majikstone

Alpii francezi 2020

Recommended Posts

Prolog

 

Salut!

Cum anul asta am fost toti afectati de pandemie intr-o forma sau alta, planurile mele cu privire la sezonul ciclist s-au dat peste cap. Initial aveam de gand sa particip la doua cyclomontagnarde, dar n-a fost sa fie, ca toate s-au anulat. Apoi, planul a fost sa ma alatur tovarasilor biciclisti si consumatori de licori bahice in tura transilvana relatata aici. Nici asta n-a fost sa fie, de teama sa nu fiu bagat in carantina la intoarcerea in Franta. Asa ca, in ultimul moment, am planificat un sejur prin Alpii francezi, urmand sa "atac" cat mai multe varfuri din jurul a trei puncte de reper: Bourg-Saint-Maurice, Briançon si Jausiers, in perioada 2-9 august.

 

De data asta asta voi fi mai succint decat de obicei cu relatarea turelor, dar alaturi de poze voi face un rezumat al aspectelor "tehnice" ale sejurului, respectiv a catararilor abordate. Voi incepe cu aspectele logistice.

 

Transport: Cum mi-a fost obiceiul in ultimii ani, m-am deplasat cu masina catre si intre campinguri. Am avut 2 zile de transfer intre campinguri, ambele implicand cel mult 3 ore de condus si timp berechet ramas pentru cate o tura in dupamasa zilei respective. Bourg-Saint-Maurice si Briançon sunt relativ usor accesibile si cu trenul, dar Jausiers se afla intr-o vale destul de dificil accesibila fara masina. Bicicleta a fost transportata (si depozitata pe durata noptii) in masina, in picioare, fara nici o problema.

 

Campinguri: Spre surpinderea mea, chiar si cu doar cateva saptamani inaintea plecari, am reusit sa mai rezerv locuri in campinguri in zonele respective. Anii trecuti era dificil spre imposibil sa rezerv ceva cu mai putin de o luna inainte, mai ales in plin sezon, dar se pare ca in ciuda "relaxarii" masurilor luate din cauza pandemiei, lumea a stat mai mult pe-acasa chiar si in luna august. Rezervarile in cazul primelor 2 campinguri le-am facut online, pe site, si le-am platit in avans cu cardul. In cazul campingului din Jausiers, am comunicat pe e-mail cu proprietarul, iar plata am facut-o acolo (nu exista optiunea platii in avans, iar rezervarea se facea "pe incredere"). Cele trei campinguri alese, si pe care le recomand cu caldura (fiind bine amenajate si cu grupuri sanitare curate si relativ moderne), au fost urmatoarele:

  • Bourg-Saint-Maurice: Camping Le Reclus (53.1€ pentru 3 nopti, fara electricitate)
  • La Vachette (comuna in periferia Briançonului): Camping Le Montana (34.2€ petnru 2 nopti, fara electricitate)
  • Jausiers: Camping Le Planet (36€ pentru 3 nopti, fara electricitate)

 

Echipament camping: acelasi cort de 3 persoane din Decathlon precum in turele trecute (model vechi de cativa ani), o saltea gonflabila entry-level din Decathlon (groasa, cu pompa, nu autogonflabila, mult mai confortabila) si un sac de dormit entry-level din Decathlon, vechi si el de vreo 3 ani, cu o limita de temperatura de confort de 10 grade, pe care am pus-o la incercare in primele nopti. Aveam acasa si un sac de dormit ceva mai rasarit, cu temperatura minima de confort pe la 5 grade, dar fiind un model "tapered" si nu dreptunghiular, il evit pe cat se poate. Chiar si asa, am dormit chiar bine in toate noptile petrecute in camping, in ciuda unor prime 3 zile ploioase si reci petrecute la o altitudine de aproape 900m.

 

Ziua 0: Cormet du Roselend (dinspre Bourg-Saint-Maurice)

 

Traseu: 43.1 km, 1.199 m diferenta de nivel pozitiva, 1968m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 19.3 km, 5.98% panta medie

147.gif

Dificultate: 6/10 - panta medie de 6% e una abordabila chiar si pentru un incepator, iar zonele de panta mai dura alterneaza cu altele mai plate. Zonele mai dificile ale catararii se regasesc chiar la iesirea din Bourg-Saint-Maurice, respectiv intr-o zona bogata in serpentine din zona mediana a catararii. Penultimul kilometru e si el putin mai dificil, dar peisajele de la altitudinea respectiva te fac sa uiti de oboseala sau durere. Inceputul catararii poate sa-i sperie pe cei mai putin antrenati, mai ales daca nu sunt bine incalziti, dar per total catararea e una foarte abordabila.

