Recommended Posts

Eh, n-a știut nimeni în ce poziție era soarele la Clejani a doua zi la aceeași oră/minut/secundă în raport cu ziua anterioară (mai la stânga/dreapta/sus/jos/aceeași)? Challenge still open :)
 

Ziua 2/103: Văleni, Fălcoiu, Voineasa


krd1fir.jpg

 

Data: 07.05, Dist: 122.15, Rtm: 8:55, Max: 50.1, Avg: 13.6, Odo: 245

 

Erată: Odo reprezintă kilometrii parcurși în total în tură (la finalul zilei), nu cei indicați indicați pe vitezometru, pentru că aveam deja 1.000 la bord când am plecat de acasă pe anul în curs (am fost harnic în 2017, cu 16.145 km parcurși din care 12.000 sunt descriși aici)


Ocazional o să redau și fragmente needitate (excepând vulgaritățile, bine-nțeles) din jurnalul ținut pe drum. Adeseori sunt amuzante și rezumă poate mai bine ziua decât o pot face eu după 4 ani. În cazul de față, pentru ziua 2 găsim:
zi d *cenzurat*, ma latra cainii... ploaie, namol, tentatuva furt, cazut piukita aripa

M-or fi lătrând, nu zic. :)) Iar de piuliță, da, uitasem complet!

 

Priveliște de la locul de cort unde am dormit excelent Trafic inexistent, numai clorofilă în jur, o plăcere! Din păcate nu toate locurile de cort au fost așa...

 

8DLsipp.jpg

 

LnhjFsn.jpg

 

Nu mai montasem folia exterioară la cort fiind rupt de somn. În general nu e o idee bună pentru că se face condens până dimineața și puteți uda sacul, depinde și dacă bate vântul (e de bine) și de alți factori. Dar în astea 3 ore nu a fost cine știe ce umezeală și Nahanny a pufăit (pun intended) că îi e bine :P

 

Strâng rapid cortul și plec la drum. Rapid pentru că nu am avut multe chestii de aranjat. Dacă făceam tabăra cum trebuie, îmi lua cam o oră plecarea de când deschideam ochii și până încălecam bicicleta. Un proces destul de îndelungat pe care nu-l mai pot optimiza. Dacă mă grăbesc stric, uit să fac sau pierd ceva. Și am pierdut destule :)) Dusu-s-au vremurile când doar ieșeam din sac, mă-ncălțam, puneam sacul pe portbagaj, ghiozdanul în spate și plecam la drum în 3 minute după o noapte la mila cerului. Nu mai merge așa!

 

Mie îmi plac la nebunie drumurile, asta văd când merg cu bicla, pe ele îmi rup oasele și chinui țoacla. Așa că majoritatea foto mele sunt cu drumuri, linii drepte, orizonturi, serpentine etc. Mie nu mi se par plictisitoare, dar cum altele nu prea am, măcar o să-ncerc să le încarc pe cele mai reușite. Ce mi se pare trist e că în poze toate șoselele arată la fel, pe când eu chiar am muncit să ajung în punctele respective.

 

Prima parte a zilei a fost neinteresantă, kilometri indistincți pe câmp, trafic aproape nul... ca de duminică. Matinale:

 

3cj3Akr.jpg

 

ZwyVwQ3.jpg

 

4OPy2Ld.jpg

 

F5JQZRH.jpg

 

Asta cred că putea fi făcută și-n '70, mai decolorată așea:

 

KJAn7pK.jpg

 

La ieșirea din Merișani îmi iau adio de la asfalt pentru prima oară în acest tur, cale de vreo 6 km. Graniță între județe (Teleorman - Olt), de ce s-o asfaltăm? Până la Văleni merg încetișor. Avea să fie o zi cu multe drumuri neasfaltate. ceea ce a coborât mult media de viteză. Eu merg încet pe denivelări ca să-mi cruț bicla și iată că strategia a dat roade, a avut și ea grijă de mine mii de kilometri. Vitezoman sunt doar pe coborârile cu asfalt impecabil unde încerc să pișc cât mai puțini cleștii de frână, cu viraje pe trasa ideală, chestii-trestii, ca la MotoGP. :))

 

Dar sunt la câmpie aici, departe de munți, gata cu reveriile:

 

WFeI6yk.jpg


NsfNbSY.jpg


TullNx5.jpg

 

Biserica din Văleni, vizibilă de la mare depărtare.

 

R1K8KCQ.jpg

 

Și drumul pe care am tot mers (se văd urmele roților în partea dreaptă).


n5kUhWH.jpg

 

După Văleni, peisajul în continuare același, câmp, nimic de pozat, până dau de un canal de irigații care mai sparge monotonia.

 

UV2GB7E.jpg

 

Unu' care se vrea trăsnit:

 

mCMVfL6.jpg

 

Eh, nu era nici ora 12 și norișorii începeau să se adune.

 

NfrYSj6.jpg

 

Of, ce mă enervam și stresam, deși știam că o să plouă când verificasem prognozele în București. Dar e nasol să vezi live cum treptat, treptat ți se adună dușmanii pe sus și n-ai ce le face. Stres la cote maxime, că n-ai unde te adăposti în zona asta plată, doar prin sate, deci trebuie să estimezi distanțele dintre ele ca să nu fii surprins în câmp. Repet, dacă-s descărcări electrice și ești pe afară, poți să mori (vedeți documentul atașat într-o postare anterioară). Dacă ești în sat doar reduci un pic șansa să fii tocmai tu trăsnit, nefiind cel mai înalt obiect și sperând că antena de satelit a unora să fie țapul ispășitor.

 

30 minute mai târziu, declarația de război se pregătea să fie semnată, soldații strângeau rândurile. Și niște oițe.

 

8K1dDcu.jpg

 

În imaginile următoare, Oltul și lunca sa.


EhXMMCU.jpg

 

2C4DQbs.jpg

 

6WgCjdK.jpg

 

Clar se pregătea ceva...


YytgIGB.jpg

 

Oltul curgând spre Dunăre.


JqmMeuU.jpg

 

Trec râul și începe ploaia, încep și niște tunete, drum prost de pietriș, plin câmp... Rețeta perfectă pentru o zi de... aham. Nu am poze din acele momente, dar nu pot să zic că a fost horror. În afară de câteva tunete nu am văzut niciun fulger, că pe-astea le-aș fi ținut minte! În Fălcoiu aștept să mai treacă ploaia într-o stație de autobuz.

 

L366GXn.jpg

 

Verde... la pedalat! Tre' spus că e o plăcere să pedalezi imediat după ploaie! Aer, culori, tot!

 

39W6NBR.jpg

 

Din păcate drumurile continuă să fie extrem de proaste... ba neasfaltate, ba betonate cândva pe vremea împușcatului, cu bălți și tot tacâmul. Doar două mostre:

 

Ovn7Bi2.jpg

 

DEsizpv.jpg

 

Acum înțelegeți de ce recomand anvelope cât mai groase. Nu știi niciodată în ce stare e drumul. A, vrei asfalt bun? Be ready to share... with trucks, buses, cars! Europeanul te așteaptă.

 

Și am ajuns la partea în care era să fiu furat pentru prima oară în „cariera” mea de biciclist. Să identificăm acest Triunghi al Bermudelor la hotarul județului Olt, un loc în care nici mașina lu' Goagăl StritViu n-a avut tupeu să intre. Comuna Voineasa, (încă) în Olt:

 

JPxj7q7.jpg

 

Planul meu era să ajung în Popânzălești ăla și să ies mai aproape de Craiova (eu trebuia să țin vestul pe drumul cel mai scurt, și ăsta ar fi fost). O poză cu Voineasa care ar trebui să valoreze aur (i-am luat fața lu' Gugăl aici), înainte de incident:

 

WXhWiHx.jpg

 

Am parte de o coborâre rapidă, apoi o urcare și iată-mă-s pe drumul spre libertate...

 

R5i2VfO.jpg

 

Până când nu mi s-au mai învârtit roțile. Deși nu e clar în poze, drumul cu pricina era acoperit cu un strat de glod super aderent care m-a făcut să abandonez destul de repede. Foarte frustrant, că nu te afundai foarte mult cu roata în el, dar totuși avea tendința să se tot acumuleze: se lipea de anvelopă inițial, apoi de glodul de pe anvelopă și tot așa... Nu am mai avut problema asta în restul turei.

 

(Ăsta e un dezavantaj - minor - dacă folosiți apărători și intrați prin nămoale: noroiul se va aduna între roată și apărătoare și roata nu va mai putea să se învârtă. Spor la curățat!)

 

Petrec ceva vreme dând jos cu un imbus glodul de pe aripi, blestemând tot ce-mi venea la-ndemână, de la soartă la geologia care a creat substanța aia groaznică.

Constat cu ocazia asta că mi-a căzut o piuliță de pe șurubul de care se agață „cârligul” apărătorii față. Din fericire fără repercusiuni, apărătoarea nu avea mare nevoie de ea, nu tindea să iasă de pe șurub, dar nici nu avea cine să o blocheze în caz de, așa că am mai verificat-o ocazional pe tot parcursul celor 11.900 km rămași.

 

Cobor în Voineasa și constat frecușuri între roți și apărători. Opresc să reiau operațiunea muck off, când răsare ca din pământ un grup de puradei (etnia e irelevantă, nici nu știu ce erau de fapt, comportamentele se-nvață oricum indiferent de genetic) care mă-ntreabă ce și cum. Greșeala mea: geanta de ghidon în care era aparatul foto era desfăcută, așa că unul din copii (cred că 10 ani să fi avut) a înșfăcat camera și a rupt-o la goană...

 

Șah-mat! Mai zi ceva... Ce era să mai fac acum? Dacă o luam la fugă după el, aș fi lăsat bicla în grija celorlalți velociraptori și aveau cu ce să se înfrupte, vă zic eu. Așa că am rămas în expectativă, uitându-mă lung și supărat :)) la el. Nici măcar nu l-am înjurat, că nu rezolvam nimic și oricum, kudos to him. M-a făcut!

 

Norocul meu (că tot vorbeam de norocul din acest tur) a fost că niște vlăjgani de care aș fi avut motive întemeiate să mă tem i-au zis puradelului să-mi dea camera înapoi. La care ăsta s-a executat, dar din păcate camera (în propria husă) a făcut un triplu litberger combinat cu tulup până la mine. Prin aer și pe sol, carevasăzică. Că doar nu era să mi-o înmâneze respectuos, majestate! Le-am mulțumit ălora și, în stare de șoc, mă-ntorc pe unde am venit.

 

Toate pozele din acest tur sunt realizate, deci, cu un Nikon zburător. :)) Primul din lume!

 

Mda... urât. De atunci am devenit și mai paranoic, atât pot să zic. Nu mai las pe nimeni să se apropie de bicicletă, doar o pană mă poate prinde oprit în vreun sat, iar atunci toate electronicele sunt vârâte adânc în genți. Frica păzește bostănăria. Nu, de mers pe coclauri de genul nu mă las, că ăsta-i tot farmecul! :)

 

Dar se poate și mai rău. În Etiopia cicloturișii sunt atacați cu pietre de către copii. Și toată țara e un întreg sat, nu au momente în care să fie doar ei singuri pe drum, densitatea e de 115 oameni pe km pătrat.

Vă puteți delecta cu un link YouTube cu lapidarea, un articol pe temă din multele sau puteți explora voi înșivă subiectul căutând ethiopia stone throwing cyclists pe motorul de căutare preferat. Specia umană e fascinantă.

 

Locul de cort nu a fost foarte OK, într-o livadă/pădurice lângă drumul ce însoțește Oltețul, destul de aproape de drum și de primul sat.

 

Și iată că se încheie și ziua 2, cea mai urâtă din tot turul...

  • Upvote 5
  • Like 1
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Răspuns la problema cu soarele: la aceeași oră/minut/secundă va fi un pic mai sus și la dreapta față de ziua anterioară. Va ajunge la aceeași înălțime după aprox. 1 minut. Va continua să se deplaseze spre dreapta, din ce în ce mai lent, până la solstițiul de vară din iunie, apoi va porni în sens invers.

 

Ziua 3/103: Balș, Craiova

OEJWcuX.jpg
    

Dist: 77.34, Rtm: 6:17, Max: 41.7, Avg: 12.3, Odo: 322, Data: 08.05

 

Începând cu această zi o să arăt și distanțele pe hartă pentru o mai bună corelare între rută și profilul de altitudine (mai ales că e și prima zi în care relieful devine un pic mai vălurit decât în celelalte).

 

La 8 fără 20 sunt gata de drum și pozez Oltețul în aval, chiar în dreptul boschetăriei din care am ieșit:
JnoZpOU.jpg

 

Continui spre Balș pe un drum prost cu plăci din beton. La un moment panta se accentuează și eu simt că nu prea am suflu. După o scurtă analiză a hărții decid că mai bine mă întorc, că nu am chef de urcări de-astea abrupte și proaste așa de dimințeață. Voiam să o iau pe un drum care ajungea tot în Balș, dar pe malul stâng al Oltețului, speram eu asfaltat. Privind în retrospectivă am pierdut mai mult timp așa... leneșul mai mult aleargă, vorba aia.

