Claudiu Moga

Dubla traversare a Europei prin Alpi in 2007 (4500km in 47zile)

Recommended Posts

Va multumesc frumos.

Sunteti prea draguti.

Eu sper sa ajung sa scriu macar ca Vlahuta sau Hogas, caci Creanga este inegalabil. Ce pacat ca nu erau biciclete prin Moldova pe vremea lui, ca ar fi trait mai mult saracul daca pedala.

Dintre clasicii romani, cel mai mult a calatorit Ioan Slavici, care a facut ture remarcabile pe jos si cu caruta. Interesant este faptul ca a mers pe jos de la Siria pana la Satu Mare pt. a-si ridica diploma de bacalaureat trecand prin Tara Motilor. M-am inspirat si eu din scriitorii romani si straini si sper sa realizez si eu ceva prin aceasta calatorie terestra!

Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa fim mai buni si mai impliniti!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bine ca nu l-ai spart, cunosc un chirurg specialist in probleme din astea, poate te ajuta sa ti-l puna inapoi.

Imagine postată

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, super a fost faza cu oul. N-am mai pomenit asa ceva de cand m-am nascut. Era gol in interior, avea o mica gaura pe unde o pasare sau sarpe a supt tot continutul, dar cel mai curios mi s-a parut fundita aia care era legata in mod natural si inexplicabil de ou. Probabil ca gnomii din Alpi au vrut sa-mi ofere un moment de incantare si satisfactie dar sa continui relatarea turei.

Printre altele Raimondo mi-a facut si niste cadouri: o bandana si un tricou cum purta si Marco Pantani, o pereche de ochelari, manusi de ciclism, o pereche de adidasi etc.

echipament primit de la Raimondo

echipamentprimitdelarai.jpg

Peste putin timp am ajuns la lacul Como si m-am adapostit de o torentiala cu grindina la un local langa lac in localitatea Colico. Apoi vremea si-a revenit si am putut continua.

Am ales sa ocolesc lacul pe latura sa nordica. Lacul are cam 65km lungime, o reala splendoare cu peisaje de vis. Pe langa lac erau multe localitati turistice foarte pitoresti.

Comuna Gravedona m-a impresionat cu aerul sau medieval. M-am plimbat pe niste strazi inguste si vechi.De fapt in toata Italia de nord se intalnesc localitati cu astfel de strazi.

Strazi in Gravedona.

a-street-in-gravedona.jpg

In localitatea Menaggio m-am intalnit cu niste cicloturisti olandezi care mergeau spre Venezia. Am stat la o terasa la o discutie interesanta cu ei.

Superba localitate Menaggio.

menaggioharbour3bradbau.jpg

Apoi mi-am cautat un loc sa-mi pun cortul si am reusit intr-o localitate din apropiere sa gasesc un loc pe plaja langa niste pescari care mi-au permis sa campez acolo.

Dimineata urmatoare fac o baie matinala in lac si dupa doar 21 de zile de cand sunt plecat ma cuprinde un puternic dor de tara, de mama si de casa si incep sa plang ca un prunc retardat desi eram intr-un adevarat colt de paradis.

Baie matinala si dor de casa la lacul Como.

labaieinlaculcomo.jpg

Pe langa Tremezzo fac o baie in lac din nou si urmaresc un ratoi superb.

Peisaj in Tremezzo.

Tremezzo.jpg

Apoi am de trecut printr-un tunel de aprope 4km lungime, unde biclitele sunt interzise. Traficul este destul de puternic iar zgomotul asurzitor, dar sistemul de iluminare al tunelului este impecabil si astfel ca reusesc sa ajung cu bine in celalat capat.

Tunelul pe unde m-am riscat

tunelundemamriscat.jpg

De aici pedalez apropae pe granite cu Elvetia. Se vedeau niste munti mari in departari, Alpii elvetieni.

Peisaj lacul como in departare muntii din Elvetia

lakecomoitaly.jpg

Pe tot traseul in aceste bogate localitati turistice intalnesc si palate si cladiri somptuoase ca de exemplu Villa d”Este din Cernobbio.

Vila superba in Cernobbio.

Villa.jpg

Mai fac o baie, mai admir un palat si ajung apoi in orasul Como.

Un palat langa orasul Como.

palatincernobbio.jpg

La doar 2-3 km de capatul lacului vad si un hidroavion.

Hidroavion langa orasul Como.

hidroavionpelaculcomo.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

De aici ma indrept spre Varese, orasul unde s-au nascut marii ciclisti castigatori ai turului Italiei: Stefano Garzelli si Ivan Basso. Aici descopar un centru istoric fascinant in forma de cerc.

Centru istoric circular din Varese.

Varese.jpg

Dupa doar 22km de pedalat pe un traseu incantator unde mai am o catarare si intalnesc o pestera interesanta, ajung si la lacul Maggiore la fel de frumos ca si fratele sau lacul Como.

Lacul Maggiore.

Lago.jpg

Ma intalnesc cu acest superb lac in localitatea Laveno. Aici descopar o superba statuie a sfantului Francesco langa lac.

Statuie sfantul Francesco si lacul Maggiore.

sfantulfrancesco.jpg

Vremea este splendida, clima are o puternica influenta meridionala, iar apa in lac este tocmai buna de baie asa ca in drumul meu spre capatul sudic al lacului ma opresc sa fac baie de cateva ori in locatii de vis.

La un moment dat intalnesc o rata salbatica cu pui.

mamaratapelaculmaggiore.jpg

Cel mai mult mi-a placut popasul de la Sesto Calende unde era o plaja plina de oameni bogati, ambarcatiuni scumpe si unde niste copii se balaceau in voie alaturi de niste lebede.

Facem baie cu lebede la Sesto Calende.

lebedele.jpg

Tot aici intalnesc si flora mediteraneana.

floralangalaculmaggiore.jpg

Apoi din localitatea Arona, parasesc lacul si ma indrept spre orasul Biella, un vechi oras atestat documentar inca din anul 826, scapand pentru putina vreme de munti si de peisajele de vis.

Am intrat in Piemont, lasand fascinanta Lombardie de nord in urma.

Sunt impresionat de straziile medievale din acest superb oras.

Strazi medievale in Biella.

Biella.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Superb, am "pipait" si eu lacul Como, dar pe jos, adica cu picioarele, toate satuletele sunt intr-adevar minunate. Fiind duminica am vazut multe plutonase de ciclisti pe soselele de langa lac, drumul pt auto (mai de vitaza) fiind un nivel mai sus. Toate casele de pe malul lacului au garajele " de-asupra" adica pe casa. Am incercat sa pescuiesc la "afumatura" dar baritamai pestoii nu puneau botu'. Cand si cand, hidro-avioane decolau si si aterizau pe lac. Era cu ocazia campionatului european de fotbal din Elvetia.. Despre cati ciclisti de toate varstele erau pe soselele valonate din jurul lacului il las sa va povesteasca in continuare pe Moga...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma bucur ca ai fost pe acolo, e splendida zona. Intr-adevar plin de ciclisti pe acolo, ca de altfel prin tot Occidentul, doar ca in Italia majoritatea sunt rutieri, ciclisti legitimati la cluburi, fiecare orasel are cat un club. Cicloturisti italieni am intalnit cam putini, majoritatea erau francezi, nemti sau olandezi. Dar sa continui relatarea:

La iesire din acest oras intalnesc un cicloturist neamt care avea 100kg dar era in mare forma si abia reusesc sa ma tin dupa el pe o catarare de cativa km inspre orasul Ivrea. Aici stau sa vizitez orasul si cel mai mult imi place castelul medieval din secolul XIV construit deAmadeus al VI-lea de Savoia.

