Recommended Posts

@FB_Rider

Foarte tare si felicitari pentru tura.

Astept cu inteles povestea pentru ca nu avem prea des pe forum povestea unei ture de 103 zile.

 

In masura in care este posibil, te rog, poti sa ne spui acum, la inceput, cate ceva despre echipamentul pe care l-ai folosit [cort, sac de dormit, saltea, butelie, arzator, oale, vesela, etc] precum si despre bicicleta [tipul bicicletei, saua, anevelopele, etc].

 

Acum, fiind [macar teoretic] la inceptul unui nou sezon de cicloturism, cu siguranta parerile tale despre echipament si bicicleta vor fi utile.

 

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pfoai.
nici nu știu ce să zic.
Spiciles.

Dacă iei niște lecții de engleză de la omul de litere (ciclo-trotterul) și postezi și in secțiunea internațională, promit să forwardez linku' și să pun o vorbă lu' pretenu' meu Bezos (am număru' lui personal, dar din rațiuni de confidențialitate nu ți-l pot da. Pot să intervin așa, mai discret/voalat... nu balcanic, pe sistemul PCR) :D
Și tot de la el poți învăța și cum să scrii mai departe despre tură, pentru că postările tale sunt extrem de lungi și detaliate ;)
Chiar plictisitoare pe alocuri. 3 ajective-s sufizante pentru a transmite emoția. .
(panflet, evidaman)

Revenind... poate că pe tabletă ar fi fain să instalezi Komoot și să iei pachetul maxim (e 30 usd, eu l-am prins la o reducere mare, deși nu-mi folosește la nimic, mă învârt - din păcate -  într-o "curte" mică, minusculă). Navigația e offline, deci dacă ai avea nevoie de ajustări de traseu în cazuri urgente ai avea nevoie de net doar pt o perioadă mică.
Uite, m-am jucat nițel (și-mi curgeau bale pe tastatură la gândul că poate... dar știu că nu o să apuc în viața asta) și zic că Lhasa ar fi o destinație mișto, nu? 7600 km cu 40.000m în sus.
https://www.komoot.com/tour/369976969

La o asemenea intreprindere, as sparge insa traseul in mai multe segmente (pe calculator cu 64G RAM a mers destul de greu sa aranjeze traseul și mai apoi a mers la fel de greu sa il urmaresc... deci asta ar ucide grav o tabletă, mai ales pe cine stie ce coclauri)
In plus as merge si pe o baterie externa de capacitate foarte mare (au evoluat enorm in ultimii ani in ceea ce priveste capacitatea vs greutate). Eventual chiar 2. Si pe care sa le incarci la panoul solar pe rand si care apoi sa ofere energie pt zilele cu ploaie/nori. Sau ca varianta, odata ajuns intr-un loc cu o priza sa le poti incarca in cele cateva ore d epauza (sau peste noapte)
Scuze, aste sunt doar niste ganduri total aiurea, nu am experienta cicloturismului cu wild-camp. Era doar o bagare in seama.
Oferta mea cu Bezos ramane in picioare ;)

Și da, aștept cu enorm de multă nerăbdare povestea.
Dar nu trebuie să te grăbești, vom savura fiece postare ce vine la timpul ei. Oricând va fi să vie.
 

  • Sad 1

Share this post


Link to post
Share on other sites


@MaC® Salut, nu știu ce e Komoot și nu am putut vedea traseul creat pe laptop/Firefox, dar bănuiesc că e o tură București - Lhasa?

 

Cum am folosit eu harta offline: de acasă îmi pusesem niște markers (nu știu cum să le zic) pentru locațiile în care trebuia să ajung. Iar pe drum, sau mai degrabă seara în cort, planificam pe ce rută ajung acolo, că poate erau mai multe. Nu aveam instrucțiuni gen „fă stânga după 200 m”, nu voiam totul mură în gură. Voiam să îmi fac eu traseul, chiar să-mi încalc planul inițial dacă mă deranja ceva (trafic intens, de ex.). Îmi place farmecul necunoscutului...

 

De asemenea, nu aveam GPS porrnit tot timpul, ci doar la nevoie, pentru că papă multă baterie și sunt calic!

 

Îmi place să mă „chinui” și la volan, nu folosesc Waze sau alte asemenea, vreau să am eu harta în minte. Am stat prea mult cu nasul în hărți când eram mic și nu accept să-mi spună cineva (mai ales un algoritm) pe unde s-o iau! :))

 

Pentru Lhasa îți trebuie și ghid, că nu te lasă drăguții chinezi să te plimbi de unul singur... Lumea în care Bezos îmi trimite bani este și lumea în care poți pedala până la Lhasa așa cum poți pedala până la Lisabona: doar cu buletinul. O lume inexistentă, din păcate... Dar hei, măcar avem Uniunea Europeană! :)

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 16.05.2021 at 10:39, FB_Rider said:

Clean wild camping ftw :) ... nu am stat în niciun camping organizat. În loc de „La 4 Pereți” aș fi stat la „La 4 Garduri”; thanks but no, thanks.

 

Te rog, poti sa ne dai mai multe detalii despre wild camping [campatul in afara campingului organizat]?

Teoria este simpla, practica insa este putin mai complexa. Si cu siguranta cred ca poti oferi niste sugestii utile, dupa 103 nopti de campare wild.

La fel ca si celelalte explicatii expuse pana acum, ma gandesc ca si asta cu wild camping-ul poate fi utila altora, acum la inceput [macar teoretic] de sezon cicloturistic.

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 4 minute, gibonu said:

 

Te rog, poti sa ne dai mai multe detalii despre wild camping [campatul in afara campingului organizat]?

Teoria este simpla, practica insa este putin mai complexa. Si cu siguranta cred ca poti oferi niste sugestii utile, dupa 103 nopti de campare wild.

La fel ca si celelalte explicatii expuse pana acum, ma gandesc ca si asta cu wild camping-ul poate fi utila altora, acum la inceput [macar teoretic] de sezon cicloturistic.

Multumesc.

 

Subscriu. De asemenea, ce metoda foloseai sa asiguri bicicleta?

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 16.05.2021 at 10:39, FB_Rider said:

Sac de dormit. Eh, ăsta e scump. Un sac de dormit din puf, Nahanny Alpin. Făcut la Timișoara

 

Este foarte tare marfa celor de la Nahanny. Sacul de dormit Alpin (primul din gama) mi se pare perfect pentru cicloturism de vara prin Europa. Folosesc sacul de dormit Alpin de la Nahanny din 2017 si sunt foarte multumit de el.