 

Locul în care am abandonat lupta cu gradienții și am făcut cale întoarsă:
6hpPbzf.jpg

 

Câștigasem ceva altitudine:
RKpFf03.jpg

 

Și intru pe drumul „nou” văzut pe hartă... Supriză, e o potecă!. Dar cu un pod fain peste Olteț:
iISw3Pk.jpg

 

Aș fi vrut să-l traversez călare, dar am zis că îngerașu' păzitor e la cafea și n-ar fi frumos să-i ridic pulsul așa de dimineață... se cam balansa podețul:
fwsIYJ9.jpg

 

Oltețul care la ieșirea din munți, mulți kilometri în amonte, formează niște chei spectaculoase. Îmi aduc aminte de cei 6 km de chinuit bicicleta pe pietre de la Petrimanu până în Curmătura Oltețului din anul anterior (parte a turei cu Pasul Vâlcan), zona lui de obârșie.
xdrq9bT.jpg

 

Nu mai e mult și îngerașului n-o să-i mai stea cafeluța-n gâți:
hggdER1.jpg

 

Nici 50 m după ce trec pe malul ăl'lalt am parte de prima pană din tur. Of, stai și dă jos toate catrafusele, apucă-te și peticește, viață de câine :)) Nu mai rețin față/spate/găsit de ce/pană fantomă... o pană mereu îmi strică feng-shui-ul și mă face să mă gândesc la fragilitatea vieții... butilului:
KbrVfyl.jpg

 

Facem reparația, purcedem la „drum”. Of, Balșule, că departe mai ești!
WjQPmsV.jpg

 

Niște maci mai colorează dimineața asta începută cu stângul:
wuptPep.jpg

 

Asfaltul din Balș într-un târziu:
GrGwRSk.jpg

 

În localitate îmi cumpăr și înfulec 3 ștrudele la 4,5 lei, profitând hulpav și fără remușcări de puterea de cumpărare mai redusă a zonei. Apoi mă urnesc pe aglomeratul drum european spre Bănie pe care din fericire am spațiu să mă desfășor:
k6s1xP4.jpg

 

Craiova Maxima:
db0PCew.jpg

 

Un parc din vest unde aveam să pozez și un indicator care-mi confirma temerile („în caz de furtună, părăsiți parcul”, cred că din cauza fulgerelor l-au pus?):
WUkS8i9.jpg
97m03Ub.jpg

 

Quo vadis? La Cetate! (Mai fusesem pe drumul direct spre Calafat și nu voiam iar, eu sunt mereu flămând în căutare de noi drumuri și coclauri):
u4YfdbS.jpg

 

Mă apropii de Jiu, când deodată mă trezesc înconjurat de o ninsoare... din puf! Tot aerul era plin de un fel de fulgi/puf de la copacii din jur (posibil plopi din ce găsesc pe interneți). O minunăție, împânzeau efectiv aerul și nu-mi aduc aminte să mai fi întâlnit așa ceva, cel puțin nu în astfel de cantități. Aici am încercat să-i pozez dar bineînțeles că sunt greu vizibili:
rWv5N64.jpg

 

Podul peste Jiu, priveliște spre amonte:
MrTZruw.jpg
PZ29oTx.jpg

 

Imediat după ce trec râul am parte de o urcare destul de lungă, cu serpentine, care mă răsplătește cu panorama asupra Craiovei:
lJD1hrF.jpg

 

Este ora 13 și de acum ziua începe să fie chinuitoare. Am avut parte de un vânt constant și puternic față care nu mi-a dat răgaz nicio clipă! Terenul plat, fără păduri. În caz de fulgere, victimă sigură:
Sl0a9uU.jpg

 

Noroi de Balș pe sărmana Merida:
sHETuLH.jpg

 

Peisajul destul de anost, eu tot scrutam norii după semne rele (cu cât sunt mai înalți și pufoși la vârf, cu atât mai rău - google cumulonimbus):
rpkx7A5.jpg

 

Unul dintre cele două sate prin care trec la vest de Jiu. Nu prea e multă populație pe aici:
Q8z2g99.jpg

 

Vânt, nori, drum pustiu...
KYPPc1c.jpg

 

Ocazional, mici coborâri în cine știe ce văi făr' de nume. Vântul nu avea de gând să ia o pauză nici măcar pe acolo:
UqLKLcY.jpg

 

Se observă culturile culcate de dușmanul ciclistului la drum lung...
LNSJipA.jpg

 

Rare văi care mai sparg monotonia drumului de șes:
6XOS380.jpg
wweocRc.jpg
RExrLdC.jpg

 

Tractorul Brașov - ploughing since beginning of times:
SH7Edzq.jpg

 

Atmosferă pâcloasă din cauza prafului ridicat de vânt... urma să ajung în stânga (plan îndepărtat):
Qpa9oCn.jpg

 

Obosisem grav, era ora 16 și-mi era frică de lipsa de adăpost în cazul unei furtuni cu descărcări. Încă aveam în minte prognoza de la București care tot pomenea de ele. Forma norilor nu-mi inspira nici ea încredere:
1UZVAN4.jpg
EQb5OYH.jpg

 

Astfel că analizez harta după o pată verde, ceva, un pâlc de pădure... și îl găsesc departe de mine, undeva în zona satului Vârtop. În sfârșit aveam un țel pentru această zi pe care urma să o închei cu mult înainte de apus. Pădurea mi-ar fi oferit ceva protecție în fața elementelor naturii.

Așa că bag mare în asaltul contra dușmanului invizibil. Trebuie să adaug că o bicicletă încărcată cu bagaje este echivalentul unui camion în ceea ce privește aerodinamica. Mediile scăzute de viteză pe care le obții pe o astfel de bicicletă (pe plat) sunt cauzate de rezistența -masivă- la înaintare a aerului. Din păcate în aceste condiții o viteză de 19 km/h este ceva la care aspiri și te bucuri dacă o poți menține cât mai mult - dacă nu bate vântul. Drept dovadă, această zi a avut cea mai mică medie de viteză de la plecarea din București.

 

După multă chinuială ajung la binecuvântata pădure dintre localități unde la 18:30 am deja cortul montat și mă pregătesc de odihnă.
qTB2ERn.jpg
pb1h01C.jpg

 

O zi care s-a-ncheiat repede, foarte puțini kilometri, dar astea au fost condițiile... Instalat în cort, încerc să prind vreun post de radio pentru a verifica vremea (am uitat să menționez la electronice un radio mic portabil pe baterii pe care l-am cărat cu mine cam degeaba în acest tur) - dar prindeam mai degrabă bulgarii :))


Din fericire noaptea care a urmat a fost lipsită de orice fel de incidente atmosferice sau de altă natură și am putut să-mi reîncarc bateriile. Bălgaria, here I come!

 

Pfew, au mai rămas doar 100 de zile de povestit!

  • Upvote 3
  • Like 3
  • Thanks 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Interesant canalul de irigatii, este de la Olt la Vedea, citisem undeva că trebuia să ajungă la Argeș.

 

Bodroanca rosie e faină, nu credeam că mai sînt pe undeva. Acuma e vagon pentru ciobani, dar eu am prins vremea cînd ne duceau la practică agricolă cu bodroancele.

 

La barajul de pe Olt ce ai pozat acolo e sasul ecluzei?

Ciudat este ca barajul de la Slatina n-a mai fost proeictat cu ecluza.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Interesant, nu am reținut că am traversat Vedea. Într-adevăr acest canal ar veni între Olt (stânga, Drăgănești-Olt) și Vedea (Văleni), am încercuit locul unde am făcut poza:

 

4Hyj0rT.jpg

 

Bodroanca mi-a adus aminte de copilăria din anii de tranziție, când remorci de genul mai apăreau și prin București - parcă și în modul trenuleț, un Roman cu un astfel de container în spate mai trăgea și o bodroancă. Bonus altă fosilă, la Bulbucata, din prima zi a turului (un an mai tâziu când am mai trecut pe acolo, dispăruse):

 

j4QgwCG.jpg

 

Discuțiile tehnice despre baraje mă depășesc, din păcate. Aceea e mai mult o poză de iete că trecui șî Oltu', așa s-arată el p-acolo.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 17.05.2021 at 11:49, FB_Rider said:

șapcă pe cap, cozoroc lăsat, bandană care să acopere urechile/gâtul/ceafa

 

Aici cred ca ar fi mers si o palarie, din aia cu borul mai spate putin mai lung comparativ cu borul din fata. Ar fi acoperit ceafa si urechile, iar bandana ar fi ramas doar pentru gat.

Folosesc o astfel de palarie de vreo 10 ani (la bicicleta, mers pe munte, caiac, plimbari vara, etc) si sunt foarte multtimit de ea. Am renuntat la sapca pentru ca ma ardeam pe partea superioara a urechilor.

 

On 20.05.2021 at 10:55, FB_Rider said:

2 tricouri de bumbac cu mânecă lungă. Cea mai mare greșeală făcută la articolele de vestimentație (dar nu aveam experiență). Greșeală, pentru că... bumbac! Ăsta se udă foarte ușor (o rampă oarecare și deja începe să vă transpire spatele) și se usucă foarte greu.

 

Aici as nuanta putin.

Intr-adevar, la efort si implicit transpiratie bumbacul este exclus din start pentru motivele aratate de tine.

Insa, bumbacul tine de cald mult mai bine comparativ cu un tricou similar din plastic. Concret, la o coborare alpina lunga, atunci cand nu mai faci efort si implicit nu mai transpiri, bumbacul este chiar foarte bun (cu conditia sa nu-l pui direct pe corpul ud de la transpiratie).

 

In rest, daca tot suntem aici, sugestia mea ar fi, pentru viitor:

- Bluzele din lana merinos. Ocupa loc putin, tin bine de cald, se usuca repede, se pot purta direct pe piele. Si cel mai important: nu put. Am purtat o bluza din astea vreo 10 zile non-stop (am si dormit in ea) si la final nu putea deloc. Lana merinos exista in oferta tututor producatorilor de echipament, inclusiv Dechatlon. Plus Merinito, o firma romaneasca, oarecum similara cu Nahanny.

- Geaca de puf. Nu cea de alpinist, cu unele mai subtiri. Puful imi pare cel mai tare material inventat pana acum. Pe langa sacul de dormit, am doar o geaca subtire, luata dintr-un magazin de haine second-hand. Insa atunci cand o pun pe mine, parca porneste incalzirea centrala. Iar spatiul pe care il ocupa este infim.

 

On 20.05.2021 at 10:55, FB_Rider said:

mănuși din cauciuc (de bucătărie, galbene). Pentru zilele reci cu ploaie constantă, puse chinuit peste mănușile de iarnă pentru a nu le uda - că dacă se udă alea, așa rămân mult și bine!

 

Foarte tare pontul asta. Recunosc, pana acum nu m-am gandit la solutia asta foarte eficienta.

In plus, prin magazinele de bricolaj, la raionul haine pe muncitori, parca au niste manusi precum cele de bucatarie, dar o idee mai solide. Ma uit data viitoare cand ajung pe acolo.

Share this post


Link to post
Share on other sites
13 minutes ago, gibonu said:

 

Aici cred ca ar fi mers si o palarie, din aia cu borul mai spate putin mai lung comparativ cu borul din fata. Ar fi acoperit ceafa si urechile, iar bandana ar fi ramas doar pentru gat. Am renuntat la sapca pentru ca ma ardeam pe partea superioara a urechilor.

 

 

Această soluție ar fi fost problematică în zilele cu vânt și pe coborâri, posibil ar face și un zgomot constant din cauza marginilor/bor cred că se cheamă? Din fericire vântul nu îmi poate zbura șapca, lovește în partea de sus e cozorocului și tendința e să mi-o-ndese și pe mai tare pe bostan, ceea ce-i perfect. Și chiar și în aceste condiții o mai pierdeam ocazional dacă n-o puneam bine de la început.

 

Englezul cicloturist cu care m-am întâlnit în Spania avea pălărie, într-adevăr, dar probabil mai mult pentru că-i plăcea cum arată decât pentru protecție (omul purta maieu - și atât - în miezul zilei).

 

La anumite ore nici cea mai tare pălărie nu mai protejează obrajii/urechile. Pentru mine bandana e cea mai bună soluție și regret că am descoperit-o atât de târziu (până atunci îmi lăsam urechile/obrajii/nasul la prăjit). Mi-e mai cald cu ea, dar nimic nu-i gratis... Fac orice să nu mai simt soarele pe piele, nu prea-l mai suport, sincer. M-a ars destul în trecut.

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 22.05.2021 at 4:34, FB_Rider said:

Șah-mat! Mai zi ceva... Ce era să mai fac acum? Dacă o luam la fugă după el, aș fi lăsat bicla în grija celorlalți velociraptori și aveau cu ce să se înfrupte

 

Intr-adevar, sah-mat, bine punctat. Si mare noroc ai avut cu cel care a "ordonat" inapoirea aparatului foto.

 

Am auzit cu multi ani in urma o poveste similara, cu niste copii care se pretindeau a fi foarte prietenosi cu ciclotursitii, insa scopul lor era sa fure ce era la indemana pe bicicleta. Ca si in cazul tau, lucrau in echipa si se bazau tocmai pe faptul ca biciclistul nu va lasa bicicleta (cu toata marfa pe ea) ca sa fuga dupa hot.

 

Din motivul asta mi-am dezvoltat un gest reflex cu geanta de pe ghidon si aparatul foto: deschid geanta - scot aparatul - inchid geanta - fac poza - deschid geanta - bag aparatul - inchid geanta.

Ideea este ca reflexul format este atat de puternic, incat procedez asa si in locuri izolate, unde nu-i nicio persoana pe o raza de km buni (cum ar fi canalele dobrogene).

