Tolstoievski

Piese de cotidian

Recommended Posts

Ca orice om normal la cap (cred), mai dau drumul ocazional unei supape de depresurizare, in functie de ce se mai intampla in jur. Uneori mai notez ce vad si astern in scris, daca nu pentru amuzament, atunci macar pentru ego.

M-am mai gandit sa strang toate pastilele intr-un loc, dar nu-mi trecuse prin cap ca forumul e taman bun. Asa ca o sa le pun aici, poate se regasesc si altii si mai schimbam niscaiva vorbe, de ocara au ba :) 

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

OP72. Trag aer in piept si intru emotionat. Identific cumva capatul cozii diforme si ma postez regulamentar, cu ochii in telefon.

Tanti de la ghiseu zice ca sunt doua cozi si sa ne impartim, ca ne-a mai spus si mai devreme. Ma rog, ne impartim simtirile mai mult, dar nu le expunem.

 

Ajung la ghiseu si intinde mana spre mine.

Zic: "N-ati vrea sa facem un schimb? Eu va ofer un zambet si dumneavoastra imi dati altul inapoi."

(Initial am crezut ca e surprinsa, dar era limpede ca respira metronomic).

Ma executa scurt: "Dumneavoastra imi dati buletinul, iar eu va dau coletul".

 

Corect, cu sentimentele nu ne jucam.

  • Upvote 2
  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tu trebuia să răspunzi JAWOHL!
Acum, nu vreau să deschid calea către o discuție contradictorie, dar am avut si eu interacțiuni lunare cu coletăria de Poșta Română.

Imi programam timp special pentru asta și aveam grijă să am telefonul încărcat, că de descărcat o făceam la coadă.
Totuși nu puteam să nu observ ca doamna de la ghișeu (uneori doamnele, că erau două) nu stătea deloc, nu irosea nicio clipă pe altceva decât pe procedurile de livrare colete.

Cred că toti pașii ăia, unii redundanți, cu căutat printre avize, lins catastife, scris si de mână si la calculator, cu celebra imprimantă cu ace, cu nervii clienților, fac din ele niște monoliți metalici (sic) din care reflectă orice.
 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu te contrazic, sigur sunt in mare masura victimele sistemului. 

Eu mi-as fi dorit atunci doar s-o scot un pic din rutina si sa-i provoc un zambet, macar fugitiv. Adica asa am intentionat, sa zambesc candid, dar ce-o fi iesit, nu stiu la fel de bine :) 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
40 minutes ago, BodoC said:

Cred că toti pașii ăia, unii redundanți, cu căutat printre avize, lins catastife, scris si de mână si la calculator, cu celebra imprimantă cu ace, cu nervii clienților, fac din ele niște monoliți metalici (sic) din care reflectă orice.

Amin!

 

Ca tot suntem la subiectul OP - acu cateva luni, asteptam frumos(cam asa ca voi) sa imi ridic un colet. 

In fata mea, o batranica care abia se misca, insotita de o batranica mai tanara, venise sa isi ridce pensia.

In timp ce se cauta prin geanta dupa buletin, scoate 3-4 lei. Si ii intinde, peste tejghea doamnei de la oficiu cu un "Sa fie acolo, pentru deranj"

Ochii mei mari cat cepele, vorbele se adunau in gat. In momentul in care am vazut ca mana intinsa spre bani i-a si luat si a incheiat cu un solemn "sa fie primit!" am luat foc. Imi venea sa dau drumul la toate supapele de depresurizare. Am ales sa ies in secunda 2, sa ma calmez. 

Si uite asa, astfel de situatii, au sters din mintea mea sentimentul de solidaritate si de intelegere fata de duamnele care se chinuie cu registre, scris de mana, imprimante matriceale pentru fiecare amarat de colet. 

 

Pe de alta parte, acu 2 zile, am cedat. 

In statia de autobuz, un tip cu masca sub barbie fumeaza. La fel si eu. Suntem cam la 1,5m fiecare de cosul de gunoi dotat frumos cu scrumiera.

