VladG

EuroVelo 6 - Povestea turei

Recommended Posts

Iese soarele si ne cautam un loc de masa. Nu mai sunt asa de dese si frumos amenajate ca in alte tari. Intram intr-o padurice, gasim un luminis si ne declaram multumiti. Dupa ce mancam vedem ceva ce seamana al naibii de mult cu Romania.

Imagine postată

Coroborat cu soferii neasteptat de agresivi si de neglijenti cu biciclistii, dau o nota mica la impresia artistica, mult sub ce asteptari aveam de la Serbia. Prea seamana mult cu Romania, la partile rele. Iar ca sa fie tacamul complet, ma fugareste si primul maidanez intalnit de la Viena incoace.

Macar indicatoarele sunt interesante...

Imagine postată

Traiul pe Pamant e scump, insa include in fiecare an o calatorie gratuita in jurul Soarelui.

Si iar ceva ce ne aminteste de casa... Constructii ilegale, intre digul de aparare si Dunare. Unii le-au ridicat pe piloni, altii scot malul din cabana dupa fiecare inundatie.

Imagine postată

In apropiere de Novi Sad pista devine asfaltata si intalnim lume iesita la plimbare pe bicicleta.

Vad o biciclista draguta si o intreb de cazare in zona. Vorbim cateva minute si aflu ca e studenta si ca stie un loc bun, in apropiere de locul unde merge ea acum, din pacate e cam departe de centrul orasului, asa ca ne luam la revedere si noi ne continuam drumul.

Parca am avut o presimtire cand am intrebat din timp de cazare, in oras e inchis la biroul de turism, iar harta Serbiei pe GPS e saraca rau in detalii.

Aruncam cate un ochi imprejur si zarim podul bombardat de americani si fortareata. Sunt obiective de notat pentru maine dimineata.

Imagine postată

Imagine postată

Gasim un hotel, Mediteraneo, chiar in centrul Centrului. E ok si are si spatiu pentru biciclete la subsol. Dupa vreo doua discount-uri aplicate succesiv, cu valori in functie de expresia de nemultumire de pe fetele noastre, platim 23E de persoana, cu mic dejun. Scump, dar e in buricul targului.

Ieism la plimbare. Orasul ne pare foarte ingrijit, cochet chiar.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Restaurantul il alegem la recomandarea receptionerei, e cu bucate specifice Voievodinei. Ania Lipa se numeste si e tot doar al nostru. Mancam excelent, in ciuda primei impresii pe care ne-o face chelnerul, de ciufut. La final ne intreaba daca suntem romani, ne-a dibuit.

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

A Opta Zi (Novi Sad - Belgrad) - 111km

O coloana de biciclete isi asteapta calaretii in fata hotelului.

Cateva reglaje, cateva ajustari ale bagajelor si suntem gata de drum. Apare si Gigix, cu vestea proasta, i-a disparut GPS-ul! Ieri seara era, iar cand ne-am intors de la micul dejun nu mai era. Un Garmin nou nout, 62s, destul de scump, probabil ca si-a gasit un nou stapan. Asta e concluzia dupa ce s-a rascolit toata camera, s-a cautat in bagaje si chiar la restaurantul unde am luat cina ieri.

Resemnat, Gigix ne indeamna sa mergem mai departe ca tot nu mai avem ce face.

Trecem pe langa cetatea de pe malul Dunarii si pe langa ruinele podului distrus de americani.

Imagine postată

Imagine postată

Fortareata pare interesanta si decidem sa-i acordam o ora din timpul nostru. Cum accesul se face pe o rampa destul de abrupta, Borcan si Gigix decid sa ne astepte acolo.

Urmand un drum ingust, depasim o serie de porti, din ce in ce mai vechi, ca intr-o calatorie in timp in istoria cetatii.

Imagine postată

Imagine postată

Si imediat ce ajungem in interior, Marian face o intoarcere busca si remodeleaza arhitectura gardutului de lanturi.

Imagine postată

Pe ziduri e un punct de belvedere de care profitam pentru a vedea orasul de sus si a mai trage cateva cadre. Tot aici sunt si biciclistii cu autocar la atas.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

O rampa folosita probabil de soldati pentru a ajunge mai repede pe ziduri imi face cu ochiul si, desi pare aproape imposibil, reusesc sa o urc pe bicicleta, rasturnat aproape peste ghidon, ca sa nu se ridice roata de fata. La fel face si Ombun.

