Claudiu Moga

Tur european Romania - Franta 2011

Recommended Posts

@ Moga. Mie nu-mi displace povestea, doar frecventa cu care scrii. Daca tot la doua zile relatezi o zi din excursie si ai facut cca. 70 de zile, asta inseamna ca iti termini povestea in 140 de zile ceea ce e cam mult. Deci baga mai comprimat Moga ca altfel iasa de lungime serialului Tanar si nelinistit.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Claudiu,

Cainii latra,ursul trece- tu cauta sa i-ti faci comentariile cat mai bune...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ziua urmatoare am pedalat printr-o zona de vis.

In prima parte a traseului am trecut prin niste sate de munte.

3.jpg

Apoi am avut o splendida coborare iar peisajele erau minunate.

4.jpg

In satul Col am descoperit un castel ruinat pe care l-am pozat.

5.jpg

A urmat vreo 8 km de coborare cu serpentine. Apoi am facut popas in oraselul Ajdovscina si am constat ca am intrat in climatul mediteranean, era mult mai cald iar vegetatia s-a schimbat simtitor.

Langa Ajdovscina.

6.jpg

Am trecut pe langa multe vii si multe flori dar cel mai mult mi-au placut niste trandafiri.

Dedicatie speciala pt. toate biciclistele de pe forum.

7.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Langa localitatea Sempas trecem peste autostrada, drumurile in Slovenia sunt excelente.

8.jpg

Si in curand vedem primul palmier din tur, semn clar ca ne apropiem de Adriatica.

9.jpg

La doar 2 km de granita cu Italia intalnim 2 ciclisti care faceau un antrenament.

10.jpg

Si iata-ne ajunsi in Italia indeplinandu-ne un vis. Am intrat in Italia prin localitatea Gorizia exact ca-n urma cu 4 ani. Aici mi-au placut enorm niste flori.

1.jpg

In curand trecem podul peste raul Iudrio. Apa raului este foarte curata la fel ca in Slovenia.

2.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Saturati de atatea hoteluri decidem sa petrecem o noapte in cortul nostru fara sa mai platim nimic. Langa Cervignano gasim locul ideal pe care l-am numit "Hotel Boschet" si unde ne-am simtit minunat. Aveam si un miniaragaz asa ca am incalzit si un delicios guyas si binenteles ca nu ne lipsea nici cateva sticle de vin rosu. Apoi fiesta a durat pana pe la 3 AM. Am dansat, am cantat, am urlat si noroc mare nu ne-au prin carabinierii. La un moment dat a trecut si-un elicopter al Politiei si noi credeam ca am pus-o dar locul nostru era bine protejat de niste arbori mediteraneeni.

Carpaticus la hotel boschet.

3.jpg

Ziua urmatoare aveam sa ne bucuram cu adevarat de dulceata si blandetea climei de la Adriatica. Astfel ca m-am apucat sa fac poze la diversi copaci si plante. In San Giorgio di Nogaro am intalnit un pom cu niste frunze rosiatice.

4.jpg

Smochinii erau si ei in elementul lor.

5.jpg

Caldura era tot mai mare asa ca mai facem popasuri pe al diverse localuri. Preturile au crescut considerabil, s-au dublat fata de Slovenia, o bere fiind 3EUR. La un local mi-a placut mult un tablou reprezentand un gales cocos.

1.jpg

In localitatea Santo Stino di Livenza mergem sa vizitam o fabrica de vin si avem onoarea sa fim intampinati tocmai de patronul fabricii cu care am stat la o discutie la un paharel de vin. Apoi ne-a facut o reducere la 4 sticle de vin rosu excelent.

Un butoi de vin - cantitatea pe care Carpaticus si Mircea au ingurgitat-o in superbul lor sejur estival.

2.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A urmat o noua zi caniculara de pedalat in care am avut si aventuri, la un moment dat ne-am ratacit datorita hartii melel proaste pe care am luat-o de pe internet.

Pana la urma am ocolit vreo 50 km, ne-a prins noaptea, Mircea s-a suparat putin pe mine. Eu nu mai aveam rabdare si vream sa ne oprim sa bem un vin si apoi sa ne punem cu sacul de dormit intr-un parc. Pana la urma am dormit in centrul oraselului San Dona di Piave la hotel Crystal, care era de 3 stele si unde camera a costat 56EUR. Am avut si mic dejun inclus in pret iar in dimineata urmatoare in sala de mese a hotelului am facut poze la diverse replici celebre ale unor mari pictori. Desi sunt boem sunt mare iubitor de arta si folclor, natura si cultura. Asta ma tine in viata: dragostea de frumos si dragostea de aventura pe 2 roti.

Les glaineuses - de Milet.

3.jpg

Dupa ce Mircea facuse rost de o harta detaliata a regiunii, ne-am continuat tura si in apropiere de Venetia mi-a atras atentia un afis cu 2 "ragazze" la o statie de autobuz unde ne-am oprit la o tigara.

