Carbon

SUCEAVA

Recommended Posts

Vreau sa cobor cu bicicleta de pe virful Giumalau in Pojorita ,sa urc pe Rarau si apoi sa cobor in Cimpulung sau.....Slatioara.Cunosc traseul.....merci.Joi e ceva...liber, in wekeend sunt...ocupat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

16 DJ 177 Gura Humorului (DN 17) - Mănăstirea Humorului - Poiana Micului - DN 17A (Poieniţa Micului)

Prima portiune pina la Manastirea Humorului este asfaltata dar usor degradata iar dincolo pina la Poiana Micului este proaspat asfaltata si deocamdata este ok

Pe harti arata ca acest DJ ar  trebui sa ajunga pana la Sucevita, dar aici este un drum forestier care dupa Poiana Marului, dupa vreo 4-5 km se termina. (pana aici am ajuns)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tura sa realizat dar....vineri si doar urcarea in Giumalau si coborire in Pojorita,a fost ....fain.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe harti arata ca acest DJ ar  trebui sa ajunga pana la Sucevita,corect,apare pe hartile...ceausiste,insa se poate ajunge la Sucevita pe...poteca.Ati facut tura simbata?Am vazut doua MTB fullsuspension(un Focus +altceva) la Manastrirea Humorului  dupa amiaza.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am avut un an jalnic, cu foarte putine ture, concursuri si excursii.

Am bagat doar doua concursuri, Caii Pedaleaza - Botosani (loc 4) si Maraton Dragomirna - Suceava (loc 2). 

Excursii lungi, o saptamana la intalnirea ciclism.ro de la Paltinis si o excursie de doua zile la Gura Humorului.

Plimbari cu gasca n-am facut deloc toata vara, din lipsa de gasca. Am mai iesit cu cluburile din Suceava dar cam rar ca ne separa oarece distanta kilometrica.

Turele solo nu le-am imortalizat ca nu mi s-a parut ca merita. Au fost totusi cateva mai interesante pe care am sa le povestesc in curand.

DSC09532.JPG

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

De la inaltimea etajului 4 pot vedea o panorama de zeci de kilometri. Vereştiul este flancat din trei parti de multiple siraguri de dealuri impadurite.

De cand sunt eu biciclist am pedalat doar inspre vest. Stiu pe de rost toate cararile si potecile si intr-o zi ma gandeam pe unde sa mai pedalez. Uitandu-ma pe geam ma loveste o revelatie: de ce naiba nu am fost niciodata spre est??? Uite cate dealuri si paduri interesante sunt in directia aia!

M-am hotarat instant ca prima tura sa o fac spre stanga. Am deschis o harta pe net si am trasat mintal un traseu minunat, pe care sa-l parcurg cu prima ocazie.

 

Era o zi de vineri, sarbatoare religioasa, iar eu eram singur in casa. Sotia era la biserica, iar eu nu aveam chef de nimic. Ba mai mult, mi-era asa o lene ca nici sa mananc nu ma induram. Am sta pana la amiaza la calculator, apoi am reusit sa-mi fac ceva de mancare si am aruncat o privire pe geam.

Era asa o vreme de frumoasa ca nu-mi venea sa cred. Lenea din mine se lupta aprig cu cheful de duca. M-am gandit ca cheful o sa-mi vina pe parcurs, asa ca m-am echipat si am iesit din casa. Am incalecat pe bicla si am purces la drum. Pana la primul offroad sunt vreo 5km de asfalt, dar am mai mers inca vreo 3 pana in satul urmator, Poieni

De aici am cotit-o la drepata pe un drum inclinat acoperit cu pietris. Abia atunci mi-a venit cheful de pedalat si am inceput sa urc vartos, pe foaia mare. Am ajuns fara sa vreau intr-un mic satul, Racova, ce nu era programat pe traseu. Am continuat fara griji traseul, salutand zgomotos babele din sat. 