Castelul din Ivrea.

castelsecolxivinivrea.jpg

Apoi stau la o terasa si discut cu niste italieni despre istoria gloriasa a Italiei si despre aventura mea europeana. Sunt in Piemont, la poale de Alpi, atmosfera este ca si in Toscana, aceasi superba si augusta arhitectura, dar lipsesc puhoaiele de turisti astfel ca este chiar mai bine si mai relaxant.

Peisaj urban tipic in Piemont.

Ivrea.jpg

In continuare ma indrept spre unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale din Europa: celebrul Gran Paradiso. In localitatea Pont Canavese zaresc un autentic turn medieval bine conservat.

Turn medieval in Pont Canavese.

turnmedievalsecx.jpg

De aici intru pe valea raului Orca care se dovedeste la fel de limpede si curat ca cel din Slovenia. Dupa localitatea Locana peisajul devine tot mai frumos si intru in parcul national.Am si de pedalat printr-un tunel de vreo 3km, drumul este in urcare, iar in acest tunel incep sa cant cu patos un cantec patriotic al regretatilor Ion si Doina Aldea Teodorovici.

La iesire din localitatea turistica Ceresole Reale incepe catararea adevarata, serpentine cu panta de pana la 15%.

Pe traseu intalnesc salase din piatra care ma duc cu gandul la vechii celti care cred ca aveau astfel de locuinte.

Salas spre Nivolet.

colibedeoriginecelticas.jpg

Intr-un astfel de salas care de fapt au fost construite pentru adapostirea vitelor servesc un pranz delicios constand din prosciuto de Praga, cascaval de Piemont si nectar de piersici.

pranz delicios in salbaticie.

mancareameapreferataurc.jpg

Astfel ca prind putere sa parcurg serpentinele ce mi-au mai ramas pana sa ajung in cel mai inalt pas din Piemont, pasul Nivolet (2612m).

Spectaculoasa catarare spre Nivolet.

peisajsprepasulnivolet.jpg

Traseul este de vis, seamana mult cu Transfagarasanul nostru si intalnesc si lacuri glaciare. Cu siguranta aceasta catarare este printe cele mai spectaculoase din Europa.

Lacuri glaciare pe la 2300m.

lacuriglaciaresprenivol.jpg

Pana la urma ajung in varf, pe traseu zaresc si o capra neagra, ma prinde si o ploaie marunta, iar la o usoara coborare derapez putin cat pe ce sa cad de pe bicicleta.

ajung inpasul Nivolet pe ploaie.

eupenivolet2612m.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc frumos, probabil ca si domnia sa ar fi invidios pe traseul ales de mine, daca ziceti voi. Continuarea:

Urmeaza o scurta coborare de aproximativ 80 m diferenta de nivel si ajung la o zona de platou intramontan. Mai pedalez putin si ajung la cabana Savoia Nivolet aflata la cota 2535 m situata langa un frumos lac glaciar.

Mai pedalez cam 1 km si ma trezesc ca ajung la o bariera unde se termina drumul asfaltat si incepe un drum forestier de proasta calitate cam ca si pe la noi in Carpati.

Sunt oripilat de aceasta intamplare dar continui sa pedalez pe acest drum. Traseul este foarte pitoresc, trec pe langa o cascada si la un moment dat gasesc si un schelet ciudat de parca era de Homo Sapiens.

Schelet sugestiv in Gran Paradiso.

scheletingranparadiso.jpg

Traiesc momente de reala incantare, caci peisajul este de vis, drumul serpuieste deasupra unei vai adanci iar in dreapta mea vad piscuri montane de pana la 4061m.

Dar constat ca e cam tarziu, se face frig, mai am mult de mers pana in urmatoarea localitate si nici nu stiu drumul astfel ca decid sa ma intorc la cabana Savoia sa-mi petrec noaptea acolo si sa intreb care este drumul corect spre Valsavarenche.

Refugiu Savoia Nivolet.

refugiusavoianivolet253.jpg

Inteleapta decizie am luat pentru ca aflu de la proprietarul cabanei ca pana la urmatoarea localitate Pont am o portiune dificila chiar si pt. hikeri iar parcurgerea traseului pana acolo dureaza cam 3 ore, deci m-ar fi prins noaptea in mijlocul Alpilor Occidentali.

Este 25 iunie, ziua in care tatal meu implineste 56 ani, sunt in mijlocul Alpilor, dupa ce reusisem cel mai important pas din viata mea.

Acest pas desigur ca l-am dedicat tatalui meu Dan care in tinerete a calatorit si el mult, strabatand intreg lantul Carpatic pe jos si facand excursii de la Paris si pana la Moscova. De la el am mostenit microbul dragostei de munte, de natura si de frumos, Astfel ca era momentul sa ma cinstesc. Am comandat o carafa de vin rosu si m-am apucat sa-mi scriu jurnalul, sorbind excelentul vin cu gandul la tatal meu.

Pana la urma s-a intamplat ca a dat norocul peste mine, m-am imprietenit cu patronul cabanei, domnul Arturo Dayne care impresionat de lunga mea traversare alpine, mi-a facut cinste o cina excelenta constand din o tocanita de vanat si o carafa de vin din partea casei. In plus mi-a dat si o camera gratis. In acel moment eu mai aveam in buzunar doar 40 euro, adica banii sa supravietuiesc in aceea seara in caz ca trebuia sa platesc consumatia si cazarea.

"Et nunc bebemus Mogaliter! (Si acum sa bem ca o Mogoaica autentica!) – cum am inventat eu expresia si am petrecut o seara de vis in care am avut inspiratia sa scriu si randuri emotionante de jurnal de calatorie.

Ziua urmatoare am parte de cele mai frumoase peisaje, de cea mai salbatica si spectaculoasa zona, dar si de cel mai dificil si incitant traseu din intreaga mea expeditie.

De multe ori raman extaziat de frumusetea peisajului.

Urlu de fericire in Gran Paradiso.

exaltareingranparadiso.jpg

Zaresc si multe marmote, pe care le vad pentru prima data in viata mea in libertate.

Marmota in Alpi.

marmotaingranparadiso.jpg

La un moment dat se termina drumul forestier si ma trezesc siderat ca am de coborat pe o poteca turistica foarte abrupta si plina de bolovani. Coborare mai dificila ca si cea de la cabana Omu spre Busteni, pe Valea Cerbului trecand prin Coltii Morarului. Asta e comparatia ce am putut-o face cu traseele facute de mine in Romania.

Pe aici trebuie sa cobor cu bicicleta incarcata.

peaiciamcoborit.jpg

Ma chinui si ma caznesc cu bicicleta in spate pe acele serpentine criminale cam o ora pana ajung intr-o zona in care pot sa merg pe langa bicicleta mai lejer caci am scapat de panta infernala.

Edited by gibonu
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mamaa, ultima-i nebunie curata! Crezi ca mai coborase cineva pe acolo? Cand ai zis de Valea Cerbului sub Omu....pai p-acolo e greu si doar cu picioru', daca ai alunecat , ala esti, nu te mai opresti pana jos, ar fi o vale misto pt partie de schi, unii free-rider-i chiar urca iarna cu schiurile in spinare si coboara prin powder de 1m. Oricum, te-a ferit D-zeu! Ai avut noroc si de vreme buna.