4.jpg

Visam si-mi doream sa sparg gheata si sa am parte de un an cum scria in afisul respectiv. Am fost atat de aproape dar viata e atat de halucinanta uneori.

Cativa km mai incolo am trecut pe langa aeroportul Marco Polo iar la doar 5km de Venetia am descoperit locul unde ma pusesem cu cortul in urma cu 4 ani.

5.jpg

Nu aveam sa vizitam Venetia caci nu exista chin mai mare decat sa urci si sa cobori sutele de poduri cu bicicleta incarcata, in urma cu 4 ani am experimentat calvarul.

Inainte de a intra pe cel mai periculos drum al Italiei; SS 309, Via Romea, ne-am intalnit cu un grup de ciclisti austrieci iar Mircea a intrat in vorba cu ei pentru ca erau din aceasi generatie cu dansul.

1.jpg

Apoi am pedalat pe langa Laguna Veneta pe un traseu plin de tiruri.

In apropiere de orasul Chioggia, drumul trecea prin mijlocul apelor, o atmosfera foarte placuta, lacustra si chiar pelagica. Multi pescari, multe barci, in departare se vedeau peste intinderea de apa, turnurile celor mai inalte biserici din Venetia.

2.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ajunsi la Chioggia, am intrebat o superba biciclista unde sunt camping-urile de la Sottomarina, ea s-a oferit sa ne conduca si asa am ajuns la camping-ul Europa unde aveam sa innoptam.

3.jpg

Dupa ce am instalat cortul m-am dus sa vad statiunea si sa cumpar niste bere si de-ale gurii. Am ramas impresionat de infrastructura deosebita pt. biciclisti.

4.jpg

In centrul statiunii era si o statuie a lui Napoleon.

5.jpg

Mi-a placut mult si statuia unui pirat din fata unui local.

1.jpg

Apoi ne-am distrat iar seara era luna plina si am plecat la plimbare pe plaja unde eram doar noi doi, iar Mircea m-a invatat sa latru la luna, fiind mai vesel decat mine, dar eu fiind intr-o pasa mai proasta si mai catranit, m-am dovedit a fi un elev cam mediocru.

Apoi ne-am plimbat prin statiune dupa care am mers la culcare.

Ziua urmatoare dupa ce am mai pedalat vreo 40km am ajuns la prietenii lui Mircea de la San Giuseppe di Comacchio. Aici am fost excelent primiti de catre Remus si superba sa sotie, Corina. Fetita lor Giulia era insa vedeta si rasfatata familiei. Fetita era foarte desteapta si vorbea perfect romana, italiana si se descurca si-n engleza si asta la doar 7 ani..

Aici am fost omeniti extraordinar, Corina mi-a dat cele mai bune spaghete din viata mea; spaghete cu scoici. Am mancat toata oala pana m-am spart.

2.jpg

Ziua urmatoare am plecat cu totii cu bicicletele pana la o plaja libera aflata la cativa km langa Lido di Pomposa. Aici am innotat mult cu Giulia si m-am distrat de minune retraind clipe din copilaria mea.

Remus si Giulia.

3.jpg

Tot pe plaja ne-am imprietenit si cu o fetita din Africa. Am ramas impresionat de parintii Giuliei care-si incurajau fata sa se joace cu micuta africana si sa-si imparta pufuletii cu ea. E o mentalitate foarte sanatoasa. Bravo dragi prieteni!

4.jpg

A fost de vis iar seara m-am jucat cu Giulia pe calculator.

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A venit si ziua de duminica cand am decis sa fac o tura pana la Ferrara, sa vad un oras medieval superb.

Ce bine era acum cand nu mai aveam sa car 30 kg ci doar cateva kg in coburi! Am ales un drum regional cu trafic redus. Primii 30 km i-am pedalat la tempo puternic. Apoi langa localitatea Massa Fiscaglia am descoperit o biserica veche monument istoric din secolul al XIV-lea si m-am oprit sa o vizitez.

5.jpg

Pe un perete al bisericii se aflau si niste placute in memoria eroilor din razboaiele mondiale.

1.jpg

Dupa ce am intrat si inauntru sa ma inchin si sa o vizitez cum se cuvine, am plecat mai departe iar in Tresigallo am vazut un arbore cu flori foarte interesante, cred ca arbore lalea daca nu ma insel.

Floarea unui arbore din Tresigallo.

2.jpg

Aici m-am oprit la un supermarket, mi-am luat cele necesare: in general mancam prosciuto, cascaval, masline, ciocolata, alune, nectar si o bere ( in timpul zilei nu fac excese, seara zabovesc la ceva mai mult alcool, depinde de situatie). Apoi dupa ce am facut un popas de pranz la umbra, mai am pedalat putin si am ajuns in orasul bicicletelor, un omolog al Arad-ului de odinioara.

