ovidiu

31.07.2011 - Iron Bike - Oradea - Recomandat Ciclism.ro

Recommended Posts

Noutati?Finisheri toti?!

Oricum va zic de pe acuma : FELICITARI tuturor participantilor!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Noutati?Finisheri toti?!

Oricum va zic de pe acuma : FELICITARI tuturor participantilor!

Ploaia torentiala i-a nimicit pe toti concurentii, asadar, nu exista finisheri. :))

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vremea a fost foarte proasta, asadar organizatorii au decis sa ii opreasca pe cei de la tura IBO la Stana de Vale. Foarte putini au renuntat inainte si cred ca daca nu s-ar fi oprit cursa, cu totii ar fi continuat, in ciuda conditiilor meteo foarte dificile. Comentariul asta cu "ploaia i-a nimicit pe toti" e cam aiurea, mai ales daca ai stat acasa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cam asa incepe ce am scris pe blog: De ce echipa TrussstInMe? De ce noi pe locul 1 inainte de a incepe concursul? De ce a plouat asa cu spor? Daca doriti sa stiti raspunsul la aceste intrebari si la multe altele care abia se infiripa in gandul vostru, atunci ... N-am sa va ametesc si plictisesc cu o poveste lunga, am sa scriu pe capitole, in fond de aceea s-a inventat si programarea structurata, montajul neliniar etc. Si sper ca n-o sa luati in serios tot ce scriu in continuare.

Si linkul cu povestea care sper sa nu se termine anul acesta: http://vezentan.blog...e-ironbike.html

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cam asa incepe ce am scris pe blog: De ce echipa TrussstInMe? De ce noi pe locul 1 inainte de a incepe concursul? De ce a plouat asa cu spor? Daca doriti sa stiti raspunsul la aceste intrebari si la multe altele care abia se infiripa in gandul vostru, atunci ... N-am sa va ametesc si plictisesc cu o poveste lunga, am sa scriu pe capitole, in fond de aceea s-a inventat si programarea structurata, montajul neliniar etc. Si sper ca n-o sa luati in serios tot ce scriu in continuare.

Si linkul cu povestea care sper sa nu se termine anul acesta: http://vezentan.blog...e-ironbike.html

Am cam incheiat cu scrisul despre IBO pe anul asta. Un gand bun pentru toti!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Impecabila organizarea! Bucata nou introdusa prin chei a fost de vis, personal mi-a ridicat la maxim tot moralul distrus de ploaia insistenta. Sunt sigur ca mai aveam pregatite niste bucati deosebite. Nu a fost vina nimanui ca vremea a fost cum a fost, iar organizatorii au luat o decizie buna. Poate cei care faceau cicloturism prin spate cu gandul sa termine au ceva de comentat (am auzit pe unii) ca ar fi continuat, dar cei care luptau pentru podium si au tras tare nu cred ca ar fi primit bine temperatura cu cateva grade mai coborata (in Stana de Vale erau cam 12 grade) de pe creasta si vantul mult mai puternic. Urma o coborare in Valea Draganului, unde e mult mai frig. E usor sa fi viteaz incalzit de pe urcare, dar riscul sa intre cineva in hipotermie intr-o zona destul de izolata era aproape iminent.

Evident, toti regretam ca s-a intamplat asa si cred ca, in ciuda nebuniei, mai nimeni nu ar fi abandonat la Stana, desi sa urci pana acolo pe ploaie cu bulbuci nu e chiar vesel. Eu nu pot decat sa felicit organizatorii si toti concurentii, nu e cazul sa fie nimeni dezamagit. Organizatorii sper sa nu se demoralizeze si sa ne pregateasca si la anu' un eveniment cel putin la fel de reusit (doar medaliile sunt deja facute :P ). Cat despre colegii concurenti, dupa parerea toti au terminat un Iron Bike, pentru ca in conditiile acelea, aproape 110 km, cu bucati de MTB foarte tehnice, noroi si cu urcarea cu bucati lungi de peste 12% de la Stana sunt o dovada de vointa, indarjire si de ciclism adevarat.