Intr-adevar, costa ceva, insa nu iti cumperi sac de dormit in fiecare zi. Plus ca se amortizeaza relatativ repede, comparativ cu pretul cazarii la hostel / pensiune / hotel. Nu in ultimul rand, personal am o oarecare satisfactie ca sustin un producator (mic) din Romania, comparativ cu vreo mare firma de echipament care produce marfa in China.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

în urmă cu 12 ore, FB_Rider said:

dar bănuiesc că e o tură București - Lhasa

 

Da, așa este. Traseul e public, nu stiu de ce nu îl poti vedea.
M-am gandit la Lhasa că ziceai că ai vrea Asia/Tibet :)
 

Komoot e un site (care are si aplicatii de tableta/smarfon) pentru outdoor (hiking, cycling, etc)
În grupul nostru de bicicleală au fost testate cam toate (atat pe android, cat si pe ios). In ultima vreme Komoot s-a dovedit a fi aplicatia foarte faină si de incredere.
Nu exista aplicatia perfecta. Komoot nu e deloc ok pt planificarea/desenarea unul traseu. Dar desenarea traseului se poate face pe alt site similar (noi preferam https://ridewithgps.com/ dar sunt extrem de multe alternative. Mie personal imi place foarte mult https://www.plotaroute.com/)
Nu imi dau seama cum ar fi cel mai ok o planificare a unei asemenea ture (trasee pe zile? - dar deja ar fi greu de urmărit. Trasee pe segmente ceva mai lungi aferente fiecărei țări care e  traversată? Cum am zis, doar mă bag in seama si incerc sa imi dau seama care ar fi abordarea optimă)
Poti dezactiva navigarea vocala a lui Komoot - ca sa nu fie vorbe mură-n gură. In plus, hartile fiind offline, poti activa GPS la nevoie, ca sa nu papi baterie. Calici suntem toți ! ;)
Komoot poate fi - sau nu - ca Waze. Depinde cum il vrei. Important e ca e acolo, si ca e offline. Deci poti sa analizezi zona/segmentul, fara sa apelezi la date/wifi. 

Scuze, sunt off-topic. Visam la tura ta in Asia :) Care e cam grea doar cu buletinul. 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites


Încă niște lucruri înainte să trec la haine.

 

Ce am mai avut la mine (și-mi amintesc): set de chei imbus, o cheie de spițe, niște spițe de rezervă (din fericire nu știu dacă ar fi avut lungimea potrivită), o cheie pentru pedale, ulei, cârpe, poate și o periuță veche de dinți pentru curățat pinioanele (în prezent o am), câteva camere de rezervă, pompă, petice, lipici, câteva zale rapide pentru lanț... Dacă se rupea o spiță la roata spate pe partea cu caseta (majoritatea cazurilor) nu aveam cum s-o-nlocuiesc. Sculele pentru operațiunea „scoate caseta” ar fi fost prea grele și le-am lăsat acasă, considerând probabilitatea mică a evenimentului.

 

Pe ghidon aveam o borsetă pentru șa Topeak care s-a dovedit foarte utilă pentru transportul aparatului foto și a altor mărunțișuri mai des folosite: cheie imbus pentru frâne, bandă izolatoare pentru diverse reparații, bani (monezi). Tot acolo țineam și forfecuța pentru unghii, pentru că n-aș fi vrut să mă întorc cu niște copite acasă... :) Toate în punguțe de plastic. A fost o tură plină de pungi și punguțe! Pungă de gunoi, pungă de sac, pungă de pijamele, pungă cu pungi etc. În Italia m-am prins că ar fi utile și sacoșele textile, pentru cumpătăruri și o mai bună compartimentare a lucrurilor.

 

Acum să vorbesc despre o boală nesuferită: cancerul de piele. Forma cea mai gravă, melanomul, cred că omoară cel mai rapid din toate cancerele existente. E în top oricum (pot fi corectat de cei avizați). Medicii ne spun că aceste cancere sunt cauzate în principal de expunerea pielii la radiația ultravioletă emisă de al nost' soare. Iar eu am pedalat zile și zile întregi, de-alea de vară până-n seară prin Spania și Portugalia, poate cele mai însorite țări de pe continent, în preajma solstițiului (iunie și iulie), când soarele te bate în cap la propriu. Sinucigaș?

 

Nici pe departe. Fiind conștient de aceste riscuri, ba încă știindu-mă în categoria susceptibilă de dezvoltarea unui cancer de genul (număr mare de alunițe, ochi deschiși la culoare), am încercat pe cât posibil să fac „damage control”, să reduc cantitatea de radiații la care mă expuneam zilnic. Asta a presupus o echipare precum cea a tuaregilor și a altor oameni ai deșertului, echipare în care doar ochii mi se mai vedeau (expuși și ei la UV, dar hei. trebuia să văd pe unde merg, nu?): șapcă pe cap, cozoroc lăsat, bandană care să acopere urechile/gâtul/ceafa, mănuși fără degete, tricou cu mânecă lungă (nu, pentru mine nu funcționează cremele de protecție solară la cât transpir, și oricum prefer să am ceva fizic între piele și soare, nu o amărâtă de peliculă), pantaloni lungi (din aceia de alergat, din Decathlon, nu speciali pentru ciclism), bocanci (în contextul protecției contra UV e bună orice încălțămine care nu expune pielea, nu neapărat bocanci de munte, dar asta aveam, cu asta defilam).

 

Eram într-adevăr o arătare care ar fi speriat imediat trupele anti-tero dacă ar fi trecut pe lângă un aeroport (mai ales că în ultima lună îmi lăsasem și barba să crească, iar gențile alea puteau fi ticsite de explozibili). :))
Oamenii din sate s-or fi minunat de năluca jihadistă, mai ales că nu era nici uzual să ai fața acoperită ca în prezent (îmi aduc aminte ce paranoici mi se păreau cei cu mască în februarie 2020). Dar măcar eram o nălucă rapidă, n-aveau timp mult să se mire :))

 

Imaginea standard a ciclistului vara este cea cu tricoul scurt mulat, pantalonii așijderea, cască... o imagine cu multă piele expusă. Dar e nesănătos dacă plimbarea astfel echipat durează mai mult de 30 de minute (specialiștii să indice timpul exact) la prânz. Pentru cineva care se apucă de cicloturism, care va fi în bătaia soarelui multe ore pe zi, acest model nu trebuie urmat. Mi-e cam milă de cicliștii profesioniști, câte UV primesc sărmanii în curse și pe perioada antrenamentelor...