 

Am iesit din sat si au inceput sa se arata peisajele minunate pe care le asteptam. In combinatie cu vremea perfecta, traseul arata extraordinar, iar eu pedalam fericit ca un mânz scapat din laţ. Fara nici un stres, rataceam printre dealuri, intrebandu-ma de ce nu facusem mai demult traseul respectiv.

DSC09965.JPG

 

DSC09966.JPG

 

DSC09967.JPG

 

DSC09968.JPG

 

In scurt timp am ajuns pe terenuri cunoscute, intre Udeşti si Mereşti. De aici am decis sa merg prin padure, imi aminteam vag un singletrail de acu doi ani. Dupa o portiune de pushbike am ajung pe varful dealului din spatele Udeştiului. Bun, de acum urmau doar coborari pe cararile padurii.

DSC09969.JPG

 

DSC09970.JPG

 

Nu a fost chiar asa placut cum m-am asteptat, taietorii de lemne lasasera o multime de crengi pe traseu, iar frunzele uscate ascundeau multe surprize. Nu aveam suspensii, iar franele pe janta incepeau sa-si arate limitele, dar era amuzant si antrenant. Dupa o scurta urcare mi s-a aratat in fata ochilor o portiune foarte abrupta acoperita de un noroi gros, strabatut de urme de cai si carute. Pana sa apuc sa ma lamuresc de unde e noroiul ala intr-o padure uscata, m-am si trezit afundat in el. Am piscat franele si bicla a inceput sa faca S-uri printre fagasele adanci. Coborarea a fost scurta si rasufland usurat am continuat pe o portiune dreapta si uscata. Inca ma gandeam la noroiul misterios, cand dau iarasi intr-o râpă si mai abrupta, cu noroi si mai gros. De data asta intru in panica, strang franele in agonie, iar bicla coboara pe laterala. Cauciucurile daja pline de noroi lipicios aluneca in asa hal de parca m-as da cu sania. In ultimul moment reusesc sa-mi scot piciorul stang din pedala si sa-l pun jos. Ma redresez si reusesc cu greu sa ajung teafar in vale, unde constat ca nu mai pot sa-mi decuplez piciorul stang. Trag cu dusmanie si reusesc sa-mi smulg piciorul din pedala umpluta cu noroi si frunze.

DSC09971.JPG

 

Au mai urmat cateva coborari dar pe portiuni uscate. Nu-mi pot explica de unde s-a format noroiul ala, ca nu plouase de mult, iar in varf de deal nu sunt izvoare. 

Am ajuns in Udeşti, dar am evitat soseaua, am continuat coborarea pe drumuri secundare acoperite cu pietris. Udeştiul e un sat cu atat de multe stradute si ulicioare imbarligate, ca si postasul are nevoie de harta, busola si GPS ca sa nu se rataceasca. Cat timp mergeam la vale aveam certitudinea ca ma apropii de casa. 

Cand am ajuns la asfalt aveam impresia ca am renascut si ca bicla merge singura. Am pedalat pe cea mau grea viteza pana acasa si cand am ajuns am constatat ca nu simt nici o urma de oboseala. Nu-mi place sa pedalez singur dar in saptamanile ce au urmat am mai refact de trei ori acelasi traseu, cu mici modificari pe alocuri.

 

 

 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe 1 decembrie am hotarat sa sarbatoresc printr-o plimbare cu bicicleta, tot pe traseul de mai sus. Ca sa elimin cat mai mult asfalt am cautat (si gasit) o ruta doar printre dealuri. Doar 5km asfalt, restul offroad mixt. 

Am insistat oleaca pe langa nevasta-mea si am convins-o sa vina cu mina. Desi are bicla de oras cu anvelope netede am fost increzator in forta si talentul ei. 

La noi a fost o zi foarte frumoasa, cer albastru, vant lipsa, temperatura aerului putin peste zero, chiar daca solul era inghetat. Am mers pe sosea pana in Udeşti, apoi am luat-o la stanga pe partea nordica a Oadeşului. Urma sa ne intoarcem pe partea sudica si sa facem singletrail-ul din padure descris in postul anterior. Abia asteptam sa o vad pe Alina pe potecile alea abrupte!