Imagine postată

Cu un minimuzeu militar incheiem turul.

Imagine postată

Coboram la baietii care ne asteapta si-l gasim pe Gigix tot un zambet. GPS-ul fusese de fapt "furat" de rucsac, iar cand l-a luat la bani marunti, i l-a dat inapoi.

Un pic mai destinsi ca de dimineata apucam drumul spre Belgrad. Din pacate e pe sosea, iar noi suntem aproape terorizati de soferii sarbi. Cautam orice varianta de a ocoli drumurile principale, caci, spre ghinionul nostru, acesta pe care pedalam e unul foarte aglomerat.

Si ne dorim asta atat de mult incat reusim sa gresim drumul si sa urcam pe niste stradute care seamana cu cele din Sinaia, spre Furnica. Dupa cateva sute de metri cineva striga dupa noi, drumul asta e o fundatura. Hai la vale atunci, dar nu pana in sosea, caci am vazut o ramificatie care pare pe harta sa mearga paralel cu aceasta.

Si tot urcam si cu fiecare kilometru vad cum ne departam tot mai mult de traseul marcat in GPS. Harta Serbiei nu are aproape niciun drum marcat pe ea, deci nu pot spune unde duce cel pe care suntem acum. Gigix trece pe langa mine si ma intreaba daca are pana, i se pare ca merge cu frana pusa. Pai si normal daca de minute bune tinem un fals plat, cu 2-3% inclinarea. Dupa cativa kilometri aflam unde duce drumul: nicaieri, se termina cu o bariera si de acolo e doar o poteca de picior ce urca pana la un monument, pe o culme a muntelui. Curat ghinion! E aproape pranzul si noi am reusit doar 9 kilometri reali din traseu, restul au fost rataciri...

De ce-am fugit, n-am scapat, iesim la sosea si ne strecuram pe langa masini. Una il sterge pe cot pe Ombun. Sincer, i-as bate cu parul pe soferii aia. Claxoneaza, te injura pe geam, te scot de pe drum, nu-ti dau prioritate DELOC. La noi e parfum fata de ce e la sarbi.

Imagine postată

Si pe langa acest stress continuu, dupa Sremski Karlovci incepe cea mai tare rampa din excursie, nu foarte inclinata, in jur de 4-5%, insa continua, fara nicio serpentina in care sa-ti tragi sufletul, fara nicio bucatica de plat. Asta vreo 6.5 kilometri. In general merg in sa, cu vreo 14-15km/h, insa ma plictisesc sa tot ii dau asa si de vreo doua ori ma ridic si pedalez in picioare. E o buna ocazie de a mai odihni si fundul. Astazi e prima zi in care am inceput sa-l resimt.

Pana la urma ajung si in varf , iar acolo descopar niste gospodari, care vindeau flori si capsuni culese din curtea din spatele gardului. Sunt atat de gustoase incat iau un kilogram, cu gand sa-i "premiez" si pe ceilati pentru efort. Pana sa vina ei, ma trag la umbra si infulec la greu. Simt cum ma umplu de energie.

Imagine postată

Imagine postată

Esti in mijlocul Serbiei si ai ramas fara bani? Nu-ti fa griji, e o situatie obisnuita pentru aproape oricine de pe aici :)

Din fericire in cateva sute de metri parasim aglomeratia.

Trecem prin cateva localitati mici, fara posibilitatea de a servi masa, desi am cam depasit ora pranzului.

Imagine postată

Ne oprim la o carciumioara unde se serveste mancarea nationala a sarbilor, pleskavita, un fel de chiftea mai mare, destul de buna.

Toropiti de caldura, ne racorim cu bere, in asteptarea mancarii. Pe unii ii fura un pic somnul.

Imagine postată

Din cauza intarzierii cu GPS-ul si a ratacirilor nu ne mai permitem sa lenevim dupa masa, toti suntem de acord sa plecam in scurt timp. Insa una e ce vrem si alta e ce putem. Prin soarele dogoritor si sleiti de energie ne taram cu greu pe drumurile pustii. Nu ajungem in ritmul asta la Belgrad pana deseara. Zaresc un cires pe marginea drumului si ne oprim sub el.