Felicitari si celor de la maraton, chiar daca diferenta de nivel mica il facea sa fie o cursa usoara ceva mai lunga, conditiile meteo l-au transformat intr-o adevarata incercare si pe ei in niste redutabili invingatori.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poate cei care faceau cicloturism prin spate cu gandul sa termine au ceva de comentat (am auzit pe unii) ca ar fi continuat, dar cei care luptau pentru podium si au tras tare nu cred ca ar fi primit bine temperatura cu cateva grade mai coborata (in Stana de Vale erau cam 12 grade) de pe creasta si vantul mult mai puternic. Urma o coborare in Valea Draganului, unde e mult mai frig. E usor sa fi viteaz incalzit de pe urcare, dar riscul sa intre cineva in hipotermie intr-o zona destul de izolata era aproape iminent.

Un banc pe care l-am citit pe aici"

O batrana, speriata de calatoria cu trenul, intreaba un angajat CFR care este vagonul care deraiaza cel mai des. Acesta ii raspunde ca ultimul.

Contrariata, batranica intreaba : "Atunci, de ce nu renuntati la el ?"

Cam asta inteleg eu si din mesajul tau, Horatiu: De ce dracu' mai plecati in cursa, daca sunt doar 3 locuri pe podium ?

Si nu inteleg cum cicloturistii isi doreau sa continue cursa iar campionii "nu ar fi primit bine temperatura" ? Eu credeam ca e invers.

Eu nu comentez decizia de a intrerupe cursa, dar ma surprinde atitudinea de "bine c-au oprit-o !".

Eu ii stimez pe cei care chiar au regretat ca a fost oprita cursa.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

E simplu, pentru ca e una sa pedalezi relaxat pe foaia mica pana in Stana de Vale (cum am facut si eu de altfel - adica ma includ la cicloturism) si sa zici ca ai mai continua, si alta e sa ajungi acolo tragand la maxim in fiecare secunda, iar apoi sa ai de coborat cativa zeci de km printr-o vale ingusta si friguroasa. Unii erau rupti, infasurati in patura. Cine a fost anul trecut stie ce frig a indurat toata lumea pe coborarea pe Valea Iadului din Stana, in conditiile in care era vreme buna si soare, iar hainele erau ude doar de la transpiratie (bine, mai putin unii care aveau o masina ce i-a asteptat in Stana cu haine uscate). Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat acelasi lucru in conditiile de sambata.

Cu asta am incheiat si eu ce aveam de zis despre IBO, sunt destui care sa-si mai spuna parerea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

O batrana, speriata de calatoria cu trenul, intreaba un angajat CFR care este vagonul care deraiaza cel mai des. Acesta ii raspunde ca ultimul.

Contrariata, batranica intreaba : "Atunci, de ce nu renuntati la el ?"

Cam asta inteleg eu si din mesajul tau, Horatiu: De ce dracu' mai plecati in cursa, daca sunt doar 3 locuri pe podium ?

Partea asta mi-a placut mult.

Share this post


Link to post
Share on other sites

daca cineva s-a supra-apreciat si a primit un tricou IBO2011 XL/XXL care ii este prea mare, ofer la schimb unul marimea L (mie imi e prea mic) :rolleyes:

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Parca toate concursurile de anul asta au avut niste conditii (meteorologice) mult mai dificile ca aceleasi editii din anii precedenti.

Am asteptat IBO de anul trecut; pe urcarea de la Stana (in primii 2 km) cand au trecut cei din microbuz si ne-au spus ca s-a anulat concursul nu imi venea sa cred, mai ales ca ploua foarte putin.

Ce a urmat dupa din punct de vedere al vremii, a fost asa, de nedescris: ploaie torentiala, frig, ceata, zici ca erai in alt anotimp. Si sus, cum toti de sub cort tremurau, cum afara ploua si ploua si tot ploua si nu se mai vedea drumul pe care ar fi trebuit sa urcam in continuare... Cursa s-ar fi transformat intr-o cursa de supravietuire daca se continua, asa ca am fost complet de acord cu decizia lui Tibi de a opri maratonul.