In plus, nimic din ce am pe bicicleta nu poate fi furat "din zbor" Exceptia este sticla / sticlele de apa (la turele mai lungi) care sunt prinse pe portbagajul spate, deasupra gentilor laterale, cu niste chingi elastice.

Am avut cazuri in care am fost abordat de catre unii "binevoitori" mai mari sau mai mici, i-am vazut cum scanau bicicleta ca sa vada ce ar putea fura "din zbor" de pe ea, le-am vazut si dezamagirea din priviri cand au constat ca nu pot fura nimic.

 

Stiu, multi imi spun ca sunt paranoic si obsesdat de furt. Insa mai bine raman cu marfa la mine decat sa plang dupa ea.

Share this post


Link to post
Share on other sites
56 minutes ago, gibonu said:

- Bluzele din lana merinos. Ocupa loc putin, tin bine de cald, se usuca repede, se pot purta direct pe piele. Si cel mai important: nu put. Am purtat o bluza din astea vreo 10 zile non-stop (am si dormit in ea) si la final nu putea deloc.

- Geaca de puf. Nu cea de alpinist, cu unele mai subtiri. Puful imi pare cel mai tare material inventat pana acum.

 

Dar chiar aici pe forum spunea @Traveller că lâna merinos nu prea rezistă la tăvăleală, că se descoase etc. Dacă așa stau lucrurile, trebuie pus și acest aspect în balanță pentru cei care vor ca lucrurile cumpărate să-i țină o viață (sau pe acolo) - cum e cazul meu.

 

Am auzit de beneficiile gecii de puf, dar nu au și ele o problemă cu umezeala? Nu sunt o altă grijă în plus pe drum? Eu știu ce mofturos e sacul de dormit, mă stresează ăla suficient că tre' să-l apăr de condens dimineața etc.

Eu m-am descurcat cu geaca de ploaie, hanoracul și încălzitoarele de brațe în momentele cu adevărat reci (Alpi, coborâre, ploaie).

 

26 minutes ago, gibonu said:

Am avut cazuri in care am fost abordat de catre unii "binevoitori" mai mari sau mai mici, i-am vazut cum scanau bicicleta ca sa vada ce ar putea fura "din zbor" de pe ea, le-am vazut si dezamagirea din priviri cand au constat ca nu pot fura nimic.

 

O teamă mare pe care am avut-o a fost legată de panoul solar portabil. Fără el atașat în spate păream pentru populația locală ori o ciudățenie, ori un vagabond oarecare și eram ignorat. Dar odată agățat, deveneam o chestie hi-tech și tare teamă mi-a fost că o să fiu luat la ochi. Din fericire nu a fost nevoie să folosesc panoul solar în România ca să testez vigilența și agilitatea populației rezidente, iar în afara țării nu am văzut copii în sate (care păreau toate părăsite, rar vedeam oameni pe stradă/pe la porți, cum sunt la noi), deci nu am avut de ce mă teme.

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 18 ore, FB_Rider said:

Dar chiar aici pe forum spunea @Traveller că lâna merinos nu prea rezistă la tăvăleală, că se descoase etc.

 

Nu stiu postarea respectiva, nu am remarcat-o.

Trebuie putin nuantat si la lana Merino. Daca bluza este 100% din lana merino, atunci am inteles ca apar unele probleme, cum ar fi largirea / labartarea bluzei. Insa, daca are un 5-10% elestan / spandex si restul lana Merino, este ok.

 

Din experienta proprie: am o bluza din lana Merino (95% lana, 5% spandex) din 2010. Am folosit-o intens la toate activitatile: bicicleta, caiac, motocicleta, mers pe munte. Azi nu are nicio probleme, nu s-a largit, labartat, descusut, etc. E adevarat, bluza este marca Arcteryx (am prins o oferat pe Amazon.us strict pentru piata americana, plata facuta din RO, livrare la o adresa din US, apoi trimisa cu posta obisnuita in RO).

In plus, lana Merino este pretentionasa si trebuie sa ai grija de ea: nu se spala la masina, ci manual in lighean. Nu se stoarce prin rasucire, ci prin presare. Dureaza cam o zi pana se usuca dupa spalare, pentru ca nu poti scoate toata apa din ea prin presare.

Insa merita, pentru toate avantajele pe care le ofera la utilizare: ofera o senzatie foarte placuta de cald si bine, absoarbe bine transpitaria, se usuca foarte repede, etc.

 

L.E. Aici este un tutoriat, zic eu interesant, despre lana Merino: https://merino-shop.ro/ro/content/4-despre-merinito-lana-merinos

 

în urmă cu 18 ore, FB_Rider said:

Am auzit de beneficiile gecii de puf, dar nu au și ele o problemă cu umezeala?

 

Umezeala este singura mare problema a pufului. Nimic nu este perfect. Insa, personal, nu as mai pleca intr-o tura mai lunga si la cort fara geaca de puf.

 

Cica marile firme de echipament folosesc o tehnologie prin care trateaza puful cu nu stiu ce substanta astfel incat sa-i creasca cu 40% gradul de impermeabilitate vs puf netratat. Nu stiu sa spun daca este real sau este doar marketing (ca sa nu spun vrajeala).

Share this post


Link to post
Share on other sites

@gibonu mie îmi spunea Traveller in postarea cu caciula tehnica pe sub casca. Eu am avut haine (baselayer cât și sosete cu lână merino) si n-am fost mulțumit de ele. Ce aveam sintetic era mai călduros + ca nu s-au stricat fata de cele merino care le-am distrus relativ repede. Recunosc ca au fost produse de la Decathlon, dar sinteticele tot de acolo au provenit, iar ca preț merino era mult mai scump. E bine de testat totuși ca să te lămurești singur. Am vrut doar sa spun ca nu m-am împăcat cu acest material.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 4/103: Caraula, Cetate, Vidin    

 

we5UrLY.jpg
 

Dist: 86.87, Rtm: 5:53, Max: 46.0, Avg: 14.7, Odo: 409, Data: 09.05

Hai, scularea, îmi zic la 6 juma'. Vântul încetase peste noapte și aveam speranțe mari pentru această zi. Pădurea în care am dormit și ce rămâne după mine (iarbă culcată):

 

Fz98Qcf.jpg

 

Cum am mai pomenit, în urmă cu o lună pedalasem de la Ruse la Vidin și atunci observam un Kaufland la ieșirea din Vidin. Atunci am stat în dubii dacă să-mi iau ceva de la chioșcul lor de fast-food. Până la urmă am zis că mai bine nu, oricum intru în România și mănânc acolo.

 

Dar astă-dimineață eram flămând, nu mai aveam decât ceva uscături, și alea puține... Așa că de cu seară pusesem gând rău leuților bulgărești pe care eram decis să-i mărit la o gheretă de Kaufland...

 

E 7 și un sfert și îmi iau adio de la pădurea cea ocrotitoare:


Nhxw9KB.jpg

 

Aveam peste 60 de km până la bulgari. Cam mulți pe o burtă mai mult goală. Dar, hei, vântul de față era o amintire, și teoretic aveam doar de coborât până la gârlă (Dunărea). Care să mă ierte pentru apelativ...

 

Oițe:


xkSN3CX.jpg

 

Selfie de 8 dimineața:


bAtNhJd.jpg

 

Câmp, câmp și iar câmp (în față senin, în spate cam mofluză vremea) - poze făcute la intervale de 10 minute:


P4N9SOG.jpg

 

3FOFJGY.jpg

 

cSeXMKj.jpg

 

Aici ajunsesem la doar 65 km de Craiova. Parcă trecuse o eternitate (din cauza vântului de prova de ieri).

 

GhzNdzu.jpg

 

Într-un final mă apropii de Cetate și, în loc să am parte de o coborâre, dau de un fals plat în urcare. Așa mă întâmpini, bre? Ajuns la drumul european, cotesc dreapta și ies din localitate spre Drobeta, că știam eu dintr-o tură mai veche că e un izvor pe dreapta unde pot să îmi adăp calul (bine, călărețul a băut mai mult, da' figuri de stil alea, alea):


2o9TG8a.jpg

 

Cu rezerve proaspete de H2O mă îndrept spre Calafat pe europeanul liber de mașini. De-ar fi toate așa! Nicio epifanie de raportat la Maglavit...


EIRQ8la.jpg

 

După răscrucea cu drumul de Craiova traficul devine mai intens, șoseaua nemarcată, eu cu inima zburată (când mai trec două camioane simultan):


9gpishG.jpg

 

O poză slab executată din șaua biclei după ce trecusem de vama din Calafat:


MFDkazO.jpg

 

Urma să urc pentru a treia oară pe frumosul pod dintre Calafat și Vidin. Prima oară a fost când am venit din tura macedoneană (2016) și am mers ca mașinile pe banda 1, neștiind că podul are pistă de biciclete pe sensul Calafat-Vidin; a doua oară în tura de antrenament pe care am mai amintit-o și acum.

Danubiul spre amonte:


ngSiF9u.jpg

 

Intru în Bălgaria, una din țările mele preferate:


Y4mdnPC.jpg

 

Aici poștașii sunt tare miopi, sărăcie mare, nu-s bani de ochelari... Numerele se scriu în consecință.


qLRCySB.jpg

 

Fugind spre Kauflandul vidinez:


VlP0NjX.jpg

 

Ajung la Kaufland, reușesc să mă înțeleg cât de cât cu vânzătoarea și plec cu prada (4 hotdogi și 100 g de cartofi prăjiți) să mă înfrupt lângă niște blocuri din zonă... Am scăpat de 6 leva (3 euro), gata! Și nu mai am niciun sfanț până la sârbi, yay!

 

ReMljod.jpg

 

Ce să zic, am mâncat ca haplea, abia m-am ridicat de jos după festin. Dar trebuia să halesc tot, altfel mi s-ar fi stricat crenvurștii (era și cald). Banii mei, burta mea :)) Hint: nu mâncați uleioase (cartofi etc.) la ture cu bicla, nu se așază bine deloc.

Cât mâncam eu așa la umbră analizam și cerul, verdictul fiind că viitorul nu sună bine, parafrazând o veche reclamă. Soarele ardea, norii creșteau, se adunau... Clar era rost de o furtună în maximum 2 ore.

 

Ospățul e gata! Îmi ridic armoniosul trup de o tonă, mă așez pe șa ascultând cum flexează cadrul și cântă spițele în timp ce roțile dau se spargă și mă urnesc ușor la drum... cum pleacă marfaru' din Chitila Triaj, cătinel, cătinel, să nu ne spargem!

 

Nu merg mai mult de 30 minute când spectacolul vizual din stânga mea începe să devină și audio - primele bubuituri înfundate mă fac să intru în panic mode!

 

O4gCF9r.jpg

 

Nici în față nu era totul roz... soare puternic deasupra mea, furtună mare la orizont, e clar că o să fie ceva strașnic, are de unde să-și ia energia,

 

7MM1oH9.jpg

 

Spre Dunăre vremea era OK încă.


mJ6tvO7.jpg

 

Începe să plouă, nu torențial, din fericire. Eu ajung la un deal bulgăresc care nu se mai termină și observ că nu e nimic mai înalt prin zonă. Cum bubuiturile nu încetaseră, am zis să nu risc continuând și cobor ce taman urcasem. Trag pe dreapta pe un drum secundar care 200 m mai încolo ajungea la o curte sau ceva, montez cortul pe ploaie la 5 și o oră juma' mai târziu trag și un cadru din hotel:

 

O4zArt7.jpg

 

Iar o zi cu puțini kilometri? Iar pun cortul la 5? După 4 zile pe drum nu am ajuns nici măcar la sârbi? Când mai ajung eu în Alpi și când mă mai întorc?! Acestea și alte gânduri de genul m-au frământat în acea seară de mai. Măcar s-a oprit ploaia pe la 7 și am putut să dorm liniștit.

 

A fost ziua 4.

------------------------------------------

 

2 hours ago, Nexus said:

Ce aveam sintetic era mai călduros +ca nu s-au stricat fata de cele merino care le-am distrus relativ repede.

 

Confirm că și mie mi se pare mai călduros sinteticul decât bumbacul (nu știu despre merinos). Părere personală, bineînțeles.

 

Mulțumesc @gibonu pentru prezentarea dezavantajelor acestui material lânos (că trebuie spălat manual - e un motiv suficient să-mi dau seama că nu ar fi bun pentru mine, care nu-s cea mai harnică albină din stup).

 

4 hours ago, gibonu said:

Umezeala este singura mare problema a pufului.

 

Din păcate transpir mult și nu văd cum ar rezista săraca geacă la abuzurile mele... Mai ales pe ploaie de câteva ore. Dar pentru alte use cases unde nu se transpiră mult cred că este excelentă, într-adevăr. Sacul e lux, și geaca tre' să fie la fel.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 21 ore, Nexus said:

Recunosc ca au fost produse de la Decathlon

 

Dechatlon nu este chiar etalonul in materie de echipament.

Ca sa nu fiu inteles gresit, sunt fan Dechatlon, le apreciez produsele, multe dintre ele le folosesc cu mare placere si de mult timp. 

 

în urmă cu 18 ore, FB_Rider said:

Mulțumesc @gibonu pentru prezentarea dezavantajelor acestui material lânos

 

Cu placere.

Pentru obiectivitate am prezentat si dezavantajele pe care le are lana merinos. Conteaza mai putin ca mie nu mi se pare un dezavantaj faptul ca se spala putin mai greu comparativ cu un tricou de platic de la Dechatlon.