Treizeci de minute pauza, nu conteaza cat e de tarziu.

Si strategia chiar are efect. Avem un ritm mult mai bun acum.

Din pacate iesim din nou in drumul principal si avem parte de cea mai nasoala portiune a lui, e extrem de aglomerat si parca nu se mai termina.

Inainte de a intra in Belgrad cotim si ajungem pe malul Dunarii. E zona portului ambarcatiunilor de mici dimensiuni, a teraselor si a agrementului. Arata foarte bine, un parc ce se intinde pe mai multi kilometri, ingrijit, chiar mai frumos decat intrarea in Budapesta.

Ajungem in spatele ploii si prindem un curcubeu frumos peste oras.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Parcul si cladirile interesante de pe malul Dunarii mai estompeaza un pic uratenia drumului pe soselele sarbesti de pana acum.

Imagine postată

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Traversam raul Sava si la jumatatea podului intalnim un lift facut special pentru biciclisti. Acesta coboara fix pe pista de biciclete. Nu credeam sa vedem asa ceva aici.

Imagine postată

Imagine postată

Ne invartim un pic pana gasim cazarea, la Hostel Centar, ieftinuta pentru centrul Belgradului, 14 euro, insa conditiile nu sunt extraordinare. E cam inghesuit, nu au spatiu de depozitat bicicletele, asa ca le agatam de balustrada scarilor si nu au nici cheie la camera, caci asta e politica unui hostel, te duci sa stai la comun. Noi avem insa "gasca" noastra si am fi preferat sa putem incuia usa.

Dupa o zi asa de stresanta si obositoare, nu mai are nimeni chef de restaurant. Vrem ceva usor si sa ne retragem la somn cat mai devreme. In cateva sute de metri gasim o placintarie, luam placinte si suc. Stam la doua masute ingramadite pe trotuar si ne uitam pe strada. Pot sa jur ca sunt in fata Garii Basarab din Bucuresti, e aceeasi atmosfera. A doua zi am aflat, uitandu-ma pe harta, ca am mancat exact in fata garii.

Lenevim cat de mult putem in paturi. Azi e ultima zi de pauza a turului, dedicata vizitarii Belgradului. Deja iesim din turnanta si incepe sa se intrevada capatul calatoriei noastre europene.

In oras regasim traficul aglomerat si agitat de ieri. Nu sunt piste, nu sunt ciclisti, doar vreo cativa, rataciti pe trotuare.

Prima tinta este Muzeul Nikola Tesla. E aproape de hostelul nostru, insa avem un pic de nesansa. E zi de vizitare pentru grupurile de elevi si se organizeaza tururi doar in sarba, insa, pentru ca au mai fost cateva solicitari, se va tine de la orele 17:00 si un tur in engleza.

Plecam catre urmatorul obiectiv, Parcul Kalemegdan, cu gand sa ne intoarcem la Tesla pe seara.

Arhitectura comunista se imbina, nu tocmai armonios, cu biserici si cladiri vechi, somptuoase.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Nu prea am inteles ce era cu statuile astea si de ce era calul asa de vesel...

Imagine postată

Imagine postată

Intram in Parcul Kalemegdan, de departe cel mai interesant loc de vizitat din Belgrad. E un parc imens, in interiorul unei cetati ce strajuie Dunarea.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Ca si in cetatea de la Novi Sad, intalnim o nunta, veniti probabil pentru poze.

Imagine postată

Tot poze faceau si domnisoarele blonde, insa pentru o reclama.

Imagine postată

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Kalemegdanul gazduieste Muzeul Militar, il vizitam doar pe afara, caci vedem destule exponate, inclusiv un Humvee capturat de la americani si astfel reusim sa ratam ceva ce mi-as fi dorit foarte mult sa vad, epava lui F117, singurul avion "invizibil" care a fost doborat vreodata, de catre sarbi. Abia la intoarcerea in tara am aflat ca acolo era expus.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Mai hoinarim putin, ca sa se apropie orele 17...

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Muzeul Tesla e pe gustul meu, cu o gramada de aplicatii practice. Lui Tesla ii datoram motorul electric, transportul energiei la distante mari, prin ridicarea tensiunii, in scopul reducerii pierderilor si alte inventii care-l recomanda ca unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Prototipul primului motor electric.