3.jpg

Vreo 2 ore m-am tot plimbat prin centrul istoric al acestui burg medieval. Mi-a placut foarte mult. Seamana cu Sibiul, Brasovul si Sighisoara dar sunt mult mai multe obiective turistice de vizitat. Palatul din centru mi-a placut cel mai mult. De fapt era cel mai grandios.

Palazzo Municipale.

4.jpg

Cea mai mare catedrala din oras era in apropiere. Domul sau fiind destul de impresionant.

5.jpg

Atmosfera era minunata, o sumedenie de stradute medievale pietruite cu cladiri vechi, multe palate, multe biserici interesante si mii de biciclisti. Am vazut mai multe biciclete decat masini.

Am descoperit si un grafitti interesant dar asta in afara centrului istoric.

1.jpg

Intr-una din curtile palatelor am descoperit si o replica dupa o pictura a unui mare renascentist.

2.jpg

Ferrara ramane cu adevarat un oras fascinant, pacat ca chiar in centru pe langa acel mare palat am intalnit si 2 tiganci din Romania care cerseau de zor. Nu mi-am permis sa le fac poza ca n-am vrut sa intru in altercatie cu ele.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

In drumul de intoarcere spre San Giuseppe, alegand un alt traseu, am intalnit si o biserica din secolul X intr-un sat pitoresc pe care am vizitat-o.

3.jpg

In aceasta biserica am putut sa ma reculeg si sa rostesc un fervent "Pater Noster" in fata sfantului Leo. Interesant este faptul ca prietenul si binefacatorul meu Mircea este nascut in zodia Leului. Datorita lui am beneficiat de aceasta calatorie minunata.

Sfantul Leo a stat si la poza foarte bine. Thanks God!

4.jpg

In drum spre San Giuseppe am mai vizitat un castel iar intr-un sat m-a ajutat o doamna in varsta cu o sticla de apa povestindu-mi o trista poveste de viata cum ca i-au decedat cei 2 baieti ai dansei. Destinul bate-l vina si supliciile sale!

Ajuns pe litoral am mai stat o ora sa fac baie apoi m-am dus la prietenii din San Giuseppe. Eu si Mircea am dormit in camera Giuliei unde erau 2 paturi.

Ziua urmatoare am primit 20 euro de la Remus si niste harti care indicau Casa de Ajutor Social din Ferrara unde trebuia sa-l caut pe un pastor, sa-i spun povestea mea si sa-i cer sa ma lase sa stau acolo pana imi voi gasi ceva de lucru, facand ture cu bicicleta prin regiune.

Mi-am luat cateva haine, un sac de dormit, un cozonac ce am primit de la Corina si am plecat dupa ce mi-am luat ramas bun de la Mircea si Remus.

De retinut: nu luasem casca, pompa, cort si nici macar pelerina.

Cine ar fi crezut ce tur va urma?

Turul meu de lux cu Mircea s-a incheiat, de acum inainte aveam sa fiu un supravietuitor, bugetul cu care porneam in marea aventura era de doar 20 eur, echipamentul precar, dar ambitia si setea de cunoastere erau nemasurate.

Prima data m-am dus sa mai fac o baie in mare, am inotat pana la niste stanci unde erau pescarusi si multe scoici, am vazut si crabi.

Apoi am pornit pana la Ferrara pe acelasi traseu unde din nou m-am bucurat vizual de bijuteriile arhitectonice.

5.jpg

Apoi a urmat marea nebunie si aventura.

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa e Oldhit, pentru inceput fac un lung serial care sper candva sa se materializeze intr-un roman.

Continuare:

Inainte de Ferrara m-am apucat sa intreb pe vanzatorii ce aveau tarabe de fructe si legume, unde as gasi ceva de lucru in acest domeniu. Un vanzator mi-a daruit un mar care s-a dovedit bun pentru supravietuirea mea ulterioara.

Ajuns la Ferrara, vizitand din nou centrul istoric, in drum spre strada Bologna unde aveam in mod normal sa ma intalnesc cu captivitatea in compania sarmanilor, a boschetarilor Italiei, mi-a venit stralucita idee sa dau cu banul ca hazardul sa fie raspunzator pentru soarta bietului Carpaticus, fost cicloturist de lux, actualmente cicloboschetar sarman, flamand si fara adapost.

Am zis sa fie 3 din 5, stema: ma duc in lumea larga, sa ma plimb in "cizma italica" pe 2 roti pentru inceput si banul: merg la boschetari si ma conformez regulilor societatii, departe de casa parinteasca, departe de tara ce-o ador, departe de mama rabdatoare si tulburata.

Sortii au zis asa: 1 - banul, 2 - banul (ma pregateam deja sa ma resemnez, imi pregateam textul ce sa il spun pastorului), 3 - stema, 4 - stema (nu-mi venea sa cred, pastram in mine speranta marilor perigrinari pe 2 roti), 5 - stema (Ura! sunt liber! Deja presimteam ca voi avea parte de o aventura unica si ca nu voi pieri pe calea cea lunga si dureroasa ci intr-un tarziu voi reusi in viata).