Sper totusi ca la anul Tibi sa nu se descurajeze si sa organizeze din nou IBO chiar in aceeasi formula. Felicitari persoanelor care s-au implicat in IBO si tuturor participantilor.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A fost o experiență frumoasă de tot. Senzația turei prin pădure la ora 5 fără un pic dimineața a fost superbă. La Budureasa, prietenul și coechipierul meu, Egi, a zis că așa nu se poate continua și l-am înțeles, știind că aveau să urmeze niște porțiuni foarte dure în așa condiții meteo. Eram oarecum bine plasați în clasament, dar am solicitat abandon la acel punct de control și am luat-o frumușel înapoi la Oradea pe biciclete. A fost o cursă după o cursă. Când am ajuns în Oradea, am rămas șocați când i-am văzut pe cei care ajunseseră înaintea noastră la Budureasa plimbându-se la punctul de Start-Sosire ca și cum atunci ar fi ajuns la concurs. Apoi am aflat că s-a oprit cursa sus la Stână. Ei bine, cei care au participat merită din plin un Bravo.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce a insemnat IBO pentru mine, nu se prea poate spune in cateva randuri. Il asteptam de anul trecut, de cand m-am apucat de pedalat. Din pacate, pe langa antrenamentul fizic, trebuie sa ai si multe cunostinte tehnice. Trebuie sa fii propriul tau mecanic. Si sa nu crezi cand cineva iti spune ca ti-a pus placute noi care tin minim 1000 de km. Placutele mele s-au terminat dupa 53 de km. Asa ca la CP2 ne-am oprit si am sperat sa abandoneze cineva cu placute de schimb, sau cu placute ca ale mele :) Dar nu a fost sa fie. :(

Poate daca am fi stiut ca la Stana de Vale se va opri cursa, am fi continuat, caci era mai mult urcare, coborarea as fi facut-o cu bicla in carca. Asta e, la anul cu siguranta nu imi vor lipsi placutele din buzunar. 2 seturi, ptr confortul meu psihic! :)

In alta ordine de idei, o parte din noi a ajuns pana la Stana de Vale: 1 bidon oferit unei concurente, ceva camere oferite lui Ombun care ne-a dat ceva emotii la CP2, cu explozia lui de mare efect. Era cat pe-aci sa ajunga si roata mea spate, pe care i-am oferit-o unui concurent, insa il tradase colegul de echipa si dupa indelungi asteptari a plecat cu ultima echipa din concurs. Si bine a facut, caci roata mea cu 9 pinioane nu prea se pupa cu schimbatorul lui ptr 8 pinioane, si mai ales cu lantul un pic mai lat. Ca sa nu mai vb de discurile mele de 160 si franele lui de 185.

Ptr colegii care s-au lipit de trena noastra intre cp1 si cp2: la anul va asteptam si pe voi sa duceti trena! ;)

Organizarea, inca incerc sa gasesc ceva puncte proaste, dar nu gasesc. Daca gasesc, va anunt.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Salut,

A fost si IBO2011. Acuma, cel mai important e sa existe IBO2012.

Organizarea a fost ireprosabila din toate punctele de vedere. La Oradea exista niste "nebuni" frumosi care au curajul sa iasa din cotidianul concursurilor care se organizeaza la noi si sa faca competitii gen IronMan sau IronBike.

Ati aflat deja ca vremea nu a tinut cu organizatorii si concurentii. Cel mai mult i-a durut pe Tibi si Eniko ca au trebuit sa ia decizia respectiva, nu pe concurenti. Amandoi aproape plangeau si nu jucau teatru - au investit enorm sufleteste (si nu numai )ca sa organizeze acest eveniment - si au facut-o efectiv din pasiune si placere.