Imagine postată

Aplicatii ale curentilor de inalta frecventa. Tubul de neon lumina tinut in mana, fara sa fie conectat direct la vreo sursa de curent.

Imagine postată

Prima nava telecomandata.

Imagine postată

Seara, dupa ce ieri am mancat "pe genunchi", cautam un restaurant mai select si ne delectam cu specialitati si vin bun. Am incercat niste calamari umpluti cu spanac si alte chestii, deliciosi.

Imagine postată

Cu burtile pline, ne deplasam agale si visatori catre hostel. Maine vom parasi ultima capitala a periplului, dupa Viena, Bratislava si Budapesta.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

A Noua Zi (Belgrad - Stara Palanka) - 112km

Cu ceva teama pornim pe strazile Belgradului, printre masini. Fiind devreme, e un pic mai lejer traficul si asta ne da posibilitatea sa facem un mic ocol si sa vedem Catedrala Sf. Sava. Pe dinafara impresioneaza, pe dinauntru nu am putut-o vedea, fiind inchisa la acea ora.

Imagine postată

Iesim din oras si avem parte de o surpriza, traseul intra pentru doi kilometri pe AUTOSTRADA, ca sa traverseze Dunarea. Sunt multe indicatoare de avertizare a soferilor, ca impart drumul cu biciclistii, dar tot e o senzatie ciudata, n-am mai mers pana acum cu bicla pe autostrada.

Imediat dupa pod zarim un indicator care ne face fericiti, nu mai avem treaba cu asfaltul o perioada!

Imagine postată

Drumul e direct pe pamant, dar e foarte bine tasat si permite deplasarea in viteza. Suntem incantati, chiar daca uneori mai trebuie traversate diverse obstacole. Ne era dor de asa o portiune dupa cat am patimit pe soselele sarbesti.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Urcam pe dig si drumul se mai strica putin, insa nu ne pare rau. In dreapta avem o zona inundabila si inundata a Dunarii, care arata exact ca Delta noastra. Vedem pasari, vidre, testoase si o multime de copaci inconjurati de ape.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Uneori iarba are si 30 de centimetri, iar poteca nu e mai lata de o palma. Ne descurcam insa. Iesim pentru putin pe sosea si constat cu stupoare ca am o problema la bicicleta, a inceput sa pedaleze in gol. Mai prinde cate un dinte lantul, mai scapa vreo zece... Ciudat, ca lantul e nou, iar pinioanele si foaia nu prezinta uzura.

Ma opresc si cand examinez pinioanele constat ca aveam infasurat in jurul lor tatamai manunchiul de iarba asa incat lantul abia mai atingea varfurile dintilor. Deh, mersul prin "pasunea" aia nu putea sa ramana fara urmari.

Rasuflu usurat, dau jos somoiogul si trag tare, sa-i prind pe ceilalti din urma.

Pentru pranz alegem Kovin, un orasel mai mare, care avea marcat pe harta si un restaurant. Gasim usor locatia, chiar langa un mic port.

Ne-am depasit binisor ora obisnuita de masa, e aproape trei si in consecinta terasa umbroasa ne pare un mic Paradis. Si nu suntem prea departe de adevar, caci gustam de cea mai buna ciorba de peste pe care am mancat-o vreodata, servita intr-un ceaun, de unde isi pune fiecare cat vrea. Mie-mi ajung doua farfurii, iar altii ar mai fi mancat-o si pe a patra...

Nu stiu ce reteta foloseau, insa pestele era maruntit ca dat prin masina de tocat, fara pic de oase sau solzi, fara cap si restul chestiilor pe care de obicei le dai deoparte, iar zeama rosiatica era foarte iute, plutind prin ea bucatele mici de ardei... Deja salivez din nou cand mi-o amintesc.

Am fost ajutati sa comandam de un alt client, care vorbea romaneste foarte bine. De aici incolo nu mai incercam engleza, ci direct in romana si in marea majoritate a situatiilor nu am dat gres.

Imagine postată

Imagine postată

Dupa felul intai au venit doua platouri ca cel de mai sus si printre ele s-au strecurat si vreo 3 beri, asa ca spre finalul mesei din burtile pline o sinergie a rabufnit: Hai sa cautam sa inchiriem o barca pana la Stara Palanka, mai sunt 40 de kilometri, cat poate sa ne coste, 10-12 euro de fiecare?

