ma asteptam. Dar asta imi ofera scuza perfecta pentru a opri mult mai de cat ar fi cazul, sa admir peisajul inconjurator

 

Rampa e destul de mare si caldura ma sufoca. Dar asfaltul are o calitate buna si dau pedale spre varf. 

Ajung la un post de observare(sau ceva de genul) foarte trainic construit

 

Piesajele sunt dominate de dealuri de foioase si conifere, de un verde extraordinar

 

 

 

Ca tot s-a terminat zona de depasire interzisa - o pauza in asteptarea unor vehicule de depasit :-D

 

 

Doua viraje (si bucati de plaman scuipate) mai incolo ajung  si la cantonul silvic din varf, loc in care se incheie si zona administrativ teritoriala a localitatii Sadova

 

 

 

 

 

 

[EyesOnly 606]

Stiu ca de aici urmeaza aproximativ 11km de coborare si ma gandesc cu multa asteptare la acesti km - nu mai sufar de caldura, nu trebuie sa mai imping in pedale. 

 

Gandurile mele de relaxare au fost, din pacate, curand spulberate - calitatea asfaltului pe coborare era foarte foarte rea. 

Drept urmare - a trebuit sa stau foarte mult pe frane si partea de comfort a partilor mai sensibile a lasat foarte mult de dorit.  Dar cel mai rau a fost partea cu franatul excesiv - combinata cu drumul pe Transfagarasan cu vreo saptamana inainte - aveam sa am parte numai de bucurii dupa aceasta experienta. 

 

Pe coborare nu opresc sa fac poze - oricum drumul merge foarte mult prin padure. Doua lucruri ma fac sa uit pe moment de starea proasta a drumului - cei doi baieti cu cursierele care urcau din sens invers si umbra placuta de care am part pe toata coborarea. 

 

Pe final de coborare, ma apropii de Vatra Moldovitei

 

Decid sa fac o pauza de relaxare adevarata si opresc la o statie de combustibil chiar inainte de intersectia cu DJ176 Vama-Moldovita-Brodina. 

In spatele locatiei, un calut se relaxeaza cu adevarat

 

Alimentez si magarul de pe calutul cu doua roti cu o doza de Cola si ceva apa rece ca gheata. Caldura e teribila in continuare. 

 

Si, NU, berile alea nu au fost ale mele, Si, NU, nu am consumat eu lichidul din acele recipiente. Eu doar le-am incadrat frumos in poza

 

De fapt, am presupus ca apartin acestor muncitori veniti la "un ciubuc"(aveam sa gasesc pe drum, din loc in loc, lucrari la marcaje. Pesemne ca proprietarul statiei de alimentare a gasit rapid si ieftin o rezolvare la lipsa marcajelor pentru locurile de parcare)

 

O iau din loc spre Vama. Urmeaza 15km fara un istoric aparte in care dau pedale masiv, ars de soarele incredibil de puternic. Peste deal nu am avut parte mai deloc de trafic si, atunci cand a fost, am avut parte de semne de salut sau chiar incurajari foarte vocale. Situatia s-a cam schimbat si dau de ceva trafic mai intens dar si foarte nedisciplinat.

Am in minte si acu pitzipoanca cu BMW X5 care mai mai sa se urce pe mine - pe sensul ei de mers popice de demarcare a unei treceri de pietoni proaspat marcate. Din sens opus magarul pe bicicleta. Si da sa se bage peste mine, crezand ca o sa ma arunc in sant ca sa ii fac ei loc. In ultimul moment franeaza brusc si se opreste peste marcajul proaspat intr-un cor de injuaraturi din partea subsemnatului. 

 

Fara alte peripetii si evenimente ce merita notate, ajung la intersectia cu DN17, intesata cu fel de fel de oameni care vand fructe de padure, ciuperci de sezon si.....evident harbuz(pepene rosu pentru necunoscatori)

 

 

De aici mai am inca 2,5km pana acasa intr-un trafic infernal de drum european(acelasi pe care l-am evitat trecand peste deal) plin cu tiruri. 