Share this post


Link to post
Share on other sites
în urmă cu 20 ore, FB_Rider said:

Așa că de cu seară pusesem gând rău leuților bulgărești

 

Daca nu a inteles cineva jocul de cuvinte, in bulgara "Leva" insemna Leu. 

 

în urmă cu 20 ore, FB_Rider said:

neștiind că podul are pistă de biciclete pe sensul Calafat-Vidin

 

Pista (pe partea din amonte a podului) se poate folosi si pentru directia Vidin - Calafat.

Doar ca au facut bulgarii un acces foarte ciudat la ea, in sensul ca trebuie sa faci un ocol de cativa km, sa treci pe sub pod dupa care te urci pe pista. Am experimentat asta in 2015, noroc ca am gasit niste biciclisti bulgari care ne-au confirmat ca suntem pe drumul cel bun catre pista de pe pod.

 

Tot referitor la pista asta, cred ca le-a stat bulgarilor castravetele in gat atunci cand au vazut ca UE vrea neaparat pista de biciclete pe podul a carei constructie o finanta. Daca nu ma insel, podul a fost facut cam 80% din bugetul bulgaresc de fonduri UE.

 

în urmă cu 20 ore, FB_Rider said:

Ajung la Kaufland, reușesc să mă înțeleg cât de cât cu vânzătoarea și plec cu prada (4 hotdogi și 100 g de cartofi prăjiți)

 

La Kaufland Grill de la sud de Dunare merita incercata si varianta bulgareasca a micilor / mititeilor. Bulgarii ii spun kebapce la singular si kebapcera la plural. Imi par mai buni comparativ cu cei din RO (treaba de gust). Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Kebapche

 

Mai sunt unii prin RO care traiesc cu convingerea ca romanii au inventat mici si ca nimeni in Balcani nu mai mananca asa ceva.

  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare după o lungă absență! Proiectul relatării acestei ture istorice (de acum, căci vorbim de un 2017) nu a fost abandonat, dar pentru că, în ecuația ce mi-a fost dată ca temă în calitate de om al muncii, parametrii timp și dispoziție de a mă așterne la scris nu au permis găsirea de soluții cu valori aparținând numerelor reale, ziua în care am însoțit Dunărea vorbitoare de srpski începe să fie povestită abia acum (ferice de cei care au găsit soluția: la naiba cu ecuațiile și temele!). Așadar e dimineață și suntem încă în Bulgaria...

 

Ziua 5/103: Negotin, Kladovo

7aNeqfC.jpg

 

Dist: 136.60, Rtm: 9:27, Max: 52.6, Avg: 14.4, Odo: 546, Data: 10.05


Încep prin a spune că aceasta va fi o postare cu foarte multe poze. Nu am putut să mai „tai din ele, dă-le dreacu”, în special în partea a doua a zilei. Prea faine mi s-au părut, în ciuda camerei fără pretenții.

Dimineața urc dealul de care mi-a fost frică în ajun din cauza tunetelor.

 

JmEVZuN.jpg

 

Acum cerul era OK, dar știam eu ce surprize îmi va rezerva ziua? Ca fapt divers, de curând am intrat și eu în 2021 ca proaspăt posesor de smartphone, deci cu internet la purtător. O să-mi fie dor de călătoriile în care nu știam cum va fi vremea, peregrinnările la mila ploii. Chiar dacă voi avea opțiunea de a mă întoarce în trecut dezactivând „Mobile Data”, în practică nu cred că voi face asta. E ca la sacul de puf, nu mai poți folosi altceva ulterior...

 

Munți fotogenici, Beljanica cred. Din păcare nu puteam merge spre ei, aveam o cale (și Dunăre) de urmat.

 

u99MqTa.jpg

 

Bregovo, the last frontier (urma Serbia mintenaș).

 

NPnbRxg.jpg

 

Gata. Vamă. Hello Serbia, buh-bye EU! Trec Timocul, deși nu exista niciun indicator în acest sens.

 

nJ0AM0y.jpg

 

Calitatea asfaltului scade considerabil după graniță. Și mă latră câinii.

 

XPdE7Ri.jpg

 

rhWmuAs.jpg

 

Când ajung într-o țară străină ce folosește altă monedă, mereu primul obiectiv este să ajung la un bancomat ca să-mi scot o sumă modestă, suficientă să acopere costul mâncării pentru durata estimată a derivei mele pe meleagurile respective. Modestă, ca să nu plâng mult după bani în caz de nasoale. În Serbia, stabilisem să caut ATM în Negotin, prima așezare urbană. Ceea ce se întâmplă fără emoții. Mai întâlnesc și un sediu interesant:

 

QVPiRkV.jpg

 

Vlașka stranka. Știam că-s români în Serbia, auzisem de Valea Timocului, dar nu am asociat această „părtjije” cu românii din zona Timocului. În Negotin, din cei ~17k locuitori, 9.13% dintre locuitori erau vlahi în 2011, zice Wikipedia. Și 0.74% români. Dar cifrele-s mai puțin importante. Sunt suficienți „români” ca un gigel pe bicicletă să le descopere sediul din întâmplare, în căutarea unui bancomat din care să curgă dinarii (dinara în sârbește).

 

Negotin și comunismul său:

 

pleKgnK.jpg

 

R0anUfB.jpg

 

Eliberat de „jugul urban”, ascult chemarea drumului. Astăzi este frig. Dacă e frig, veste bună: nu servim trăsnete și tunete în meniu, yay!  Dar bate cam tare vântul. Capriciile lui mai...

 

7C79Rco.jpg

 

Deși nu este în Uniunea Europeană, în Serbia există indicatoare pentru cicloturiști pe lângă Dunăre. Au mai fost descrise pe forum, cu siguranță.

 

Ssctafm.jpg

 

Până în Kladovo, vecinul de vizavi al Drobetei, mă tot lupt cu gradienții (malul Dunării nu este mereu plat), vântul și soarele. Ocazional observ sătucele românești de peste măreața gârlă și mă salut din sensul opus cu 5 cicloturiști (dintre care 2 femei). Traficul e modest.

 

A1ULjVx.jpg

 

20VJfp8.jpg

 

DUN9ZJG.jpg

 

DXoB9TK.jpg

 

6Ssdd4z.jpg

 

23zCS82.jpg

 

Pe măsură ce mă apropii de Kladovo, zăresc și Drobeta-Turnu Severin. Din păcate am de urcat un deal cu un gradient serios.

 

bF5pXfe.jpg

 

În Kladovo.

 

bsw9SGP.jpg

 

KWPbqvJ.jpg

 

Malul românesc.

 

iUjUHZS.jpg

 

Nu știu dacă am mai spus, dar îmi doream de mult să pedalez pe Clisura Dunării și de pe malul sârbesc. Cel românesc îl știam. Astfel că de la Kladovo am continuat să urmez fluviul în amonte, alteptând cu nerăbdare să înceapă munții!

 

Pe malul românesc al Dunării traficul între Drobeta și Orșova este deosebit de intens, fiind un drum european. Mă temeam că un număr important de camioane s-ar putea afla și pe drumul de la sârbi. Cu astfel de gânduri părăsesc Kladovo...

 

NiqV3Eb.jpg

 

hJ2Yf3w.jpg


Porțile de Fier I (a nu se confunda cu Porțile de Fier II, al doilea baraj situat mult în aval, mai sus de Negotin; drumul pe care am mers a fost departe de Dunăre și nu l-am putut fotografia).

 

LDms75w.jpg

 

ZaSq1jH.jpg

 

jxISYcX.jpg

 

2vnX5du.jpg

 

GozKK4z.jpg

 

UEPq9Ck.jpg


Orșova, undevaaa departeee...

 

Jq7iFIc.jpg

 

Drumul este foarte liber. Aproape nu e trafic! Wow, și asfalt bun sub roți! S-a potolit și vântul, life is good!

 

0ZKnOdV.jpg

 

Noul model de camion FAP 1414 (Fabrika automobila Priboj, încă există aparent, produc pentru armată). Normă de poluare EuroKojsh-P. Cu niște lemne în spate de a căror proveniență nu-ș' ce să zic... Dar măcar sunt de la ei, sârbi. Nu? Sper :D

 

mvTaZkV.jpg

 

În continuare peisajul devine din ce în ce mai frumos, pe măsura ce soarele coboară, creionând tot felul de umbre peste apă și munți. Până când mă hotărăsc să campez, urma să gâfâi pe o urcare de 10% cu indicatorul pus greșit (ca pentru coborâre), să zăresc chipul lui Decebal pe malul românesc și să străbat câteva tuneluri, inițial fără frontală, obercăind ca pedeapsă pentru lenea de a fi căutat-o în genți, apoi cu ea pusă, căci cu un tunel de 374 m lungime nu te joci. No more comments, enjoy!

 

pPoOjjM.jpg

 

BdSAq9S.jpg

 

xizRwdv.jpg

 

UEuaLvW.jpg

 

Bvbt5le.jpg

 

6EDYYgB.jpg

 

A2oQ2Ci.jpg

 

EalUV4S.jpg

 

JJshrTn.jpg

 

eQ9f0hd.jpg

 

sIUBv7H.jpg

 

vXNuaKa.jpg

 

TTwOD71.jpg

 

Rp6ZSi1.jpg

 

JxJbTj2.jpg

 

c3UnvKG.jpg

 

olKVi82.jpg

 

J01GV4f.jpg

 

hPoFkj3.jpg

 

uPiy64R.jpg

 

GVqLL52.jpg

 

mQJ3q8l.jpg

 

Bq1h4xQ.jpg

 

ZtjCpuL.jpg

 

K5pr0AH.jpg

 

gucexzA.jpg

 

ztx2VKy.jpg

 

Se apropia noaptea, iar eu eram conștient încă de acasă că îmi va fi dificil să îmi găsesc loc pentru cort. Totul era prea abrupt pe partea stângă, apă pe dreapta... Partea bună era că nu treceam prin localități, sârbii nu au așa multe sate pe lângă Dunăre ca noi din cauza reliefului accidentat.

 

În cele din urmă decid să risc și să campez sub un pod. Ce se putea întâmpla? Să cadă pe mine? Să se umfle fluviul și să mă ia pe sus? Să fiu trăsnit? Slabe șanse, mi-am zis. Așa că am purces la amenajat tabăra pentru noapte.

 

hYGUcG7.jpg

 

eIyrYzC.jpg

 

Nu este plăcut să campezi pe beton, cortul nu poate fi fixat în cuie și dormi „pe tare”. Iar ecoul când trecea o mașină (rar) era destul de puternic. Dar eram cât de cât protejat de o eventuală ploaie.

 

În încheiere, recomand oricui să străbată Defileul Dunării pe la vecinii sârbi, dacă are de ales. Este pur și simplu mult mai frumos la ei, datorită altitudinii la care este situat drumul față de malul românesc. Nu mai spun că în punctul cel mai îngust al fluviului, șoseaua noastră fuge de apă ca o lașă prin munți, pe când la sârbi nu este cazul și peisajele sunt magnifice.

 

Ziua următoare voi însoți Dunărea mai departe, confirmându-mi părerea că la ei e mai bine. Ca acum 40 de ani, dar pe mai multe planuri. :)

  • Upvote 4
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 6/103: Golubac, Kučevo   
jDhmIOI.jpg

 

Dist: 128.5, Rtm: 9:03, Max: 60.8, Avg: 14.1, Odo: 674, Data: 11.05

 

Încep să strâng cortul când este întuneric încă. Vreau să recuperez astăzi, în ultimele zile am mers mult prea puțin față de cât estimam, dacă mă prinde toamna pe drum?

Luna mă privește sfioasă de după voalu-i efemer.


lEm8asX.jpg

 

În România se doarme încă; ora 6:24.


qvLGbCi.jpg

 

Norii joși mă cam puneau pe gânduri... o să fiu plouat astăzi?


DL6RRsa.jpg

 

Undeva departe, pe malul stâng, munții s-au transformat în dealuri, ceea ce permite soarelui să lumineze un promontoriu.


jcACyqM.jpg

 

Aval.


bJ4oHne.jpg

 

Amonte.


KLN6xIK.jpg

 

Malul românesc.


ox4ws3N.jpg

 

Destul de înfricoșători norii. Jurnalul îmi spune că m-am gândit serios să mă întorc acasă în clipele alea. Adică, na, nici n-a-nceput bine ziua și deja vedeam astfel de monștri celești?


Dmr2r2o.jpg

 

7 minute mai târziu se pare că soarele biruiește balaurul cu 7 capete... poate că va fi o zi frumoasă totuși?


XpfQM78.jpg

 

Trece pe lângă mine un BMW cu număr de București cu o cursieră cocoțată pe plafon. Cu câtă invidie mă uitam la... ce credeți? Cursieră! Mie îmi place viteza, dar cu tonajul de sub mine nicio șansă să merg tare. Ocazional mai tânjeam după o cursieră, în Gibraltar îmi amintesc clar cum mi-am zis că voi face doar ture ultra-light în viitor (nu s-a adeverit).

 

Continui să mă bucur de peisajele cu adevărat spectaculoase - cele mai frumoase imagini sunt mereu cele dn zori sau de la amurg, când jocul umbrelor potențează orice se află în fața ochilor.


Kf7IHNn.jpg


j7ecBmF.jpg


Trec prin nenumărate tuneluri. 21, în total. Ultimul tunel are indicativul T21. Mai jos doar 3 poze cu ele.