Cu coada ochiului vad ca toti zambesc satisfacuti. Vrem sa fim lenesi azi, vrem cu barca!

Pe chelner il vedem ca salvatorul nostru, trebuie sa stie el pe cineva care se ocupa cu chestii din astea. Din pacate nu stie... Dar nu ne lasam, mergem pe cont propriu in port si, dupa 10 minute de invartit in sus si-n jos, nu gasim pe nimeni.

Cu sufletul strans si cu stomacul gata sa explodeze, ma sui pe bicicleta. Pedalez si la fiecare zece metri intorc capul, doar-doar o aparea cineva in port. Si ce frumos deja ne vazuseram noi mateloti de seara...

Parca pentru a ne indulci amaraciunea ratarii plimbarii cu barca, avem parte de cel mai frumos peisaj de pana acum, ceva ce am sperat fara succes sa intalnim si in parcul ala national al croatilor.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Ultimii cinci kilometri inainte de Stara Palanka sunt pe un dig de pamant, unde nu prea exista poteca. Bicicleta sare din smocuri de iarba si movilite de pamant. Numai bine ne aseaza mancarea, sa faca loc si cinei.

Un nou apus de vis, pentru imortalizarea caruia s-a trecut de 2-3 ori prin fata obiectivului. Unora le-a placut ideea, altii au renuntat dupa prima tura. Un trepied ar fi fost perfect.

Imagine postată

Imagine postată

Stara Palanka e de fapt un grup de 4-5 case, doua dintre ele functionand si ca pensiuni. Grija noastra e sa vedem programul feribotului, maine vom traversa Dunarea cu el. Prima cursa pleaca la 7:00AM, deci scularea cu noaptea-n cap.

In port ne racoleaza proprietarul uneia dintre pensiuni, inca in constructie, dar ni se pare ok cazarea, pretul e de 10E, cu mic dejun.

Suntem la granita cu Romania, iar la o cautare manuala a retelei GSM dam peste operatorii romanesti de telefonie. E un prilej pentru fiecare de a suna acasa.

Imagine postată

Ce comandam la masa de seara? Ciorba de peste! Doar ei, eu nu vreau sa mai aud de ea!!! Insa ceva peste la felul doi tot ciupesc si e foarte bine preparat, pe gratar.

Apoi probabil visez cum inoata pestii prin ciorba, iar apoi din salt aterizeaza pe gratar. Probabil, caci nu-mi mai amintesc, sunt prea obosit.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

A Zecea Zi (Stara Palanka - Donji Milanovac) - 103km

Pe la 5:30 toata lumea e in picioare, e ultima zi din tur cand ne trezim asa de devreme, maine avem o distanta mica de parcurs, vom lenevi mai mult in paturi.

La sapte fara zece suntem la bac, nu ne permitem sa-l ratam, urmatorul ar pleca tocmai la zece.

Urcam pe pontonul la care va fi tras de o barcuta minuscula si ne surprinde forta vantului. Valuri maricele se ridica si ne leagana ritmic. Mai mult decat forta ne ingrijoreaza directia vantului, care e fix din fata, intotdeauna o veste proasta pentru un biciclist.

Dupa o traversare de vreo trei kilometri, in diagonala, ajungem in Ram, de unde catre Zatonje avem de ales intre sosea si un drum nisipos, dar care pare sa ofere ceva peisaje interesante, cel putin asa il lauda panoul informativ.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Optam pentru drumul mai lung, mai dificil, dar mai spectaculos. Dimineata n-am avut timp chiar de toate pregatirile, asa ca acum se mai unge un lant, se mai aseaza un bagaj, cert e ca nu plecam toti odata si din cauza asta ne cam pierdem unii de altii. Intai tinem malul apei, drumul se infunda insa intr-o curte, ne intoarcem cativa zeci de metri si urcam un delusor, pe aici e drumul cel bun. Bineinteles ca si cei din spate fac aceesi greseala, mai ales ca se ghideaza dupa urmele lasate de roti in nisip.

Ne reunim si pornim impreuna mai departe. Daca anul trecut, in Germania si Austria, am mers mai tot timpul chiar pe malul apei, Dunarea fiind micuta si neavand nevoie de lunca in care sa se reverse, anul asta am vazut-o destul de rar. Deci ne bucuram sa calatorim acum chiar langa mal, mai ales ca ne apara si de vant.