Cred ca vede ca se apropie autobuzul sau ca isi arunca instant chistocul pe jos. 

Zic:  "Nu ati vrea, va rog, sa aruncati chistocul ala in scrumiera, decat pe jos?"

Mi-o taie rapid  "Ia mai du-te tu ...a mea si vezi de chistoacele tale", in timp ce se urca in autobuz. 

Reactionez instant in cateva milisecunde, ridic chistocul de unde l-a aruncat si ma strecor printre usile autobuzului care tocmai se inchideau. Ii bag chistocul in buzunarul de la haina si zic "sa il aruncati il living, acasa, cand ajungeti nu pe strzile orasului noastru"

A inceput sa injure, bruiat de cateva aplauze si vociferari ale putinilor calatori. 

Am coborat la urmatoarea statie si m-am intors pe jos de unde am plecat, sa iau autobuzul corect spre casa.

 

 

  • Upvote 2
  • Like 1
  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
21 minutes ago, EyesOnly said:

...am vazut ca mana intinsa spre bani i-a si luat si a incheiat cu un solemn "sa fie primit!"...

Lume multă, oameni puțini.

 

22 minutes ago, EyesOnly said:

Si ii intinde, peste tejghea doamnei de la oficiu cu un "Sa fie acolo, pentru deranj"

Asta se numește culpă comună.

 

21 minutes ago, EyesOnly said:

"Ia mai du-te tu ...a mea si vezi de chistoacele tale"

O fi fost soțul celei de mai sus.
Da, e dureros, dar nici nu putem generaliza.

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 4 ore, BodoC said:

Asta se numește culpă comună.

 

vazand-ui gestul m-a dus cu gandul la anii in care eram pe la bunica cand venea postasul. Si bacsisul ala dicta ordinea in care distrubuia pensia in sat. Trist dar adevarat. Si am inclus-o la obiceiuri vechi care nu pot fi sterse usor, chiar daca nu sunt de acord cu ele. 

In schimb, duamna de la posta era tanara, deci nu i-am putut gasi scuza asta. 

 

în urmă cu 4 ore, BodoC said:

O fi fost soțul celei de mai sus.
Da, e dureros, dar nici nu putem generaliza.

 

clar ca nu poti generaliza. 

Am avut cateva exemple(foarte putine din fericire) si cu oamenii noi cu care am mers mers pe munte anul acesta. Din fericire, nu a fost nevoie sa atrag atentia decat o singura data. Apoi au disparut aceste evenimente nefericite.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Staaai, ca am si pe tema asta :)

 

 

Auchan. Aproape ora închiderii, parcarea mai mult goală.

 

Ies anevoie din magazin și împing căruciorul greu spre mașină. Mă gândesc la mașina bușită azi și cum trebuie iar să umblu la CASCO pentru constatare și reparații.

Tanti care mătură parcarea ajunge în dreptul unui Audi cu geamul deschis. Un chiștoc aterizează chiar în fața ei și îl trage pe făraș fără ca măcar să-și ridice ochii. Mă uit curios la șofer și continui să îmi împing căruciorul. Când să trec de ei, specimenul aruncă și paharul de cafea pe geam. Îl iau cursiv înainte să îl adune tanti și i-l arunc inexpresiv înapoi în mașină. Stupoare, dar scurtă. Bâiguie ceva și dă să coboare, dar îi împing portiera cu piciorul și dictez uniform:

-Nu te da jos, că te calc în picioare.

Stupoarea numărul 2. Înjură cu obidă de câteva ori, se uită la încheietură ca și cum ar avea ceas și pleacă în trombă, fiindcă era târziu și nu avea timp de din ăștia ca mine.

 

Tanti e întruchiparea satisfacției și zâmbește glorioasă lângă căruciorul meu:

-Stați liniștit, că nu a umblat nimeni la căruciorul dvs.

 

Fiecare avem în noi un huligan. Depinde doar când îl lăsăm să iasă la suprafață. Dar na, toți avem nevoie să ne mai descărcăm.

 

Încă n-am adormit, deci tensiune ar mai fi. La prima oră mă duc la Auchan.