 

Impresii: primele doua treimi ale catararii sunt destul de banale, fara peisaje spectaculoase, singura zona mai interesanta fiind cea mediana, brazdata de serpentine. Prima jumatate a catararii se face prin padure (ceea ce poate fi util in zilele calduroase si insorite). Asfaltul e de o calitate mediocra, dar se poate urca si cobori in siguranta cu orice bicicleta de sosea. Partea cea mai frumoasa a catararii incepe dupa 1500-1600m altitudine, unde privelistea incepe sa se deschida asupra vailor si varfurilor din zona. Soseaua a fost foarte putin circulata de masini, si as zice ca si biciclistii au fost mai putini decat ma asteptam, mai ales pentru o zi de duminica - probabil din cauza vremii nu tocmai prielnice. Celalalt versant, pe care l-am urcat in 2018 dinspre Belfort via Col du Pré, e unul mult mai spectaculos din perspectiva peisajelor, dar si ceva mai dur. Chiar si asa, indiferent de pe care parte, Cormet de Roselend merita urcat, iar pentru cei care au timp si energie, va recomand calduros ca daca urcati dinspre Bourg-Saint-Maurice sa coborati cateva sute de metri de diferenta de nivel pana la Lacul Roselend, sau macar pana intr-un punct cu vedere la respectivul lac.

 

Galerie foto:

 

KUvibXp.jpg

 

Dj9BSlI.jpg

 

QmfEPH2.jpg

 

3BQTwbv.jpg

 

dOoIUCR.jpg

 

jo96DIO.jpg

 

IVCt152.jpg

 

GRR4PEp.jpg

 

aGsDabB.jpg

 

rKXD0Us.jpg

 

XgIZln7.jpg

 

 

  • Upvote 3
  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 1: Col du Petit Saint-Bernard (dinspre Bourg-Saint-Maurice)

 

Traseu: 57.8 km, 1.309 m diferenta de nivel pozitiva, 2188m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 26.5 km, 5.09% panta medie

301.gif

 

Dificultate: 5/10 - in ciuda altitudinii maxima de aproape 2.200 m, panta medie de 5% e mai mult decat rezonabila, mai ales o data ce au fost parcursi primii 4 km - cei mai dificili ai catararii. Practic, cea mai mare parte din urcare e facuta pe o panta medie de sub 5%, asa ca din punctul meu de vedere cam oricine ar trebui sa se descurce pe versantul francez al  cat timp are rabdare si se alimenteaza intr-o forma sau alta pe urcare. Pentru mine, asta a fost cea mai usoara catarare din tot sejurul, alaturi de cea catre Col de la Cayolle din ultima zi, dar cu mentiunea ca urcarea spre Col du Petit Saint-Bernard e una mult mai uniforma si previzibila.

 

Impresii: Catararea e una frumoasa, cu nenumarate puncte de belvedere asupra vailor din jur si asupra punctului de plecare - Bourg-Saint-Maurice. Cea mai mare parte a ei se deruleaza pe serpentine largi, pana la intrarea in statiunea La Rosiere - un bun punct de repaus, plin de restaurante si terase, pentru cei care vor sa faca o pauza inainte sa abordeze ultima portiune a traseului. Ultimii kilometri sunt in mod particular frumosi si degajati, mai ales dupa cota 2.000. Asfaltul e bun spre foarte bun, singura zona mai agasanta fiind cea care trece prin statiunea antementionata - plina de ingustari ale drumului, sicane si limitatoare de viteza. Pe coborare trebuie avuta grija si la turistii care au impresia ca soseaua e libera cat timp nu se aud zgomote de motoare si decid sa traverseze pe unde vor si cand vor. Personal, cred ca asta e profilul de catarare ideal pentru un ”incepator" in arta catararilor la peste 2000m altitudine, fiind suficient de abordabil, dar in acelasi timp cu peisaje care sa-ti taie respiratia si care sa-ti lase impresia ca esti cu capul in nori. Ceea ce, in cazul meu, a si fost cazul, trecand la coborare printr-unul dintre plafoanele de nori.