305.jpg

 

Soarele incalzea puternic, dar apa de la sol era inghetata. Se vede gheaţă pe marginea drumului.

306.jpg

 

Mai incolo ne-am intalnit cu un prieten padurar si biciclist ce ne-a avertizat despre o vanatoare ampla ce avea loc aproape de traseul nostru. Am stat putin in cumpana gandindu-ma la gloante ratacite, dar am decis ca nu e nici un pericol.

308.jpg

 

Am trecut pe langa o multime de vanatori ce asteptau la marginea unei paduri cu pustile in maini, in timp ce haitaşii speriau vanatul din padure. Alina ii saluta pe toti si ii intreba ce au impuscat dar nici unul nu a raspuns. Erau probabil concentrati la o posibila tinta. Am auzit si cateva impuscaturi, am vazut si o vulpe fugind ingrozita dar am pedalat in continuare si am depasit zona calamitata. 

311.jpg

 

A urmat o coborare lunga pe un drum forestier cam denivelat si ma tot uitam ingrijorat in spate. Spre surprinderea mea, Alina era chiar in spatele meu, cobora fara nici o grija si se bucura din plin de traseu. Am ajuns in Racova unde am facut o scurta pauza de masa, apoi ne-am intors pe alt drum.

318.jpg

 

320.jpg

 

Cum intram la umbra temperatura scadea brusc cu cateva grade, mai ales ca si soarele se cam pregatea de duca. Ca sa o chinui putin pe Alina am bagat-o prin niste râpe sapate direct printr-un deal, pe unde nici eu n-am putut urca pe bicla. 323.jpg

 

Pe sectiunea de pushbike, am luat si bicla Alinei, ca deja dadea semne de oboseala. Adevarul e ca este o portiune foarte abrupta, abia o urci pe picioare.

331.jpg

 

Am intrat in padure si asteptam cu nerabdare coborarile cu noroi. Din fericire noroiul era inghetat asa ca am coborat fara probleme. Spre mirarea mea Alina a abordat cu tupeu coborarile respective, chiar daca cu viteza melcului si cu puternice tipete de disperare. La final mi-a zis ca o dor mai tare mainile decat picioarele. 

Cand am ajuns in Vereşti termometrul indica sub zero, asa ca ne-am grabit spre casa la caldura si odihna.

343.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa ce a cazut prima zapada, am hotarat sa fac o tura printre dealuri si paduri sa vad daca pot supravietui.

Ca sa aiba cine suna la salvamont am luat-o si pe Alina cu mine. 

Am ajuns cu greu in Udesti, pedaland prin zapada framantata de pe marginea drumului. Din Udesti am luat-o la deal pe niste ulite partial curatate. La iesire insa nu mai era curatat nimic, doar niste urme facute de localnici. Alina dadea deja semne de oboseala, asa ca am lasat-o la niste prieteni si eu am pornit fara frica spre padure. 

Cu ochii pe vârful Oadeş am inceput sa inot prin zapada de 30cm târâind dupa mine bicla de 20 de kile. Am urcat vreo doua pante mici pe niste urme vagi, care mai apoi au disparut de tot. Nimic nu tulbura stratul de zapada cat vedeam cu ochii, eram primul nebun ce se aventura pe acolo. 

 

In departare se vede vârful Oadeş, cu tricolorul infipt in creştet,

DSC_0001.jpg

 

Zapada imi ajungea la jumatatea gambei, iar eu eram incaltat cu papuci de vara peste care aveam huse de ploaie.

DSC_0002.jpg

 

N-avea rost sa continui, asa ca am intors bicla si am pornit la vale. Mi-am amintit cam tarziu ca franele pe janta nu prea functioneaza pe zapada, dar continuat sa cobor linistit, o cazatura in zapada groasa nu avea ce rau sa-mi faca. Cu surprindere am ajuns pe propriile roti pana in vale, la prima ulita din sat.