Imagine postată

Imagine postată

Poteca se ingusteaza si e prinsa ca intr-un cleste intre Dunare si peretele stancos din dreapta noastra. Rotile se rostogolesc cand pe pamant, cand peste pietre, cand se infunda serios in nisip. In multe locuri tufisurile navalesc peste noi, ca intr-o mica jungla, iar cand se raresc, Dunarea luceste in soare printre ele. E atat de frumos incat ne creeaza tuturor o stare euforica. Vrem mai multa provocare, mai multe pietre, mai multe crengi peste casca, mai mult nisip. Si primim o goaza de nisip...

Avantajat de rotile mai late si de greutatea mai mica a bicicletei nu ma dau jos decat o data, la urcarea unei dune veritabile, cand bicicleta mergea mai mult pe lat decat inainte.

Se impinge la biciclete, insa zambind...

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

In varful dealului parca ne teleportam in Sahara, dunele au cativa metri inaltime, iar vantul le spulbera crestele, sabland tot ce trece prin calea lui.

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mediul aparent arid si fara viata e totusi casa buna pentru unele vietati. Descoperim un gandac "buldozerist", care-si face cuib chiar in nisipul incins. Finalul constructiei sale e grabit de "mana lui Dumnezeu" adica Ombun.

Dupa cativa kilometri se termina aceasta bucata salbatica de traseu, care ne-a placut atat de mult. Si continuarea e frumoasa, insa lipsindu-ne adapostul malului, vantul ne loveste in plin, viteza reducandu-se drastic, invers proportional cu efortul de pedalare. Ne punem problema daca vom reusi sa terminam etapa in conditiile actuale.

Trecem pe langa un lac de culoare aparte, in ton cu numele lui, Srebrno jezero, adica Iezerul de Argint. Pe malul lui se afla o statiune foarte ingrijita.

Imagine postată

Imagine postată

Destul de multe indicatoare si panouri informative ne deslusesc calea. Bravo sarbilor si rusine noua, ca pe traseul romanesc nu exista NICIUN indicator al Eurovelo6!

Imagine postată

Suntem victoriosi doar asupra lucrurilor pe care reusim pe deplin sa le acceptam. (Andre Gide)

Imagine postată

Imagine postată

Calatoria te invata sa fii tolerant. (Benjamin Disraeli)

Imagine postată

Lumea e o foarte mare carte, din care cei ce nu calatoresc niciodata citesc doar prima pagina. (Sf. Augustine)

Ne dor picioarele si gaturile sunt mereu uscate, asa ca din cand in cand ne oprim sa ne mai dezmortim. Dunarea pare ca se pregateste pentru intalnirea cu Marea si ridica niste valuri pe masura. Pe celalalt mal, in Romania, vantul ridica si el valuri imense de praf, probabil din ceva halde de reziduri de la vreun combinat.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Ne apropiem de fortareata de la Golubac, pe care imi doream s-o vad de aproape inca de acum cativa ani, de cand am zarit-o intr-o excursie pe malul romanesc si m-a impresionat prin marimea ei si prin gradul de conservare. Soseaua e impinsa de stanca pana ajunge sa fie suspendata peste Dunare. In unele locuri ne strecuram pe sub bolti de piatra. Ascunsi dupa pintenii de stanca, uitam de vant, dar cum iesim din spatele lor intram in curentul care ne impinge mai puternic decat in camp deschis. La un moment dat, chiar la Golubac, intr-un tunel, cred ca bate cu peste 100km/h. Pe raportul maxim abia inaintez. Constat ca nici pe jos nu prea pot inainta, pana nu se potoleste rafala.

Imagine postată

Doar cel care nu a calatorit suficient crede ca maica-sa e cel mai bun bucatar. (proverb ugandez)

Imagine postată

Imagine postată

Despre Golubac imaginile vorbesc cel mai bine. In ultima poza se vad urmele TIR-urilor, prea mari pentru o poarta asa de mica.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foamea incepe sa ne roada un pic, insa incercam sa rezistam, trebuie sa ajungem la Carciuma lui Toma, pentru care avem recomandari calduroase de la Gibonu. Daca n-ar fi fost vantul...