 

Galerie foto:

Qppltu6.jpg

 

lG1EKDt.jpg

 

wAsZPmK.jpg

 

rqDAw3s.jpg

 

s8jsew5.jpg

 

WFurvYZ.jpg

 

w5FVEZB.jpg

 

GT1UTxg.jpg

 

L1ZTNAf.jpg

 

YWYhQKu.jpg

 

SdcdcG6.jpg

 

AsyI9sY.jpg

 

ndM84BZ.jpg

  • Upvote 3
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Huoo! Așteptăm continuarea.

  • Haha 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Io vreau sa știu ce site/aplicație dă profilul ăla frumos al cățărărilor.

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 06.09.2020 at 19:49, Traveller said:

Io vreau sa știu ce site/aplicație dă profilul ăla frumos al cățărărilor.

 

Se gasesc pe site-ul climbbybike.com, dar nu stiu cu ce le genereaza ei. Si sunt chiar vechi, stiu ca tot pe astea le-am luat ca referinta in ultimii 5-10 ani.

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 06.09.2020 at 19:49, Traveller said:

Io vreau sa știu ce site/aplicație dă profilul ăla frumos al cățărărilor.

 

Pe https://veloviewer.com/ poți face grafice și mai mișto, chiar 3d. E un feature pentru conturile premium doar, dar dacă te interesează merită 10e/an. (eu mi-am făcut pt postările de pe blogul pe care s-a așternut praful :)) 

  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 3: Col du Granon (dinspre Briançon)

 

Traseu: 41.5 km, 1.143 m diferenta de nivel pozitiva, 2413m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 11.5 km, 9.2% panta medie

Col_de_Granon_Saint_Chaffrey,_inizio_sal 

Dificultate: 10/10 - fara ezitare, si nu e doar opinia mea, asta e una dintre cea mai dure, daca nu cea mai dura catarare din Franta, mai ucigatoare si decat Mont Ventoux, si decat Alpe d'Huez. Panta medie (si relativ constanta) de 9.2% inseamna ca practic nu exista nici un sector unde sa te poti relaxa, iar in absenta unor rapoarte de transmisie cat mai apropiate de 1:1 (34/34, 34/32, 36/34, etc.) picioarele vor suferi serios. Mai mult, catararea e aproape complet expusa la soare si/sau vant, in functie de zi si de anotimp, ceea ce o face similara cu ultimii 6 kilometri ai Mont Ventoux. Turul Frantei nu a trecut decat in rare ocazii pe aici, dar cicloturistii francezi sunt destul de convinsi ca e una dintre cele mai dure catarari care pot fi abordate pe sosea in Franta. Singura exceptie de bucata de sosea (vorba vine) care ar putea sa o detroneze e reprezentata de ultima portiune din catararea catre La Planche des Belles Filles, numita "La Super Planche", adaugata anul trecut in program pentru prima data (nefiind prezenta in editiile anterioare de TdF). Bucata aia e reprezentata de niste sectoare de panta 18% in parte acoperite cu pietris si in parte acoperite cu un asfalt cu textura criblurii de pe calea ferata. Acolo suferinta e atroce, se soldeaza cu injuraturi, dar se termina dupa cateva sute de metri. Col du Granon nu te omoara din prima, dar la jumatatea catararii iti vei pune intrebari existentiale foarte serioase.

 

Impresii: Dincolo de faptul ca e dura - ceea ce e un punct de atractie pentru masochisti, catararea are farmecul ei. Faptul ca soseaua e aproape integral expusa si ca ofera o priveliste excelenta asupra vaii din jur (si asupra statiunii Serre Chevalier, unde am invatat si eu in sfarsit sa schiez acum cateva ierni) o face cu siguranta mai placuta decat daca ar fi urcat printr-o padure omogena si plictisitoare. Soseaua e ingusta (o banda si jumatate, pe alocuri doua), cu un asfalt destul de precar si cu multe denivelari, dar pe de alta parte numarul masinilor care urca sau coboara pe aici e foarte redus, varful nefiind unul foarte "turistic". Din multe puncte de vedere, catararea seamana mult cu ultimii kilometri (cei mai celebri, de altfel) ai Mont Ventoux, in special prin salbaticia si aspectul aproape selenar al peisajelor de pe versantul brazdat de sosea. In varf, cei care au supravietuit vor putea sa isi ofere o recompensa la barul/terasa amplasata intr-un punct de belvedere, unde se pot servi beri locale, cafea, tarte si alte "clasice". Coborarea trebuie abordata cu destul de multa grija, pentru ca vizibilitatea nu e neaparat grozava in destul de multe viraje, iar tentatia de a te lasa furat de peisaj e mare. Atentie mare si la hidratare in zilele caniculare - expunerea constanta la soare plus absenta oricaror surse de apa inainte de varf trebuie luate in calcul, mai ales de cei "setosi" ca mine.