DSC_0003.jpg

 

Abia ma incalzisesm, asa ca am continuat pe ulite, tot la deal, dar in partea cealalta. Am dat de o ulita necuratata unde nu m-a ajutat nici foia mica si nici faptul ca am dezumfalt anvelopele pe jumatate. Leoarca de transpiratie am ajuns la marginea padurii, odata cu o ninsoare abundenta cu fulgi mari.

DSC_0004.jpg

 

Mi-am dat seama ca in padure n-aveam ce cauta si am facut cale-ntoarsa. Coborarea fara frane pe niste ulite alunecoase si denivelate in timp ce ninsoarea iti intra in ochi nu e o experienta prea placuta. Cea mai grea portiunea a fost ulita nedesfundata unde trebuia sa pedalez la greu desi era in coborare. Miraculos, n-am cazut nici macar o data! Doar pompa mi-a cazut din suport, dar am vazut cand am ajuns acasa. Zilele urmatoare a nins iarasi, deci n-avea nici un rost sa pornesc in cautarea ei. Pacat, a fost o pompa foarte buna...

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa o saptamana de stat in casa, azi am decis sa ies cu bicla indiferent de vreme. Care vreme era destul de acceptabila, -8C, vant vreo 30 la ora si soare cu dinti.

M-am imbracat potrivit, dar mi-am mai luat cateva rezerve in rucsac. Bicla mea are lantul in reparatii, cand am vrut sa-l curat am descoperit trei zale rupte! Nu stiu cum am reusit si nu stiu cam au rezistat. Am imprumutat bicicleta nevestei, ce momentan e dotata cu anvelope cu ţinte metalice, si am pornit vesel la drum.

Dupa ce am iesit din sat a trebuit sa-mi pun cagula, iar ceva mai incolo si protectia pentru urechi. Pe camp sufla vantul cat pe ce sa ma dea jos. Pe drum erau toate formele de zapada - si proaspata, si batatorita, si framantata si bineinteles gheaţă.

 

Vântul a smuls pancarta metalica de la intrarea in Udeşti.

DSC_0016.jpg

 

Ieri drumul era astupat de zapada, dar spre seara a fost curatat. Au rezultat astfel de-a lungul drumului doua troiene inalte de 1-2 metri.

DSC_0018.jpg

 

Pe alocuri a fost curatat doar pe mijloc, nici nu incapeau doua masini.

DSC_0020.jpg

 

In zare se vad dealurile scaldate in razele soarelui, dar nu eram prea hotarat sa le ating.

DSC_0022.jpg

 

La intrarea in Udeşti incepusera sa-mi inghete picioarele. Surprinzator, la maini nu-mi era frig de loc, cu toate ca-mi scosesem de multe ori manusile ca sa fac poze. Totusi am decis sa inaintez, macar pana in centrul satului. DIn centru mai era o aruncatura de băţ pana pe dealuri si m-am gandit sa arunc o privire, doar aşa de pofta.

Dupa prima panta urcata m-am incalzit complet si mi s-a deschis apetitul pentru mai mult. Am umblat cativa kilometri buni pe ulitele satului si prin imprejurimi, chiar daca de multe ori am fost nevoit sa descalec si sa ma târâi prin zapada mare. 

 

Am fost foarte tentat sa urc pe Oadeş, dar echipamentul nepotrivit nu mi-a permis. Deja aveam zapada in bocanci iar mansetele pantalonilor erau ude. Poate data viitoare.

DSC_0025.jpg

 

A urmat o coborare faina, anvelopele ţintuite aratandu-si din plin valoarea, chiar daca erau umflate tare. De data asta mi-am pierdut fesul, dar am observat la timp, m-am intors pe jos si dupa 200m l-am gasit. 

Pe drumul de intoarcere am observat ca vantul de est aproape reusise sa infunde iarasi cateva portiuni de sosea. Am tras tare la intoarcere si am ajuns acasa leoarca de transpiratie. 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cam frumoasa zona, cam frumoase pozele, cam frumoase turele...