 

Mai arunc o privire spre Vama si casutele de pe langa

In zare, la orizont - Vf. Rarau - ma asteapta pentru o noua intalnire pe doua roti. Dar asta peste 2 zile. 

 

 

si inchei ziua apoteotic cu o bere rece si buna

 

 

[EyesOnly 606]

Si ....cat timp am savurat berea rece, s-a terminat de procesat si un mic video cu ziua de astazi. 

 

 

[EyesOnly 606]

Vineri, 23 August, Sadova-VatraDornei si retur, Bucovina, Romania

 

Dupa plimbarea peste TreiMovile, trimit bicicleta la Sadova cu o masina. 

Cad de acord cu un amic sa urcam vineri pe Rarau. Planul de acasa e sa plecam din Sadova pe TransRarau si, mai apoi, Vatra Dornei urmand a ne intoarce in Sadova pe drumul european, prin pasul Mestecanis. 

 

Dimineata devreme, dupa cafeluta regulamentara, ajung la punctul de intalnire - o statie de alimentare cu carburant.

Sprijin bicicleta si intru sa cumpar niste banane. 

 

Cat timp astept la interior, apare un angajat care imi spune ca "tipa" bicicleta. Ies si o gasesc intinsa pe jos si aud GPS Garmin care emite un fel de alarma. Era pentru prima oara cand auzeam sunetul scos de alarma anti-furt(pe care o activasem in prealabil)

Instant imi suna si telefonul - Garmin-ul are o functie de "detectare incident" care trimite un mesaj persoanei de contact definite in prealabil. Evident ca am bagat-o in sperieti avand in vedere ca tocmai ce ne vazusem cu cateva minute mai devreme. 

Lamuresc problema rapid si promit sa fac tot posibilul sa nu mai trimit alarme false :-D

 

Intre timp apre si amicul meu si pornim la drum. Avem vreo 3km de mers pe drum european, prin Pojorata pana ajungem la intersectia cu drumul judetean 175B care ne va duce pana aproape de Cabana Rarau. 

 

Un prim popas de alimentare cu "lichid de parbriz"

 

O borna kilometrica ne arata ca mai avem 12km pana sus pe Rarau

 

Drumul e foarte bun, e destul de racoare afara si, in afara rameplor pe care le avem in fata, e foarte placut de pedalat. 

Depanam povesti si dam pedale in acelasi timp.

 

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese

 

De aici avem parte de o urcare sustinuta

 

Reusesc "sa dau distanta" de urmaritori

 

dar opritul pentru poze(fiecare intelege ce vrea din acest motiv de oprire) il aduce foarte aproape de mine ;-D

 

Am ceva dubii daca chiar trebuie sa urcam sau sa coboram. Directia indicata de acest panou e clara - sus sus, tot mai sus

 

Momente, mai mult sau mai putin, artistice

 

 

Profit de un nou foisor de popas amenjat(sunt destul de multe pe traseu si arata, inca, foarte bine)

 

si arunc o privire asupra Pojoratei, lasate in urma. 

 

 

Urmeaza cativa km de pedalt in "camp" deschis. Soarele ne cam face probleme dar, din fericire, nu avem parte de vant

 

"Unii" dintre noi se cred mai smecheri si se lasa asteptati

 

In aceasta zona, pe asfalt, sunt inca vizibile foarte clar urmele de evenimentul de Drift pentrecut cu o luna in urma

 

Un video gasit pe net cu evenimenul care a avut loc in acest an:

 

Sub atenta supraveghere a Pietrelor Doamnei

 

Arunc si o privire mai spre nord

 

 

2km mai sus - ajungem la intersectia cu DJ175A Transrarau. Vom reveni in acest punct pentru a continua excursia noastra dar, pentru moment, urmeaza pauza regulamentara in zona Cabnei Rararu. 

Evident ca nu poti face pauza decat dupa un efort sustinut asa ca ultimul km pana la cabana ne ofera cu "drag" rampe foarte abrupte.