Imediat dupa ce a luat decizia de a anula cursa, Tibi a hotarat sa organizeze un al doilea IBO in 2011, de data asta nu sub forma de concurs, dar pe acelasi traseu si atunci cand vremea o va permite. Voi reveni pe blog cu mai multe detalii in curand.

Despre decizia de a opri cursa nu comentez: nici nu se punea problema sa existe alternativa. Concurentii sunt "inconstienti" si prinsi de "febra concursului". Ei nu iau decizii corecte. Deciziile astea trebuie sa le ia oragnizatorul. Si Tibi a dat dovada de mult curaj si capacitate de evaluare a situatiei cand a luat decizia respectiva.

Si ii dau dreptate lui Horatiu, chiar daca suna urat: pericolul mai mare era pentru primele echipe care au tras serios pana in CP5. Bitza "m-a intins" serios pana in CP5 asa ca eram pe jumatate ud de la ploaie si pe jumatate de la transpiratie. 2km de coborare pana la punct ma transformasera deja intr-un sloi ambulant in pragul hipotermiei. Daca se pleca mai departe, porneam si noi si trageam mai abitir, nu-i problema - luptam la podium.

Doar ca stiu ce inseamna sa te bata vantul in creasta la 1700m, ud leoarca, la vreo 4-5grade Celsius, cu mainile inclestate pe frane si cautand traseul prin ceata. Dupa care sa incepi o coborare tehnica pe noroi si pietre ude. Si chiar aveam chef sa "ma bat", nu sa supravietuiesc...

Asa ca decizia de a opri cursa acolo a venit ca o mantuire pentru mine...

Povestea romantata si mai ales detalii despre IBO2011 - episodul 2 o sa gasiti pe blog.

Alex

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poate cei care faceau cicloturism prin spate cu gandul sa termine au ceva de comentat (am auzit pe unii) ca ar fi continuat, dar cei care luptau pentru podium si au tras tare nu cred ca ar fi primit bine temperatura cu cateva grade mai coborata

Eu cred că oprirea a fost cu gândul la „cicloturiștii” din spate. Din câte rețin eu Maus zicea (în microbuz, la întoarcere) că Tibi i-ar fi zis „dacă vă dau drumul vouă, trebuie să dau drumul la toți”. Oricum, de hipotermie ar fi fost mai amenințați cei care oricum nu mai aveau rezerve decât cei care le-au consumat agresiv.

Era firesc ca cei din față să pară mai afectați de frig, Maus și Rareș au așteptat 3 ore în cortul de la CP5.

Nu-ș' ce să zic. Sunt dezamăgit că cea mai sufletistă (din punctul meu de vedere, personal și subiectiv) echipă de organizatori de pe meleagurile mioritice are parte de al doilea cod galben consecutiv. Când am auzit că anul ăsta IBO se ține în 30-31 iulie m-am gândit la deshidratare, la insolație, la crampe. A ieșit... ploaie și hipotermie.

Înclin să cred că hotărârea anulării concursului a fost cea corectă. Senzația mea a fost că nici unul din cei îngrămădiți unul într-altul (ca pinguinii imperiali pe banchiză) în cortul de la Stâna de Vale nu s-ar fi oprit acolo de bună voie. Asta deși fiecare în parte povestea cât de intensă a fost senzația de frig pe scurta bucata de asfalt de coborâre de la intrarea în Stâna de Vale până la check-point.

Sâmbătă seara, în drum spre casă, nu puteam scăpa de apăsarea gândului că dezamăgirea noastră n-are cum să se compare cu cea a organizatorilor.

Pentru toată echipa de la Oradea, jos pălăria!