  • Like 3
  • Haha 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un pic trist cand te uiti in jur in metrou si vezi ca fiecare s-a izolat in lumea lui virtuala, fie ca-i telefon, fie ca-i carte sau tableta. Dar lumea-i creata de noi.

 

Cumva, azi am ales sa nu deblochez telefonul si sa stau asa, fara sa fac nimic, ca un psihopat. Mai patisem sa mi se atraga atentia cand stateam jos ca in fata mea e o doamna insarcinata. Am multumit, mi-am cerut scuze, dar prost tot m-am simtit.

Acum ocup un loc cand pot, dar aleg eu cui i-l ofer. Pare cumva mai cinstit.

 

Asa ca azi m-asez langa o fata de liceu si contemplez linistit nimic. Langa ea, un mascul de douajcinci parca se foieste excesiv. Simt cum fata se apropie de mine usurel si le dedic vederea periferica. La un moment dat, mana junelui poposeste pe coapsa fetei, moment in care fac schimb de locuri firesc cu duduia terifiata. Baiatul isi ia mana inapoi, se uita cu coada ochiului si pare ca nu s-a intamplat nimic.

 

Ma gandesc ca n-as lasa-o cum e, asa ca reiau episodul, dar cu rolurile inversate. Ma duc usor spre baiat, el are o bara in dreapta si nu are unde. Se uita si tace. Cand il ating cu mana pe coapsa, se ridica uimit, dar tot in liniste. Ridic complice din sprancene, tugui buzele la el si fata zambeste amuzata. Junele mai putin.

 

Asta e, am imbatranit. Nici baietii nu ma mai plac.

  • Upvote 1
  • Like 2
  • Haha 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Metrou, M2, 2020.

Hormonel și Exactian se îndreaptă spre casă extenuați.

...

-Bă, ce mă termină majoratul ăsta! Tot n-am rezolvat tot.

-Cum e, care e bugetul?

-Exact 2000 euro. Deci 30 de oameni. Exact 30.

-Bine și-atât.

...

-Ce tare e și asta cu lucratul de acasă. Stai exact cât vrei și te duci când ai chef.

-O fi mișto pentru mama. Pentru tine nu e mișto când te duci acasă la 3 și mă-ta e acolo, că nu poți să faci și tu nimic.

-Exact.

...

-Știi la ce m-a faultat și pe mine? Exact la alea de le știam dintr-a noua. Nici nu mai știam cum e “merge e-mail”.

-Da, mă, cine mai știa? Uite, asta-i Catrinel aia, cam țigăncușă, da’ bună rău. Țâțoasă, cur, tot ce vrei.

-Maaamă! Da, țigăncușă, da’ exact ce trebuie!

Îi iau telefonul firesc din mână și mă uit complice la poză. Exactian rămâne perplex și nu zice nimic. Hormonel mă-ntreabă dac-o știu. Nu dacă-i știu pe ei, ci pe duduia cu pricina.

-Da, mă, normal, n-am mai vorbit despre ea? E exact Catrinel, nu?

Nu credeam că figura umană e capabilă să se lungească atât, dar m-am bucurat în sinea mea. E mare lucru să fii tratat drept egal de tineret.

Exact egal.

...

PS1: Nu mai stați cu căștile pe urechi în metrou, că pierdeți toată distracția.

PS2: Cel mai tragic e că am ajuns să vorbesc despre “tineret”.

  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

gizăs, imi datorezi o tastatură...
Am pufnit berea citind asta și am prăjit-o :))))

p.s. și mie imi place mult să stau offline în metrou/tramvai. Altfel sunt lucrurile. (a fost o perioadă când citeam pe kindle, dar spectacolul se pierde... prefer să văd/aud oamenii)

 

  • Like 1
  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

În urbea natală, aproape de casa părintească, există un parc cu heleșteu. La blocurile de la intrarea în parc locuia nea Titi, mândru posesor de Trabant, de meserie guraliv. Cât era ziulica de mare, stătea aplecat pe balcon și striga la copiii din preajmă să nu-i mai atingă bolidul. Uneori cobora țantoș și lustruia tacticos la caroserie, sugând șmecherește dintr-un Carpați. Eram obișnuiți cu el, chiar dacă uneori zbiera mai abitir, când era abțiguit.