Share this post


Link to post
Share on other sites

M-a ferit Marele Meteorolog. Ozana lui! de 3 ori Ozana! vorba amicului meu inflacaratul promotor al cicloturismului din orasul de pe malurile Begai, Carol Varga. Sincer sa fiu nu cred ca a mai coborat nimeni pe acolo cu bicicleta incarcata cu 25kg bagaje + un rucsac de 10kg. Putinii hikerii cu care m-am intalnit au zis ca nu au mai auzit pe nimeni sa fi mers cu bicicleta pe acolo.

Desigur sunt multi care urca pasul cu cursiera usoara, stau la cabana se relaxeaza, eventual fac o drumetie pe jos spre varfurile inzapezite, dar pe tronsonul cabana Savoia Nivolet - Valsavaranche nu am auzit de nici un cicloturist cu bagaje (de aceea poate fi si motivul ca patronul cabanei a fost foarte mirat si ospitalier in cazul meu). In gandul lui o fi zis: (Al naibii romanul asta, e dracul gol, ce traseu si-a ales!)

Mai atasez o poza cu moaca mea incitata, bucuroasa si putin speriata cand am vazut ce coborare ma asteapta.

luptacunaturainparculgr.jpg

Frumusetea acestui parc este de nedescris. Nu am cuvinte sa descriu asa ca mai atasez 2 poze sa graiasca in locul meu.

piandelnivolet.jpg

Peisaj spre varful Gran Paradiso (4061m).

granparadisorangeatsuns.jpg

Pe coborare la un moment dat am trecut pe langa mai multe marmote, mi-a placut mult ca aceste superbe vietati alpine scoteau niste tipete asemanatoare cu fluieratul de om.

Cireasa de pe tort a fost efemerul moment de doar 30 secunde cand am zarit regele acestui minunat parc, dupa o stanca am avut privilegiul sa vad o capra alpina ibex. Semana cu o capra neagra dar avea 2 coarne lungi si incovoiate. Am fost in extaz cand am vazut-o dar pana sa-mi scot camera video, a fugit dupa niste stanci.

ilredelparco.jpg

La un moment dat am pierdut marcajul, m-am ratacit, era sa alunec intr-o prapastie, m-am zgariat prin jnepeni, apoi am gasit poteca buna si dupa inca vreo 30 min de carat bicicleta pe alocuri ca era poteca bolovanoasa in trepte, am ajuns in statiunea turistica Pont unde am facut o pauza de masa.

Am intrat in superba regiune Valle d’Aosta si a urmat o lunga coborare pe valea raului Savara, o zona absolute magnifica.

Apoi am intrat intr-un drum circulat. Am mai pedalat pe acest drum vreo 20 km trecand prin localitatea Morgex care mi-a placut foarte mult.

Morgex.jpg

Din localitatea Pre St-Didier, am intrat pe un drum mai putin circulat si incepea catararea spre pasul Petit St. Bernard. Temperatura scazuse mult, in statiunea La Thuile erau cam 12 grade.

robotelinlathuile.jpg

Apoi au urmat serpentinele spre pas, era tot mai frig si vantul batea puternic din fata. Pana la urma am ajuns in pas, unde am vazut o superba statuie a unui caine San Bernard.

caineledelapetitsaintbe.jpg

Aici este frontiera intre Italia si Franta, chiar la intrare in Franta vad o impozanta statuie a sfantului Bernard. Ma opresc langa ea pe o banca si iau masa de pranz tremurand de frig ca sunt doar 4 grade Celsius.

statuialuisaintbernardi.jpg

Este ziua de 27 iunie, iar bunica mea implineste 84 de ani astfel ca-i dedic ei acest pas emblematic pt. viata mea. In plus am aflat ca se pare ca maretul rege Hanibal ar fi trecut acest pas in antichitate in drumul sau spre Roma.

inpasulsanbernardo.jpg

Ura! in sfarsit am ajuns in Franta si mi-am indeplinit un mare vis. In 1993, copil fiind am avut sansa sa fac o excursie cu parintii in Franta, am fost in Bretania pe langa Nantes la niste prieteni. Am trecut si prin Paris atunci urcand si in Tour Eiffel si vizitand si Notre Dame de Paris, Sacre Coeur si cartierul Monmartre.

Mi-am jurat atunci ca voi reveni in Franta dar pe 2 roti. Un vis frumos a devenit realitate dupa 14 ani de zbucium, lupta si asteptare. Pluteam de fericire. Dumnezeu m-a ajutat!

Edited by gibonu
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa ce m-am rugat intr-o mica capela inchinata sfantului Bernard, am mai luat o haina pe mine si am inceput coborarea. Am coborat cativa km si pe la cota 1850 am intalnit prima localitate in Franta, superba si cocheta statiune La Rosiere.

In statiunea La Rosiere.

LaRosiere1850m.jpg

Aici fac popas si ma plimb putin prin statiune, uimit fiind de atmosfera si fericit ca in sfarsit pot sa vorbesc in limba mea internationala preferata. In statiune cel mai mult imi plac niste vile de vacanta.

Vile de vacanta in statiune.

LaRosiere.jpg

De asemenea descopar si o miniona capela inchinata sfantului Mihai. Atmosfera in aceasta zona este super agreabila.

Capela Saint Michel.

capelasaintMichel.jpg

Apoi stau la o terasa unde command o prajitura si discut cu niste tineri francezi care sunt impresionati de calatoria mea si spun ca sunt primul roman pe care l-au intalnit facand o asemenea tura pe bicicleta. Le explic ca nu ma mira faptul tinand cont de cat de putini cicloturisti de lunga distanta se afla la noi in tara.

Tinerii sunt studenti la filologie astfel ca ma apuc sa le traduc ad hoc cateva strofe de Eminescu, Minulescu, Blaga si Bacovia sa le arat ca si noi avem o cultura importanta desi vremelnic inca ne situam la periferia Uniunii Europene. Sunt foarte apreciat si mi se face cinste cateva halbe de bere astfel sa am inspiratie sa le recit si sa-i vrajesc despre aventurile mele pe 2 roti.

Dupa 2-3 ore de discutii inflacarate si voie buna imi aduc aminte de vorba maestrului Paul Everac care-mi zicea odinioara: “Tinere, ti-as mai da sa bei dar ma tem sa nu te hurui de pe bicicleta!”, asfel ca-mi iau ramas bun de la studenti si-mi vad de drum.

Pe coborare intalnesc peisaje de vis, in dreapta mea se ridica masivul Pourri, incantatoare zona cu pajisti pline de flori.

Peisaj spre Bourg Saint Maurice.

FloriinlaRosiere.jpg

In Bourg Saint Maurice merg la un supermarket si constat ca preturile sunt chiar mai bune ca-n Italia.

Apoi deoarece se va innopta in curand, imi caut un loc de campare. La un moment dat vad o livada de pomi, langa ea era o vila, ma apropii de geamul vilei si vad o familie fericita intinsa la o masa imbelsugata. Dintre toti oamenii de la masa sunt observat doar de un copil care se sperie si cred ca-i zice tatalui: “Papa , le voleur!” (Tata , a venit hotul!). Dintr-o data omul se intoarce, ma vede la geam si putin speriat vine la usa sa vada cine-l deranjeaza. Se mira si mai tare cand ma vede vorbind fluent pe limba sa insa se arata inflexibil si indiferent la simpla mea doleanta de a ma lasa sa ma pun cu cortul pe proprietatea sa.