Asa ca fiind canicula am facut baie in raul ce trecea aproape de centrul localitatii, langa statuia lui San Giorgio (daca bine mai imi aduc aminte). Sigur ca apa era cam imputita iar oamenii se cam mirau de atitudinea mea.

Apoi am pornit spre Bologna.

Pe traseu am mai intrebat intr-un loc unde am vazut o mana de oameni ce culegeau capsuni, daca nu se poate sa gasesc si eu de lucru macar cateva ore. Seful echipei mi-a dat sponsorizare o caserola de capsuni pe care am devorat-o cu aviditate in fata lui. Nu a fost chip sa gasesc de lucru insa.

Pe la ora 17 eram in Bologna, un oras imens, fabulos, cu o atmosfera deosebita. Multe cladiri impunatoare, parca mai multe biserici ca-n Ferrara.

1.jpg

Insa cel mai mult mi-au placut studentii care umpleau strazile din centru si care consumau cantitati mari de bere in strada, asezati pe borduri si banci fara sa le pese de indolenta politie care n-avea nici o treaba cu ei.

Ei bine aici era de mine asa ca am mers la un supermarket si mi-am luat cateva beri si ceva de mancare si m-am apucat si eu sa le iau exemplul.

M-am pus langa o piata unde canta un menestrel, langa niste studenti cu care am conversat multe.

Locul unde am baut cu studentii in Bologna.

2.jpg

Si am tot stat si savurat si discutat, am avut o discutie placuta chiar si cu un senegalez care era mandru ca si-a gasit de lucru in Italia si a intemeiat o familie mixta.

Pana la urma m-a prins noaptea printre studenti si tin minte ca tarziu in noapte m-am apucat la o terasa sa vrajesc o italianca ce avea un catelus superb care-mi aducea aminte de catelusa mea Candy. Fata se numea Cecilia si a ramas impresionata de aventurile mele, oferindu-mi un shot de martini caci bugetul meu tindea spre zero, dar ma rugam la sfantul Leo si preconizam ca voi iesi din belea in curand.

Cecilia si catelusul.

3.jpg

Din pacate nu am reusit sa o vrajesc total sau mai bine zis nu a putut sa ma duca la ea acasa ca ar fi avut probleme cu parintii asa ca tarziu pe la miez de noapte pedalam in stare de ebrietate pe straziile Bolognei cautand drumul spre Jardine de Santa Margherita, adica iesirea spre Florenta.

Dupa inca o ora de pedalat aveam sa ma pun la iesirea din oras, langa un parau, dupa un boschete cu sacul de dormit. Tin minte ca inainte de a ma culca am devorat o caserola cu 150g fructe de mare delicioase ce le-am cumparat la un supermarket in Bologna cu 3,6 EUR. Am mai mancat si niste masline si Dumnezeu cu mila Carpaticus, hai la somn ca maine crapam de foame daca nu ne ajuta sfantul Leo!

Edited by gibonu
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut CLAUDIU,

Am citit si recitit comentariile tale din acesta ultima tura si pana aici toate bune si frumoase, ai revazut locuri si peisaje din turele anterioare dar ai pomenit foate putin de prietenul de drum Mircea, cel care de fapt pana la momentul ca el a decis sa ramana la prietenii lui si tu sa-ti continui tura singur a fost omul cu banii.

Sa inteleg ca pana aici a fost un vis frumos SI DEODATA TE-AI TREZIT SINGUR SI FARA BANI in lumea celor fara de capatai?

Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce-ai trecut pur si simplu ma revad pe mine in urma cu 6 ani ratacind si diaperand de bani intr-o Italie atot-primitoare si plina de sperante.

Nu vreau sa-mi rascolesc amintirile si momentele mai putin placute din frumoasa si insorita Italie, dar ce am observat pe acest forum la majoritatea care au fost plecati in ture mai lungi sau mai scurte in tara sau in strainatate s-au axat in comentariile lor insistand chiar pe momentele cele mai placute evitand pe cat posibil scenele penibile sau esecurile totale pe care le-au trait pe parcursul turelor.

Faptul ca tu Claudiule ai cautat ca in comentariile tale sa prezinti totul asa cum sau derulat evenimentele nu ai facut decat sa iti atragi simpatii si antipatii dar toate astea dau sarea si piperul vietii cotidiene.

Nu vreau sa gandesc la ce urmeaza sa ne povestesti...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut Nicu,

Mersi ca mi-ai scris si ca apreciezi acest topic care are si greseli evident caci totul este perfectibil si nimic nu e perfect in lumea noastra.

Ma bucur ca ai trait si tu experiente interesante in Italia.

Sunt de acord cu ce spui.