 

Exemplific îmbrăcămintea cu mine rânjind fasolea pe Col de l'Iseran, pândit de băieții întreprinzători care în lunile de vară fotografiază cicliștii pe diverse pasuri pentru a le permite ulterior, contra cost, să-și descarce fotografiile la rezoluție înaltă și fără watermark (de care nu am scăpat complet pentru că lene, se pot vedea niște umbre ciudate pe roata față) de pe site-ul lor:

 

GxnhjiT.jpg

 

Aici aveam nevoie de aer (eram pe la 2750 m), dar în general gura îmi era acoperită de bandană, iar la anumite ore spre seară și dimineața, chiar și nasul. Exagerând doar puțin, vara în Spania nu există nori și totuși am ieșit din acest rotisor fără să mă ard/prăjesc. După 3 luni de bănănăit prin Europa și sute de ore de „insolație” aveam doar un bronz normal de bucureștean, om al muncii de birou. Ochii, într-adevăr, ăștia nu au putut fi protejați, nu puteam purta ochelari de soare peste cei de vedere (sau puteam, dar era incomod) și dacă în viitor o să apară vreun melanom ceva acolo, nu o să mă mir. But it was totally worth it!

 

Da, te încingi rău în hainele alea, mai ales dacă ești pe o urcare abruptă, fără pic de umbră. N-ai ce să faci. Dar există o soluție-minune numită apă, multă apă, de preferință rece, dar merge și fiartă, în cantități mai mari și supraîncălzirea se rezolvă sau devine mai tolerabilă. Poți uda mânecile, șapca... Am mai spus cum căram 6 litri de apă în Spania... beam foarte mult și nu știam când mă mai puteam aproviziona (detest să cumpăr apă îmbuteliată, alt pitic din categoria poluare inutilă). Iar dacă totuși iadul cobora pe pământ, cum mai obișnuiește în estul Portugaliei la Castelo Branco unde am prins 38 de grade, o pauză de câteva ore sub un pod de autostradă, până trece pârjolul, face minuni.

 

O să revin cu răspunsuri pentru antevorbitori, apoi voi ataca subiectul unde am cam zbârcit-o: hainele! Ce am făcut bine, ce am făcut rău, stay tuned!

  • Upvote 2
  • Like 3
  • Thanks 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 2 ore, FB_Rider said:

Ochii, într-adevăr, ăștia nu au putut fi protejați, nu puteam purta ochelari de soare peste cei de vedere (sau puteam, dar era incomod)

 

Poate te ajuta ochelarii astia de soare, care au sistem simplu si eficient pentru montat lentile de vedere:

https://www.montrek.ro/echipament/ochelari/sh-plus-rg-4030-lentile-de-vedere

 

Am un prieten care poarta ochelari si este foarte multimit de ochelarii astia de soare, spune ca nici nu simte sistemul pentru lentile de vedere.

Iar pana la ochelarii de soare de la SH+ (stiu, numele este putin ciudat) statea mai mult cu ochii intre-deschisi datorita lipsei ochelarilor de soare.

 

în urmă cu 2 ore, FB_Rider said:

detest să cumpăr apă îmbuteliată

 

Aici este discutabil. Ca sa bei apa de oriunde (cismea, izvor, etc) trebuie sa ai un stomac puternic, capabil sa gestioneze toti carcalacii care ar putea exista in apa respectiva.

Credeam ca am si io un astfel de stomac, pana mi-am luat-o rau de tot la o tura in Italia, unde am baut apa de la o cismea din piata publica. Rezultatul a fost o diaree puternica si de durata, cu dureri de burta, vizitat cam toate toaletele de pe traseu, mancat doar pizza Patru Branze la carciuma, etc. A trecut cam dupa o saptamana si niste medicamente luate de la farmacie din Italia.

 

Sticlele de plastic se pot lasa in tomberoane de reciclare. Sau, in tari precum Germania (sigur sunt si altele) le duci de buna voie inapoi la supermarket, pentru ca ai data bani pe ele (25 de centi garantia la sticla).

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aparent sunt nevoit să-mi țin cursul despre vagabonțeală mai devreme decât anticipam! Voi răspunde tututor, eventual, dar îmi cer scuze pentru întârziere.

 

Tratat despre wild camping (interpretat și practicat de mine)

Wild camping, boschetăreală sau camping sauvage cum amuzant îi spun francezii (am văzut un astfel de afiș în Franța, „Camping Sauvage Interdit” sau ceva, bineînțeles că am dormit la pensiune de frică în noaptea aia... Phwhahahahah!) este petrecerea nopții în locuri... nepotrivite („-da' ce-am făcut, șefu'?  - dormi unde nu trebuie”').

 

În primul și în primul rând, ca să nu am pe nimeni pe conștiință, dacă faci wild camping poți s-o mierlești. Fără glumă. Bineînțeles poți muri și acasă, la pensiune, în camping... Dar șansa de a fi trăsnit sau atacat de mistreți, urși sau știu eu ce dihănii este substanțial mai mică în acele locuri.

 

Eu am trei mari frici când merg cu cortul, în ordinea descrescătoare a dimensiunii morcovului din dos: trăsnetele, câinii de stână, urșii și mistreții (cele două bestii la egalitate).

 

Câinii de stână nu au fost o problemă în turul european, dar sunt o problemă în turele actuale pe care le fac în România. Vest-europenii și-au exterminat urșii, deci se poate dormi liniștit pe acolo. În Balcani și mai ales în România, urșii există și sunt un pericol. Nu lăsați mâncare în cort, nu vă dați cu parfum, nu gătiți lângă cort etc. și poate (poate!) totul va fi bine. Anul trecut în octombrie am dormit în Șaua Podeanu (Făgăraș) și l-am auzit jos, în pădurile din vale. N-a catadicsit să urce până la mine, din fericire.

 

Descărcările electrice. Astea sunt o mare problemă. Recomand cu căldură parcurgerea documentului Backcountry Lightning Risk Management oricui își dorește să doarmă la cort (inclusiv în campinguri).

 

Informațiile cu care am rămas eu în urma citirii lui sunt următoarele:

  • nu ești în siguranță afară; șansa de a fi trăsnit va fi mereu nenulă, oriunde te-ai afla în exteriorul unei clădiri sau autovehicul
  • de îndată ce auzi tunetul, trebuie urgent să te retragi la adăpost
  • trăsnetul călătorește pe orizontală cale și de 16 kilometri, dacă e senin deasupra nu înseamnă că ești safe: ai auzit tunet, fuga la adăpost
  • dacă nu poți, măcar nu fi cel mai înalt din zonă și nu sta întins pe sol

Am găsit acest document după ce am avut o „near-death experience” în Pasul Vâlcan în 2016, când în gol alpin la 1600 m am fost surprins de o furtună cu descărcări electrice în miezul zilei (era cam ora 12:00). Am văzut arcul trăsnetelor lovind undeva în vale, la o distanță pe care nu o pot aprecia, cu tot cu soarele strălucind puternic pe restul cerului rămas senin. În timp ce eu mă chinuiam cu bolovanii și drumul abrupt nu observasem norii cumulonimbus în formare. Sau mi se păreau simpatici, nu știam ce le poate pielea, crezând că fulgerele apar abia la amiază, după ora 2, ceea ce e fals pe munte, că vin când vor ele! Iar tunetul este de pe altă planetă, parcă se sfâșie cerul... inițial se aude un zgomot ca și cum ai rupe o haină, urmat de o bubuitură asurzitoare. Am scăpat cu bine, dar a fost o experiență pe care nu vreau să o retrăiesc.