1H3AeEf.jpg


pi8poEo.jpg


Nh9Fwcj.jpg


Relieful pe partea cealaltă s-a mai domolit. Simt un ușor regret, îmi plac munții.


biefPcI.jpg

 

Mă întâlnesc și cu un conducător de vehicul agabaritic. Aici privind spre fortăreața de la Golubăț.


ADg4Tdm.jpg

 

Pe om îl chema Paul, era curier DHL și mergea spre Olanda din Thailanda, sponsorizat de companie. Omul fit, deși sărit de 50 de ani. Avea deja peste 11k km la bord.


2UbbV8J.jpg

 

Dormea în sate, cerând cazare. Cel puțin asta am înțeles eu. Probabil că găsea pensiuni cu ajutorul internetului... Nu știu dacă avea cort în acel cargo-bike extrem de greu (incredibil cât de masochiști pot fi unii). Discutăm despre vize, cât de mult detestăm granițele (omului parcă i se interzisese să intre într-o țară deși avea toate actele valide, pentru că era pe biclă sau ceva) și îl întreb cum se descurcă cu dealurile, ca cel de ieri de la Kladovo (omul le urcă, doar că foarte încet).

 

Planul meu inițial pentru următoarea secțiune era să urmez Dunărea până când malul opus nu mai era românesc, apoi să o tai spre sud (Muntenegru). Dar după ce m-am întâlnit cu Paul, mi-am spus că planul pică. El urma să însoțească Dunărea până în Germania.

 

Fluviul e foarte larg aici.


3Z7a7BS.jpg

 

Eu eram rapid decât Paul pe urcări. Ne-am fi tot depășit unul pe altul, că aș mai fi oprit pentru poze etc. Hello/bye/hello/bye. Nu am chef. Așa că decid să părăsesc mai devreme Dunărea, la Golubac, după ce pedalasem niște kilometri buni împreună.

 

Omul îmi dă niște bani care îi rămăseseră din România (am impresia că a mers la noi, prin satele sărace din Lunca Dunării). Nu am vrut să-i accept, dar m-am lăsat convins de argumentele lui: nu îi mai trebuie vreodată, suma era modestă. I-am cerut contul bancar să i-i returnez când mă întorc în țară, din păcate nu am cerut și alte date de contact (ajuns acasă am aflat că e complicat cu trimiterea de valută: contul lui era în euro, ar fi trebuit să-mi deschid și eu cont în euro, aș fi pierdut la conversie, iar alte date de contact nu aveam pentru Western Union). Așa că mi-au rămas mie. El i-a oferit, ce să zic acum. Să fie primiți!

 

La Golubac ne despărțim, iar eu încep ascensiunea spre Serbia profundă. O ultimă privire spre România. Abia peste 3 luni urma să mai văd țara.


YowAENo.jpg

 

Urc destul de abrupt și sunt răsplătit cu mult verde.


gDTVpZ2.jpg


ogiYPiP.jpg

 

Șoseaua e pustie.


c6xn8A3.jpg

 

Ieri fusese cea mai grea zi de la plecarea din București din punctul de vedere al metrilor urcați pe verticală. Astăzi urma să-mi bat recordul. Citez din jurnal, „urcat de sarit capacele”.

 

6rBdwmq.jpg

 

Serbia și drumurile ei.


yEiEzeM.jpg

 

Sunt în „opștina” Kučevo. Urma să ajung în „capitala” Kučevo și s-o cotesc la dreapta.


HqfQUTY.jpg

 

Cimitir tipic sârbesc. Lângă drum, fără gard de protecție, pietre funerare negre. Este o vedere comună în țările vorbitoare de sârbo-croată. Personal nu îmi place să văd mormintele atât de aproape de drum. Sunt crescut într-o cultură unde cimitirul e mereu în spatele unui gard, chiar și la țară.


W0zgha6.jpg

 

Intrarea în Kučevo, cu o frescă inedită.

 

YKRKsoH.jpg


CNs7oja.jpg

 

Voi mânca 3 batoane care nu îmi plac prea mult (spune jurnalul). În meniu urmează alte urcări pe drumuri liniștite.

 

K0VVPXC.jpg


UunQiup.jpg


KG6MsCz.jpg

 

Dacă până astăzi aveam un traseu prestabilit, de acum mă ghidam după punctele cardinale. Știam doar locul unde vreau să trec granița în Muntenegru. Aha. Deci trebuie să merg spre sud. Pe unde, nu se știe. Voi evita drumurile principale pe cât posibil.

 

Cortul îl pun pe un deal la marginea unei păduri departe de drum. Nu mă simțeam foarte OK, eram totuși pe deal. Dacă o să fiu trăsnit? (Da, în fiecare seară mă gândeam la asta. Știu că e repetitiv pentru forum, dar eu redau gândurile pe care le aveam atunci).

 

ttHy5eI.jpg

 

Ce rețin din noaptea care a urmat a fost că locul de cort a fost undeva deasupra unui culoar de zbor. Avioanele care treceau la 10 kilometri în aer mă făceau să ciulesc bine urechile: a fost ăla tunet sau nu? Asta până am adormit, bineînțeles. B-u-ș-t-e-a-n, că a fost o zi grea cu 128 km, nu-s de colo. Hai că poate nu mă prinde toamna pe drum dacă o țin tot așa!

  • Upvote 6
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

SUPER !!!

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 7/103: Petrovac na Mlavi, Svilajnac, Jagodina, Rekovac   
36FfDDM.jpg

 

Dist: 110.82, Rtm: 8:17, Max: 50, Avg: 13.3, Odo: 785, Data: 12.05

 

Am uitat să menționez că lui Paul, ciclistul DHL de ieri, i s-a furat căluțul galben câteva zile mai tâziu în... Cehia. A primit altul la schimb pentru a-și continua călătoria prin, cum altfel... DHL.

 

În seara anterioară era cald, cerul pâclos... mirosea a instabilitate, de aceea interpretam orice avion ca fiind tunet. Colac peste pupăză, peste noapte începe să plouă slab. Din fericire cu zero descărcări electrice. Dimineața sunt nevoit să strâng cortul pe ploaie...

 

Astăzi e o zi de umplutură. Peisaje cam anoste, multe urcări, cer mohorât.


1cp8MqS.jpg

 

În Petrovac na Mlavi îmi cumpar 4 batoane, 2 cu susan. Cică au fost nașpa și astea, zice jurnalul. Eh, mănânci și pietre dacă e, la drum lung. Foamea e cel mai bun bucătar!

Urc printr-un sat de-mi sar capacele...


MaIrFJa.jpg

 

Drumul cobora mult în diferite văi care nu erau vizibile de sus, ceea ce era puțin enervant, că nimic nu e gratis, iar o coborâre care nu se mai termină înseamnă o urcare asemănătoare. Viteză medie scade și ea, iar eu tre' să ajung până-n toamnă acasă!


1xJMH9a.jpg


cDxt5LS.jpg

 

Svilajnac și un pod interesant, cu dublă folosință: auto și cale ferată. Când trecea trenul, trebuia să-i dăm prioritate. Nu e ca și cum aveam de ales.


rhDWZeB.jpg


wa52Vdp.jpg

 

Îmi pare rău că nu am fotografiat și podul fără tren pe el. Cred că mă grăbeam să-l traversez. Puțin după mă salut cu un cuplu de cicloturiști care veneau din sens opus.

 

Viteza ucide, cred. Varianta sârbească.


TgcYc8o.jpg

 

Banal.


jRSjHbh.jpg

 

La amiază opresc să usuc cortul. Nu e plăcut să ai un cort jilav seara. Plus că ud fiind, e mai greu. Nu car și așa destule?


2FMpIa2.jpg

 

Și locul unde am poposit.


HJmEAue.jpg

 

Am o porțiune de drum mai circulat. După ce ies de pe el, privesc în zare spre Jagodina.


aSDYshb.jpg

 

Peisajul nu se schimbă mult deși kilometrii tot curg.


s0YAzfJ.jpg


H5k8Ull.jpg


38Mm31J.jpg


Nw7F4nX.jpg

 

Intru și pe o scurtătură șic spre sud (prin satul Cikot), asumându-mi riscul ca drumul subțirel de pe hartă să nu fie asfaltat. Dar a fost asfaltat și foarte frumos.


CNAoSUF.jpg


3tQEMgi.jpg

 

Astăzi găsesc mai greu un loc de cort, pentru că densitatea de sate e mare. Dar reușesc să găsesc ceva departe de așezări.


IxTgGYo.jpg


0hSdQsO.jpg

  • Upvote 3
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 8/103: Prevešt, Trstenik, Goč  
mKzHvmK.jpg

 

Dist: 75.04, Rtm: 7:48, Max: 48.2, Avg: 9.6, Odo: 860, Data: 13.05

 

Ziua de sâmbătă, 13 mai a fost mult mai interesantă decât anterioara. Jurnalul spune despre ea: „bg [cenzurat] in goc”. Oare de ce?

 

Surprind un soare somnoros la ieșirea din cort.


wUS2AHA.jpg

 

23 de minute mai târziu, căscând și întinzându-și brațele radial spre cer.


ER1o1cK.jpg

 

Locul de campare (nici nu e vizibil).


sR2wluT.jpg

 

Drumul pe care merg este foarte îngust, pustiu... mă cam îngrijorează cerul de plumb.


5ZeQdb9.jpg

 

Ce culori frumoase, totuși.


ARRGcCd.jpg

 

Cum am mai spus, aplicația OsmAnd pe care o foloseam pe tabletă nu indica formele de relief sau calitatea (asfaltat etc.) unui drum. Astfel că ajung pe astfel de coclauri:


uNFKIOp.jpg

 

Îmi era puțin teamă, pentru că sunt totuși într-o țară străină. În România îmi permit să umblu brambura pe drumeaguri ca ăsta, vorbesc totuși limba, dar aici... risky.

 

Pauză în poziție de drepți.


ZpQbEgW.jpg

 

Drumul se prezenta astfel, în urcare ușoară. Bine că nu-s așa multe pietre. E plăcut să asculți sunetul anvelopelor care se afundă ușor în noroi.


7OnjXO0.jpg


rDYRHe7.jpg


bqwB63u.jpg


jOzicCd.jpg


16IBm90.jpg


XnAGhAT.jpg


Pxjy0KY.jpg

 

În cele din urmă ajung sus și urmează o coborâre pe asfalt. Am zburat pe ea deși începuse să plouă mărunt încă de pe urcare. Ceea ce detestam, am mai amintit că aveam tricou de bumbac care se uda ușor (ploaie/transpirație) și se usca greu.

 

Ajung pe râul Morava de Vest, la Trstenik.


CLoRP4x.jpg


kYWRD3f.jpg

 

O eroină. Ce-i aia ploaie? I want to ride my bicycle (or I have to).


kxRClKs.jpg

 

Din păcate am o porțiune de drum circulat, europeanul E761. Dar scap repede de el, căci voi vira la stânga spre Vrnjačka Banja.


JCpRqvY.jpg

 

Sărmanul de mine nu avea să știe că distracția avea să se termine aici. Urma să urc de la 200 la peste 1000 m altitudine. Aplicația OsmAnd îți permite să selectezi două puncte pe hartă pe baza cărora îți va desena un traseu de urmat, având posibilitatea să  vezi profilul acelui traseu, Dar, vai, pe atunci nu știam aplicația așa bine. Eu vedeam doar niște linii pe ecran, de unde să știu că trebuia să urc munții? Dar are și necunoscutul farmecul său.

 

Las în urmă Vrnjačka Banja pe măsură ce urc.


XVlOOAL.jpg


QSHuRi6.jpg


0zlOhbU.jpg

 

La un moment dat șoseaua devine pustie și sunt tras pe dreapta de niște oficiali de cursă. Șoseaua se închisese pentru un raliu în coastă. A trebui să aștept vreo 50 de minute până au trecut toate cazanele (serios, erau mașini din anii 2000, poate chiar mai devreme).


env98wo.jpg

 

Un Polo suprins cam prost.


1vnoCgU.jpg

 

Pauza asta nu mi-a prins foarte bine. M-am cam răcit, nu era cald. Norii fugeau repede pe cer, se vedea că am urcat ceva. Iote de-aia o să ajung eu târziu acasă, din cauza raliurilor!

În cele din urmă primesc undă verde să continui.


vjkBrNQ.jpg

 

Cam urâți „norișorii”.


ArY2Qgt.jpg

 

Câștigăm altitudine... încet, ca melcul.


pSCUK20.jpg


O6rAR3u.jpg

 

Bine ați venit pe muntele Goč. În localitatea omonimă voiam să ajung și eu (e de fapt o stațiune pare-mi-se). Mă săturasem de atâta urcare!


5ezHJ2a.jpg

 

Valea Moravei de Vest. De acolo am venit.


qkICysj.jpg


6bvBVpI.jpg

 

Am ajuns la peste 1000 m, am trecut de stațiune, mă îndrept spre vest, urmând drumul de pe hartă...


3h8Sx3W.jpg

 

Și... supriză! Asfaltul dispare și intru pe un forestier. Absolut zero virgulă zero trafic, încă de când am virat spre Goč și mai era asfalt.