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

IronBike e un concurs greu. Pentru toti, pentru ca sunt convins ca fiecare a dat cat a putut si a facut ce a stiut mai bine pentru a reusi. Inclusiv organizatorii au avut lupta lor. Cei mai buni s-au luptat intre ei, cei mai slabi s-au impins la limita pentru a trece de barajul timpului. Trebuie apreciat la toti ce au facut, dupa puteri. Si PCMB-istii au fost in situatii grele, au luptat cu ei insisi. Ce aduce spectaculos IBO e spiritul de echipa, spirit care incepe sa se manifeste cu adevarat abia dupa ce ambii parteneri ajung la limita. Si din pacate, cu cat esti mai antrenat, acest lucru se intampla mai tarziu. In orice caz, majoritatea cred ca puteau sa simta asta dupa ce treceau de Stana de Vale. Si nu s-a putut trece, deci nu au ajuns in situatia de "bond testing". Si echipa Ornubea, care avea cred avans suficient fatza de urmaritori puteau s-o lase mai moale, doar erau mai buni. Dar nu cred ca au facut-o, pentru ca probabil n-ar fi ajuns nici dupa finish sa traiasca acele sentimente, ca "cicloturisti" - tot respectul pentru cicloturisti, cuvantul n-a fost folosit cu sensul bun in comentariile anterioare. Eu m-am uitat la pozele de anul trecut (n-am participat) si am remarcat oboseala de pe fatza lui Rares Manea. Se vedea epuizarea de pe ea. Si am avut confirmarea ca n-am fost singurul care-am observat pe un anumit blog despre concurs. Si ce, era nevoie sa ajunga acolo? Aveau en-spe minute fatza de locul doi. Puteau sa se opreasca pe drum si sa faca sauna. Ce sa-i faci, fiecare isi poarta crucea sau se poate zice blestemul pentru cei buni.

Mie-mi pare rau cand ma uit la tricou. Pe el scrie "The hardest MTB marathon in Romania". Oare il meritam? Dupa efort, nu. Trebuia sa-l returnam? Nu stiu. Dar daca acceptam ceea ce s-a intamplat, daca reusim sa transformam frustrarile in ceva pozitiv si mai tragem si invataminte, poate ca totusi tricoul este al nostru cu adevarat. Loti si cu mine ne-am pregatit cursa, pentru noi primul moment al deciziilor urma sa fie CP5 - Stana de Vale. Nu ne-am cunoscut decat acolo, la concurs. Cred ca ramanem prieteni, dar testul adevarului n-am apucat sa-l trecem. Urma si acel declic si asteptam, cu anumite emotii, sa-l trecem. Fiecare dintre voi, cati prieteni testati la nevoie aveti? Ati ajuns la 5? Dar e nevoie sa-ti testezi un prieten asa, sa ajungi in situatia respectiva? Sau mai bine iti calci pe mandrie?

In sfarsit, intrebari si intrebari...

Stima la toti,

Laurentiu

TrussstInMe

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca bine le-ai accentuat tu Maus pe toate. Chiar nu-mi venea sa cred cum mi s-au macinat placutele in halul ala.

Ca un sumar al cursei de la Oradea avem asa:

2 plinuri de benzina - 500 de lei

placute frane - 200 de lei

24 de ore pe drum - 0 lei

Bucuria de a fi cu voi si lacrimile din ochii lui Tibi de la premiere- nepretuite.

Conteaza atmosfera, prietenii si sufletul pe care il pun organizatorii. Pentru celelalte...exista mastercard! :)

P.S. Chiar daca simt ca nu il merit, voi purta cu mandrie tricoul de la IBO.

Share this post


Link to post
Share on other sites

In primul rand nu pot sa spun altceva decat ca oamenii care se aflau sambata dimineata la ora 4 pe biciclete pregatiti de startul IBO 2011 sigur ar fi decoperiti cu diverse anomalii la o psihanaliza mai serioasa.