Astfel ca ies din localitate si ma pun cu cortul pe proprietatea unui crescator de animale, fara sa mai intreb pe nimeni de frica sa nu fiu refuzat din nou. Mi-am pus cortul pe un teren mai in panta si adorm cu frica-n san ca proprietarul ma va impusca ca i-am incalcat proprietatea.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bogdan, imi cer scuze. Ai dreptate, am cam gresit. Imi cer scuze pt. toate greselile comise de mine cu voie sau fara voie. M-am simtit foarte bine din nou in compania prietenilor timisoreni. Nici nu-mi vine sa cred ca se pot strange 20 de oameni care sa faca cicloturism impreuna, tinand cont ca toata viata am fost un cicloturist solitar. Va apreciez si respect enorm, iar Carol este un prieten minunat caruia ii raman recunoscator.

Scuzati si greselile mele de ortografie sau gramaticale. Tot omul mai greseste cateodata.

Multumesc Bogdane si de lectia de filologie. Da, voi fi mai atent pe viitor si voi incerca sa ma mai cizelez. Continuarea turei:

Pana la urma scap fara probleme iar ziua urmatoare am parte de incantari fara margini, pedaland intr-o zona magnifica. Fac pasul Cormet de Roseland (1968m). Aici voi pune mai multe poze caci cuvintele sunt prea goale pentru a descrie maretia naturii si bucuria intrinseca a unui om care-si implineste visul.

Cand ajung in zona de culme am masivul Rognais (2999m) in stanga mea.

Masivul Rognais.

masivulrognais2999m.jpg

Vad in fata mea varful ascutit al piramidei L’Aiguille des Glaciers (3816m), punctul culminant de pe teritoriul comunei Bourg S. Maurice.

O poza mai din apropiere cu respectivul varf.

L'Aiguille des Glaciers 3816m.

unvarfde3800m.jpg

Ajung si-n pas unde intalnesc multi turisti. Vremea este splendida. Cativa batranei ma aplauda. Cicloturistii in Franta sunt primiti cu mare caldura.

Cormet de Roseland.

unpasdevisinsavoia.jpg

Apoi incepe coborarea, pe la cota 1850, ma opresc la o cabana unde vorbesc cu niste ciclisti francezi care ma servesc cu niste dulciuri. In continuare ma intalnesc pe traseu cu un cicloturist canadian care facea o tura prin Alpii francezi. Putin mai jos pe la 1600 ajung la un lac minunat.

Lacul Roseland.

lacpela1600m.jpg

Peisajul este fermecator, observ si o cascada interesanta.

Cascada pe coborarea spre Beaufort.

coborareasprebeaufort.jpg

De asemenea langa lac intalnesc si o capela veche in stil gotic.

Capela in stil gotic langa lacul Roseland.

capeladelangalac.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

^^^Pentru claritate: am sters un post off-topic al lui BogdanTimisoara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumesc frumos Seb. Imi cer scuze si pt inceputul postarii trecute care acum pare ciudata cu scuzele adresate lui Bogdan. Probabil ca era mai bine sa adresez acele scuze pe un alt topic, pe cel cu turele in judetul Arad cum am facut deja.

Continuarea turei:

Apoi vine coborarea spre Beaufort sur Doron, localitate cunoscuta pentru branzeturile sale fine. In departare zaresc acoperisul Europei, Mont Blanc-ul (4807m).

Masivul Mont Blanc.

montblancul.jpg

Langa superba localitate Beaufort fac o baie in paraul Doron, caci vremea s-a incalzit foarte mult fata de ziua precedenta. Apa este foarte rece oricum , dar am experienta cu raurile de munte.

Localitatea Beaufort sur Doron.

beaufortsurdoron.jpg

De aici incep o noua catarare spre statiunea Les Saissies, un traseu fascinant din nou. Trec si prin satul turistic Haute Luce de unde vad din nou in departare Mont Blanc-ul.

Satul Haute luce si Mont Blanc in departare.

satulhautelucesimontbla.jpg

Dau un close-up la Mont Blanc.

Zapezile vesnice de pe Mont Blanc.

montblanc.jpg

Les Saisies, statiune la cota 1600 se dovedeste a fi una destul de scumpa. Pe doar o bucatica de paine de la o boulangerie dau 2 euro, asa ca nu zabovesc prea mult prin acest colt de paradis ca nu e de buzunarul meu. Urmeaza minunata coborare spre Flumet.

Spre Flumet.

coborareasprebeaufort.jpg

Aici din nou gasesc o cocheta statiune si sunt impresionat mai ales de niste flori cum nu am mai vazut in viata mea.

flori In Flumet.

floareinflumet.jpg

Urmeaza o noua catarare pasul Aravis (1498m). Din varful acestui pitoresc pas vad in departare Mont Blanc-ul pt. ultima data in acest tur.

Aici la un local am o intalnire placuta cu 2 cicloturisti englezi care ma si sponsorizeaza cu o masa delicioasa si o bere.

pasularavis.jpg

Apoi merg sa vizitez si sa ma rog in capela inchinata Sfantei Ana, protectoarea drumetilor.

capela+sfanta+Ana+de+la+pasul+Aravis.jpg

Apoi dupa ce cobor cativa km, o iau la stanga si fac pasul Croix Fry, fara sa stiu ca acest pas este inclus in lista catararilor BIG.

croixfry.jpg

In varf stau la o prajitura si intalnesc de data aceasta niste tineri cicloturisti olandezi cu care ma intretin.

pasulcroixfryinvarf.jpg

Apoi mai fac inca un pas, care nu este in drumul meu si care are cativa km si de drum nemodernizat. Este vorba de pasul Merdassier.

Fiind un redutabil “cacciatore dei passi” (vanator de pasuri), nu prea-mi permit sa ratez nici un pas intalnit. Apoi cobor spre localitatea Thones.

La intrare intr-un sat gasesc o bicicleta cocotata langa un panou. Asa e in Franta, gasesti biciclete pe toate gardurile.

bicicleta+pe+marginea+drumului.jpg

In curand ajung la lacul Annecy iar apoi la superbul oras omonim.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa o scurta vizita in frumosul centru istoric al urbei din Savoia, pornesc la drum spre Seynod, orasel infratit cu Ineul.

Ajuns aici am bucuria de a fi primul cetatean din Ineu care a facut o astfel de calatorie pe bicicleta. Nu stiam atunci ca eram la inceputul unui lung drum spre popularitate si poate celebritate. In primul rand trebuia sa gasesc adresa unui prieten, un cetatean de vaza al orasului Seynod, domnul Rene Boissier, viceprimar, fost director de liceu, scriitor, istoric si pasionat ciclist, un om care avea atunci 65 de ani, dar inca pedala cu pasiune. In 2001 acest om a venit cu o echipa de ciclisti din Franta pe traseul Seynod – Ineu, o traversare europeana tot prin Alpi dar mult mai modesta ca si dificultate si nr. de km ca si traversarea mea.

Vedere din Annecy spre lacul cu acelasi nume.

100_3731.JPG

La un supermarket din Seynod i-am aflat nr. sau de telefon, o functionara l-a sunat si astfel in cateva minute m-am trezit cu simpaticul domn Rene venind cu masina personala la fata locului sa ma ridice.