 

Nu continui mult. Capăt de linie pe ziua de azi. Pun cortul în pădure și analizez situația odată instalat.


z2aCV2M.jpg

 

Nu are rost să continui pe forestier a doua zi. Cine știe peste ce noroaie voi da, drumul era foarte lung, meandrat. Uitându-mă acum în Google Earth, practic drumul se plimbă pe ditamai masivul împădurit, ajungând și la 1300 m alt, pustietate absoluă. Poate cu altă ocazie să vin aici (dacă voi fi epuizat toate forestierele din România).

Se auzeau tunete înfundate. dar fiind în pădure nu eram îngrijorat. A fost ziua cu cei mai mulți metri urcați de până acum, dar din păcate drumul prost și diferența de nivel m-au făcut să cobor sub suta de kilometri planificați pentru o zi.

 

Închei prin a spune că noaptea pe muntele Goč a fost destul de creepy și nu o s-o uit vreodată. Totul era foarte întunecat, domnea o liniște de mormânt. Țiuiau urechile. Pădure deasă, neagră, ca în basme. Din fericire nu m-a deranjat niciun animal și am dormit dus (odată ce am reușit să adorm). Dar nici n-am avut mâncare în cort, haha! A fost una dintre cele mai intense nopți din viața mea, cu siguranță.

  • Upvote 3
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 9/103: Jošanička Banja, Raška, Novi Pazar   
Zi2oagU.jpg

 

Dist: 131.44, Rtm: 8:47, Max: 57.9, Avg: 14.9, Odo: 992, Data: 14.05


Astăzi iar aveam să-mi bat recordul la bușit culbutorii de la atâtea cățărări.

Veselie nevoie mare dimineața. Am scăpat nemâncat de către... chestii din pădure (chiar nu știu cine mă mai găsea în caz de ceva haha). Drumul forestier care m-a dus la locul de cort:


NVbEi7X.jpg

 

Pârtia din stațiunea Goč pe care nu am pozat-o ieri.


kl3eGDm.jpg

 

Plafonul de nori e jos, sunt la altitudine.


5ppgfeK.jpg

 

Obiectele din oglindă sunt mai încărcate electric decât par... sau cum era?


q0L3l7r.jpg

 

Hmm... viitorul nu sună bine!


RqqTvUw.jpg

 

Cumulonimbus în formare (centrul imaginii).


oSPfjZU.jpg

 

Superb. Asta îmi lipsea. Când vedeți nori de-ăștia mai... înalți, zgârie-nori (pun intended), prepare for the worst. Nor înalt egal căsuță pentru trăsnete, grindină și alte bunătățuri.

În satul Ples îmi refac proviziile. Pâine, mulți biscuiți. Intuiam că o să am foarte mult de urcat astăzi, iar vremea e posibil să nu-mi fie prielnică. Burta plină de glucide te ajută să treci peste vicisitudinile sorții :))

 

Într-adevăr, cățărarea începe. Trebuia să ajung undeva pe sus...


OdjozVB.jpg

 

90 de minute mai târziu, încă ne chinuim.


eftgtuv.jpg

 

Am venit de undeva din vale. Și mai aveam destul de urcat!


kP7NRYO.jpg

 

Pe coborâre, yay!


JyR93JW.jpg

 

Asta îmi place cel mai mult la munți. Mereu găsești apă fix când ai nevoie (mai puțin în Muntenegru, unde nu am stat chiar pe roze cu apa, deși e plin de ei).


jQpUrfk.jpg


3Ioni19.jpg

 

După Jošanička Banja trec în viteză pe lângă un tătăiță încărcat și el cu bagaje care se chinuia cu gradienții. Eh, ce bine ar fi să prind și eu pensie, să fac ce face el. Dar o să fie 85 vârsta minimă de pensionare nu peste mult timp... o să urc maxim scările de la intrarea în bloc, nicidecum munții...

 

Forestierul pe care nu am mai continuat ieri/astăzi ar fi întâlnit drumul european E761 undeva la est de Usce (a se observa harta, Usce e la stânga-jos față de punctul de unde am plecat). Dacă pe asfalt am făcut 60 km, cam 50 km estimez că are forestierul. Aia da aventură!

 

Reîntâlnesc europeanul E761 de ieri la Baljevac. Traficul are valori acceptabile.


gFnCuq8.jpg

 

Norii sunt însă înspăimântători și încep să bubuie. Moment în care mă adăpostesc sub un pod să văd ce se mai petrece.


Cc5HlUw.jpg

 

Tună ce tună, dar nu plouă. Când mi se pare sigur, ies din ascunziș și mă aștern iar la drum. Mă întâlnesc cu Pablo.


6lwhCIk.jpg

 

Pablo vine din Barcelona, a plecat în martie. Semănăm mult, bandană, pielea acoperită, oglindă, genți galbene. Anul trecut făcuse Barcelona-China, iar acum se ducea la Atena via Kosovo ca s-o vadă pe gagică-sa în trei săptămâni. Nu trecuse prin Alpi, deci avea rulaj bun. Mai zi ceva! Lui nu îi este frică de trăsnete, dar se teme de urși.

Conștientizez ce aproape sunt de Kosovo, dar nu vedeam rostul să intru în regiune, nu știam în ce probleme pot ajunge ulterior. Intră cine vrea, iese cine poate (parcă sârbii nu acceptă decât vămile lor). Plus, eu aveam un țel, granița cu Crna Gora/Muntenegru.

Ne urăm drum bun și plecăm fiecare în treaba noastră.

 

Mă apropii de prăfuitul Novi Pazar (Târgu Nou, cum ar veni).


2sUIl2L.jpg

 

Refac rezervele de apă, mulțumită lui Allah (slujiorilor săi, mai degrabă)! Foarte bună apa!


suXyed6.jpg

 

A urmat o urcare serioasă. În vârful pasului (1018 m, Novi Pazar e la 500 m alt.) se afla un tunel.


jTcTpFw.jpg

 

Dușmanii pe stânga.


pj0nZJ8.jpg

 

Odată ajuns în vale, pornesc spre stânga (aval) în căutarea unui loc de cort. Râul este Ibar, citesc că printre cele mai poluate din Serbia, dar în aval, eu sunt acum la 700 m alt., înainte de un mare baraj. Râul merge glonț spre Kosovo.


hPE8D9U.jpg

 

Nu am succes cu locul de cort dacă urmez cursul. O iau în amonte spre Muntenegru. Constat că această vale este populată de musulmani (satul Ribariće, despre a cărui populație - sârbi, albanezi  - nu am găsit informații). Geamii, baticuri. Și multă liniște. Valea este strâmtă, am un ușor sentiment de claustrofobie, unde dorm la noapte? Uf, urât cer.


Ldk6tXf.jpg

 

Tot analizez unde aș putea să pun cortul. Ibarul e în prăpastia din stânga, în dreapta perete de munte. Văd un drum care coboară spre râu și merg pe el.


gZKcSKg.jpg

 

Masiv pe malul opus.


t4E9Ad7.jpg

 

Cobor destul pe drumul de mai sus. Ajung la un ac de păr, continui pe el. La un moment dat apare un alt act de păr, dar văd că pot să continui traiectoria rectilinie. Ajung în boscheți, unde pun tabăra.


10Mvugw.jpg

 

Posibil cel mai stealth loc de cort din tură. Jos la râu erau niște clădiri hidro-tehnice (is this a word?),  auzeam și voci. Dar eu eram invizibil. Foarte plăcut sentiment. Am dormit buștean, cu zgomotul apei pe fundal.

  • Upvote 5
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 10/103: Rožaje, Berane, Mojkovac  
jtDIhsa.jpg

 

Dist: 127.54, Rtm: 8:48, Max: 48.6, Avg: 14.4, Odo: 1119, Data: 15.05

Astăzi urma să intru în Muntenegru (MNE). Următorul obiectiv era valea/canionul râului Tara. Cale lungă până acolo. Trebuia să țin vestul. Dinarii nu îmi mai erau de folos, intenționam să scot euro, moneda folosită în MNE, ori în Rožaje, ori în Berane.

 

Limba vorbită în Muntenegru este tot sârba, deci nu am fost nevoit să învăț alte formule de salut sau cuvinte pentru apă, pâine etc :)). Limba sârbo-croată, cum o numesc lingviștii. Practic în toate aceste țări balcanice: Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Croația se vorbește aceeași limbă, cu diferențe regionale similare cu cele dintre româna din București și cea din Cluj. E cu atât mai suprinzător și trist pentru mine că au fost războaie crâncene, fratricide, în trecutul nu foarte îndepărtat. Limba din Slovenia e de sine stătătoare.
 
Revenind la poveste, peste noapte nu a plouat deloc. Dimineața mă extrag dintre boscheți și fac un push-bike de înviorare până la șosea. Peisajele sunt cu adevărat spectaculoase.


7gEWqXM.jpg


B3fctML.jpg

 

Aveam 14 km până la graniță.


5FzchjW.jpg


AgMqm9p.jpg

 

Prezint buletinul, sunt liber să trec. Aici cu dosul în două luntri.


hsOKhck.jpg

 

Spectaculos.


QT9eRP6.jpg


J6Rix6i.jpg


BUJIRRJ.jpg

 

Rožaje.


BTknBsC.jpg


U7I5APK.jpg

 

Ajung la un tunel de 1117 m lungime. Cel mai lung pe care l-am parcurs în viața mea (ăla de la Bâlea are sub 900 m). Fain!


gA1CQ3N.jpg

 

Nori amenințători. Jurnalul spune că m-a și plouat pe urcări, dar din păcate nu am poze să ateste asta și nici nu-mi amintesc de ploaie...


QI53CBt.jpg

 

Niște munți ce seamănă cu Făgărașii văzuți de la Bâlea (Negoiu/Lespezi/Cățun).


K46LYlR.jpg


m0nGFw8.jpg

 

Parcă îmi amintesc din research-ul anterior că există un drum până la ei, drum care m-ar fi scos aproape de Tara. Dar nu era asfaltat, iar eu nu aveam tot timpul din lume. Aveam un wishlist plin de pasuri alpine mai spre vest (Italia etc.)... nu mai zic de obiectivele pentru MNE: Tara, muntele Durmitor, muntele Lovćen și serpentinele de la Kotor! Oricum, imaginile cu acești munți înzăpeziți se numără printre preferatele mele din această țară!

 

Ajung în Berane, un orășel animat unde vizitez un ATM. Sunt bogat, am parale-n buzunare!


WQ2iOZ9.jpg

 

Peisajele sunt în continuare impresionante, iar norii, supărați pe viață.


30EDQJF.jpg

 

Atenție, cad stânci!


PNwJxFB.jpg

 

Apă învolburată. Culoare interesantă, aduce cu cea din Alpi.


Yti9Bk2.jpg


xBr2cXZ.jpg

 

Răule! (Deși nu îmi amintesc să fi auzit tunete astăzi.)


Ob6TN9r.jpg

 

Munți în orice direcție te uiți, deși kilometrii se adună în picioare.


1GhCG0M.jpg


k1lqJ3U.jpg

 

Dacă v-au plăcut peisajele de până acum, trebuie spus un lucru mai puțin plăcut. Cel puțin în 2017, MNE era plin de gunoaie pe marginea drumului și nu numai. Am notat în jurnal pentru această zi: „f mult gunoi si, in ciuda frumueetii mtilor, mne pute d gunoi, cadavre etc”.  Din păcate. O simplă mostră:


raa1Uzn.jpg

 

Mă apropii de râul Tara.


DFDg4co.jpg

 

Și iată-mă ajuns. Aceasta este Tara la Mojkovac, traversată de două poduri, ceea ce mi s-a părut ciudat (de ce nu s-a făcut un pod mai mare din care să se ramifice drumurile?


8K0ycDG.jpg


t0wbVoI.jpg

 

Mă aflam în partea superioară a cursului de apă. A doua zi urma să mă bucur de canion în coborâre. Din păcate locul de cort din seara asta a fost expus trăsnetelor, dar nu am avut ce face, zona este dens populată, fiind o vale largă. Am dormit la 779 m alt.


1HdozHf.jpg

 

Noaptea a decurs fără incidente, nu a plouat deloc.

  • Upvote 3
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Errata: am scris în postarea anterioară;  „Niște munți ce seamănă cu Făgărașii văzuți de la Bâlea (Negoiu/Lespezi/Cățun).”
Nu Bâlea, ci barajul Vidraru am vrut să spun. Scuzaț'...

 

Ziua 11/103: Tara, Žabljak   
xFxoPvN.jpg

 

Dist: 69.31, Rtm: 5:59, Max: 50.1, Avg: 11.5, Odo: 1189, Data: 16.05

O nouă zi, o nouă aventură (scurtă, doar 69 km, se va vedea de ce). Am venit din țara negurilor:


nkQMGj2.jpg

 

Consider că a meritat să bat drumul până aici. Peisajele nu dezamăgesc!


eaMVvVJ.jpg

 

Constatăm o abatere de la regimul rutier. Avem un pieton care traversează prin loc nepermis și ne ocupăm personal de pedepsirea individului prin relocarea în iarba de pe partea dreaptă.


O6r3G2P.jpg

 

Superb.


BGkTvf7.jpg

 

Șerpuit.


TcKoFwH.jpg

 

Tara curgând la vale. Am venit de sus!


bc8AZjj.jpg

 

Relieful este extrem de abrupt.


FyRv51B.jpg


f0HJR7B.jpg


SxVSX63.jpg

 

Tunelul este foarte jos. Am văzut un autocar trecând prin el, mi s-a părut că trece la limită (bine, era și la distanță). Trafic aproape inexistent. Cel puțin la acea oră.


oDTL6dZ.jpg

 

Minunat.


hrc5Rqd.jpg


Qsz9qJ8.jpg


bzBkOPS.jpg

 

Primul scorpion viu pe care l-am văzut vreodată. Wow!