 

Într-o primăvară, când heleșteul era secat iar copiii deveniseră adolescenți, nea Titi nu și-a mai găsit mașina la locul ei. Isterie, poliție, investigații, în final au dat de Trabant în mijlocul heleșteului. L-au adus înnămolit în fața blocului, fără urmări pentru automobil ori vreun copil.

 

Nu a dispărut nea Titi de tot de pe balcon, dar mustrările se mai răriseră și mai pierduseră din obidă.

Omul își învățase lecția: dacă n-o ai mare, mai bine taci. De mașină zic.

  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu pe bicicleta, in Pantelimon, venind spre oras. 
 

De pe sensul opus, face stanga un nenica taximetrist, ca na, nu mai veneau masini. Franeaza brusc si opreste in fata mea cand ma vede; eram pe capota daca nu ma asteptam, asa ca apuc sa opresc lipit de el, cat sa nu ne lovim. In timp ce ma saluta el asa impertinent, vine alt taximetrist pe banda a doua si il loveste pe primul in aripa spate.


Se dau jos amandoi, sa vada pagubele, si incep parlamentarile. Sa nu plec, ca am fost si eu implicat.
-Ce vorbesti, bre? In primul rand, nici nu ne-am atins. In al doilea, nu cred ca vrei sa raman si eu.

 

Se rezolva totusi repede, ca apare un politist care vazuse tot.
-Mergeti linistit, ca vorbesc eu cu baietii.

 

M-am distrat. Da' nu prea.

  • Upvote 3
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

În jurul meu, doar doamne și domnișoare, încât deja mă gândesc dacă nu am scăpat-o chiar eu. Mirosul e totuși inconfundabil, iar eu decid repede că n-aveam cum. Caut discret sursa, adulmec de jur împrejur, fără să elucidez nimic. Îmi aleg totuși o colegă spilcuită de bară și inspir adânc mai aproape de ea, în speranța vreunui Channel 5 stăruitor.

 

În același timp, vecina ei se îndepărtează vizibil, cu toată aglomerația din jur. Stătea mai bine la olfactive, reperase precis epicentrul. Spilcuita purta canal, nu Channel; oricum nu mai conta la oră de vârf.

 

Metrourile de-aia fac opriri, pentru depresurizare.

De notat: niciun curcubeu nu miroase mereu a levănțică.

  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumușel, ferchezuit, sprijină cu nonșalanță bara din dreptul ușii. Două fete de liceu îl studiază pe furiș și își mută privirile când o întâlnesc pe a lui. El telefonează insistent cuiva care se încăpățânează să nu răspundă.

După câteva repetări, probabil aude un alo somnoros.

 

-Ți-am zis, fă, că nu faci ce vrei din mine? Iar ai plecat cu ăla aseară, nu? La el să te duci, cu morții tăi cu tot!

Scurt și cuprinzător.

 

De-aia-i frumos în poze, fiindcă nu vorbim.

  • Haha 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

De vreo oră rulez liniștit pe drumul liber, cum rareori mi se-ntâmplă să am răbdare. _Razele suave de soare îmi mângâie trupul de atlet matinal. (Adică aerul rece îmi zbârlește fața buhăită de somn. Dar azi mă simt artist.)

 

Aud cum vine mașină din spate și văd că alta se apropie frontal. Am grijă să merg la 30 cm de marginea asfaltului, cât să fie bine pentru toți. Mașina, Smart. Doamna de la volan, nu prea.

Eu 30 la oră, ea maxim 35. Vine razant lângă mine și nu mă pot abține să-i dau cu palma în geam. Nu violent, doar cât să se audă. Frânează, oprește cu jumătate de mașină pe contrasens și coboară anevoios.

 

-Vaaai, ce m-am speriat!

-Doamnă, știți la ce distanță ar trebui să mă depășiți?

-...

-La un metru și jumătate.

