ovidiu

04.06.2011 - Maratonul Vinului - Urlati, Prahova - Recomandat Ciclism.ro

Recommended Posts

50 de lei și biclă și benzină?

Ma refeream la transportul celor care vin cu propriile biciclete.

Mircea

Share this post


Link to post
Share on other sites

asta am înțeles. eu întrebam dacă iei 50 de lei doar pentru transportul bicicletei sau asta include și prețul benzinei?

Share this post


Link to post
Share on other sites

asta am înțeles. eu întrebam dacă iei 50 de lei doar pentru transportul bicicletei sau asta include și prețul benzinei?

;-)

Transportul tau si al bicicletei tale (cu pretul benzinei cu tot)

Mircea

Share this post


Link to post
Share on other sites

am înțeles, na, voiam să fiu sigur. :)

vrei musai și mail sau mă pui de pe acum pe listă? (îs înscris la concurs și am plătit și taxa, deci vin sigur.)

Share this post


Link to post
Share on other sites

am înțeles, na, voiam să fiu sigur. :)

vrei musai și mail sau mă pui de pe acum pe listă? (îs înscris la concurs și am plătit și taxa, deci vin sigur.)

Ok , da-mi te rog un mail totusi ca sa iti trimit toate detaliile si sa nu incarcam inutil postul asta cu discutiile noastre .

Mircea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salutare,

Va pot ajuta eu cu transportul la concurs ... van Opel Vivaro cu 8 locuri disponibile, cu 8 suporti de bicicleta Thule Pro Ride pe acoperis : http://www.enjoytran...a-ta/logistica/ (poza e facuta pe cand nu avea suportii montati).

Mircea

Locurile au fost rezervate.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din regulament:

Vârsta minimă de participare este de 18 ani. Participanţii cu vârsta între 16 şi 18 ani la data concursului pot participa doar la traseul de 30 km şi doar cu acordul scris al părinţilor sau tutorilor

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut !

vreau sa merg si eu cu masina, din Piata Victoriei.cum facem cu banii si cu incrisul pe lista ?va rog sa ma inscrieti ! va voi transmite un emai cu date mele (nr. tel.)

cu multumiri,

Constantin Vinatoru

;-)

Transportul tau si al bicicletei tale (cu pretul benzinei cu tot)

Mircea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hunter, am făcut eu rezervare pentru toată mașina, o să fie contractul cu mine, plătesc în avans încă din seara asta. Niște colegi s-au hotărât să vină pe cont propriu, așa că mai sunt 3 locuri libere. Unul ți-l rezerv ție :)

Dacă mai vrea cineva două locuri, dați mesaj privat - primul venit, primul servit.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut !

vreau sa merg si eu cu masina, din Piata Victoriei.cum facem cu banii si cu incrisul pe lista ?va rog sa ma inscrieti ! va voi transmite un emai cu date mele (nr. tel.)

cu multumiri,

Constantin Vinatoru

Salut Constantin,

toate locurile au fost rezervate de "puterfixer" pentru grupul lui de colegi. Vad ca deja ti-a raspuns ca iti poate ceda unul din locuri.

Mircea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ne vedem in seara asta la Muzeul Taranului? Vor fi tot fel de informatii. Cine vine? Bem si un pahar de vin sa intram in atmosfera :-)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Update - am ocupat toate locurile din microbuz cu niște colegi de birou.

Vrea cineva să facem o tură de recunoaștere a traseului sâmbăta asta? Am putea chiar să încercăm tura lungă, într-un ritm mai lejeruț. Doar să vă hotărâți repede, ca să vedem dacă putem organiza ceva similar cu transportul.

PS: da, știu că e cupa Emmedue Sport tot sâmbătă și tot pe acolo ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Presupun ca nu, deci... Vom fi doi pe traseul lung, daca totusi va hotarati poate ne nimerim sa pornim din Urlati impreuna.

Share this post


Link to post
Share on other sites

mă seacă momentele când zic ceva cu convingere și nu mă țin de cuvânt. n-am ajuns azi și-mi pare tare rău. n-a fost să fie, de data asta. dar abia aștept să vă cunosc și să beau un vin împreună cu voi, organizatorii. sper că ploaia din seara asta nu i-a speriat pe toți bucureștenii și că ați avut totuși oameni la înscriere. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cand si de unde se poate ridica pachetul de start pentru cei din Bucuresti???

Share this post


Link to post
Share on other sites

Va fi o data si un loc anuntate. Din cate am inteles probabil, 1 sau 2 iunie. Cert e ca va fi in saptamana concursului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Merci de informatie!