 

Pasul Vâlcan, 2016:

 

SY8mMCp.jpg

 

De când cu acest ușor PTSD sunt mult mai atent unde pun cortul. Locurile mele preferate de campat sunt în pădure/pădurici de tot felul. Am credința (repet, credință și zero argumente) că trăsnetul nu va lovi fix copacii pe lângă care stau eu. Dacă trebuie să campez în câmp (cum sună) și am o pădure în apropiere, prefer să intru în ea decât să fiu singur în mijlocul câmpului. Habar nu am dacă procedez bine. Nu e ca și cum riscul devine zero dacă fac altcumva. Vorbim de pădure mare aici, nu un copac/pâlcuri singuratice. Atunci prefer să mă îndepărtez de ei, ăia vor fi probabil ținte.
Câte știri nu există cu ciobani trăsniți care se odihneau sub un copac... singurul din zonă...

 

Deci primul criteriu pe baza căruia evaluez un loc de cort e ăsta, îmi imaginez cât de sigur e locul în cazul unei furtuni, și aleg în consecință. Pe unde s-ar scurge apa? Poate să-mi cadă ceva în cap?

 

Am avut puține nopți în tura asta în care a fulgerat, cred că... 3 din 102? Am scris că am avut noroc gârlă, 2017 a fost canicular. Au fost puțin scary nopțile alea, n-au cum să nu fie, dar am prins nopți și mai rele în alte ture (cea cu Großglockner și cea cu Pasul Vâlcan, doar 2 zile mai târziu după aventura din pas, când cerul nopții devenise stroboscop, iar eu eram în plin câmp/depresiunea Brad). Dacă simțeam că tunetul e prea aproape (numărați secundele între fulger și tunet, înmulțiți cu 330 și cam la atâția metri a trăsnit de voi), mă așezam pe vine cu călcâiele lipite și stăteam așa până mi se părea că scad tunetele în intensitate. Ca să nu zică cineva că n-am făcut nimic :)) ) Făceam și rugăciuni, nu știu la ce, dar tare religios eram în momentele alea. Curentul poate veni și prin sol, de-aia stăteam în poziția asta (scrie în document).

 

În România am impresia că trăsnetele sunt mai dese decât în alte părți din Europa, parcă așa citisem undeva, suntem „binecuvântați”. Deci grijă pe unde campați. În special Dobrogea mi se pare periculoasă, nexam copaci, câmp deschis... mereu îmi fac turele prin ea primăvara în jurul datei de 1 mai. Nu mai zic de Bărăgan... Și ca să închei cu acest subiect electrizant, toate ascensiunile spre pasurile alpine le-am început cu noaptea în cap, pentru a nu avea surprize. Urcam mereu cu stres. Din fericire Alpii am impresia că-s mult mai blânzi în ce privește furtunile decâ ai noștri Carpați, nu am prins ploi decât de două-trei ori.

 

Nu puneți cortul pe marginea unei ape, își poate ieși din albie peste noapte.

 

Poate trebuia să încep cu asta, dar na, am început cu ce era mai serios (fulgerele). Unde să puneți cortul? Eh, aici se pare că fiecare are preferințele lui. @Claudiu Moga nu are probleme în a dormi lângă benzinării, în spatele magazinelor... Eu nu aș putea închide un ochi de frică în astfel de locații (poate sunt furat, înjunghiat etc.).
 
Mereu campez cât mai departe de orice zonă cu activitate umană: între localități și departe de orice construcții/stâne/silozuri etc. Cam cu o oră înainte de apus trebuie deja să găsesc locul de cort. Nu sar garduri, nu intru pe teren privat dacă e marcat astfel, nu fac mizerie... Am campat și în livezi la nevoie, dar am avut mare grijă să nu rup vreo creangă.

Nu campați pe teren agricol (doar dacă a fost deja treierat). Wild camping-ul e ilegal în multe state din Europa, deci dacă sunteți prinși, măcar vă puteți demonstra bunele intenții, că doar nu ați stricat nimic. Dar treaba e să nu fiți prinși... Personal nu intru foarte adânc în pădure, că nu vreau să scol ursu' din bârlog, dar nici prea aproape de drum nu-mi place.

 

Au fost momente în care nu am găsit loc bun de cort. Shit happens. Îmi amintesc clar de noaptea în spatele unui transformator electric situat în imediata apropiere a șoselei dintre două tuneluri (eram pe o vale), sau în Spania foarte aproape de plajă într-o depresiune unde eram vizibil, sau într-un loc de popas cu bănci amenajate vizavi de niște case (peste un râu), sau lângă o serpentină de unde vedeam localitatea din vale (asta a fost și mișto, că mașinile nu mă putea vedea, iar eu aveam priveliște, dar eram expus eventualelor trăsnete și eram vizibil din sat (cu binoclul, dar eram)). În cazurile astea așteptați cât mai mult să se întunece, să limitați numărul de persoane care știu de existența voastră. Iar dimineața vă strângeți catrafusele cât mai repede. Lenevitul e pentru diminețile când sunteți obosiți și locul de cort e ferit.

 

Pe scurt, nu vreau să fiu deranjat și nici să deranjez. Simplu, nu?

 

O să mai auziți sunete noaptea... frunze mișcate, foșnete, trosnete. Și probabil o să rămâneți multă vreme cu ochii deschiși, cu sistemul fight or flight gata să intre în acțiune. Adio somn. Face parte din wild camping. Dar de fapt în spatele sunetelor sunt tot felul de vietăți inofensive, de la gândaci la mai știu eu ce mamifere mici, la crengi care se rup și cad...
Ce mă mai sperie e să nu pun cortul deasupra unui mușuroi de cârtiță/animal subteran, nu vreau să mă trezesc noaptea cu ceva ce împinge în podea... un animal îl mai sperii, ușuiești, dar cârtița nu te aude și mi-e teamă să nu-mi rupă cortul.

 

O experiență intensă avută anul trecut a fost la nord de Cotești, Argeș (aproape de C-lung Muscel), când am auzit mistrețul pentru prima oară în viață (grohăia și îl auzeam cu fuge). Nu cred că era porc domestic, cine lasă porcul să zburde noaptea pe câmp? Nu prea am dormit în noaptea aia. Dacă nu aș fi trecut prin asta, v-aș fi scris acum că nu am avut nicio experiență neplăcută cu animalele, dar iată că riscurile există (din sute de nopți OK, s-a nimerit și una nașpa)!