In al doilea rand, fiind si eu printre ei ma intrebam ce #$@* cautam acolo. In mod cert, daca era concurs individual, nici nu m-as fi deranjat sa ma deplasez pana la Oradea. Insa nu puteam sa-l tepuiesc pe colegul meu de echipa, dupa ce anul trecut o mai facusem o data. Imediat dupa start, intrand pe offroad, si vazand numai luminite galbene si verzi (asta de la faptul ca lentilele galbene de la ochelari distorsionau culorile, ca in rest nu ma ajutau cu nimic) ma gandeam "si ce-i daca il refuzam a 2-a oara pe Alex, nu o fi sanatatea mea mai importanta"? Dovada ca nimeni nu stia pe unde se afla in acele momente, cand te rugai ca baltoacele prin care intrai fara sa le vezi sa nu fie prea adanci incat sa ramai infundat in noroi, e si discutia de seara de la bere, nu mai stiu intre cine si cine: "Bai, dar ce era acolo, padure, parc, deal?" "Nu stiu, ca nu se vedea nimic". Speram sa aflu la intoarcere, pentru ca acea portiune ar fi fost repetata chiar la sfarsit, speram pe lumina. Asa, trebuie sa vin si la anul, sa vad pe unde am mers.

Iesind intregi de acolo, am dat de sosea: pentru mine, ar fi trebuit sa fie un puseu de buna dispozitie - soaseaua imi place cel mai mult la concursurile de offroad :) Insa, stupoare, ma apuca o durere de stomac pe care nu o cunoasteam inainte, impreuna cu o senzatie de greata, ciudata si aia, si caldura. Cu toate astea trag tare, pentru ca am un coechipier care nu stie sa abandoneze. Singur, probabil ca mi-as fi bagat picioarele in el Iron Bike.

Dupa putin timp, stomacul imi da pace, incepe sa se lumineze, ploaia era acceasi dar nu o mai simteam, fiind deja leoarca si in gaura de deversare si pentru prima data incep sa ma gandesc la cursa. Pedala merge bine, depasim destule echipe, fara sa fim prinsi de altii.

Insa nu pentru mult timp. Ajungem la "jgeabul" plin de nori si bicicleta se incarca instant cu lut galben. Neajutandu-ma tehnica, cobor din tanc (ca avea 30 de kile cu tot cu noroi) si incep sa-l trag dupa mine. Alex o luase in fata si tot striga dupa mine, sa se asigure ca sunt in zona. Eu urlam ca sunt acolo, dar el nu ma auzea. Eu in schimb, auzeam doar "Bitza, Bitza", din 5 in 5 secunde. Imi imaginam diverse metode prin care as putea sa-i infund gatlejul ca sa taca odata, in timp ce injuram noroiul ala din toata inima. Portiunea imputita s-a terminat destul de repede si spre surprinderea mea, acolo am cam lasat ultimii nervi din cursa. Alex ma astepta la marginea unui sat, l-am luat de acolo si a inceput fugareala.

Ce a fost in continuare, ma sperie putin: cursa imi placea din ce in ce mai mult, aveam o satisfactie perversa cand ploaia se intetea si parca de-al naibii trageam si mai tare de mine. Urcarea pe Stana de Vale mi-a placut la maxim, intr-un fel preferam sa continue inca multi kilometri si nu ma gandeam decat la momantul in care vom ajunge si celelalte 2 echipe care ne desparteau de podium. In timp ce coboram spre CP 5 nu mi-am putut stapani cateva chiote de bucurie, fara sa simt frigul. Apoi apare un jeep din care civa striga: "Aici e finish-ul". Nu m-am gandit decat "Nici aici nu scap de figuranti care fac misto".

E clar, eram drogat cu Iron Bike. Atat de drogat incat am trecut de CP5, fara sa vad nimic. Abia strigatele celor care erau deja acolo m-au facut sa imi dau seama ca ratasem "finishul".

Ce a fost mai departe, s-a povestit, decizia - singura logica - de a opri cursa, drumul cu autocarul pana la 1 Mai, galagia pe care o facea Maus in autocar (e clar ca mai avea resurse pentru inca 300 de km) si concurentii pe care ii vedeam pe geamul autocarului chinuindu-se pe urcarea de la Stana de Vale, in timp ce oamenii de la caldurica mai scapau cate un "Ai de #$@* mea, cat mai au saracii pana sus!".

Problema e ca dupa cursa e ca mi-am dat seama ca si eu as pica testul psiho si ca astept Iron Bike de la anul sa ma numar din nou printre "defectii" de la start.