Ne-am imbratisat, nu-i venea sa creada ca tanarul cicloturist pe care-l intalnise in urma cu 6 ani (pe atunci aveam doar 3 ture de peste 1500km in palmares si zeci de ture scurte), tanarul care-i traduse monografia orasului Seynod din franceza in romana (pe acea traducere am primit niste bani, echipamente de ciclism si o semi-cursiera), ca a reusit sa traverseze Europa pana aici pe 2 roti.

Mi-am pus bagajele in portbagajul masinii sale si l-am urmat pe bicicleta pana la casa domniei sale, in satul Viegy la cativa km de acel supermarket.

In centrul istoric al orasului Annecy.

100_3701.JPG

Domnul Rene era singur, sotia sa fiind plecata intr-o excursie la lacul Como. Astfel ca in aceea seara am stat la discutii la o masa fina, m-a servit cu tot felul de delicatese: saumon file, ciuperci de calitate, fructe de mare si un vin fin. Am avut ce povesti. A ramas impresionat despre evolutia mea in domeniul cicloturismului si de felul in care mi-am dedicat viata pentru aceasta pasiune.

Portul si castelul din Annecy.

100_3728.JPG

Rene este un om bogat, sta intr-o vila de 400.000 de euro, are tot confortul necesar, un om implinit si cu copii realizati. Cea mai mare bogatie a sa este modul sau sanatos de viata, cultura si intelepciunea acumulata si faptul ca in loc sa mearga cu masina prefera sa foloseasca cursiera sa de 5.000 de euro.

Am ramas surprins sa aflu ca la varsta de 65 ani a reusit sa faca o isprava remarcabila in domeniul ciclismului: o tura de 10 ori a lacului Annecy, adica 370km in 16 ore. Mosul era mai tare ca si mine, un om fantastic asadar.

Noaptea ma lasa sa dorm in mansarda vilei intr-un pat masiv vechi de 200 de ani, de pe vremea lui Napoleon Bonaparte. Traiesc momente de poveste, o reala incununare a unei traversari europene si a unui vis de 10 ani, dar sa nu uitam si munca si sacrificiile care sunt inevitabile in indeplinirea oricarui vis de pe Terra. Eram pur si simplu fericit. Dar vai, povestea vietii mele era inca la inceput!

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

A venit si mult asteptata zi de 31 iulie, ziua cand trebuia sa ma intalnesc cu un personaj remarcabil, un redutabil ciclocatarator Phil Deeker, englezul care se pare ca a reusit sa faca turul cu cele mai multe pasuri intr-o tura de o luna, mai precis 300 pasuri in 29 zile.

In mod normal trebuia sa ma odihnesc caci nu facusem nici o zi pauza in dificila mea traversare alpine prin Europa. Eram dupa 27 zile de efort constant si peste 2500km dintre care 1800km prin munti.

Totusi m-am decis sa nu fac pauza nici o zi si astfel am plecat sa fac un tur al lacului Annecy. Din pacate domnul Rene nu a vrut sa ma insoteasca.

Peisaj lacul Annecy.

peisajannecy.jpg

Totusi aveam sa petrec una din cele mai frumoase zile de cicloturism din viata mea. In jurul lacului existand o pista ciclabila printre cele mai pitoresti si vechi din Europa.

In aceasta zi am facut si baie in lac, am intalnit cei mai multi ciclisti si am vazut si pui de lebada.

Pe pista ciclabila a lacului Annecy.

pistaannecy.jpg

Lacul Annecy este inconjurat de munti.

Superbi munti langa lac.

annecylakeboy.jpg

Sunt si multe ambarcatiuni pe lac si hidrobiciclete.

Multe hidrobiciclete.

hidrobicicletepelaculAnnecy.jpg

De asemenea multe pasari salbatice se intalnesc.

Rate salbatice.

ratepelaculAnnecy.jpg

De asemenea am vazut si un superb castel.

Castel langa lac.

castellalaculAnnecy.jpg

Apoi m-am relaxat prin Annecy care prin centrul sau istoric are aspectul unei mici Venetii.

Prin centrul Annecy.

AnnecycalaVenetia.jpg

Plin de turisti de toate nationalitatile pe strazile sale medievale si la cafenele si muzee.

Zona turistica din Annecy.

princentrulannecy.jpg

Apoi m-am dus la vila lui Rene unde pe la ora 18 a venit si Phil cu nevasta sa Claire. Am petrecut o seara agreabila alaturi de niste prieteni ai lui Rene. Am discutat multe si am inceput sa ne cunoastem. Petrecem o seara deosebita in care incepeam sa sper ca viata mea se va schimba si-mi voi indeplini visul. Din pacate visul meu sau sperantele mele erau prea mari decat puteam eu duce. Asta aveam sa constat nu mai tarziu de ziua urmatoare.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Noaptea mi-am petrecut-o in acelasi pat secular in stilul Ludovic, citind pana la miezul noptii o monografie cu marii eroi din turul Frantei de-a lungul vremii.

Dimineata urmatoare dupa micul dejun ne-am urcat pe biciclete si pe la ora 9 eram in centrul Seynod-ului unde ne-au intampinat zeci de ciclisti, primarul, secretarul general al clubului "Club des Cent Cols" si chiar televiziunea locala din Savoia.

Eu primisem imprumut de la englez o cursiera scumpa Cinelli, asa ca aratam ca un adevarat ciclist.

Am fost primiti ca niste campioni, mai ales eu care traversasem Europa prin Alpi sa ajung la acest eveniment. Eram mandru de mine, fericit si am trait poate cel mai glorios moment din viata mea. Am ajuns vedeta locala pentru o zi.

Of, daca ar fi stiut francezii, zecile de mii sau poate chiar sutele de mii de cetateni din Savoia care au urmarit stirila la Tv, in ce conditii mizere si ce traversare europeana am facut!

Dar vai, toate sunt trecatoare pe pamant, mai ales Gloria. Sic transit Gloria mundi! Nu-mi puteam atunci imagina ca-n mai putin de 24 de ore se va alege praful de visele si Gloria la care aspiram.

Apoi pe la ora 10 insotiti de zeci de ciclisti de toate varstele, de la copii de 10 ani pana la doamne in varsta de peste 70 ani. Vai ce caraghioase si superbe erau doamnele cicliste, si cata bucurie si entuziasm pe ele! Of Doamne ce mare diferenta de viata, de standard , de civilizatie, de gandire si de mentalitate intre oamenii din Occident fata de cei din amaratul est European!

Pana la primul pas, col du Bluffy(650m), cel mai usor din aceea zi, ne-a insotit toata turma si am avut sansa sa discut cu multa lume, chiar si cu ciclisti profesionisti care ma invidiau pt. tura ce am facut-o si pt tura ce va urma.

Phil la primul nostru pas impreuna.

tembeluldephilciclocata.jpg

A doua catarare col de la Forclaz (1157m) a fost mult mai dificila avand pante de pana la 15%. Pe aceasta catarare am fost insotiti doar de cativa ciclisti. Tot pe aceasta catarare mi-am dat seama de diferenta enorma de pregatire fizica intre englez si mine. Eu eram un biet amator ce facuse doar cicloturism si in plus toata viata fusesem vicios (beam si fumam destul de ingrijorator, ma lasasem de fumat in urma cu o luna).