Va fi o data si un loc anuntate. Din cate am inteles probabil, 1 sau 2 iunie. Cert e ca va fi in saptamana concursului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Yey, avem hărți separate pe site, ba chiar și link-uri spre BikeMap și fișierele GPS/KMZ! De-abia aștept să văd mâine traseul :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iti urez udeala placuta :D Daca le pui si tu in zile premergatoare de concursuri si in etape cu Zoncolan... :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

De dimineață la 8 am pornit la drum cu Daniel, iar la intrarea în Urlați ne-am întâlnit și cu un alt coleg, Liviu. La 9 jumate ne urcam pe biciclete; 27,7 grade pe ciclocomputer, cer senin, să-i dăm bătaie.

Urcarea începe din Urlați pe asfalt, suficient cât să ne încălzim și să intrăm în ritm. Asfaltul se termină și intrăm pe un drum de pământ bătătorit. Facem dreapta 90 de grade și începem urcușul pe deal, pe lângă vii și cu soarele dimineții în față. Pământul e zvântat, dar nu în întregime uscat; e moale și face înaintarea mai grea, chiar dacă nu se încarcă pe cauciucuri.

După 2,5km, facem o pauză scurtă să ne tragem sufletul până admirăm văile din jur. Totul e verde imaculat, cucul cântă în apropiere, pute a gaze naturale :) Strângem din dinți, știind că mai avem încă o dată pe atât de urcat, dar drumul ne răsplătește cu o coborâre neașteptată de aproape un kilometru. Cu zâmbetele până la urechi și cu forțe proaspete, reluăm urcușul printre sonde funcționale sau dezafectate. Mai facem câte o oprire scurtă la câte o poză, peisajul pur și simplu nu poate fi ignorat. Eu mai dau un ochi pe GPS dacă mergem bine.

Nu ne dăm seama și parcă imediat ajungem la kilometrul 5, unde traseul lung se separă de cel scurt. Dar înainte de asta, începe o coborâre îmbătătoare. Îi dăm blană cât ne ține, și nici nu remarcăm când trecem de punctul unde traseul scurt cotește abrupt la dreapta. Noi îi dăm tot înainte la vale pe drum.

Coborârea e spectaculoasă, cu orizontul larg deschis în fața noastră, peste văi și coline. Dar, ochii la drum, că e abruptă și foarte tehnică: drumul e acoperit de pietriș mobil prin care apele ploilor au săpat canale de scurgere. Bicicletele zdrăngăne din toate încheieturile sub noi, mâinile amorțesc strângând frânele, picioarele își iau o doză bună de vibromasaj (trăiască SPD-urile, că fără ele aș fi zburat în cap de muhuhuuuulte ori). Dar suntem încărcați de adrenalină și plăcere și nu ne oprim decât după 2 kilometri, în sat.

În sat?! Care sat?! Nu trebuia să fie nici un sat aici! Scot GPS-ul și... surpriză. În dorința noastră de a nu întrerupe plăcerea vântului prin cosițe :D, nu am remarcat nici bifurcația unde trebuia să facem stânga, pe traseul lung. Noi am luat-o la vale pe contrasens! De fapt, toată coborârea asta trebuia să fie urcarea de la sfârșitul deturului turei lungi, înainte să intre iar în tura scurtă!

Facem repede o adunare și stabilim să o luăm pe șosea spre vest până la punctul unde traseul normal l-ar fi intersectat, și să continuăm de la kilometrul 8. Privim în urmă spre bucata pe care coborâsem și suntem cam neliniștiți de perspectiva urcării ei mai târziu; pe pietrele alea mișcătoare și înclinația drumului, probabil vom face o oră de push/carry bike.

Asfaltul neted e binevenit, dar nu ne slăbește deloc - sunt tot urcușuri și coborâșuri, și nu pot negocia curbele în viteză cu crampoanele astea de la Mountain King, așa că pierd toată energia cinetică prin frânare între o coborâre și urcarea următoare :( Anul trecut era să cad câțiva metri peste parapetul unui pod peste calea ferată din același motiv: crampoane de munte + asfalt + viteză + curbă. Identificăm reintrarea pe traseu, urcăm din nou, dar pământul aici e încă umed, lipicios și marcat de trecerea cailor și a vitelor. Am un deja vu Prima Evadare, încerc să împing bicicleta dar înaintez greu. Măcar pământul e un pic mai nisipos, încât nu se adună în bulgări uriași în furcă, și din când în când mai pot să-l scutur.