De Mircea n-am vorbit prea multe caci e cam discret, desi recunosc ca e omul care m-a ajutat cel mai mult in viata cu exceptia parintilor. Spre deosebire de mine Mircea e un monument de discretie si decenta insa sper ca-si va da si el cu parerea despre tura noastra cand momentul potrivit va veni.

Tura cu Mircea pana la Comacchio a fost cicloturism de lux cu nabadai, iar tura solo de acolo si pana m-am trezit ciclopedestru la Lacul Leman a fost o aventura pe 2 roti cum n-as fi crezut ca o sa traiesc.

Dar lasati-ma sa continui relatarea, momentele cele mai interesante se apropie: urmeaza Apenini, Toscana, Liguria, Coasta de Azur si cea mai spectaculoasa bucata a Alpilor, iar apoi intoarcerea mea in tara pe jos si cu trenul si cu bicicleta de la Budapesta.

Continuare:

Ziua urmatoare aveam sa intru spre marea mea bucurie in Apenini Bolognese, o zona montana dupa ce mai bine de 600km pedalasem fara sa vad nici un deal, nici o panta, doar in torida campie italica.

In localitatea Pianoro ma intalnesc spre surprinderea mea cu poate cea mai interesanta sculptura a unui leu din cate mi-a fost dat sa vad. Sfantul Leo se pare ca nu m-a uitat si mi-a trimis un semn.

4.jpg

Mai aveam doar 4,2EUR in buzunar si incepeam sa tremur de foamea ce avea sa ma astepte in curand, asta desigur daca providenta nu s-ar fi aratat clementa cu pacatosul carpatin.

Era o zi caniculara din nou, peisajele incepeau sa fie tot mai placute. Aveam de urcat mult, pentru inceput panta domoala, apoi cateva serpentine, iar panta intinsa domoala, apoi dupa cativa km de urcat am ajuns in pitoreasca localitate Loiano.

5.jpg

Aici am avut noroc mare, chiar intr-un loc unde aveam o panorama superba asupra muntilor din jur, m-am oprit sa admir peisajul si imediat a venit un ciclist italian in varsta pe o cursiera care m-a intrebat de unde vin, unde merg. Noroc ca vorbesc binisor italiana, si perfect franceza si engleza. Acest lucru fiind un mare atuu ca sa te poti descurca in Europa chiar si cu bani mai putini.

Astfel dupa ce i-am spus povestea, l-am impresionat si venerabilul mi-a oferit 20 de euro sponsorizare. Astfel ca m-am dus la micul supermercato din localitate si iar mi-am cumparat o caserola cu fructe de mare si niste masline, mancarea mea preferata.

Apoi m-am pus sa mananc pe iarba, in fata unei vile unde in curte statea o cucoana si facea plaja in costum de baie. Am schimbat niste replici si cu duduia care m-a invitat sa fac o baie in piscina din curte (era canicula mare). Apoi mi-a dat si ea 10EUR scuzandu-se ca e ocupata ca trebuie sa plece, astfel ca am taiat-o si eu, sarutandu-i manusitele si "Arivederci carissima!"

In apropiere am intalnit o poiana de margarete. Ceva sublim!

1.jpg

Apoi a urmat un drum de culme cu peisaje minunate. Am intalnit si o herghelie cu cai de rasa.

2.jpg

Mai am avut de pedalat cativa km pana am ajuns la unul dintre pasurile cu cele mai ciudate nume din cariera mea. Spre marea mea bucurie era si o catarare BIG desi avea sub 1000m altitudine.

3.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

In continuare am avut traseu de culme cu urcari si coborari, traficul era redus, vremea torida, dar destul de buna pentru pedalat. Peste cativa km am ajuns la pasul Raticosa (956 m. altitudine).

Peisaj asemanator cu Apusenii nostri dar clima e mult mai calda.

4.JPG

A urmat o lunga coborare si cand mai aveam vreo 25 km pana la Florenta l-am intalnit pe Uwe, un neamt de 45 ani care facea o tura de vreo 12 zile de la lacul Constance pana la Roma. L-am abordat in engleza, l-a inceput a fost mai reticent, apoi vazand ce engleza vorbesc si afland ce tur bag, a ramas surprins caci el nu facuse in viata lui asa o tura iar cand a auzit si bugetul alocat si suma ramasa in buzunar a exclamat: "You are crazy! But I like you!"

5.jpg

Si am tot pedalat, am tot povestit.

El saracul primise permisiune de la sotia sa faca tura asta pana la Roma iar acolo urma sa vina si ea cu avionul sa faca o excursie impreuna prin "mirobolanta cizma".

Eu aveam drum tot spre Roma, spre cetatea eterna, dar de la Florenta vroiam s-o iau spre Pisa, spre mare, iar el spre Siena peste dealuri. Am decis sa pedalam impreuna pana la Florenta.