PS. O singura remarca despre organizatori: exista si romani extraordinari, numai ca sunt unguri.

  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

am sa va scriu si eu cateva cuvinte din perspectiva unui privitor la cursa.

Scurt istoric:

==============

Acum un an am auzit prima data da IBO. Pe vreme aia imi parea ceva irealizabil dar am inceput sa cred ca pot face si eu. Am cunoscut-o pe Ana la Medias apoi mai tarziu am devenit prietene. Ea a fost cea care mi-a propus sa facem o echipa de feminin. Era ceva grozav.

Noiembrie 2010 - cazatura pe linia de tramvai, ligamente rupte, operatie 6 luni recuperare. Stateam in pat fara sa pot merge si visam la IBO. Faceam calcule. Inca mai am timp sa ma antrenez. Maratonul Vinului .. dezastru, Medias locul 3, incep sa sper ca as putea sa termin IBO. Probabil ca sunt una din acei "cicloturisti" care ar fi urcat pe foaia mica si pinion mare la stana de vale, dar doar pentru ca asta era maximum cat puteam trage.

Urmeaza Surmont cad f dur si raman cu dureri de umar. Abia dupa Hunedoara unde a trebuit sa abandonez mi-am dat seama ca accidentul de la umar nu ma va lasa sa particip.

Cam asa s-a destramat singura echipa de feminin de la IBO...

Ce a urmat:

==========

Condus bucuresti oradea 9 ore jumate, epuizare, scaldat in baile termale.

Dimineata concursului aproape ca imi dadeau lacrimile cand am vazut urma de luminite rosii care pleca spre padure. Ploua ca dracu dar tot imi doream sa fi fost si eu printre ei.

CP1 - drum infenal pentru masina, mi-era teama ca o rup pe acolo si ajung si dupa concurenti, ceata, poaie. 5 dimineata si pe la porti sunt oameni care asteapta... mai tarziu inteleg si ce .. Autobuzul ..La cp1 oameni draguti, mi-au oferit haine sa ma imbrac mai bine. nu venise niciun concurent. Frig, ceata. Apar concurentii: unii veseli glumeti, altii usor posomorati, unii inexpresivi. E frumos sa stai deoparte si sa-i observi. Vin si ai mei, printre ultimii.

CP2 - drum infernal inapoi, nu se mai termina cei 5 km de gropi. Alerg iar 35km spre CP, poate nu ajung la timp. Drumul mai bun spre Luncasprie e mai bun. Poaia s-a mai oprit. rad, glumesc cu participantii. Parca si ei se simt mai bine. Ii mai incurajez: "uite s-a oprit si ploaia".

Ai mei au probleme tehnice, unul are defectiuni la o roata si 4 se regrupeaza in 3. Pierd o gramada de timp. Incerc sa-l ajut si-i duc o roata celui avariat. E in extaz, zicea intr-una "eu nu vreau sa abandonez". cei 5 km pana la luncasprie ii face instant, dar degeaba, roata oricum nu se potriveste. Adun un concurent ramas fara frane in masina si pornim spre Stana de vale.

CP4 - ploaie, ploaie... ajuns si ai mei. Ana si Rosioru sunt primii, i-au depasit pe baieti. si ei cu probleme tehnice, pene... dar merg inainte. Au timp sa ajunga la Stana. Apoi.. stupoare, vine si omu cu vestea...

De aici cunoasteti voi povestea.

Am scris cam mult, dar nu am blog pe care sa povestesc. Oricat as scrie, n-as putea sa explic cuiva cum e sa fii acolo, chiar si pe margine. e degeaba, nu poti descrie tristetea concurentilor si in niciun caz tristetea lui Tibi cand incerca sa explice oprirea cursei.

Sper totusi ca IBO sa fie si la anu si sa facem o echipa de feminin. Si nu mai scurt, nu pe etape si in niciun alt mod. Ci exact asa cum e acum. E perfect. Nu se poate sa fie ghinion 3 ani la rand....

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.