 

Galerie foto:

 

RmnFz9c.jpg

 

nMOr9gt.jpg

 

RmnFz9c.jpg

 

gLuQBrD.jpg

 

n2W8mAH.jpg

 

VkFlqde.jpg

 

qyYPcpl.jpg

 

mdBQYHz.jpg

 

Tzt34Jj.jpg

 

wtGoeR3.jpg

 

ClvdM1e.jpg

 

keEFeSf.jpg

 

chu85QP.jpg

 

2Qgexxd.jpg

 

DZEbNbK.jpg

 

Video:

 

 

 

  • Upvote 5
  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu cea mai mare placere! 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am plecat sa imi caut cuvintele potrivite pentru acest topic. Ma indoiesc ca reusesc sa le gasesc. Raman plecat si cu palaria jos!

  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 9/6/2020 at 7:42 PM, paulrad said:

Huoo! Așteptăm continuarea.

@EyesOnly am ajuns să mă citez singur, dar iată-le! 

  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 06.09.2020 at 8:35, majikstone said:

Ziua 2: Col de l'Iseran (dinspre Bourg-Saint-Maurice)

 

Impresii: Catararea catre cel mai inalt pas montan asfaltat din Franta incepe cu cativa kilometri calmi, plati, numai buni pentru incalzire. 

 

 

Doar de curiozitate, sa inteleg ca in cazul lui Iseran se pune problema de un pas propriu-zis si nu cu o bucla, asa cum este Cime de la Bonette la 2802 m alt?

Nu de alta, dar francezii se lauda cu Cime de la Bonette ca fiind cel mai inalt drum asfaltat din Europa.

 

In alta ordine de idei, am vazut ca te-ai cazat la Jausiers. Urmeaza si Col / Cime de la Bonette?

 

Multumes si asteptam continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

E complicata povestea cu categorizarea soselelor si pasurilor montane, dar poate fi rezumata in felul urmator:

  • Cime de la Bonette nu este considerata un pas montan din cauza ca bucla care leaga Col de la Bonette (2715m) de Cime de la Bonette pleaca si se intoarce din/in acelasi punct; definitia unui pas montan (Col) implica faptul ca exista cel putin doua puncte geografice de pe parti opuse ale unui versant legate de drumul (asfaltat sau nu) care trece peste pasul montan.
  • Mai mult, desi francezii se lauda ca Cime de la Bonette e "cea mai inalta sosea din Europa", nici asta nu e adevarat. Pico Veletta si ai sai 3.394 m altitudine detin acest titlu, si daca retin corect mai sunt si alte sosele mai inalte de atat in Europa, posibil prin Austria. Cu ai sai 2802m, Cime de la Bonette este, totusi, cea mai inalta sosea din Franta, cu cateva zeci de metri peste Col de l'Iseran (2.770m) si Col Agnel (2.744m).
  • Col de l'Iseran este intr-adevar cel mai inalt pas rutier din Franta, in timp ce Col de la Bonette este doar al treilea cel mai inalt pas rutier din Franta (dupa Iseran si Agnel), in timp ce Galibier e pe locul 4 si Izoard pe locul 5.
  • Spoilers: Ca o completare, tocmai am realizat ca in urma turei de anul asta am reusit sa bifez cele mai inalte 9 pasuri montane din Franta: Iseran (2018, 2020), Agnel (2017), Bonette (2018, 2020), Galibier (2017, 2019, 2020), Izoard (2017), Lombarde (2018), Cayolle (2018, 2020), Allos (2020), Petit Saint-Bernard (2020). Mai ramane Col de Vars ca sa completez top 10 - pe acolo n-am trecut decat cu masina, atat in 2018, cat si in 2020, si nu pot sa spun ca e neaparat o catarare care sa ma atraga in mod special. Dar ii va veni poate si ei vremea candva.