Pe traseu ne-am mai oprit la o terasa sa bem o bere. Aici am aflat de turele lui, cum ca anual face cate o tura de pana-n 2 saptamani ca mai mult nu poate, ca nu-l lasa nevasta si munceste la o companie elvetiana, timpul fiind limitat.

S-a tot mirat de curajul si nebunia mea si pana la urma ajunsi in Florenta mi-a propus daca vreau sa dorm in camera de hotel pe care a inchiriat-o la hotelul de 3 stele Castri de langa hotelul Caravaggio care era complet ocupat. Desigur ca am acceptat si iata-ma intr-o somptuasa camera de hotel, una speciala cu un tavan antic, lucrat cu tot felul de decoratii baroce. Cladirea hotelului avea vreo 3 secole. A fost sublim. Ne-am dus sa cumparam bere si el care consuma de obicei doar 2 beri de 50cl de data asta l-am aburit de a baut 4 beri de cate 66cl, Birra Moretti (berea mea preferata in Italia alaturi de Peroni).

Ne-am retras pe terasa hotelului care era plina de palmieri si am chefuit pana spre miezul noptii stand la taclale despre turele si viata noastra, in special a lui dar mai ales a mea.

Terasa hotelului Castri.

1.JPG

Si uite asa am trait din nou o zi de cicloturism de lux desi incepusem ziua mai mult decat sarac, dar cel mai important lucru am dobandit un nou prieten.

In turele mele am intalnit multi nemti, in 2005, un neamt Cristoph m-a lasat sa dorm in camera cu el la cabana Capra pe Transfagarasan. Atunci ma miram ca camera costa 100RON, insa de aceasta data camera a costat 100EUR iar eu nu ma mai miram. Traiam clipa. Beti turta am adormit bustean.

Ziua urmatoare dupa ce am vizitat celebrul dom din centru, mi-a dat si o sponsorizare de 50EUR si ne-am luat la revedere promitand ca vom tine legatura, ca-l voi vizita in Germania iar el va veni in Romania sa biciclim.

Domul din centru m-a strivit emotional prin grandoarea si monumentalitatea sa. De atata timp visam sa-l admir.

2.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

stand la taclale despre turele si viata noastra, in special a lui dar mai ales a mea.

In sfarsit ceva amuzant pe topicul asta. As fi râs in hohote, dar doarme Alina.
  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Moga

Ma omule: niciodata n-am cunoscut sentimentu de invidie, da amu is foarte invidios pe tine, atat in ceea ce privesc ''sponsorizarile'' dar mai ales invitatiile fetelor in costume de baie, piscina etc. Inseamna ca ai un noroc teribil pe langa faptul ca ai ''lipici'' la fete. Si binenteles ca nu-ti lipseste sarmul. Apropo, captivanta povestire ta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma bucur Luciane ca in sfarsit ai gasit ceva nostim pe topicul meu. Sincer nu ma straduiesc sa-l fac nostim, eu doar relatez ce mi s-a intamplat.

Da Hmirceah, se pare ca am ceva noroc. Insa si ghinioane, mi s-au furat multe, dar acest lucru ma ambitioneaza si mai mult. Cat despre fete, ele sunt atrase de aventurieri si curioase din fire sa afle detalii despre ce faci, de unde vi, unde te duci, una alta; apoi din pacate cand afla ca vi din Romania, ca n-ai venit stabil, buget redus, etc (cum era cazul meu), dau bir cu fugitii.

Continuare:

Of, falnica Florenta, cetate a artelor si a ilustrilor artisti ai Renasterii, cat de mult am visat sa te admir, sa te simt, sa te cunosc, sa umblu pe strazile pe care odinioara pasea Michelangelo, Donatello, Botticelli, Leonardo da Vinci, Perugino, Ghirlandaio, Brunelleschi si multi alti.

Florenta, leaganul Renasterii si "Atena"{/I] Italiei, orasul marelui mecena Lorenzo de Medici, orasul unde a vazut lumina zilei marele Dante Aligheri, mi-s ochii in lacrimi si acum cand ma gandesc ca in sfarsit mi s-a indeplinit visul sa ma plimb pe 2 roti pe strazile tale incarcate de istorie si civilizatie augusta.

Multumesc lui Dumnezeu, multumesc destinului, multumesc si celor care au contribuit la aceasta implinire sufleteasca a mea, in special parintilor si lui Mircea.

Palatul familiei Medici.

3.jpg

Opera lui Michelangelo de langa Palazzo Vecchio m-a fascinat. Minute in sir am ramas inmarmurit admirand aceste opere fara seaman pe lume.

Una din statuile lui Michelangelo.

4.jpg

Am ramas fascinat si n-am cuvinte sa descriu starea de inaltare sufleteasca ce am simtit-o descoperind centrul istoric al acestui oras unic. Cea mai frumoasa catedrala mi s-a parut Santa Maria del Fiore.

5.jpg

Dupa cateva ore de vizitat aceasta splendoare, am plecat mai departe traverand raul Arno, directia Pisa, o alta minune toscana.