-Păi și n-aveam?

-Păi v-am bătut în geam și nici măcar n-am întins mâna. Credeți că brațul meu are 1,5 m?

Măsoară cu privirea brațul meu întins și dă convinsă verdictul:

-Cam așa.

 

Nu m-am măsurat de mult, trebuie c-am mai crescut.

  • Upvote 1
  • Haha 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Acum vreo 20 de ani il aveam pe unul in bloc care spunea "eu pe trecerea de pietoni nu ma uit stanga - dreapta, trec direct privind doar inainte".

I-am spus ca exista riscul sa fie accidentat sau chiar omorat de o masina condusa de un sofer care fie merge prea repede, fie nu este atent, fie nu ii tin franele, fie este ud / inghetat pe jos, fie ...

Reactia omului "Nu ma intereseaza. Daca ma omoara pe trecerea de pietoni, face puscarie"

 

 

  • Haha 3
  • Sad 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 2 minute, gibonu said:

Acum vreo 20 de ani il aveam pe unul in bloc care spunea "eu pe trecerea de pietoni nu ma uit stanga - dreapta, trec direct privind doar inainte".

I-am spus ca exista riscul sa fie accidentat sau chiar omorat de o masina condusa de un sofer care fie merge prea repede, fie nu este atent, fie nu ii tin franele, fie este ud / inghetat pe jos, fie ...

Reactia omului "Nu ma intereseaza. Daca ma omoara pe trecerea de pietoni, face puscarie"

 

 

 

Sa nu te sinucizi, ca te omor! 

Exista indivizi care se pot concentra asupra unui unic factor. Cei mai multi ii numim idioti :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

În seara asta mi s-a făcut teamă de bătrânețe.

 

Înainte să ies din Promenada, merg în paralel cu un nene șăpcălios, sexagenar aș zice, cu legătură strict cu vârsta. El în apel video - aveam să deduc că era consoarta - tocmai își lua rămas bun cu un pup pe ecran.

-Hai și cu limba, cum îți place ție.

Și linge gingaș ecranul sculei. Știa ca iPhone-ul nu ia apă.

...

La Unirii, când ajung pe peron, era anunțul de închidere a ușilor. O umbră sare din spatele meu, își supraevaluează vivacitatea și se lipește ca o paleașcă de ușile abia închise. Același nene cu șapcă afla abrupt că nu mai e totuși holtei.

...

Șapcă am, iPhone am... cum fac să nu ajung acolo...?

  • Like 1
  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ies chiaun de la sală, de la ora unui instructor masochist, și urbea mă-nvăluie suav în triluri de taximetrist.

 

-Dă-te, bă, în față, nu vezi că am verde?

Situația aia deja celebră, când pe prima bandă, cu verde intermitent, a doua mașină vrea să vireze la dreapta și chirăie disperată la prima, care are drum înainte. Decibelii se înmulțesc când a doua mașină e galbenă și are firmă luminoasă-n creștet.

Un pieton molcom îi zice taximetristului aninat pe geam să aștepte, că nici nu are prioritate.

-Am prioritate de taxi! De ce vă băgați dacă nu știți?

 

De când m-am aciuat în capitală m-am tot convins că nenii ăștia în carcase galbene sunt altă specie.

Dar nu știam că și ei simt la fel.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Magistrala Pipera-Berceni.

Hater level 100 complete.

 

După îndelungi procese de conștiință, îl rog pe băiatul de alături să se ridice odată cu mine, ca să îi cedăm locurile doamnei din față. Se prinde repede și se conformează.

Doamna murmură un “nu, mulțumesc” printre buze și rămâne în picioare. Câteva secunde, că apoi face calculul și îi dă la fel: n-ar fi încăput pe un singur loc. Așa că ridică din umeri și se așează, cu ridicătura aia dintre locuri între... mă rog, se așează.

 

Acum... nu știu, am fost gentil sau bădăran?