 

Prin România și Bulgaria mai puteți auzi noaptea șacalii hăulind. Sunt siniștri, când i-am auzit prima oară am crezut că-s lupi (când se pornește unul încep toți, care cum poate, de la km depărtare). Sunt cam de dimensiunea unor câini și citesc că pot ataca în haită, dar personal nu mi-e frică de ei. Doar poluează fonic :)) În Franța/Cehia mai auzem un soi de lătrături, cred că erau cerbi/căprioare, așa fac ei.

 

Zone unde am găsit mai greu loc de cort au fost Austria, Germania, nordul Italiei și prin Portugalia, că parcă au garduri oriunde. În țările germanofone ai impresia că totul e al cuiva, iarba e tăiată peste tot, cam greu să găsești un loc „sălbatic”. Nu îmi place. Și Franța e o țară bogată, dar mi s-a părut mult mai „naturală”.

 

Constat că pe măsura ce îmbătrânesc și acumulez experiențe (cum e aia cu mistrețul) devin din ce în ce mai sperios, dorm ca iepurele. Cu toate astea nu am de gând să renunț la dormitul prin boscheți și păduri. Mi se pare că încă am mai mult de câștigat decât de pierdut.

 

Cam atât pe subiect, momentan.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
7 hours ago, Drysna said:

 

Subscriu. De asemenea, ce metoda foloseai sa asiguri bicicleta?


La locul de cort, niciuna. Oricum la primul foșnet suspect în toiul nopții mă trezeam. Și deși ursul a-nceput să se învețe cu noi oamenii, cred că știe și el că e prea gras pentru ture cu bicla. :)

 

Bicicleta rămânea nesupravegheată când făceam cumpărături, din păcate.
În România și Balcani, pândeam magazinele mici, sătești, fără mușterii. O parcam la vedere, intram, cumpăram. Totul foarte repede.


În vest, Lidl/Carrefour/etc. mi-au fost cei mai bun prieteni, dar trebuia și să risc cel mai mult. Ținteam localități mici cu astfel de magazine, la ore când erau goale. Analizam împrejurimile, dacă sunt persoane suspecte care staționează fără motiv prin zonă. Dacă nu erau, mergeam repede în spatele magazinului (în zona unde se face aprovizioanrea, unde intră angajații etc.), legam de roata spate cel mai ieftin și ușor antifurt posibil (să nu plece vreunul pe ea), luam camera foto, buletinul, cardul și țuști în magazin, unde făceam cumpărăturile pe sistem Speedy Gonzales). În genți rămâneau tableta, frontala etc, o grămadă de „goodies”. Când reveneam la biclă, nu lipsea nimic.

 

Așa am procedat toată tura. Ba chiar am început să prind curaj să aplic aceeași schemă și în România. Încă nu mi s-a furat nimic, dar recunosc că aici e chestie de noroc.
De-aia nici nu suportam orașele mari, șansele să pățesc ceva nașpa creșteau mult...

 

Cicloturismul solo nu prea merge făcut prin marile orașe. Ce bine că nu-mi plac oricum :D

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
7 hours ago, MaC® said:

Da, așa este. Traseul e public, nu stiu de ce nu îl poti vedea.
M-am gandit la Lhasa că ziceai că ai vrea Asia/Tibet :)


Îl văd acum, da. Problema era la mine, se procesa greu pagina.

Păi aia e, că aș merge în Asia când s-o putea fără vize impuse de tot soiul de regimuri... ideea de a plăti viză îmi repugnă, sincer. Nu e neapărat de bani, cât de principiu și pitici, de ce să plătesc ca să-ți vizitez țara? Nu știu dacă UE e de vină că impune vize, nu știu cine „a început”, dar e urâtă treaba.

 

8 hours ago, MaC® said:

Nu imi dau seama cum ar fi cel mai ok o planificare a unei asemenea ture (trasee pe zile? - dar deja ar fi greu de urmărit.

 

Sunt două cazuri: trebuie să te întorci acasă până la data X, sau te întorci când poți. În toate turele mele lungi nu exista un deadline pentru întoarcere. Când mai aveam concedii de 2 săptămâni prin România, rețineam drumurile pe unde urma să merg (aveam oricum harta fizică pe atunci). Și-mi dădeam un număr de km rezonabil de parcurs zilnic (pe care îl depășeam de fiecare dată, pentru că noroc).

 

Dacă nu există termen de întoarcere, atunci nu există planificare. Hurray! Se pot întâmpla atâtea pe drum: probleme tehnice, vânt de față etc. Atât de multe necunoscute încât nu are rost să faci o planificare.

 

Concret, la tura asta, bucata București - Vidin (Bulgaria). Nu știam exact când și cum voi ajunge acolo, eu doar țineam cap compas: vest. Sau secțiunea Lisabona - Paris: habar nu aveam pe unde urma să merg exact, doar observasem că ar fi cel mai scurt să o tai pe la ocean. Se vede că am reușit să țin direcția și fără o planificare anterioară, nu tre' doctorat :)) Nici nu credeam că voi ajunge la Lisabona!

 

Exemplu de planificare tura de Paște (max. 4 zile) Giurgeni - Vama Veche - Adamclisi - Giurgeni. Acasă am măsurat câți km ar fi, OK, în jur de 400, am timp să-i fac în 4 zile? Păi am, dacă în Europa am băgat 117 km/zi medie. Pe unde să merg? Pe aici, aici și aici. Fiind tură scurtă am putut reține traseul fără să desenez nimic nicăieri. Unde ar fi bine să campez în prima zi? Uite, ar fi bine să trec de Mereni (și toată ziua am băgat tare să nu mă prindă asfințitul înainte de Mereni). Și am trecut de el. Dar nu era bai dacă nu făceam asta (poate făceam pană, etc.). Vedeam a doua zi dacă reușesc să recuperez.

 

Unde urma să campez a doua zi, deja nu mai puteam calcula... știam doar că oriunde o voi face, am timp să ajung înapoi la mașină în zilele următoare. Și chiar am ajuns, în 3 zile am terminat tura pentru că au mers toate strună.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 4 ore, FB_Rider said:

legam de roata spate cel mai ieftin și ușor antifurt posibil

 

Vreun motiv anume pentru care ai folosit cel mai ieftin si usor antifurt?

Nu ca ar exista vreun antifurt pe care hotii sa nu-l poata dovedi.

Share this post


Link to post
Share on other sites
9 minutes ago, gibonu said:

 

Vreun motiv anume pentru care ai folosit cel mai ieftin si usor antifurt?

Nu ca ar exista vreun antifurt pe care hotii sa nu-l poata dovedi.

 

Păi doar nu era să iau cu mine U-Lock-ul de 2 kg. În restul timpului antifurtul eram eu. Lănțucul ăla (cel mai ieftin din Decathlon) era doar să descurajeze vreun oportunist să plece pe ea cât timp lipseam. Că de băgat în vreo dubă, sigur, o lua pe sus și gata. Dar cine să facă asta, prin spatele magazinului doar angajații se perindă, dacă și ăia. Făceam scandal! :))

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@FB_Rider

Ma rog, fiecare are abordarea lui referitor la cum isi asigura bicicleta.