Ciclistul francez de 73 ani in pasul Forclaz.

celebruciclistfrancezcu.jpg

Phil era un ciclist profesionist cu un palmares bogat de medalii, participa cu rezultate foarte bune in concursurile de ciclism din Anglia. Era intr-o forma de invidiat, nu avea vicii si avea o cursiera de 5000euro.

Pe aceasta catarare, mi-am dat seama ca nu e de joaca, caci englezul va merge in ritm competitional pe tot parcursul lungului tur. Pe acest pas mi-a dat un km avans desi nici eu nu sunt un ciclist tocmai de aruncat la “poubelle”.

Am ajuns epuizat in pas, am iesit pe locul 4 dintre cei ce au pedalat pe acest pas. Am avut totusi satisfactia de a-l fi intrecut pe Rene cu cateva sute de metrii.

In 2001 cand pedalasem impreuna pe un traseu de 70km in zona mea, el m-a intrecut, desi atunci avea 59 ani iar eu aveam 22. Acum cel putin mi-am luat revansa. Am avut o discutie cu el in acest pas si ma aratam ingrijorat ca Phil merge prea repede si nu ma asteapta si-n ritmul asta n-am nici o sansa, o sa-mi crape inima ca nu ma pot transforma in ciclist de performanta peste noapte. Si el s-a mirat tare de performantele englezului si a zis ca nu se poate sa mergi 30 zile in ritmul asta.

Apoi mi-am luat ramas bun de la Rene si prietenul sau un batran de 73 ani care la varsta asta in acel an facuse o tura pana in Ukraina.

Pe urmatorul pas, col de Leschaux (900m) m-am tinut cu greu de Phil caci panta nu mai era asa mare.

Phil Deeker si nevasta sa Claire.

12philtourmalet.jpg

Apoi mi-a fost foame dupa peste 80km pedalati si 3 pasuri, iar Phil mi-a dat doar o bucata de branza si o felie de paine. Aici a aparut o noua problema pt. mine care eram obisnuit sa mananc copios la pranz. Deci mi-am dat seama ca o sa fie un chin, nu eram compatibili: era intalnirea dintre un ciclist amator boem din est si un ciclist profesionist serios din vest.

Pe urmatoarea catarare col du Frene 950m, am ajuns sa intrecem si ciclisti legitimati la cluburi care erau in antrenament. Mi-am dat seama ca o sa cam clachez iar la un moment dat pe coborare era sa intru intr-o masina, nefiind inca obisnuit cu noua bicicleta.

A urmat col de la Cloche care avea in jur de 1000m altitudine, dar nu stiu exact caci lipsea panoul din varf. Eram tot mai epuizat, iar de data asta pe coborare era sa ies in décor de 2 ori.

Pe urmatorul pas ne-a prins o ploaie torentiala, englezul era obisnuit sa pedaleze tare in astfel de conditii. Ne-a udat tare, mai ales pe mine care nu aveam o pelerina buna. Cel mai nasol ca mi-a intrat apa in adidasi. In varful pasului de data asta nu mi s-a mai permis sa fac nici o pauza, am primit un baton de ciocolata si a zis sa o tai inainte. El trebuia sa se opreasca in fiecare pas sa faca cate o poza iar sotia sa Claire care il astepta cu masina in pas ii dadea energizante, power bar-uri si ce avea omul nevoie.

Pe coborare m-am oprit la margine de drum putin sa mananc niste curmale ce am primit de la Rene ca eram epuizat si lesinat de foame. Am stat si eu 2 min linistit si m-am si trezit cu Phil trecand in viteza si urland: “Claudio, what the hell are you doing?” eu ia-m raspuns ca “I’m just resting and eating a bit” si imediat am pornit sa incerc sa-l ajung.

Pe ultima catarare spre un sat montan de la poalele pasului Glandon. Pe o catarare de vreo 10 km, a 7-a din ziua respectiva, am clacat, Phil nu m-a mai asteptat iar eu am cazut langa drum rupt de oboseala sa mai ingurgitez niste curmale. Am ajuns in cele din uram terminat fizic si psihic cu o intarziere de 30 min. fata de Phil.

Aici am primit o masa copioasa dupa 9 ore de efort, 180 km pedalati, 7 catarari si o diferenta de nivel de 3000m. A fost singura zi din viata mea pana atunci cand am mers de parca as fi participat la turul Frantei.

Filmul cu aventura mea cu Phil.

http://youtube.googleapis.com/v/OQLpgE8eKVA?fs=1&hl=ro_RO

Apoi ei s-au cazat la o pensiune iar eu m-am dus la modestul meu cort la doar 200 m mai jos de pensiunea lor. Tin minte atat ca mi-a zis ca la ora 7 sa fiu la intalnire sa plecam si ca nu ma va trezi el, sa ma descurc singur.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din pacate aveam sa am parte de o noapte de cosmar.

Ppe la ora 4AM a inceput sa ploua, iar in nici o ora din cauza ca ploaia era tot mai puternica, m-am trezit cu cortul inundat, in curand avea sa mi se ude si sacul de dormit, deci m-a lovit dezastrul. Pana la urma mi-a cazut si cortul in cap si eu am tot asteptat sa se opreasca ploaia crezand ca englezul nu este nebun sa porneasca la 7AM pe ploaie rece.

 

Astfel ca deoarece ploaia nu s-a mai oprit pe la ora 8 mi-am facut si eu catrafusele si am pornit spre pensiune. Din pacate, nestiind ce fel de om este englezul, am comis greseala de a deschide o doza de bere ce o mai aveam in rucsac de vreo 2 zile.
M-am trezit cu Claire venind cu masina spre mine si cand m-a vazut cu berea in mana a inceput sa faca crize si sa urle la mine ca beau cam mult si una alta. M-a jicnit urat zicand: “You are always drinking beer!” desi in ziua precedenta in maratonul cu sotul sau nu am baut decat un tap de bere, seara, dupa o ora de la incheierea cursei si dupa ce am mancat.

 

Phil nu mi-a spus ca-mi va fi interzis sa consum o bere dupa pedalat. Claire s-a enervat, a zis ca Phil este deja in pasul Glandon si ca ma va duce la prima gara sa ma expedieze spre Annecy cu trenul. Cand am vazut cu cine am de-a face, am acceptat, ca nu aveam de ales iar asta nu mai este tura ci un cosmar. Pacat ca Phil m-a aburit 5 luni pe internet ca vom face acest tur si apoi ca ma va duce la el in Anglia la Salisbury sa ma angajeze 1-2 luni sa am si eu bani de-o tura.


Din pacate, n-a fost sa fie asa, probabil ca zgripturoaica de nevastasa i-o fi bagat in cap sa se descotoroseasca de mine si acum era momentul prielnic. In fine, asta e, am ajuns la prima gara, mi-a dat 100euro si Adio! (si-a achitat practic cazarea si masa si poate si mediatizarea turei lui caci eu i-am facut lipeala cu Rene care i-a cazat la el gratuit si a organizat adunarea ciclistilor din fata primariei si chemarea Televiziunii locale).


Am luat deci trenul pana la Annecy, si de acolo am mers pe jos vreo 12 km pana la locuita lui Rene.
Sa ma fi vazut ce caraghios aratam carand un cort, un sac de dormit, un izopren, un rucsac mic, 2 bete de lemn pt. cort, eu cu hainele ude. In aceea minunata zi am reusit sa fac Romania de ras, aratam in sfarsit ca un boschetar, traiam momente magice, dar macar eram om liber. Eram foarte dezamagit de intamplarea cu cuplul britanic si vream cat mai curand sa ma urc pe bicicleta mea, pe harbul meu sa ma intorc acasa, caci mai bine e la noi decat prin cele tari straine opulente occidentale.