Raul Arno la marginea Florentei.

6.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Incredibile povestiri, stau si citesc si ma farmeca. Asta inseamna libertatea, chiar si momentele mai neplacute au farmecul lor, fac parte dintr-o aventura memorabila peste ani si ani.

Multe salutari din Bucovina, Claudiu. Te admir pentru frumoasele tale expeditii! :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mersi Ionut. Ai dreptate, chiar momentele mai putin placute sunt cele mai importante pentru intarirea caracterului uman si imbunatatirea vietii individului. Te salut si eu si imi doresc de mult timp sa ne vedem. Vi cumva la intalnirea ciclism.ro?

Continuare:

De la Florenta am luat-o urmand cursul raului Arno spre Pisa. Era din nou o zi torida iar eu am facut marea gresala sa-mi dau tricoul de ciclism jos, pedaland doar in pantalonii scurti. Aveam ulterior sa sufar mult din aceasta cauza.

Pe langa orasul Empoli am facut o poza raului Arno iar pe celalalt mal se afla o frumoasa localitate.

1.jpg

Apoi tin minte ca in drum spre Pontedera m-am oprit sa ma odihnesc putin sub un maslin, era o arsita cumplita. Langa aceasta localitate am gasit un supermercato ieftin si mi-am facut provizii. Langa acest mercato la umbra mi-am permis sa trag un ospat udat cu 3 beri la doza. M-a vizitat si o pisica cu care m-am jucat.

2.JPG

Mai incolo in oraselul Cascina m-am oprit la o cofetarie si am avut bucuria sa ma intalnesc cu un catelus ce semana mult cu Candy al meu. M-am jucat cu acest catelus superb iar apoi am inceput sa beau niste vin rosu. Eram la cativa km de Pisa si era deja intuneric.

3.jpg

Apoi am pedalat pe noapte trecand pe langa Pisa si am luat-o spre Livorna. M-am pus cu sacul de dormit la umbra unui copac aproape de o mare fabrica. Dupa ce am mancat copios, am mai servit niste vinisor si m-am pus la somn. Ce frumos a fost cerul in aceea noapte, am putut admira stelele fericit. Inca eram in dilema daca sa continui spre Roma sau daca sa o iau spre Coasta de Azur si Alpii francezi, dar noaptea este un sfetnic bun.

Edited by gibonu
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dimineata am decis sa las vizitarea "Cetatii eterne" pe alta data si sa ma indrept sa fac una din cele mai frumoase zone din lume din punct de vedere al dezvoltarii turismului.

Pentru inceput am mers in Pisa sa vad "Piazza dei Miracoli" cu al sau celebru turn inclinat, considerat minune a lumii.

Intr-adevar este una din cele mai interesante si poate cea mai vizitata de turisti piata din lume. Doua ore m-am tot plimbat pe langa turnul cu pricina si am mai stat la umbra unui copac admirand atmosfera cosmopolita. Turisti din toate semintiile isi faceau aparitia in respectiva zona ce avea un aer magnific, aproape mistic. La fel ca si Gibonu nici eu nu mi-am facut clasica poza cu impricinatul turn, dar am facut desigur alte poze.

4.jpg

Apoi am vizitat si centrul istoric, demn si el de distinsa regiune Toscana: strazi medievale intortocheate incarcate de istorie si amenajate turismului de larg consum.

5.jpg

Multe biserici vechi de asemenea si plin de turisti straini.

1.jpg

Insa parca cel mai mult imi placeau micutele piazzete medievale in care trona cate o statuie interesanta.

2.jpg

Cu siguranta Pisa ramane unul dintre cele mai frumoase orase ale Italiei si ale Planetei Albastre. Vi-l recomand cu drag.

Edited by gibonu
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa ce am vizitat orasul cum se cuvine, doborat de caldura am decis ca este cazul sa ma indrept spre mare.

Am pedalat inca 12 km pe langa raul Arno, pana am ajuns la Marina di Pisa. Aici zona portuara era transformata intr-un imens santier, dar dupa vreo cateva sute de metri spre Tirrenia am ajuns in sfarsit la o plaja unde am putut sa ma relaxez.

3.jpg

Pe aceasta plaja am vazut si o superba negresa care avea niste picioare foarte lungi si am purtat o interesanta discutie cu o poloneza. Dupa cateva ore de plaja, baie si picnic am decis sa plec sa schimb locatia.

Am mai pedalat vreo 800m, pana am vazut un supermercato unde a trebuit sa-mi cumpar bere. Mi-am luat ca de obicei cateva "Birra Moretti" la doza si am pornit pe plaja. Apa era mai rece ca-n Adriatica, ma aflam la Marea Ligurica.