Din punctul meu de vedere "Lănțucul ăla (cel mai ieftin din Decathlon)" este o incurajare la furt. Mai ales ca o bicicleta incarcata cu bagaje este mult mai tentanta comparativ una "cheala"

Bine ca nu s-a intamplat nimic.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, gibonu said:

 Mai ales ca o bicicleta incarcata cu bagaje este mult mai tentanta comparativ una "cheala"

 

Corect. Dar tocmai de aceea cel mai gros lanț din univers nu rezolva nimic. Omul putea să-mi ia gențile,. Dacă și astea aveau antifurt și nu puteau fi luate de pe biclă, le desfăcea frumos și-și făcea „cumpărăturile”. Sau le tăia, același rezultat.

 

Când ai plecat de lângă biclă trebuie să fii pregătit psihic pentru ce ai putea găsi (sau nu) la întoarcere. E un risc pe care nu oricine și-l poate asuma. Eram și eu ultra paranoic la început, prima oară am aplicat schema asta pe-afară, la civilizați. Când am văzut că aleg bine magazinele/orele și nu pățesc nimic, nu-mi mai e (foarte) teamă nici măcar în România. :biggrin:

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutari!

In primul rand te felicit FB_Rider pentru ca ai initiat acest topic, pentru expedititia efectuata si mai ales pentru ca o impartasesti cu noi in mod detaliat, pertinent si plin de farmec!

Ma bucur sa descopar alti cicloturisti care si-au indeplinit visul. Este pacat ca suntem putini cei care ne impartasim experienta pe forum. Macar pt. a avea amintiri si poate a inspira si pe altii sa calatoreasca pe bicicleta ar trebui sa scriem aici pe forum din experienta dobandita.

 

Ma regasesc si eu in multe ipostaze din ce ai scris mai sus.

De exemplu si eu ma tem de furtuni, oameni si animale. In 2004 era sa ma trasneasca un fulger coborand pe furtuna de la Ranca spre Novaci, eram intr-un tur al tarii. De 2 ori in viata,  furtuna mi-a spulberat cortul.

In 2015 la cota 1900 pe Transfagarasan, o furtuna mi-a rupt cortul, spre dimineata, mi-a cazut in cap si noroc ca au venit niste prieteni de mi-au salvat viata cu o masina.

In Turcia in 2018 o furtuna naprasnica mi-a rupt cortul de mi-a cazut in cap si de multe ori furtunile mi-au inundat toate boarfele din cort.

Cel mai mare animal si periculos este omul, am fost jefuit de multe ori. In 2009 la Rastu Vechi, Oltenia, un domn mi-a dat un pumn in gura la toaleta unui bar si mi-a furat 200 euro plus camera video noua Panasonic, in 2006 la Saturn langa Mangalia un cetatean mi-a taiat cortul in timp ce dormeam si mi-a furat rucsacul cu toti banii, toate lucrurile si camera video. In 2011 langa Evian les Bains in timpul noptii un individ mi-a furat bicicleta cu toate bagajele, in 2014 alt cetatean mi-a furat bicicleta noua cu toate bagajele de langa o manstire franciscana din San Candido, Italia etc si exemplele nefaste pot continua pot scrie o carte.

 

Despre campare, dorm oriunde fara jena chiar si cu sacul de dormit langa toaleta publica sau birt. Desigur nu recomand nimanui.

 

Am patit si sa ma deranjeze tot felul de animale ce s-au perindat pe langa cortul meu si am patit si sa iasa sub mine cartite sau rozatoare subterane dar nu mi-au rupt cortul.

 

Viata mea a fost un lung roman de aventura si in anul cand tu iti indeplinei visul, pe 11 iunie 2017 eu era sa mor intr-un dramatic accident in Liguria, accident cu fractura craniana, hemoragie interna si pierderea cunostiintei pt. mai multe ore.

 

Da, astept si eu cu mare interes sa aflu marea ta aventura.

 

De asemenea, m-as bucura sa ne intalnim. daca vreodata ai drum prin Ineu, ofer ospitalitate cu mare drag. Este valabil pt toti cicloturistii de pe forum sau chiar pt ciclistii amatori sau profesionisti!

 

Sa auzim de bine! Sanatate tuturor! Bafta multa!

 

Atasez o mica poza cu turele facute de mine in Europa.

 

drumurile+mele+in+Europa.jpg

  • Upvote 3
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 5/17/2021 at 12:57 PM, gibonu said:

Poate te ajuta ochelarii astia de soare, care au sistem simplu si eficient pentru montat lentile de vedere:

https://www.montrek.ro/echipament/ochelari/sh-plus-rg-4030-lentile-de-vedere

 

Mulțumesc pentru link. Poate sunt de luat în calcul pe viitor. Eu nu aveam dureri de ochi, doar eram conștient că încasez UV la greu...

 

On 5/17/2021 at 12:57 PM, gibonu said:

Ca sa bei apa de oriunde (cismea, izvor, etc) trebuie sa ai un stomac puternic, capabil sa gestioneze toti carcalacii care ar putea exista in apa respectiva.


Total de acord. Îmi pare rău pentru experiența ta. Eu încă nu mi-am găsit „nașul” și am băut apă de oriunde, mai puțin din bălți, fără nicio problemă. Odată direct din pârâu pe Transfăgărășan, că muream de sete și știam sigur că nu-i vreo stână/așezare mai sus. Nu aș face asta pe alte continente, aș folosi pastile pentru purificat apa sau ceva. Dar în România/Europa nu mi-e frică. Oricum de obicei nu beau ca berilă din prima, încerc să „gust” un pic, nu o dată am aruncat apa tocmai pusă în sticlă pentru că mi se părea suspectă.

Am cumpărat apă îmbuteliată în tur, a fost nevoie. Dar niciodată cu plăcere. Ditamai sticla pe care urma s-o arunc imediat. Din păcate în ture nu pot să reciclez selectiv, gunoiul îl țin la comun și nu în toate țările sunt pubele specifice.

 

7 hours ago, Claudiu Moga said:

Cel mai mare animal si periculos este omul, am fost jefuit de multe ori.

...

Despre campare, dorm oriunde fara jena chiar si cu sacul de dormit langa toaleta publica sau birt. Desigur nu recomand nimanui.

 

Salutare, Claudiu! De acord, oamenii sunt cei mai periculoși, eu nu i-am menționat la „spaime” pentru că în turele mele singurul contact față în față cu specia are loc la casele de marcat. Experiențele tale nefericite doar confirmă ceea ce eu intuiam și sunt o foarte bună lecție pentru ceilalți. Te joci cu focul, te arzi.