Si da, am urcat si anul asta Cime de la Bonette, de data asta dinspre Jausiers. Mai multe detalii zilele viitoare.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Anul ăsta ne-a ținut pandemia pe lângă căși, dar aflu eu unde stai și mă prezint cu cursiera la tine când mai mergi la o tură de asta. Așa am zis și anul trecut :( 

  • Haha 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hai boss, nici o problema. Sa iti iei doar ceva de citit ca sa ai ce face pana ma astepti jos dupa vreo coborare :))

  • Like 1
  • Thanks 1
  • Haha 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4: Col du Galibier (dinspre Briançon)

 

Traseu: 79.4 km, 1.398 m diferenta de nivel pozitiva, 2642m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 35.7 km, 3.9% panta medie (dintre care 8.5 km cu 6.9% panta medie pe sectorul final care incepe de pe Col de Lautaret)

49.gif36.gif

 

Dificultate: 7/10 - dintre cele 3 optiuni de a ajunge pe Galibier, catararea dinspre Briançon este cea mai usoara. In primul rand, prima parte a catararii - cea dinspre Briançon catre Col du Lautaret e o banala plimbare, cu o panta medie de 3% si multe sectoare plate sau aproape plate. Pana si jumatatea a doua a urcarii catre Lautaret are o panta medie mai mult decat rezonabila, de sub 5%. Multi considera Lautaret cel mai usor accesibil pas montan de peste 2000m din Franta si le dau dreptate - mai ales daca e urcat dinspre Briançon. De acolo incolo, lucrurile se schimba putin - pe de o parte, pantele ating des valori de 7-8%, iar altitudinea si expunerea continua la soare si vant incep sa isi spuna cuvantul. Mai mult, ultimele cateva sute de metri ale catararii sunt monstruoase, cu o panta de peste 12%. Altfel, per total, daca prima parte (pana la Col du Lautaret) e abordata conservativ si economic, urmata eventual de o pauza de cafea la una dintre nenumaratele terase, varful e abordabil chiar si pentru cei mai putin antrenati. Asfaltul e decent, cu unele sectoare asfaltate de curand, benzile sunt largi pana la Lautaret si rezonabile chiar si mai departe, iar coborarea se poate face in siguranta fara mari emotii.

 

Impresii: Anul asta am ajuns pe Galibier pentru a treia oara, de fiecare data in trecut urcandu-l de pe versanti diferiti (dinspre Bourg d'Oisans in 2017 si via Col du Télégraphe in 2019). Performanta de anul asta e ca, in plina pandemie de COVID, a fost pentru prima data cand l-am urcat fara febra si fara sa fiu indopat cu medicamente. Catararea spre Lautaret mi s-a parut destul de lunga si plictisitoare, iar traficul pe respectivul segment de drum e destul de agitat, fiind una dintre soselele destul de des utilizate de turisti pentru a trece dintr-o zona a Alpilor in cealalta. De bine de rau, soferii sunt mai mult decat constienti ca soseaua e frecventata de ciclisti si le acorda respectul cuvenit, dar zgomotul masinilor si atentia sporita pe care trebuie sa le-o acorzi fac partea asta a catararii destul de agasanta. Lucrurile se mai imbunatatesc pe ultimii 5-6 km, cand peisajul devine mai salbatic si privelistea se deschide asupra finalului catararii. De la Col de Lautaret incolo, privelistea devine cu adevarat frumoasa, serpentinele oferind de multe ori excelente puncte de belvedere asupra vaii din jur. Spre deosebire de o buna parte dintre celelalte catarari abordate in periplul de anul asta, Galibier e foarte populara in randul ciclistilor si cicloturistilor de toate varstele si nivelurile, desi trebuie sa recunosc ca procentul celor care au decis sa urce dinspre Briançon e net inferior celor care urca pe celelalte sosele. Per total, e o catarare care imi place, e o provocare prin prisma altitudinii la care urca. Totusi, din cauza ca e destul de monotona si prea populata de masini, mi-e greu sa o incadrez intr-un top 5 al favoritelor personale. Iar daca as incadra-o, as alege fara discutii traseul dinspre Saint-Michel-de-Maurienne, care trece peste Col du Télégraphe.