IZUjjOG.jpg


X8AYovW.jpg

 

Ajung la podul peste Tara numit Đurđevića (citit Giurgevicia, cu aproximație).


NP5rYIb.jpg

 

De pe Wikipedia citire, a fost construit între 1937 și 1940 în Regatul Iugoslav de atunci, are 365 m lungime, iar jos până la Tara sunt 172 m. Nebunie! Când a fost construit era cel mai mare pod pentru vehicule din Europa.

A fost reconstruit în 1946, pentru că a fost afectat în timpul războiului. În prezent se sare cu coarda de pe el, îmi amintesc că am văzut și cabluri pentru tiroliană. Înălțimile sunt amețitoare.

De la acest pod, râul Tara continua să curgă prin canion. Diferența de altitudine dintre munți și cursul apei este de 1 km. Pe munții care o strâng din ambele părți nu mai există niciun drum, deci nu ai decât două opțiuni: treci podul pe malul drept...

 

Sau rămâi pe malul stâng, unde te așteaptă o urcare de la 760 m la 1300-1500 m, platoul înalt de la baza munților Durmitor. Această a doua variantă a trebuit s-o execut. Următoarea țintă era să pedalez pe drumul pitoresc care traversează acești munți care ajung la 2523 m altitudine (vârful Bobotov Kuk) spre Plužine. Pentru a doua zi, evident.

 

Vedere de pe pod, în amonte.


FsWZEzx.jpg

 

Aval.


mq7mcQN.jpg

 

Podul.


r2sjaLZ.jpg

 

Bicicleta-mi, într-o poziție precară... Țăndări s-ar fi făcut până jos dacă ar fi căzut, prin absurd.


mHOBtIV.jpg

 

Gata! Începe lunga urcare spre platoul de la baza munților Durmitor. Eu doar vedem niște serpentine pe aplicație, bănuiam că voi urca mult. Dar nu știam că voi ajunge pe un platou.


7g0XIyc.jpg

 

Iată-l! Temperatura a scăzut simțitor, vântul s-a întețit, ne aflăm la 1300 m alt.


P5hQ8mo.jpg

 

Masivul Durmitor ridicându-se brusc din „câmp”.


6uOlm56.jpg


4cMwkFU.jpg


DNHBxSr.jpg

 

Mă simțeam ca în Mongolia. Pe de altă parte eram îngrijorat de altitudine, de vânt, de cer și de vulnerabilitatea pe care aș fi avut-o în caz de fulgere... Cam plată zona!


iZJ4ai6.jpg


T2xK59L.jpg

 

Floricele pe câmpii... alpine!


cwB5t7I.jpg

 

Din păcate am ajuns la baza masivului mult prea devreme, ora locală 14:30. Dacă am învățat un lucru din ascensiunile montane (în special după lecția pe care mi-a dat-o Pasul Vâlcan), este că ele trebuie începute cu noaptea în cap, când norii nu apucă să facă dezmăț, Știam că a doua zi trebuie să urc până la 1911 m alt. Dacă porneam acum ascensiunea, exista riscul să mă prindă vreo furtună, sau să rămân sus pe munte din motive tehnice, înnoptând acolo. Frig, trăsnete. Deci nu.

 

Ca paranteză, și sper să nu mă repet, în 2019 voiam să traversez Transalpina fiind în Novaci (fully loaded bike, as usual), dar a doua zi era cod galben de furtuni, așa că am plecat la 3 fără ceva noaptea. A început să bubuie când trecusem de Pasul Muntinu, deci eram pe coborâre, în vale. Cine se scoală de dimineață scapă netrăsnit!

 

Revenind la Durmitor, a trebuit volens-nolens să campez acolo, la „șes alpin”. Nu mi-a plăcut deloc că eram pe platou, mă simțeam ultra expus. Vântul bătea tare, m-am chinuit să montez cortul care flutura în toate direcțiile, era răcoare, norii mișunau care încotro... mirosea a vreme imprevizibilă, ca la munte.

 

În aceasă zonă am campat:


P9PodxG.jpg

 

Cortul pus pe direcția vântului:


jiJu5a5.jpg

 

Jurnalul spune: „16 33 ro, sper sa supravietuiesc noptii la aprox 1500m, netrasnit, fara cort rupt” [deci la 15:30 ora locală eram deja în cort]

Nu au fost tunete, dar același jurnal ne comunică: „a plouat noaptea trecuta, cortul a rezistat, tuca l as.”. [deci e cu happy end. :) ]

Ce dramatic eram. Dar dacă vrea natura să-ți vină de hac, te rezolvă!

 

În așteptarea zilei următoare, am profitat de soarele ocazional și mi-am pus tableta și aparatul foto la încărcat în fața cortului. Era friguț, dar fotonii răzbeau și am încărcat ceva baterii. Yay!


InQS1iY.jpg

 

Și această noapte se numără printre cele mai intense din tur, alături de cea din Goč și altele. Spre dimineață vântul s-a mai potolit un pic și am dormit foarte bine în aerul tare de munte!

  • Upvote 3
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 12/103: Durmitor, Plužine, Nikšić   
ycXbitJ.jpg

 

Dist: 114.22, Rtm: 8:27, Max: 52, Avg: 13.5, Odo: 1303, Data: 17.05

 

La 5 dimineața ora locală eram deja pe drum, soarele nu răsărise. Eram odihnit și pregătit pentru întâlnirea cu acești pui de Alpi. Nu știam, dar astăzi iar băteam un record la urcat de sărit capacele.

 

Încep ascensiunea pe drumul îngust, iar munții adormiți își arată primii colți.


E1a0Ve5.jpg

 

Înnorat, dar nu ploua.


HFRNPuv.jpg

 

Nu vreau să știu cum e traficul aici vara, Transfăgărășanul nostru e autostradă pe lângă acest drumeag...


cxt9Q7R.jpg

 

În spatele meu se desena un pastel cu soarele în rol de Picasso.


2nmXt5k.jpg

 

Continui să urc.


s91YhSG.jpg


pElMsDR.jpg


tKMSMnl.jpg

 

Urma să ajung sus în șa, Prevoj Sedlo, pas de 1907 m altitudine - cel mai înalt punct pe ziua de astăzi.


si0vAuX.jpg
 
Dar nu e ca și cum de aici aș fi avut doar coborâre, nici pe departe. Drumul urma să mă plimbe mult și bine pe spinarea Durmitorului la 1700-1800 m, mai aveam 35 km până jos la 635 m.

Privind în urmă (eu am venit din partea stângă).


c2zKZEF.jpg

 

Mă apropii de Prevoj Sedlo!


gVlF17B.jpg

 

Nu am cum să uit în ce hal bătea vântul fix în pas. Voia efectiv să mă împingă înapoi, aproape avea forță să oprească bicicleta. Dar imediat ce părăseai „vârful”, scăpai de curent. Fascinant. Noi peisaje se desfășurau în fața mea.


h6OKHyu.jpg

 

Aveam de coborât ceva. În câțiva kilometri aveam să urc iar la 1880 m.


SK6xypk.jpg

 

O ultimă privire spre Prevoj.


Fo79bqd.jpg

 

Just beautiful.


QbBvxLi.jpg


Fq68q1n.jpg


JXm8hpj.jpg


VQqaChx.jpg

 

Coarne de drac.


pDvoagn.jpg

 

Țara zăpezilor.


vNEDSEe.jpg

 

Nu am întâlnit decât o mașină pe urcarea spre Prevoj Sedlo, dar vara bănuiesc că e foarte aglomerat. Norocul meu! Nu îmi place să împart drumul cu motorizații în astfel de zone. În acea dimineață muntele era doar al meu.


aKKJrNU.jpg


8J2S0Ls.jpg


40lB68t.jpg

 

Eram pe un fals plat, falsă coborâre, falsă urcare? Cine mai știe? Eram fericit că nu ploua, ar fi fost o experiență mai puțin plăcută, iar fotografiile ar fi avut de suferit.


36rzv1J.jpg

 

Transalpina vibe.


VE0FGec.jpg

 

Coborârea începe, super! A se observa stânca luminată în partea din centru-dreapta în depărtare, e ditamai muntele, dar eu sunt mai sus decât el.


hRDCvTL.jpg

 

Muntele menționat.


hbyexFf.jpg

 

Serpentine.


eb0Wq9Y.jpg

 

Eh, aici sacul cu noroc a ajuns la fund, căci începe o ploaie zdravănă și rece. Posibil ăsta e prețul pentru că am fost cruțat în golul alpin. Merită! Sunt forțat să mă echipez repede într-un foișor pe care am avut șansa să-l găsesc (pus botoșeii de plastic peste bocanci). Îmi uzez un pic saboții care aveau de frânat un sistem de o sută de kile pe ploaie - nu, nu aș fi preferat frâne cu disc, că se duceau și alea.

 

Coborârea e lungă, anostă, parcă drumul nu e foarte bun. Un punct de belvedere spre lacul Piva (artificial) unde trebuia să cobor (635 m alt.).


9xaYiem.jpg


PMpAy02.jpg

 

Intersecție în T... în tunel! Foarte fain.


IxiLmDt.jpg

 

Lacul Piva sau Pivsko Jezero.


9auFtsE.jpg

 

Știi că ești în Balcani când observi acest Golf II (aparent) bine întreținut.


Jg6IPad.jpg

 

Nu pot să nu observ că mașinile în trecut se făceau cu cap. Ce gardă la sol înaltă! Mașina asta bate orice Golf modern la mersul pe drumuri nemodernizate. Un vagabond ca mine din 2050 nu va avea șansa să vadă un Golf 8 în stare bună prin cutare zonă rurală.

 

Trec de Plužine, o ultimă privire spre lac.


EfoQtRv.jpg

 

Capacul de roată are de asemenea rol de indicator „Vă aflați în Balcani”.


PvgzBFZ.jpg

 

Mă îndreptam spre sud și Parcul Național Lovćen și Kotor. Departe. Mai întâi ținta era Nikšić.


vdIHHTl.jpg


Esd6D4c.jpg


OVXsHjH.jpg

 

A fost o porțiune de 40-50 km pe care nu mi-o amintesc cu plăcere. Asfalt bun, mașini puține (deși eram pe drum european), înconjurat de munți, peisaje faine - dar existau două probleme: ploaia era intermitentă, nu știam ce are cerul de gând cu mine, iar eu nu știam ce să fac cu geaca groasă. Dacă nu o puneam pe mine, mă udam de la ploaie. Invers, transpiram și udam tricoul. Am făcut nenumărate opriri ca s-o dau jos/pun iar.

 

Un sfat pentru începători, luați-vă (la un astfel de drum ca al meu) două geci de ploaie, una groasă cu 2 straturi (pentru altitudini mari sau anotimp rece) și un fâș ușor din Decathlon, pentru ploi ușoare la altitudini mici. Eu am avut doar geaca groasă. Și repet, fără tricou de bumbac, luați sintetice!

 

A doua problemă, nu mai aveam foarte multă apă. Tot încercam să găsesc un izvor, zero succes. Munți sterpi! Am găsit apă abia a doua zi. Nu am murit de sete, dar nici nu am băut după pofta inimii. O să-mi amintesc Muntenegru ca țara care m-a-nvățat că munții nu-s neapărat surse de apă.

 

Mă apropii de Nikšić.


WxxPoHK.jpg


1uKJRWE.jpg

 

Un fragment din jurnalul scris din cort la finalul acestei zile aduce iarăși o notă pesimistă, din păcate:
„misto intersectia d tuneluri. au urmat 57 km grei pana l niksic,niciun stropnd apa bine, eu aveam...ba ploua, ba nu, naspa. gunoaie si mirosuri d cadavre a la mne”

Din fericire mirosurile nu pot fi prinse în fotografii. Iar gunoaiele nu le-am pozat, că de-astea pot fotografia și la noi.

 

Trec de orășel, în poză Slansko Jezero/Lacul Sărat:


ui4i9SK.jpg

 

În partea opusă, peisajul s-a deschis mult, căci am ieșit din strânsoarea munților.


urn1DVu.jpg

 

Am venit din munții din dreapta (fundal).


7eY4Rm8.jpg

 

Aceștia, mai exact.


2u6Qtie.jpg

 

Canal de irigații.


LRm7kVq.jpg

 

Intru pe un drum micuț care m-a suprins prin faptul că avea bordură pe margine... deși eram în afara localității.


F9UGy0N.jpg

 

Dar norii nu îmi plăceau delooooc. Așa că de frică am pus cortul cât de repede am putut într-o locație foarte șic la ora locală 17:20, devreme.


lh2YjhD.jpg

 

Vreau să spun că pe cât de negri erau norii, pe atât de puțin a plouat. Zero stropi, zero tunete, nici acum, nici peste noapte. Mi-am luat o mare țeapă! Dar frica păzește bostănăria. Peste noapte mi-a fost cam răcoare pentru că nu m-am mai îmbrăcat cu pijamalele deși eram la 700 m alt.

  • Upvote 3
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 13/103: Čevo, Cetinje   
8NjeLM9.jpg

 

Dist: 82.42, Rtm: 8:30, Max: 44.2, Avg: 9.6, Odo: 1385 Data: 18.05

 

O zi plină de urcări și astăzi. Medie foarte mică, pe coborâri nu am avut asfalt să mai recuperez...