Preventiv, mai bine intru la regim. Am un pardon sensibil si as prefera sa-i ajunga un singur loc.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Era (cred) in 1990 pentru ca inca mai existau aprozare de stat care uneori faceau un fel de comert stradal. Adica avea niste caruciore mari, pe 4 roti, in care puneau cateva zeci de kile de fruncte sau legume, apoi se deplasau in diverse puncte din cartier si vindeau marfa direct din acel carucior (inca nu era obligatoriu bonul fiscal).

In bloc avea un vecin alcoolic, care orice ban avea il dadea pe bautura. Nevasta lui a adoptat o solutie extrema: cand omul pleca de acasa, se asigura ca are doar hainele de pe el, chiar si ceasul de la mana il lua.

 

Intr-un din zile, omul pleaca de acasa fara niciun ban la el, dornic sa bea ceva. Vede un carucior de aprozar, din care o gagica de vreo 20 de ani vindea struguri. Omul evalueaza rapid situatia, vede ca gagica se vrajea nevoie mare cu un tip de varsta ei, asa ca omul actioneaza. Cere un kil de struguri, o mai lasa pe gagica sa fie putin vrajita, apoi, pe un ton autoritar ii spune "Domnisora, mai astept mult restul la suta". Gagica, intrerupta din vrajeala, percuteaza imediat si ii da omului banii.

 

Bineinteles, vecinul a venit manga acasa. Nimic nou, doar ca nevasta nu intelegea cum a facut: a plecat de acasa fara niciun ban, a venit manga si cu un kil de struguri.

  • Like 1
  • Haha 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daniel Sărdan către Matei al meu:

-Să știi că acum urmează o porțiune de coborâre mai abruptă, dar am auzit că tu te descurci pe astea.

 

Matei, ridicând nonșalant din umeri:

-Și ce, tu nu?

  • Like 1
  • Haha 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am un serial la care mă uit. Fiindcă are puține episoade, încerc să le termin și să îmi iau mintea de la el.

 

În seara asta nu terminasem episodul în metrou, așa că am rămas cu ochii în telefon și după ce am ieșit la suprafață. Da, ca în pozele alea cu oamenii subjugați de telefoane. Tot așa rămăsese și băiatul care m-a depășit pe trotuar. Problema e că poate nu știa ultima surpriză à la sectorul 3 și a intrat cu țeasta în copacul din poză. Ceva sânge de la izbitură și o entorsă căpătată în cădere.

 

Deci da, e bine că merg regulat la cursuri de prim ajutor, că nevoia apare. Întrebarea e alta: oare la ambulanță e gratuită intervenția sau o trebui trimisă factura la dom' primar?

Băi, dar dacă la următorul episod sunt eu ăla cu pomul în brațe? Dacă ăla care mă prinde nu știe ce să facă?

 

Ia gata cu filmele voastre, că pot să mă uit de pe budă! Dar o fi sigur...?

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

De la metrou o tai direct printre blocuri, pe un traseu diagonal, care salvează un minut. Pe ultima alee, înainte de bulevard, mă depășește încet un Tucson antic. Cum eram pe colț și el cotea la stânga de pe o străduță, mă hârjâie începând cu portiera spate și mă rotește în loc, ca pe un titirez. Nu cad, nu mă lovesc, doar mă mir de pirueta involuntară și accept rotația. Fac repede un calcul și mă gândesc că ar fi bine să mai merg și cu bicicleta, chiar dacă e frig și se face mică. Nu bicicleta.

 

Tucsonul vrea să iasă în bulevard și claxonează insistent după mașina din față, care nu se mai băga odată. Bat ușurel în geamul șoferului - un domn respectabil de altfel - și îi fac semn să-l coboare.

-Ce vrei, dom’le?! Claxonez când vreau eu, da?

-Știți că ați dat peste mine cu 10 metri mai în spate?

(pauză o secundă lungă)

-Termină, dom’le, cu prostiile! Hai, că asta-i bună...

Ridicat geamul. Plecat.

 

Corect, poate mi s-a părut și nici nu m-a atins. Mă iau aiurea de oameni pe stradă. Oi face un control, numai să mă hotărăsc la ce.

La număr avea GIP, c-așa-i în tenis.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.