 

Galerie foto:

cG5SmhR.jpg

 

NjJvlQ6.jpg

 

eGdTTaN.jpg

 

vlWqV3c.jpg

 

csibT3w.jpg

 

0va2Gl5.jpg

 

AeXVtQE.jpg

 

lE1jKfr.jpg

 

Z2I5ZDs.jpg

 

U0CLOGk.jpg

 

txpxiH4.jpg

 

8IkVqgx.jpg

 

2vI6LIV.jpg

 

5z02xah.jpg

 

IR11LrZ.jpg

 

Video:

 

 

  • Upvote 2
  • Like 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Noroc că nu-mi place ce fundal sonor folosești la filmulețe și nu mă uit la ele.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 5: Col d'Allos (dinspre Jausiers)

 

Traseu: 57.8 km, 1.179 m diferenta de nivel pozitiva, 2.247m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 17.5 km, 6.3% panta medie

 

Col_dAllos_Barcelonnette_profile.gif

 

Dificultate: 7/10 - desi nici altitudinea maxima de 2240m, nici diferenta de nivel sau panta medie nu sunt de speriat, catararea catre Col d'Allos dinspre Barcelonette nu e una chiar usor de abordat, dar nici distrugatoare de picioare nu e. Pe traseul ei se gasesc cateva sectoare cu panta medie de 8%, respectiv cateva portiuni scurte cu pante de 9-10%. O buna parte din sosea e in bataia directa a soarelui, iar cum pe traseu nu se gasesc magazine sau terase pana in varf, trebuie avuta mare grija la (des)hidratare. Motivul principal pentru care sunt de parere ca urcarea (la fel ca si coborarea, de altfel) sunt destul de dificile e asfaltul destul de vechi si prost, care face ca efortul perceput sa fie unul destul de consistent. Chiar si asa, desi sacaitoare si obositoare, nu e deloc genul de catarare care sa te faca sa vrei sa renunti la jumatatea drumului sau sa regreti ca te-ai apucat de ea, si nici nu iese din comun la capitolul diferenta de nivel, panta medie sau panta maxima. Vestea buna e ca pe traseul ei se gasesc si cateva segmente domoale, cu pante de sub 5%, numai bune pentru "odihna activa".

 

Impresii: Desi Col d'Allos si-a pierdut celebritatea in randul catararilor din Alpii francezi, fiind parcursa de Turul Frantei doar de 2 ori din 2000 incoace, cicloturistii francezi - in special cei trecuti de-o anumita varsta - o recomanda cu caldura prin prisma frumusetii traseului. Peisajele oferite sunt spectaculoase, soseaua ingusta serpuind pe marginile stancilor pe o mare parte din lungimea catararii, cu treceri ocazionale prin palcuri de padure. Soseaua, desi de o calitate destul de precara, e foarte putin circulata de masini, care oricum circula incet din cauza vizibilitatii reduse si a numarului deloc de neglijat de ciclisti care o parcurg. Daca prima parte a urcarii e doar un preludiu si nu iese foarte tare din comun, a doua jumatate e senzationala - cu nenumarate viraje, serpentine, poduri vechi, de piatra, cu stanca pe o parte si prapastia pe cealalta parte a drumului. Relieful e salbatic, stancos, cu putina vegetatie, In varf, ciclistii insetati isi pot potoli setea (si chiar si foamea) la cabana aflata pe marginea drumului, cu cateva sute de metri inaintea varfului. Coborarea e senzationala, cu foarte multe momente in care poti admira serpentinele de sub tine si peisajele din vale. Mai mult, e una dintre rarele coborari pe sosea despre care pot spune ca sunt tehnice - soseaua ingusta, asfaltul destul de prost si nenumaratele viraje te obliga sa fii foarte atent la ceea ce faci. Iar daca vrei sa te bucuri de peisaje pe coborare, nu strica sa o abordezi intr-un ritm mai domol sau sa te opresti in punctele de belvedere. Per total, o consider si eu o catarare foarte frumoasa, care merita facuta in special de cei mai putin interesati de KOM-uri, VAM-uri si alte sisteme standardizate folosite pentru a decide cine o are mai mare.