Tin minte ca cel mai apropiat local de plaja se numea: "Boema". Mi s-a potrivit de minune acest loc si aici am avut un noroc exceptional. Am intalnit familia Puiu: Doris (fratele cel mare) cu prietena sa: superba Andreea din Falticeni care ulterior ma alinta: "Moga, nume de artist!", sora lui Doris: Denisa, o miniona si minunata bruneta, si fratii sai mai mici: Raul si Eder, 2 flacai de toata isprava cu care am povestit multe.

M-am imprietenit cu acesti romani minunati (Doris si Denisa erau plecati de vreo 10 ani pt. o viata mai buna in Italia). Aveau job-uri si se descurcau bine. M-am simtit extraordinar in compania acestor prieteni si oameni adevarati.

La plecare mi-am facut o poza cu fiecare, dar cea mai tare ramane poza cu fetele. M-am simtit si eu ca Cadel Evans, a fost indescriptibil.

4.jpg

Apoi am fost invitat la casa lor, m-au dus cu masina, mi-au pus si bicicleta in masina. Acasa la ei in Pisa a inceput show-ul. Am avut parte de 4 zile de recreere si relaxare dar si recuperare caci vai observasem ca tot spatele meu era besici, era ars, era distrus. Fetele m-au dat pe spate cu crema 4 zile sa-mi revin. Nu stiu ce se intampla cu mine daca nu intalneam acesti minunati prieteni si binefacatori, mai ales ca nu aveam nici asigurare medicala iar bugetul meu era foarte limitat.

Asa aratam tot ars, tipam in chinuri si faceam crize. Antidotul: votca, gin si excelenta ingrijire a fetelor.

5.jpg

Dupa 4 zile in care am primit de toate inclusiv preferata mea pizza cu frutti di mare, dupa ce mi-am mai revenit, a venit si ziua cand a trebuit sa ne despartim promitand ca voi reveni intr-o buna zi si ca vom pastra legatura. La plecare am primit si niste articole sportive, mancare si 100 euro sponsorizare. Familia Puiu ramane cea mai ospitaliera si de treaba familie din cate mi-a fost dat sa cunosc. Va iubesc dragi prieteni! Ramas bun si pe curand! Carpaticus se va intoarce sub auspicii mai fericite. Am facut si o poza de despartire.

Doru si Carpaticus.

1.jpg

Edited by gibonu
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dupa ce ne-am despartit am mers in centru si am scos 100EUR trimisi de mama prin Western Union. Iata-ma asadar fara griji financiare pentru urmatoarele 2 saptamani si partea cu adevarat pitoreasca dar si dificila abia incepea.

Urmatoarea destinatie era o alta bijuterie citadina toscana: orasul Lucca.

Era data de 29 mai, intr-o luni pe la ora 16 cand am plecat de la prietenii din Pisa, iar de prietenii din Comacchio aflati pe celalt insorit tarm italic ma despartisem in urma cu 7 zile.

Din nou o zi caniculara, spatele ma durea puternic, nu mai aveam crema ca se terminasem asa ca ma dadeam cu iaurt de am speriat Italia cu infatisarea mea, aveam un tricou plin de iaurt.

Aproape de San Giuliano Terme am vazut niste copaci interesanti.

Apoi a urmat o catarare de cativa km spre bucuria mea. In departare inca se vedea turnul inclinat si celebrul dom. Chiar in varf era un tunel lung de ceva sute de metri.

Urcarea spre Lucca.

2.jpg

In continuare am avut mai mult coborare spre Lucca, un oras care m-a impresionat.

Alaturi de Ferrara este dupa parerea mea cel mai bine conservat oras din Italia. Lucca este un oras fortificat care a reusit sa-si pastreze toate zidurile inconjuratoare. Foarte multe edificii impunatoare se afla aici spre deliciul numerosilor turisti de pretutindeni.

Biserica medievala din Lucca.

3.jpg

M-am plimbat prin multe piete superbe si am avut ce admira.

Piata reprezentativa pentru Lucca.

4.jpg

De asemenea am vazut un mare numar de statui reprezentand diversi corifei ai culturii italiene nascuti in aceste pamanturi toscane incarcate de legenda si istorie.

5.jpg

In cateva ore m-am saturat de atata frumusete si m-am decis sa pornesc mai departe. Atmosfera deosebita din acest oras ma captiva si parca-mi soptea sa mai zabovesc. Si totusi Toscana ramne o regiune sublima si inefabila.

1.jpg

Intr-o parte a acestui minunat oras fortificat am descoperit un parau plin de pesti mari ce traversa orasul.

2.jpg

Si a venit momentul sa pornesc mai departe

Edited by gibonu
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Moga.

De ce ti-ai intrerupt relatarea excursiei? te-ai insurat, esti bolnav sau ai castigat la loto sau? Asteptam cu sufletul la gura continuarea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

L-am vazut pe Moga pe 6 august (vinerea trecuta) urca de la Novaci catre Ranca, pe o ceata sa o tai cu cutitul.

Banuiesc ca nu a ajuns inca acasa...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.