 

Era să fiu și eu prădat în acest tur de un pui de biped, dar e vina mea că am lăsat garda jos („sunt doar copii”). Dar în rest nu am suferit niciodată furturi în ture pe biclă.

 

Nici eu nu recomand dormitul lângă toaleta publică/birt. Motivele le-ai scris chiar tu. Nu comentez de ce continui să faci asta, not my business.

În trecut familia mă mai întreba dacă nu-mi e frică să dorm pe unde dorm, că-s „oamenii răi, dom'le”. Probabil își imaginau cum umblă noaptea pe câmp criminalii în serie și tâlharii în căutare de victime. Ce să zic, eu unul nu i-am văzut. Indivizii de mai sus cred că au treabă prin zonele cu oameni, inclusiv birturi... Deci păstrez distanța.

 

Și eu am avut nopți mai grele cu al meu cort, dar a rezistat (dar nici nu am mers cât tine și sigur nu am prins nopți dure ca ale tale). Dar stresul că se rupe și fac baie există. De inundat nu s-a inundat, că e cort cu două folii (interioară/exterioară).

 

Sar un pic la subiectul cort, nu sunt la curent cu ce corturi se găsesc în comerț, dar nu le cumpărați pe cele cu o singură folie/perete. Se face condens groaznic și dimineață o să fie fleașcă peretele și o să vă udați, iar în caz de ploaie... băiță!

 

Și o adăugare la wild camping, spuneam că nu vreau să fiu deranjat/să deranjez. Two-way road. Am explicat cum nu vreau să văd picior de om prin apropiere și pun cortul departe de orice construcție. Dar privind și din perspectiva cealaltă, eu spun sincer că nu m-aș simți în largul meu să mă plimb pe jos pe insula de pe Lacul Morii (în București, zonă ușor sălbăticită și părăsită, dar totuși circulată de oameni/copii - e un exemplu de pus cortul în zonă oarecum populată) și să văd un cort montat, o bicicletă și unu' pe lângă ea, mai ales cu aspect de vagabond (și toți ajungem așa după câteva zile). Îmi pun tot felul de întrebări (e drogat, de ce s-a campat aici, e exhibiționist, nu vede că mai trec oameni etc.)... M-aș supăra și mai mult să-l văd în zone mai de soi (gen Parcul Herăstrău, tot în București). Deci ca să nu fie neplăceri din nicio tabără, eu mereu o tai în direcția boschetului extravilan.

 

Din același principiu nu intram cu boarfele de drum la cumpărături, aveam „tricou de magazin” schimbat înainte, să nu oripilez prea mult biata vânzătoare.

 

Când m-am întors cu trenul din tură (via Suceava), m-au și legitimat niște polițiști noaptea în tren. N-am avut nicio problemă cu asta și aș fi procedat la fel în locul lor... Cu barba aia de mullah numai a persoană de încrede nu arătam și cu siguranță deranjam vizualmente... :))
 

Claudiu, îmi pare rău pentru accidentul tău și-ți mulțumesc pentru invitație! Nu mă văd în viitorul apropiat ajungând pe acolo, e „câmpie” și de-asta avem și la București :P

Și felicitări pentru ture (și precizia de a desena în Paint care-mi lipsește) - prin intermediul tău am văzut prima oară Austria, aici pe forum! Trăiască cicloturismul! ;)

 

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce ghinion sa fii jefuit la birt in Oltenia.

 

@FB_Rider

 

sa inteleg ca in turele lungi nu te barberesti deloc undeva la o buda? am vazut la ture ca protagonistii arata si baile, dusurile, masinile de spălat.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

OK, igiena e un subiect pe care voiam să-l abordez pe parcurs. Un subiect sensibil și foarte personal, deci dacă mâncați sau ceva de genul, citiți postarea asta mai târziu (sau niciodată, e neortodoxă). You've been warned! Doar descriu ce funcționează strict pentru mine, nu mă dau exemplu!


@dan tm
Unde aș găsi această budă, la benzinării? Și bicla unde aș lăsa-o atunci?

 

------------------

 

Până să ajung în Barcelona, mă bărbieream/spălam pe cap cu săpun când mai prindeam o cișmea super izolată/izvor o dată cam la 2 săptămâni. Așa am procedat la prima tură în Austria și în altă tură spre Macedonia (că doar astea două ture astea le mai avusesem în afara țării).

 

Dar cred că nu era deloc eco... Săpunul ăla ajunge în pământ și nu cred că e bine, bașca nu-mi plăceau zoaiele lăsate... În fine, o făceam și gata. Eram cât de cât „cuminte”. Până când am dat de un englez și mai dus decât mine în Spania, cu care am mers o vreme și de la care am „învățat” să nu-mi mai pese: mi-am lăsat barbă și nu m-am mai spălat pe cap începând cu Barcelona. Omului (mai tânăr decât mine) i se rupea la modul grav: pălărie de cowboy, maieu decolorat cu care pedala sub soarele torid al Spaniei, barbă sănătoasă - intra așa în magazine fără stres :o

 

Și am început să-l copiez :D Mi s-a părut mișto. Hainele am continuat să le spăl, totuși, că se îmbâcsesc. Le spălam doar cu apă, mi se părea suficient să găsesc un izvor ceva și să frec bine la ele, clăteam din abundență și totul era perfect, nu miroseau (dar nici ca scoase din mașină nu puteau fi). Apoi le puneam la uscat în spate pe portbagaj și aia era.

 

Pe corp nu simțeam nevoia să dau cu apă, în fiecare seară mă ștergeam pe față și în toate zonele unde nu bate soarele cu hârtie igienică. Chiar mă simțeam fresh după „igienizare”. Neavând piele expusă, doar pe față mi se așeza praful. Și practic fiind toaaaaată ziua în bătaia soarelui, mă simțeam curat, ca și cum n-aș avea bacterii pe mine. Asta era iluzia, cel puțin. Nu am făcut nicio baie în Mediterană sau ocean, aveam impresia că mai mult m-ar fi „murdărit”, sărate fiind.

 

Probabil cel mai bun test că nu mi se simțea prezența de la distanță (read: miros) e că, imediat ce am ajuns acasă, am pus-o pe maică-mea să dea verdictul: „dragă mamă, uite așa arată un om nespălat de luni de zile. Put au ba?” Răspunsul a fost: ba.

Ripley's Believe It or Not...

 

Dacă voi mai pleca peste niște ani într-o tură lungă, aș proceda fix la fel...

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Na, întrebam si eu. Am uitat să precizez că băile, dușurile și mașinile de spălat erau prezentate în campinguri pentru bicicliști.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Haine!