 

Drumul care continuă spre sud este îngust și pustiu. Satele sunt inexistente, rar zăresc o mână de case de piatră răsfirate undeva pe partea dreaptă. Simt că am intrat într-o regiune atipică, specific muntenegreană...


zP0W04p.jpg

 

Nici urmă de nor pe cer. Era primul meu contact cu clima mediteraneană, mă îndreptam spre mare. Verile în astfel de climat sunt calde și fără nori, deși era totuși luna mai. Nicicând de când am părăsit Bucureșiul nu am mai avut un cer atât de senin. Ceea ce nu-mi convenea, căci rezervele de apă tot scădeau...

 

În dreapta peisajul este minunat.


wwCorj8.jpg

 

Sunt în Alpii Dinarici. Nu știam încă, dar acei munți din fundal sunt vedetele Parcului Național Lovćen - munții Lovćen. Dacă aș putea vedea după ei nu aș întâlni decât albastrele întinderi ale Mării Adriatice.
Crna Gora, sau Muntenegru în traducere, muntele negru... este chiar Lovćen, simbol natural, istoric, cultural și spiritual pentru muntenegreni. I se zice negru pentru că așa arată (sau arăta în 1276) acoperit de păduri.

 

Finalul acestei zile avea să mă găsească în spatele lor (aveam să-i ocolesc prin stânga). Putem distinge vârful cel mai înalt din dreapta, Štirovnik (1749 m, pe care se află o antenă militară) și cel din stânga, Jezerski, mai scund, unde se află mausoleul eroului național al acestui stat (vor urma mai multe detalii). În zorii zilei următoare aveam să urc pe Štirovnik, dar șșșșș!, e secret!

 

Iată-l pe big guy.


zQvaKmn.jpg

 

De acasă aveam în plan să urc pe cel mai înalt vârf din parc, dar nu știam care este în teren!

 

Aleluia! Apă! Čevo village, bless ya!


4j566lg.jpg

 

După aproape 24 de ore în care am fost stresat că voi rămâne fără apă de băut... eureka! Altfel ar fi trebuit să recurg la cerșeală :D Asta dacă aș fi întâlnit vreo localitate, dar de ore bune mergeam între munții plini de bolovani, printr-o „tara pustie, munti piatra sezca la propriu, nu curg rauri p dici, desi paduri exists”, cum în grabă notează jurnalul la finalul zilei.

 

Soarele puternic mi-a permis să scot de la naftalină panoul solar pentru a-mi mai încărca vulnerabilele electronice. La această cișmea izolată am căpătat o înfățișare civilizată prin bărbierire și spălarea scurtei podoabe capilare. Aveam să mai repet figura doar de câteva ori pe parcursul turului, ulterior renunțând la aceste apucături pentru a deveni un velo-taliban cu barba de șapte coți.

 

Continui să urc bucuros în proaspăt recăpătatul rol de sacagiu. Totally F5-ed (i.e., refreshed)!


eGWl3sD.jpg

 

În stânga e perete, doar pe dreapta am priveliște.


Sg4gumu.jpg

 

Drumul pustiu...


zi0NZ68.jpg

 

Bolovăniș, grohotiș, hățiș și alte -iș... not my cup of tea.


Wv5TGDE.jpg

 

Cât de mult s-a schimbat peisajul în suta de kilometri de când am părăsit Durmitorul! Mă apropii de Lovćen fără a ști (nici eu, nici el) că urma să-l iau prin învăluire.


NlsPpdb.jpg

 

Biserică tipică pentru zonă.


AJfVIt2.jpg

 

Casă părăsită. Admir ce frumos au fost așezate pietrele.


6GYeemW.jpg

 

Stâncărie...


pEcdQiC.jpg

 

Sătuce. Nu aș putea trăi aici, prea arid mi se pare totul...


zzweRC0.jpg


9R8MW88.jpg


iK2NvDv.jpg

 

Abandonisment.


ZJTxM1M.jpg

 

Un vârf spre est, un uriaș de 2500 m din Albania (nu sunt sigur).


UJM1LL6.jpg

 

Orășelul Cetinje spre care mă așteaptă o coborâre lungă și grea, căci drumul nu este asfaltat și e plin de pietrș (se lucra la el).


2zzbk0l.jpg


ROvvZGi.jpg


amRlXQT.jpg


otPTQtN.jpg

 

Aici îmi cumpăr de mâncare și o tai spre Parcul Lovćen pe noi serpentine abrupte unde sunt depășit de cursieriști binecuvântați de soartă. Ei trec pe lângă mine ca rapidul prin Dragalina, dar mă salută cuviincios. Așea băh, show me respect! I am your Lord!


ffppOxf.jpg

 

Nu urc mult și dau de o barieră. A trebuit să plătesc 2 euro ca să vizitez minunea de parc. M-am întrebat în sinea-mi dacă e țeapă, doar sunt cu bicla... Normal că nu mi-a convenit, dar arta cățărării inutile a vârfurilor interzise (cum se va vedea) cere sacrificii pecuniare! Și ca răzbunare, am și campat prin parc deși oficial nu cred că e voie.

 

Zăresc și țelul pentru a doua zi, Štirovnik (1749 m). Îmi era acum clar că vârful cu antenă pe care l-am tot văzut pe parcursul zilei era cel care trebuia cucerit mâine. Iar la câțiva kilometri mai jos e marea... Ce poze mai urmau!


fVO7Rsc.jpg


jkUdaAn.jpg


gYMXn99.jpg

 

Iată și mausoleul lui Njegoš pe vârful Jezerski (sus în nori).


Qq21d4X.jpg

 

Internetul spune că ce este Shakespeare pentru englezi, Njegoš este pentru sârbi și muntenegreni: cel mai mare poet, poetul național. Pe numele real Petar Petrović II Njegoš, el a trăit între 1813 și 1851 și a murit de tânăr (TBC). Poet, filozof și vlădică (prinț-episcop), membru al vechii familii Petrović. Nițică engleză:

 

He was the last of a succession of bishops who, since the end of the XVIIth Century, had gradually gathered into their hands the full power of a secular ruler over the Montenegrin clans.

 

S-a născut în satul Njeguši, pe partea nordică a acestor munți (nu am trecut pe acolo, deși am venit dinspre nord). A cerut să fie înmormântat pe Lovćen și și-a văzut capela construită încă din timpul vieții. Nu înțeleg de ce a ales acel vârf Jezerski care e mai scund decât Štirovnik totuși... Gusturi și gusturi :P

 

Și gata momentul cultural. Eu nu eram interesat decât de înălțimi, deci nu am urcat până la mausoleu. Vârful antenist era mai mare și doar pentru el aveam ochi. Imagini cu mausoleul și punctul de belvedere de pe vârful lui Njegoš sunt la liber pe net. :) Arată bine, dar e tourist-y, deci not for me. Și cu taxă probabil, nu voiam să fac apoplexie.

 

Cam așa arată parcul.


dLNPaP4.jpg

 

Vârful fără nume


ifjPIMp.jpg

 

Vedere din cortul clandestin spre ținta de mâine!


Otkn2WR.jpg

 

Oi fi campat eu ilegal, dar nu am stricat iarba sau ceva. Cortul a stat pe o fundație de beton de la o construcție care nu s-a mai înfăptuit. Eram ascuns bine. Noaptea a fost foarte liniștită!

  • Upvote 3
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua 14/103: Štirovnik, Kotor, Vilusi   
eacpbgE.jpg

 

Dist: 123.34, Rtm: 9:37, Max: 62.2, Avg: 12.8, Odo: 1509, Data: 19.05

 

Este 5:30, soarele nu a răsărit și eu zburd des-catârizat (căci nu mai am cu mine poverile vieții) pe drumul îngust de-o bandă la 1355 m alt.!


XYHklVg.jpg

 

Cu 45 de minute în urmă strânsesem cortul și ascunsesem gențile în niște boscheți pentru a le recupera la întoarcere - nu avea sens să urc pe Štirovnik (1749 m) cu toate catrafusele. Nu mai aveam de-a face cu un pas acum (evit pe cât posibil să mă întorc pe același drum pe care am venit, dar câteodată csf ncsf).

 

Acum trebuie spus că antenele de pe Štirovnik sunt militare. Făcând documentarea pentru postarea asta am controbăit netul pentru a afla dacă s-a mai schimbat ceva cu privire la accesul pe vârf. Toate referințele sunt vechi (2011-2012-2014) și spun că accesul este strict interzis... Altele mai recente nu am găsit. Din acest motiv nu voi posta pozele cu manțocăriile respective.

 

În 2017 intersecția cu drumeagul de câțiva kilometri care ajunge pe Štirovnik nu era semnalizată în niciun fel. Dacă nu era marker-ul fixat de acasă în OsmAnd, aș fi ratat drumul cu siguranță. Intrat pe traseu, niciun indicator, nicio barieră, nada. Așa că am început să urc abrupt pe cărarea plină de pietre (mă minunez cum de nu am făcut vreo pană, tre' să fi avut anvelopele umflate beton) având conștiința împăcată.

 

Câștig altitudine printre zdruncinături. Vedere către golful Kotor (ăl' mare, mai e altu' mai mic în dreapta care nu se vede) și Marea Adriatică aflată la stânga.


TXebH8r.jpg

 

Ce bine că nu am gențile cu mine! Vibromasaj pe acest drum pe care-i clar că se circulă din an în Paști.


cAypYwR.jpg


gJKiiAE.jpg

 

Mai e mult?!


LIRwoUo.jpg


tLVRnTb.jpg

 

Golful Kotor, din nou. Parcă zbor! Și n-am ajuns încă sus de tot!


hJP7POk.jpg

 

Jezerski Vrh cu mausoleul unde-și doarme somnul de veci vlădica Njegoš.


Pcz6Raq.jpg

 

Jos în vale trebuie să fie și satul lui.


0awEFPC.jpg

 

Parcul Național din care am venit.


WZeSZBq.jpg

 

Vedere spre sud-est.


ytDD2Ct.jpg

 

Am ajuns în vârf! Lângă mine sunt maleficele antene (1 și 3). Nicio urmă de viață, deci n-are cine să mă ia la întrebări! Mă aștepta o coborâre la genți... iar apoi o cădere controlată spre apa din zare, the mighty gulf! Ce fain!


IIAFcXV.jpg

 

Bicicleta a rămas stingheră cât timp am urcat eu pe vârf, cu Jezerski în fundal ce pare la o aruncătură de băț (doar pare)  -  doar nu era să trezesc soldații urcând la antene zanga-zanga cu bița (dacă or fi fost treji) :D


WVrlblV.jpg

 

Coborârea a fost crâncenă!


3KX3h6Z.jpg

 

Aș fi preferat să mai urc o dată 400 m decât să mă chinui cu 10 la oră pe pietrele astea mari. Drumul era și foarte abrupt, derapam des cu spatele.

 

Am ajuns la asfalt cu încheieturile praf! Am urcat într-o oră și 20 de minute, coborât într-o oră. Oribil. Nu puteam s-o las să curgă pe pietre pentru că voiam să ajung totuși acasă cu bicla asta și trebuia s-o menajez!

 

Ajung la locul de campare și pun gențile pe biclă. Go go go!


TAZ1Rug.jpg

 

Super!


C33CwVE.jpg

 

Su-per! Vine coborârea, yupeeee!


MjMShdl.jpg

 

Golful Kotor cel mic (așa îi zic eu, nu-ș' cum l-o chema). Ăl' mare e-n stânga undeva. Cele două comunică printr-o zonă mai îngustă care nu e vizibilă de aici (după muntele care le separă).


QqKmu4E.jpg

 

Oglindă, oglinjoară.


nB7sTXK.jpg


9NHGT6h.jpg

 

Țeapa cu serpentinele!


TUYxEPO.jpg

 

Pe când făceam acasă planul pentru Muntenegru îmi frecam mâinile de bucurie imaginându-mi cum o să cobor ca vijelia pe serpentinele foarte fotogenice spre Kotor. 60 la oră, frână, accelerație, 65, frână, exterior-interior-exterior, 30-40-50, ne aplecăm la 50, voblaj ușor, frână... tot așa. Valentino Rossi după 3 luni în Ciorogârla...

Realitatea a fost că un număr așa mare de serpentine se traducea într-un pantă taaare molcomă. Să urce tot neamu' cu tot cazanu'.  Jurnalul notează că am prins maxim 40 și coboram cu 35-40 km/h constant, iar pe viraje nu aveam vizibilitate (era și ceva trafic inclusiv autocare), deci nu puteam să mă joc cu trase ideale. Îmi amintesc și acum ce mă plictiseam pe coborâre, „nu se mai termină odată?!” (și nu, nu se termina, aveam foarte mult de coborât). Din părți adrenalină! :( Lecție: la pomul lăudat nu te duci cu sacul!

 

La începutul serpentinelor vieții...


iD4MtZY.jpg

 

Kotoru' mare. Și Adriatica în stânga-sus. Și aeroportul.


ZS0j8Of.jpg

 

Birdview.


9h2dyLj.jpg

 

Aceasta s-a mai văzut.


7h98zG6.jpg

 

Tot coborând.


rx72gUk.jpg


FCqWFkk.jpg


fMJx0PD.jpg

 

Ehe, mai e mult până în localitate. Dar mulțumesc pentru indicație, gălbejitule!


8nRFfSq.jpg

 

Va urma.

  • Upvote 3
  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.