Nu aveam nici macar o punga astfel ca caram ca boul bagajele in maini de m-am chinuit ca un sobolan mai ales ca nu stiam nici drumul. Mereu intrebam oameni care se mirau foarte de aceasta aratare, adica de mine. Dupa ore bune de mers am ajuns si-n fata casei lui Rene care primise un telefon de la Phil care-i spuse ca Claudio e un ciclist vai de mama lui, ca sa ma expedieze spre casa.


Ei bine, nu-l voi uita niciodata pe acest Phil si nici pe nevastasa Claire. Datorita lor ma voi ambitiona sa ma realizez in viata si sa ma razbun, devenind mai celebru decat Phil. In urmatorii 10 ani sper sa-mi ating obiectivul.


Cand m-a vazut Rene, a vrut imediat sa se intereseze de au autocar sau tren spre Romania. Eu am zis ca refuz sa merg cu asa ceva, voi merge cu ce am venit, cu bicicleta mea. Asa ca Rene s-a apucat sa dea niste telefoane la niste amici care au facut o cheta si mi-au adus 150 euro. Avand si banii de la Claire, aveam bani suficienti sa traversez Europa spre casa dar pe o ruta mult mai scurta si mai usoara.
 

Ziua urmatoare am si plecat. Rene mi-a mai dat niste echipamente, adidasi, o pelerine, ceva de mancare etc. Ne-am despartit in relatii amiabile si mi-a promis ca data viitoare cand mai trec pe la el cu bicicleta vom face o tura spre cel mai inalt varf din zona lor spre Semnoz, unde este o statiune de ski. Nu ma las si voi ajunge din nou acolo tot pe 2 roti.

Din aceasta zi nefasta din turul meu nu am nici o poza, eram prea suparat sa ma mai si filmez. Cred ca nici in ziua de azi nu am trecut complet peste acel esec. Dar suntem tineri, luptam in continuare.

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am luat-o din nou pe langa lacul Annecy beneficiind de pista ciclabila pana la Albertville, oras fondat de regele Charles Albert in 1836, locul unde in 1992 a avut loc Olimpiada de Iarna. Cartierul Conflans cea mai veche parte a orasului si-a pastrat aerul medieval.

Cartierul Conflans din Albertville

800px-Conflans01.jpg

Dar in general acest oras m-a dezamagit putin, avand mai degraba o alura industriala decat turistica. In apropiere am vazut cocotata pe deal o cetate medievala.

Cetate medievala langa Albertville.

cetatelangaalbertvile.png

Trebuie sa recunosc ca dupa foamea ce am tras-o cu englezul de proasta pomenire si sumbra amintire, prioritate nr. 1 am avut sa ma alimentez asa ca mi-am cumparat cateva kg de alimente sa-mi revin.

Of ce bine ma simteam din nou, sa merg in ritmul meu, sa ma opresc unde vreau, sa mananc si sa beau cand vreau si ce vreau. Eram putin conditionat si restrictionat de bugetul redus, dar eram liber ca pasarea cerului.

De la Albertville am luat-o pe un drum destul de circulat pe o distanta de 25 km pana in localitatea Moutiers. Aici este o zona celebra pentru branzeturi, in acest an a luat medalie de aur la Paris.

Cooperativa de branzeturi Moutiers.

cooperativa+de+branza+Moutiers.jpg

De aici am pedalat pe valea raului Isere pe un traseu foarte pitoresc pana in localitatea Aime, locul unde se incepe catararea spre frumoasa staiune La Plagne. Apoi am ajuns din nou la Bourg St. Maurice, unde a trebuit sa fac pauza cateva ore caci a plouat la greu.

Apoi mi-am continuat drumul pe langa raul Isere, a inceput ascensiunea spre pasul Iseran.

M-a prins noaptea pe drum si mi-am pus cortul pe intuneric avand ghinionul sa-mi pun cortul pe un izvor sau nu stiu ce s-a intamplat stiu ca pe la miezul noptii mi se udase deja pana si sacul de dormit, astfel ca n-am putut dormi de ud ce eram, parca rasarise un izvor sub mine. Ciudat si unic fenomen ce nu am mai patit in viata mea desi am peste 1000 nopti dormite “in the wild”.

Ziua urmatoare foarte obosit si infrigurat am intrat in Parcul National Vanoise. Am urcat mult pana in localitatea turistica Tignes unde am avut surpriza sa intalnesc un baraj care avea pe el pictat un imens cap de om.

Barajul de la Tignes.

barajulTignes.jpg

De aici a inceput sa ploua si pe masura ce urcam era tot mai frig, pana la urma am ajuns in celebra statiune Val d’Isere. Eram tot ud, toate hainele si echipamentul imi erau ude leorca chiar si sacul de dormit. Aici am incercat sa gasesc o cazare gratuita sa-mi salvez viata, dar nicaieri nu am gasit. Am incercat si la Politie, au zis ca la ei nu e hotel si la primarie, mi-au spus ca nu au azil de boschetari si ca cea mai iefina cazare acolo este 50 euro, adica bugetul meu pe 5 zile.

Pana la urma m-am dus la camping care era foarte ieftin 8euro. Cu 1 euro am luat un jeton si am putut sa fac un dus de 5 min. Mi-am amplasat cortul si mi-am dus sacul de dormit ud la o uscatorie din camping in speranta ca se va usca. Apoi am mai discutat cu niste turisti care se minunau de echipamentul meu precar.

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Amice țin să te felicit pentru tura din 2007. Oameni buni atâta timp cat ciclotrubadrul carpatin nu fabrica bombe sa ne bucuram. Pana la urma e inofensiv si sa recunoastem, asa povesti de viata nu gasesti oriunde...

Mult succes in continuare...

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Vicos: total de acord. E de necrezut cat de putin iti trebuie cateodata ca sa fi fericit. Omu' nostru a nimerit intr-una dintre cele mai de fitze statiuni din zona ( am schiat si eu 5 zile in Val d'Isere si ne feream sa mancam pe-acolo chiar daca eram destul de pregatiti cu banii, erau locuri unde o cola costa 9 euro). Zona este intr-adevar de poveste mai ales iarna. Daca nu ma insel este cel mai mare domeniu schiabil din Europa, aprox 600 de km de partii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Personal am intilnit chiar cicloturisti straini(germani) care nu isi permiteau hoteluri , pensiuni , restaurante ci se cazau cel mult in camping iar daca nu in wilderness ; mancau numai de la supermarket... Asi vrea sa-i vad eu si pe grandomanii astia din occident intr-un tur de 50 de zile pedalind pe o bicicleta mediocra(cum chiar am vazut la multi) cazindu-se noapte de noapte la hotel de 3-4 stele ....oare cit iar tine bugetul pe unii dintre ei ? Mentalitatea si prejudecatile multora in relatie cu romanii e foarte greu de scos din capul lor si asta chiar daca ai avea bugetul lor , standardele lor de viata ! Referitor la englezul tau D-le Moga poate ai dat de un tip cu un comportament riguros eu ii c-am stiu pe astia (am avut de a face cu multi englezi)... la ei punctualitatea e litera de lege ! Referitor insa la comportamentul lor multi nu ar merita sa imi spele nici macar picioarele ; multi sint de o obraznicie iesita din comun adica ca sa ma explic : sa imi spuna in casa mea dupa ce i-am cazat , le-am spalat, i-am hranit ca un cersetor sau vorba ta un boschetar englez sau german face cit 3-4 romani care vreau eu ... ? In fine am intrerupt legatura definitiv cu mai toate specimenele astea naziste !