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Măh a_mice, tu știi ceva ce nu știm noi ;)

Mă refer la zone, ture...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Excelenta tura Lucian, genul asta imi plac si mie, poate un pic mai lungi :) 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cam frumoasa zona, cam frumoase pozele, cam frumoase turele...

... cam singurel Lucian.

Oricum ar fi, bravo lui!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Astea au fost ture de recunostere si dezamortire. Nu am echipament potrivit pentru ture lungi pe o asa vreme.

 

Rareori gasesc vara parteneri de plimbare, d-apoi iarna...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pai dupa atatea biciclete reparate ar trebui sa cunosti pe toata lumea pe o raza de 100 km care detine o bicicleta. 

Pe vremea asta iti infloreste afacerea daca ii scoti la ture :)) .

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nici chiar 100km, dar cunosc multa lume prin imprejurimi.

Am avut clienti si din Bacau, Botosani, Falticeni.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Va salut dragi ciclisti!

Astazi a fost o vreme cu nici prea multi nori si nici prea mult soare. Numai bun de o mica tura.

 

Traseul a fost urmatorul:

Suceava - Costana - Todiresti - Solonet - Comanesti - Humoreni - Partestii de Jos - Cacica - Paltinoasa - Ilisesti - Suceava.

Distanta parcursa:  83 km.

 

Nu a fost deloc aglomerat, un pic vant din fata. Tei infloriti, copii pe sosea, nici ca se mai putea mai frumos. Acest traseu e recomandat celor ce nu sporta traficul inadusitor.  

 

Voi reveni cu pozele zilele urmatoare.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intrare in Comanesti pe un drum aproape necirculat.

 

IMG_1283.JPG

 

Inca putin si ajungem in Varfu Dealului dupa un efort sustinut si foarte placut.

 

IMG_1296.JPG

 

 

IMG_1295.JPG

 

A urmat coborarea spre Paltinoasa si apoi urcarea spre Ilisesti.

 

IMG_1297.JPG

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Şoseaua Suceava - Botoşani e in reparaţii de la începutul verii.

Încet-încet lucrările se apropie de sfârşit, dar pe alocuri mai sunt utilaje şi obstacole.

DSC_0446.JPG

 

Mare grija la marginea drumului. S-a tunat un strat foarte gros de asfalt şi e cam periculos pentru biciclişti.

DSC_0447.JPG

 

In final tot drumul va arăta cam aşa:

DSC_0448.JPG

Share this post


Link to post
Share on other sites

Era si timpul sa faca drumul ala, drum national ce leaga 2 resedinte de judet si un aeroport intre ele. Anul trecut arata destul de rau, ca un judetean uitat de lume...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Saptamana trecuta am pedalat foarte putin. Marti am fost in oras, frig, vant in faţă, haine subtiri, asa ca m-a cam prin raceala. Din fericire a fost o raceala mai toleranta, fara muci, tuse si stranuturi, dar cu dureri groaznice de cap. A fost doar o sinuzita pare-mi-se.

Sambata a fost ziua mea, am mancat de doua ori si am baut de noua. Duminica normal n-aveam chef de nimic, ma durea capul de doua ori mai tare si de la sinuzita si de la petrecere. Am fost cu soaţa in oras la cumparaturi si am mancat prima masa pe la 17. Urmaritul nevestei printre rafturi, cu doua sacose pline in maini mi s-a parut mai greu decat un maraton MTB. Pana m-am culcat am reusit sa mai mananc o data.

Luni dimineata am hotarat sa reincep antrenamentele orice ar fi. La 10 era pe bicla si pedalam voios catre dealuri si paduri. Dupa asa weekend, ma simteam suspect de bine si pedalam cu viteza maxima. La primul deal plamanii au inceput sa protesteze, ba chiar unul din ei a incercat sa iasa afara sa ia mai mult aer. Mi-am dat seama ca raceala inca era cuibarita pe acolo, asa ca am lasat-o mai lejer. Am ajuns in padure si am decis sa curat o protiune de traseu de crengile uscate lasate de taietorii de lemne. Am pus bicla jos, ochelarii pe şa si am strans crengile de pe o bucata de peste 100 de metri. M-am intors la bicla, am sarit in şa si am pornit la vale.