 

Galerie foto:

uH7YZdX.jpg

 

Vt9BRzt.jpg

 

aqDfUSF.jpg

 

osLniB4.jpg

 

UMoLm7D.jpg

 

RKRJ2fN.jpg

 

5uJvJvW.jpg

 

jipfiY4.jpg

 

O4nC31y.jpg

 

0Y4CWmo.jpg

 

3W8jzv2.jpg

 

vcfWCLh.jpg

 

TjelcDt.jpg

 

BeBequF.jpg

 

U6M3gLY.jpg

 

CSuTYYo.jpg

 

VJuJUux.jpg

 

lEnLEh9.jpg

 

Video:

 

 

 

  • Upvote 2
  • Like 5

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 26.09.2020 at 9:17, majikstone said:

Ziua 6: Cime de la Bonette (dinspre Jausiers)

 

Multumesc. Mi-a facut mare placere sa revad catarea catre Cime de la Bonette, la fix 10 ani dupa ce am trecut si eu pe acolo [sfarsit de septembrie 2010] de la Jausiers pana la Saint Sauveur sur Tinee. Ce vremuri !!!

 

On 26.09.2020 at 9:17, majikstone said:

In ciuda statutului ei (eronat, de altfel) de "cea mai inalta sosea din Europa", soseaua nu e chiar atat de circulata de masini

 

Conteaza mai putin, insa cred ca asta-i acum, din cauza pandemiei.

In 2010 am petrecut o seara in compania unui mosulet scotian care avea acelasi accent cu al lui Sean Connery. Omul statea de multi ani in Jausiers si mi-a spus ca am facut foarte bine ca am venit in zona la finalul lui septembrie. Pentru ca in lunile de vara drumul este foarte aglomerat de masini, mai ales de masini casa [motorhome] sau masini cu rulota.

 

On 26.09.2020 at 9:17, majikstone said:

Cu toate astea, nu primeste din punctul meu de vedere titlul de "cea mai frumoasa sosea montana pe care am ajuns pana acum", titlu care ramane rezervat pentru traseul din urmatoarea zi :) 

 

Astept cu interes.

As spune Col de Turini, insa este cam departe de Jausiers.

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 10 ore, gibonu said:

As spune Col de Turini

 

Am făcut doar 2 cățărări în Franța: Mont Ventoux și Col de Turini. Cred că cea din urmă e cam improbabil să fie ales de cineva ca cea mai frumoasă cățărare din Franța. :) Înafară de secțiunea aia cu multe serpentine ce au pereții betonați și se văd frumos, nu mi s-a părut foarte atractivă. În plus trece și linia de înaltă tensiune prin toată valea aia și arată urât. My $0.2.

 

IMG_20180915_112914-e1546024239644.jpg?z

 

P.S. În schimb localitatea din care începe cățărarea în Col de Turini (Sospel) e ceva de vis 😍

 

IMG_20180916_110327.jpg?zoom=2&fit=1220,

  • Upvote 4
  • Like 3
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 7: Col de la Cayolle (dinspre Jausiers)

 

(...cu foarte mare intarziere...)

 

Traseu: 77 km, 1.250 m diferenta de nivel pozitiva, 2.326m altitudine maxima

 

Profil al catararii: 29.1 km, 4.1% panta medie

97.gif

 

Dificultate: 6/10 - catararea catre Col de la Cayolle dinspre Barcelonnette e una foarte abordabila in cea mai mare parte a ei, doar ultimii kilometri fiind ceva mai dificili. Primii 20 km au o panta medie de in jur de 3%, o singura portiune scurta marcata de cateva serpentine si aflata pe la kilometrul 12 al catararii fiind cat de cat problematica. Asfaltul nu e tocmai exceptional, fiind destul de grunjos si denivelat pe cea mai mare parte a traseului, dar e departe de a fi impracticabil cu o bicicleta de sosea obisnuita. Desi domoala, catararea e suficient de lunga si izolata incat deshidratarea sa devina o problema, iar singurele puncte de alimentare se afla aproape de varf. In ton cu celelalte catarari din zona, cea mai mare parte a traseului e in bataia directa a soarelui, cu exceptia catorva zone in care se trece prin padure, respectiv la adapostul partial oferit de stancile din cheile brazdate de raul Bachelard. Cam la fel ca in cazul altor pante cu profil similar - domol pe cea mai mare parte a lui si dificil pe final, tentatia de a merge mai rapid decat e cazul pe portiunile relativ plate e mare, dar astfel de dorinte ar trebui mai degraba domolite. Ultimii 5 kilometri sunt suficient de dificili, cu o panta medie de peste 7% si un asfalt care o face sa para mai dura decat e de fapt, vestea buna fiind ca ultimii kilometri sunt si cei mai bine protejati de bataia soarelui (sau a vantului). Per total, nu e deloc o catarare de speriat, cu conditia sa nu te crezi mai viteaz decat esti pe primii 20 de kilometri ai ei. Ceea ce tinand cont de peisaje e greu de crezut ca vei avea vreo pornire sa fii...