Referitor la echipamente eu chiar nu inteleg de ce nu ti-ai cumparat atunci o bucata de nailon de 3pe 3 metri si ar fi facut mai mult decit ce cort vrei tu si asta la un cost mic ... nu ti-ar mai fi intrat apa deloc in cort!

Superba tura dar parca nu ma-s porni nicodata fara macar un 15 euro bani de mancare |zi ! Daca ai fi avut macar bani astia (15 euro zi) ai fi putut sa arunci suta de euro inmanata de stimabila doamna la un cos de gunoi sau pur si simplu sa refuzi intorcand spatele.Cred ca comportamentul specificat ar fi schimbat cu 5% parerea despre noi romanii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa va raspund:

Pt Vicos: Mersi Victore, sper sa-ti fie bine si sa te descurci acolo unde esti si sa ne revedem cand se va putea, poate chiar in Occident.

Pt Goitta: Da, superba statiunea, dar cam scumpa pt buzunarul celor mai multi dintre noi. Ma bucur ca ai fost pe acolo. Savoia se mandreste cu cel mai intins domeniu schiabil din lume. Se pare ca e la Val d'Isere.

Pt Beny10: da, si eu am intalnit multi astfel de cicloturisti din occident, unii dintre ei aveau un buget chiar mai mic decat al meu. Din pacate multi au o mentalitate eronata in legatura cu romanii.

Da, m-am fript cu englezul ala, era foarte strict, rigid si riguros. Dar putea totusi vazand ce vreme e afara, sa iasa afara si sa ma strige, ca eram la 200 m, cortul mi se vedea din drum. In plus, am corespondat prin email cam 5 luni. Il consideram prieten, mi-a promis ca ma ajuta, i-am explicat situatia mea si credeam ca m-a inteles. Totusi in cele din urma eram cam incompatibili. Dar putea fi totusi intelegator si sa ma lase sa pedalez in ritmul meu, recunosc as fi intarziat poate o ora.

Nailon nu mi-am cumparat ca la Val d'Isere n-aveam unde, erau toate inchise si apoi nu strica si putina suferinta si dramatism in tura mea.

Bugetul meu a fost de aproape 20 euro pe zi pana m-am intalnit cu englezul, deci am mancat foarte bine, nu ma pot plange. Englezul mi-a promis ca ma imprumuta si cu 1000euro iar apoi dupa tura ma va duce in Anglia sa ma angajeze la el, si-i plateam datoria. Am primit acei bani pt. ca consider ca-i merit. Eu i-am rezovat cazare, masa, mediatizare gratuit la domnul Rene Boissier. In plus la Rene, englezul a primit si donatii de la prietenii lui Rene de poate sute de euro pt cauza nobila pt care milita si facea aceasta tura extrema. La intoarcere chiar aveam mare nevoie de bani, tinand cont ca a picat intelegerea cu englezul. Eu cred ca au vrut sa se scape de mine, cand m-au vazut mai amarat si probabil nici nu credeau ca voi ajunge la aceasta intalnire.

In fine, mult mai bine m-am simtit eu facand cicloturism de placere, decat el care s-a chinuit pt recorduri si nu se oprea nici sa faca o poza. Dar fiecare cu placerea lui.

In curand vine continuarea!

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu trece nici o ora si ma trezesc ca apare un jeep, era tatal fetei de care ma rugasem in urma cu cateva ore in incercarea mea de a gasi un adapost. Domnul era proprietar de cabana turistica si m-a invitat la el, oferindu-mi o camera gratuit. Mare noroc pentru mine caci nu peste multa vreme a inceput un viscol ca-n povesti.

Viscol pe 5 iulie la Val d'Isere.

isere1920m.jpg

Camera era si incalzita si am beneficiat si de o cina delicioasa gratuit. M-am simtit foarte bine in aceea seara, oamenii au fost de mare treaba si am discutat multe cu ei.

Ziua urmatoare era un frig de n-am mai vazut asa ceva vara, eram in 5 iulie , dar vremea era de iarna. Cabana era situata la cota 1920m. In aceste conditii aveam sa urc spre pasul Iseran (2770m), al 2-lea pas modernizat al Europei dupa col de la Bonette (facut recent de colegul si prietenul nostru Gibonu).

Am primit si o geaca de la acesti oameni minunati si le-am promis ca voi reveni cand o s-o duc mai bine, caci niciodata in viata nu mai vreau sa cunosc umilinta de a ma ruga de oameni pt. o cazare gratuit. (dupa cate am patimit se poate intelege de ce anul asta am ratat turele europene din lipsa de fonduri, mai bine o tura de 7 zile demna decat o tura de 50 zile in care sa te chinui si sa ajungi la mila oamenilor, da si cum ziceau multi de pe forum: cine vrea ture sa mearga la munca inainte ca cicloturismul nu ar trebui sponsorizat ca nu-i sport de performanta, indiferent ce tur faci, poti sa faci si turul lumii se cuvine sa muncesti ca sa te poti bucura de tur )

De la cota 2500 a inceput lapovita iar in pas ningea. Cand am ajuns in pas eram foarte fericit si cu lacrimi in ochi i-am dedicat pasul in memoria duioasei mele bunici Ica din frageda-mi pruncie care ar fi fost mandra de realizarea mea, de fapt ea este mandra de mine de acolo de unde ma vegheaza dintr-o lume mai buna, pasul i l-am dedicat si unui erou englez Robert Scott, al 2-lea om care ajuns la Polul Sud si care a murit pe drumul de intoarcere spre tabara de baza. Datorita unor oameni ca Robert Scott, Jean Bart, Phileas Fogg etc am ajuns si eu sa traiesc o viata de roman de aventuri si le voi ramane recunoscator in veci eroilor de odinioara.

In Pasul Iseran - pe ninsoare.

iseran.jpg

In pas m-am intalnit cu un batran norvegian care mergea pe o motocicleta ciudata si care m-a intrebat daca nu mi-e frig vazandu-ma in pantaloni scurti desi ningea. Apoi pe coborare a trebuit sa-mi iau o pereche de pantaloni lungi pe mine, caci frigul era patrunzator, langa drum stratul de zapada avea cam 40cm.

Pe coborarea spre Bonneval.

coborindiseranulsprebon.jpg

Dar dupa ce am coborat peste 1000m diferenta de nivel, vremea si-a revenit, a iesit soarele si am ajuns in frumoasa localitate Bonneval sur Arc.

Bonneval sur Arc.

BonnevalsurArc.jpg

Pe traseu inspre Bessans am gasit si flora alpina interesanta. Eram inca in Parcul National Vanoise. In dreapta mea aveam munti cu varful de pana la 3684m iar in stanga puteam sa observ varful Ciamarella (3676m) ce este exact pe granita cu Italia. Peisaje remarcabile.

Flora alpina superba pe langa Bessans.

floraalpina.jpg

Il rog frumos pe Seb sa-mi transforme linkurile in poze, caci eu nu reusesc, am un calculator vechi.

Multumesc frumos.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.