Am coborat si-am tot coborat pana am ajuns n centrul Udeştiului. Aici mi-a intrat ceva in ochi si brusc am realizat ca asa ceva s-a putut intampla din cauza ca nu aveam ochelarii. Dupa 3,14 secunde de gandire mi-am amintit ca am lasat ochelarii jos cand am curatat traseul. Locul respectic este practic cel mai inat punct de pe traseul meu, ceea ce m-a descumpanit serios. 

Eram deja obosit dupa un weekend zbuciumat, foamea se facea simtita si energia era la minim. Totusi nu m-am riscat sa las ochelarii acolo, desi erau sanse foarte slabe sa-i gaseasca cineva. Am intors ghidonul la 180 de grade si am purces spre inaltimi. Cel mai rapid si usor drum era pe asfalt, dar am ocolit pe un drum pietruit ca sa trec pe la un bar. CONCEDIU scria mare pe usa barului. Nu m-am lasat batut, am mai facut un ocolis pe alte ulite pietruite si am ajuns la alt bar. Program 08-12, iar ceasul arata 11:45. Sun la usa, stau cateva minute si cand sa plec apare vanzatoarea. Ma uit pe rafturi si nu prea am ce alege. Din fericire avea glucoza si in plus iau si o ciocolata cu alune. Manac din ciocolata ca din paine in timp ce pedalez la deal cu o mana pe ghidon. Las jumate de tableta deoparte si trec la felul doi, glucoza. Zaharul isi face efectul rapid si sprintez la deal ca Contador.

Ajung la o panta pe care n-am reusit de fiecare data sa o urc, dar acum sunt hotarat sa o fac. Curu sus, capu-n chept, cheptu pe ghidon si da-i tare pe pinionu mare. La capatul urcarii vad ceva nemaivazut si ma opresc consternat. E un taluz de pamant de doi metri ce blocheaza complet trecerea. Ma gandesc ca poate o fi pus ca sa nu mai poata trece carutele cu lemne furate. Sau poate drumul e in curs de modernizare?!?!

DSC_0612.JPG

 

Mai sug o bucatica de glucoza, iau bicla in spate si ocolesc obstacolul, printre copaci, pe o cararuie pentru capre negre. Macar am scurtat traseul cu vreo 100 de metri. Mai este de urcat asa ca ma infing in pedale, strang din dinti, sug din glucoza si continui. Am satisfactia sa urc o panta pe care n-am urcat-o niciodata. Cei drept pe acolo preferam doar sa cobor, iar de fiecare data cand am vrut sa urc era noroi. Acum era uscat si chiar daca cu 3km/h, am reusit sa birui.

Ajund la o portiune de plat dar avantul imi este intrerupt din loc in loc de rugi imensi de mure. Ma opresc si ma chinui sa-i rup cu mana goala. De fapt doar cu doua degete ca atata loc este intre spinii de 1cm.

DSC_0613.JPG

 

Inca doua pante de pinion mare si ajung in varf. Ma uit dupa ochelari si nu-i vad din prima. Lentilele portocalii se camufleaza perfect primtre frunzele uscate. Ii gasesc si le fac si poza de amintire. Mai halesc niste ciocolata, imi pun bine ochelarii pe nas si pornesc la vale. De bucurie, decid sa mai lugesc putin traseul cu inca o bucata de coborare, chiar daca dupa aia mai am de urcat o panta.

DSC_0614.JPG

 

Dupa doua ore si un sfert ajung acasa, cu picioarele tremurand, capul umflat si stomacul ghioraind. In timp ce beau un izotonic cu Ca si Mg decid sa-mi iau liber de la atelier si sa-mi petrec ziua cu mancare si odihna.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Harta nu se vede, poate tre' să-l faci public, or something...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.