Mai sus, pământul dă semne că începe să se usuce și înaintăm pe două roți încă vreun kilometru și ceva, când - dezastru: lui Daniel i se rupe urechea la deraior. Sec, fără nici un avertisment sau motiv. Lanțul curat, deraiorul curat, cauciucurile scuturate deja... Poate că era fisurat și vibrațiile coborârii să-l fi agravat. Presa de lanț n-o luasem cu mine, că-i făceam un fixie cu care să fi putut veni mai departe. Își demontează deraiorul și lanțul cu quick link, și ne despărțim: el o ia la vale înapoi în sat, unde se oprește la umbra umbrelei un birt, până când Liviu și cu mine facem bucla mare până înapoi în sat.

Pământul lipicios revine, ba chiar tot drumul e un făgaș adânc în deal. Împingem bicicletele cu sete, încercăm să urcăm pe margini ca să mergem și prin iarbă. Înainte de kilometrul 11, începe o nouă coborâre de care ne bucurăm ca să aruncăm noroiul jos. Din nou nu ne dăm seama că trebuie să o cotim la stânga, ci îi dăm tot înainte, ajungând direct la kilometrul 14 la un drum acoperit de pietriș. Ridicăm din umeri, admirăm o căprioară ce s-a ascuns într-un tufiș, și dăm iar la deal.

Aproape imediat ne fură din nou o coborâre... și din nou ratăm poteca la dreapta! Ne oprim doar vreo juma' de kilometru mai în față, la o bifurcație, unde constatăm aceeași eroare pentru a treia oară. De-atunci ne-am oprit mai frecvent pentru a verifica traseul.

Revenim pe potecă, de data asta o coborâre lungă și frumoasă, cu întreaga vale deschisă în fața noastră. Drumul e întâi acoperit și cu pietre, și cu iarbă, dar mai încolo iarba cucerește totul. Pedalăm atenți, că nu știm ce șanțuri se pot ascunde în verdeață. Din loc în loc mai derapăm lateral pe malurile de pământ. Dăm și de o coborâre FOARTE abruptă, de pământ, ce se termină cu o băltoacă mare. Sărim pe niște crengi și încercăm să ghicim poteca prin iarba înaltă.

Ultima bucată când ne apropiem de sat seamănă cu bucata urcată mai devreme, la revenirea pe traseu: pământ lipicios și alunecos. Șanțurile brăzdate de apă pe drum și urmele vitelor fac coborârea pe bicicletă foarte dificilă - pedalam ca să înaintăm la vale, și ne oprea pământul adunat în puntea furcii. Am mai împins bicicleta până aproape de sat, unde l-am întâlnit pe Daniel savurând a doua bere :)

Norii amenințători din zare și bicicleta inutilizabilă a lui Daniel ne-au convins repede că e cazul să ne oprim. În cele din urmă a fost decizia înțeleaptă, altfel ne-ar fi prins ruperile de nori cine știe pe unde. Liviu și cu mine am tras viteză pe asfalt până în Urlați, ploaia torențială ne-a murat până-n chiloți (dar ce plăcut a fost, după atâta soare!), am luat cele două mașini și ne-am despărțit: el s-a întors la București, eu m-am dus să-l iau pe Daniel (care trăsese în alimentară, ferit de ploaie, și era la a treia bere).

Ei, și cam asta a fost plimbarea de azi - 40km în 3h 10min (inclusiv câțiva km de asfalt până în Urlați). Pe prima coborâre am prins 35km/h, dar pe asfalt la întoarcere am avut 47,5km/h pe coborâri, cu norii tunând peste noi.

Concluzii:

1) Traseul este EXTRAORDINAR de frumos și pitoresc. Nu știu cum de n-am aflat de dealurile astea mai devreme!!! Noroc că vin străinii să ne arate ce țară frumoasă avem ;)

2) Ultima urcare din tura lungă va fi dificilă pentru neinițiați, și traseele cu pământ lipicios s-ar putea să devină frustrante. Englezii au o vorbă înțeleaptă: pick your battles. Cu alte cuvinte, nu te du la o bătălie la care nu știi dacă ai sorți de izbândă. ;)

3) Traseul nu necesită multe semne - te ții de drum și asta e. Doar punctele cheie de inflexiune și intersecțiile trebuie marcate vizibil.

4) Nu știu ce cauciucuri ar fi potrivite. Dacă pământul apucă să se usuce în 3-4 zile cu soare și fără stropi înainte de concurs, se va putea merge fără probleme pe el. Dacă dă o aversă de ploaie, vor fi niște kilometri de lipici pe roți.

5) Dacă e soare și cald, NEAPĂRAT să aveți apă de rezervă. Efortul fizic intens la 28-30 grade în soare se poate lăsa cu mama insolațiilor. Iar crema de protecție de soare e acum obligatorie, indiferent dacă e soare sau înnorat.

Și-am încălecat pe-o șa... ;)

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.