 

Impresii: Daca ar fi sa aleg o catarare dintre toate cele pe care am avut ocazia sa le parcurg pana acum care sa captureze esenta placerii de a pedala pe sosele de munte, asta e cu siguranta cea pe care as alege-o. Nu e nici cea mai inalta, nici cea mai spectaculoasa, nici cea mai salbatica, nici cea mai dura, nici cea mai lunga, dar ca senzatie, ca peisaje si in special ca diversitate are tot ce ti-ai putea dori de la o catarare. Chei brazdate de raul care curge alaturi de sosea, poduri vechi de mai bine de o suta de ani, cascade, zone de padure, zone de gol alpin, serpentine, curbe mici si marunte pe marginea stancii - toate se regasesc pe cei 29 de kilometri de catarare. Alternanta si diversitatea lor e incredibila, in cele cateva ore petrecute urcand si coborand versantul ai impresia ca parcurgi cativa versanti diferiti din zone geografice complet diferite. Am fost fascinat de catararea asta de acum 3 ani, cand am parcurs-o pentru prima data cu masina in drum spre Saint-Martin-d'Entraunes, si chiar daca atunci nu a fost in plan sa urc versantul dinspre Barcelonnette, am decis ca intr-o zi va trebui neaparat sa fac asta - si sunt foarte fericit ca am reusit, dupa ce in 2017 am parcurs celalalt versant, respectiv ultimii 8-9 km ai versantului actual. Per total, asta e locul in care as aduce pe oricine are dubii cu privire la motivul pentru care eu si nenumarati altii ne petrecem ore in sir transpirand si suferind pentru a urca (si cobori) niste sosele montane pe bicicleta. Si voi lasa fotografiile si filmarile sa explice de la sine de ce.

 

Galerie foto:

ThFY3iu.jpg

 

Mz5b3JJ.jpg

 

mvLy6EJ.jpg

 

YbgJyys.jpg

 

HowqteT.jpg

 

IeodRjo.jpg

 

0ahXDju.jpg

 

QgSkYhC.jpg

 

M4MgFSg.jpg

 

dy80s5A.jpg

 

MvJVY2U.jpg

 

z7DAexC.jpg

 

pIaXmry.jpg

 

r4LAhy9.jpg

 

hIiwGil.jpg

 

fNVhhtR.jpg

 

kmN7Zgr.jpg

 

uf1bo3h.jpg

 

BptzTUv.jpg

 

JoJ4cex.jpg

 

OPsZ0pm.jpg

 

Mzy9JU2.jpg

 

rbyYHXL.jpg

 

L10kL0Q.jpg

 

wP5Pmhg.jpg

 

5Z4IyuR.jpg

 

lZpyG4a.jpg

 

QdPJhLR.jpg

 

z0XfTgc.jpg

 

93Zyauh.jpg

 

e87hIE4.jpg

 

STYuaBM.jpg

 

KW9XnQ9.jpg

 

N7m9Xmt.jpg

 

glv6l8L.jpg

 

rZ9wugO.jpg

 

Video (primul din 2017, realizat in partea de sus a versantului, iar cel de-al doilea de acum, concentrat pe zona de chei de la baza catararii):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

... si asta a fost tot:

  • 8 zile de pedalat
  • 8 varfuri montane dintre care 7 de peste 2.000m altitudine
  • distanta totala de aproape 500 km
  • peste 11.200 m de ascensiune totala
  • o medie a altitudinii maxime atinse in fiecare zi de putin peste 2.400m

Sa vedem ce ne va aduce anul viitor...

 

  • Upvote 1
  • Like 6

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 11 ore, majikstone said:

Sa vedem ce ne va aduce anul viitor...

 

Musafiri! 

  • Like 1
  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.