 

Am mai amintit deja despre unele articole, dar vreau să notez setul complet de țoale (hainele de cort le-am enumerat deja. Puteau servi ca backup în caz de urgență, dacă era foarte frig). De sus în jos:

  • șapcă. Preferabil de culoare închisă (rezistentă la jeg :D ) Dacă plecați cu bicla prin martie și așteptați zile reci și ploioase, poate e bine să aveți două (în caz că una se udă deși aveți glugă la pelerină, să o puteți folosi pe cealaltă ca să nu vă fie rece la tărtăcuță). În Europa, în mai plecând, nu cred că am avut decât una pe care o mai spălam ocazional că apărea sarea pe ea.
  • bandană. Se găsesc în Decathlon. Am avut două am impresia, una subțire și alta mai groasă, de iarnă, pentru zilele reci pe care le preconizam pe munte. Spălate și astea regulat.
  • bentițe. 2 să fi avut, una mai subțire, alta mai groasă. De folosit în diminețile reci, pe coborâri de pe munte etc. Cu acest trio șapcă-bandană-bentiță circul și iarna la temperaturi negative.
  • 2 tricouri de bumbac cu mânecă lungă. Cea mai mare greșeală făcută la articolele de vestimentație (dar nu aveam experiență). Greșeală, pentru că... bumbac! Ăsta se udă foarte ușor (o rampă oarecare și deja începe să vă transpire spatele) și se usucă foarte greu. Foarte problematice în zilele reci în care plouă și mai aveți și de urcat. Vi se udă spatele și așa rămâne. Sau dacă începe o ploaie ușoară care nu știți cât va ține, nu știți dacă să vă puneți geaca de ploaie (dar vă va fi prea cald cu ea,  transpirați, apoi suferiți de frig) sau să nu o puneți, același rezultat (tricoul se udă de la ploaie eventual, frig la spate). În prezent folosesc tricouri sintetice largi cu mânecă scurtă (nu am găsit lungă), iar mânecile sunt făcute din alt tricou sintetic subțire, cusute la mașină; nu-s făcute de mine dar probabil aș putea cu puțin chin, nu tre' să fie perfecte, sunt haine de „scandal” până la urmă). Tricourile sintetice se usucă foarte rapid! Și foarte important, nu cărați nimic în spate. O să vă iritați după câteva zile. Been there, done that.
  • geacă de ploaie cu glugă. Am avut una groasă și veche, cu 2 straturi, foarte OK pe post de windstopper și vreme super nașpa. Mult mai puțin OK în caz de ploaie ușoară, pe vreme călduroasă. Trebuia să-mi mai iau una subțire, foițe din acelea (nu știam că se găsesc în Decathlon). Am folosit-o des prin Alpi pe coborâri, dimineața când era super frig etc.
  • hanorac fără glugă. Folosit în zilele/diminețile reci și ca... pernă.
  • câteva mâneci-încălzitoare (tot prin Decathlon se găsesc, destul de scumpe și nu prea-și merită banii, dar aia e - adică în caz de vreme cu adevărat rece sunt destul de inutile)
  • mănuși fără degete. Folosite zilnic, protejează cât de cât mâinile de vibrații/soare. Bătăturile-s oricum inevitabile.
  • mănuși groase de iarnă. Pentru coborârile alpine și vremea super nașpa. Indispensabile la o tură cu bicla. Le iau cu mine inclusiv vara dacă merg pe munte.
  • mănuși din cauciuc (de bucătărie, galbene). Pentru zilele reci cu ploaie constantă, puse chinuit peste mănușile de iarnă pentru a nu le uda - că dacă se udă alea, așa rămân mult și bine!
  • câțiva pantaloni lungi de alergat (Kalenji, Decathlon). Dacă aș fi folosit cu burete, de ciclism, s-ar fi murdărit ăla în ultimul hal. Deci nu. Fără lenjerie intimă, altfel aș fi căpătat rosături (fiecare e diferit aici, pentru mine lenjeria intimă is a no-no la drumurile zi-lumină). Tricourile de bumbac fiind destul de lungi acopereau ce era de acoperit, așa că nu mai purtam nimic peste ei, dar în prezent mai am niște pantaloni scurți trași peste (tot de alergat).
  • pantaloni pentru ploaie: zero. În urmă cu mulți ani mi se părea normal ca, așa cum port geacă de ploaie, să am și ceva de protecție pentru picioare. Teoretic. Până când mi s-a-ntâmplat să mă prindă o ploaie urcând pasul de la Cheia (Bratocea). Mi-am pus pantalonii respectivi din fâș peste, continui urcarea, doar ca să constat că mă încingeam în ultimul hal și i-am dat jos. Nu am nicio problemă dacă mă plouă pe picioare, chiar îmi place senzația de antigel răcind motoarele :P
  • încălțămine. Am avut niște bocanci de munte. Știam că merg la munte deci m-am echipat ca atare,  nu-s vreun pantofar. Știam că-n Bosnia o să am teren accidentat. În plus, ca să ajungi la locul de cort ai de străbătut ceva natură, deci sunt iar foarte utili. Dezavantajul lor: nu sunt chiar impermeabili, la o ploaie torențială se vor uda și... așa vor rămâne cam două zile ceea ce-i o eternitate. Fleoșc-fleoșc o să tot facă deștele prin ei. Alt dezavantaj, la 37 de grade sunt un chin. Dar hei, habar n-aveam eu că voi ajunge în Iberia în miezul verii. Pe viitor mi-aș mai lua o pereche de sandale/papuci cu talpa groasă pentru a putea pedala pe caniculă (cu șosete în picioare, evident, pentru că nu vreau arsuri).
  • botoși/botoșei de plastic de unică folosință, similari cu cei care ți se dau când intri în vreun spital, dar care urcă mai sus de glezne. Scopul lor era să-mi protejeze bocancii de ploaie. În practică sunt relativ OK, problema e dacă să-i pui sau nu. Pe o ploaie torențială apa tot va pătrunde pe la șosete, deci în prezent mai am niște parazăpezi de mi le pun dacă mi se pare groasă treaba (debit mare la robinetul de sus). Da, e o „plăcere” echiparea pentru ploaie, mai ales că nu știi dacă merită (poate se va opri în 5 minute, poate va ține 3 ore). Tre' mai multe perechi, se rup ușor. În poza din această postare puteți vedea un botoșel la uscat pe geanta spate (chestia albastră). Am o poveste amuzantă legată de ei în Bosnia.
  • diverse: șosete de schimb, haine pentru lumea civilizată (am amintit de tricoul „de magazin”), lenjerie intimă (just in case, deși nu foloseam)

Cam ăsta a fost subiectul țoale, dacă îmi mai amintesc ceva o să adaug în postările viitoare.

 

E timpul să pornim la drum, e cale lungă... să ne-ajungă (mie, cel puțin, mi-a ajuns :)))!

  • Upvote 1
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.