 

Asezonam pauza cu ceva Cola si Snickers, imbatati de mirosul de mici si fripturi furnizat de gratarele tarabelor asezate pe fostul teren de sport al statiunii. Deh, mancarea si bautura se vand mult mai bine decat sportul. 

 

Din categoria - fericirea are chipul tau

(din motive de sanatate mintala si cu niscaiva bun-simt la bord sunetul original a fost inlocuit cu ceva mai .... dansant)

 

E prea devreme pentru a consuma proteinele oferite de tarabe si avem drum lung in fata.

Ne multumim cu Cola si stam la povesti cu cativa dintre turistii destul de numerorsi aflati prin zona.

 

Dupa vreo jumatate de ora pornim la drum - urmeaza o coborare frumoasa dar si periculoasa. De aici, Transraraul e foarte ingust(cu asfalt de calitate) si cu multe curbe destul de stranse. Sunt multe locuri in care doua masini venind din sens opus cu greu, sau chiar deloc, pot trece una pe langa alta.  Nu avem parte de foarte mult trafic dar mergem prudent. Sunt pante si de -16% pe anumite locuri.

 

Folosesc destul de mult franele dar.....doar pana la un punct. Imediat cum iesim din padure, dupa vreo 8km de coborare de la Caban Rarau realizez cu groaza ca nu mai am frane. (simtisem ceva probleme cu vreo doua viraje mai devreme), SI asta pe o zona de -7/-8% panta. Care arata cam asa

 

Un scurt (milisecunde) moment de panica dupa care incep sa ii urlu amicului meu, aflat in fata mea, "am ramas fara frane, nu mai am franeeeee". 

Incep zeci de calcule in minte si incep sa "admir" marginea drumului pentru a gasi cel mai bun loc si cea mai buna metoda de a ma "tranti" in mod controlat. 

Trec milimetric pe langa amicul meu(avea sa rememoreze multe zile dupa aceea acest moment in care "i-am facut freza" in viteza). 

Decid sa incerc sa franez cu piciorul asa ca scot pantoful drept din pedala si il pun pe asfalt. Fac tot felul de zgmote teribile, las o dara de vreo 6-7m(probabil) pe asfalt, de la restul de crampoane pe care le avea pantoful sub varf 

Reusesc sa ma opresc la jumatate de metru de gardul de lemn de pe marginea drumului. De la forta pe care am pus-o in picior pentru a frana mi se blocasera, pur si simplu, muschii de la coapsa.  Daca stau in picioare e OK, dar daca incerc sa ma asez e nasol rau de tot. 

 

Ne revenim incet amandoi din soc, pun mana pe discurile de frana si frigeau de puteai sa prajesti oua pe ele. Imi zic ca o sa se raceaasca si mergem mai departe. 

Arunc o privire la placutele fata ....dar ele nu arunca nimic la mine pentru ca, pur si simplu nu mai exista. 

Fac o incercare sa vad daca am vreo sansa sa continui pe bicicleta - mai erau multi km pana la destinatie si urmau inca vreo 6-7km pe putin de coborare destul de abrupta. 

Constat ca n-am nicio sansa - zero barat capacitate de franare. 

 

Asta e, am facut-o lata. Incep sa rememorez momentele care au dus la acest deznodamant: coborarea de pe Transfagarasanul super aglomerat cu vreo 2 saptamani in urma, coborarea pe drumul foarte prost TreiMovile-Vatra Moldovitei cu 2 zile in urma, lipsa drumului meu cu bicicleta catre service inainte de a veni in Bucovina. gabaritul destul de mare al magarului ce se deplaseaza pe doua roti.....

(cu ocazia vizitei la service dupa ce m-am intors la Sibiu am aflat ca as mai fi avut o sansa sa strang putin placutele pe spate, aparent inca mai existau acolo, si sa mai am ceva frana. De asemenea m-am ales cu schimbarea etrierului de frana de pe fata. Se pare ca l-am stricat cumva si nu au reusit sub niciun chip sa il repare)

 

Suntem fericiti ca am scapat amandoi doar cu o spaima si cantarim variantele pe care le avem - ne intoarcem 8km in deal la cabana Rarau si chemam o masina de depanare sau continui la picior pe km de coborare care urmeaza, urmand a pedala pe plat

si poate reusim sa ii dam de cap in Vatra Dornei. 

Luam decizia de a continua spre Vatra Dornei. Mai arunc o privire cu camera foto la peisajul din zona cu oprirea brusca

 

O iau la picior, pe langa bicicleta, proferand injurii de mama focului. Amicul meu coboara pe bicicleta intr-un ritm foarte relaxat. 

Realizez foarte repede ca o sa ma chinuie mult coborarea asta, ca totusi sunt destul de multi km pana la platul din vale. 

Am noroc cu o Dacie pick-up fara caroserie care opreste la semnele mele si e de acord sa ma coboare pana in satul Chiril.  

Trec in viteza pe langa amicul meu si ii urlu ca ne vedem in vale. Soferul conducea de parca era un mic Schumacher. (cazul clasic de sofer din zona care stie fiecare curba si fiecare gaura din asfalt). 

Cursa cu "taxiul" se incheie la intesectia cu drumul 17B. 

 

Ii multumesc ca m-a scapat de chinul acelor ultimi km si imi astept amicul. 

Continuam spre Vatra Dornei(mai avem vreo 22 de km de parcurs), de aceasta data amandoi pe biciclete. Drumul e proaspat asfaltat, ne deplasam pe malul Bistritei, peisajele sunt superbe dominate de superbul verde crud. 

 

 

Traficul este foarte redus si nu am nevoie sa folosesc franele(pe care oricum nu le am). Drumul e un fals plat, usor in urcare sau in coborare dar nimic care sa imi puna probleme(inca, pentru ca surprizele sunt pregatite pentru final)

Facem o pauza de alimentare cu apa(mult mai usor de zis decat de oprit, pardon facut, pentru mine)

 

 

Si continuam, cu voie buna spre destinatie

 

 

Urmeaza km enervanti pentru mine pentru ca traseul devine valurit. Astfel ca urcarile le fac pe bicicleta, coborarile pe langa

Timp berechet si de poze

 

 

 

 

Odata cu intrarea in orasul Vatra Dornei sunt nevoit sa merg pe langa. E trafic, sunt pietoni pe sosea. Folosesc trotuarul, mor de cald si de nervi. Calcaiele incep sa ma chinuie deja - nu e foarte placut sa mergi cu pantofii de MTB in picioare atatia km. 

Ne indreptam spre gara in speranta ca vom gasi un tren spre casa. Am renuntat la orice idee de a incerca sa repar franele pentru a continua pe bicicleta. 

 

Raul Bistrita vazut din centrul statiunii

 

si gara Vatra Dornei

 

in care, cu mare surprindere, gasim un Interegio care nu ar fi trebuit sa fie acolo, conform informatiilor de pe site-ul CFR. 

Intrebam rapid nasul daca ne ia pana la Campulung, cu tot cu biciclete si ne parcam regulamentar in vagon

 

 

Tariful pentru 2 magari si 2 biciclete - 15lei

Avem placuta surpriza ca trenul sa opreasca neprogramat in halta Sadova(inainte de oprirea pe care o asteptam la Campulung Moldovenesc) asa ca ne miscam rapid si sarim din tren inainte de a o lua la drum din nou

(credeti-ma pe cuvant ca scrie Sadova in spatele becului)

 

Incheiem tura la casa surorii mele(cu ceva mici eforturi de a ajunge acolo fara frane) cu ceva bere rece, rememorand momentele placute si mai putin placute din tura. Ne bucuram nespus ca am ajuns cu bine si intregi acasa. 

(Berea Suceava inca nu era rece)

 

 

Cat timp s-au mai racit berile si s-a incins gratarul a reusit si cameramanul sa termine video-povestea

 

Cam asta a fost povestea scurtei aventuri prin Bucovina. Daca aveti nedumeriri va stau la dispozitie. 

Pana la povestea urmatoare sa auzim numai de bine

 

[ciomby 271]

Super !