Imagine postată

Si chiar cand credeam ca am ratat-o, ni se arata sub niste salcii, exact pe malul Dunarii. E cel mai frumos loc in care am luat masa in turul asta. Chelnerita vorbeste o romana curata, ambii parinti ii sunt vlahi. Umbra, bere, ciorba de peste, peste la gratar si iar bere. La final primim fiecare cate o bautura din partea casei. Eu aleg o cafea, sa ma trezeasca putin din amorteala.

Imagine postată

Vestea cea mai buna e ca vantul a cazut aproape de tot, o sa avem alt spor de acum. Parca am prins aripi si facem o mica alergata cu 25-35km/h, reducand foarte putin viteza pe urcari si de multe ori uitand sa schimbam pinioanele.

Imagine postată

Drumul prin Clisura e o incantare, nici nu mai simtim urcarile, cu ochii la peisaj. Urmeaza o succesiune de 21 de tunele, marcate de la T21 la T1, cel mai lung avand cateva sute de metri. Avem lanterne puternice, care dau suficienta lumina, tunelele nu sunt iluminate.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Si peste Dunare peisajul e aproape la fel de spectaculos.

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

O constructie moderna, de otel si sticla apare in zare, undeva jos, in stanga drumului. Ne intrebam ce ar putea fi, hotel, complex sportiv sau ce altceva? Trebuie sa fi costat o avere.

Cu mirare aflam ca e un MUZEU, Lepenski Vir. Oau! E inca in constructie si va adaposti site-ul arheologic unde s-a descoperit cea mai veche statuie din Europa (7000 BC), impreuna cu alte exponate. Vazandu-ne straini, am beneficiat de un tur in avanpremiera si de explicatii direct de la unul dintre arheologii implicati in descoperire. Ne simtim privilegiati, abia pe 25 iunie va fi deschiderea oficiala. Prin ferestrele ultimei poze se zareste Dunarea.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Dupa muzeu nu ne intoarcem pe acelasi drum, ci tinem o varianta care se strecoara pe marginea unei prapastii, deasupra apei si apoi coboara la zeci de metri sub sosea, pe sub un viaduct. Avem parte de o coborare vijelioasa, o portiune neasfaltata pe langa un parau, drum de munte in toata regula si apoi urcare inapoi in sosea. Frumos si spectaculos, nici nu mai simtim oboseala.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Urcam mult si destul de abrupt, iar in varful dealului prindem apusul in spatele crestelor. Si ce coborare urmeaza! Nu se mai sfarseste! Curbele sunt foarte deschise si nu trebuie franat deloc. Merg tare si ma bucur de senzatia de viteza, am muncit pentru fiecare metru pe care acum il cobor in goana.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

In Donji Milanovac nu ne vine sa credem ca gasim un birou de informatii turistice deschis la orele opt si jumatate. Ni se gaseste repede o cazare pentru toti, la cel mai mic pret pe care l-am platit in aceasta excursie, doar 6.5E de persoana, in camere de doua paturi, intr-o viluta numai a noastra.

Imagine postată

Iesim in statiune si cautam cel mai bun restaurant, ca doar e ultima seara si trebuie sa sarbatorim. Luam si un vin bun, Tar Lazar, sa ciocnim cum se cuvine. Si apoi inca unul.

Rememoram cele mai frumoase momente si tuturor ne pare rau ca ne apropiem de final. Dupa miezul noptii ne indreptam agale catre pensiune.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

ULTIMA Zi (Donji Milanovac - Turnu Severin) - 66km

In ultima zi a fiecarei excursii am o stare aparte. Stiu ca se termina, dar nu vreau sa se intample atat de repede, asa ca prelungesc voit fiecare moment. Motai mai mult in pat inainte de trezire, imi pregatesc mai meticulos bicicleta de drum si nici sa pedalez in acelasi ritm ca pana acum nu-mi mai vine. Pur si simplu trag de timp.

Plecam usurel si doar pana in centrul statiunii, unde ne oprim la o terasa, sa luam micul dejun. Ca de obicei in ultimele zile, comandam in romaneste si savuram in tihna ceaiul sau cafeaua.

La pas traversam parculetul din fata restaurantului unde am cinat ieri si observam un mamut pe jumatate ingropat. Ne inscriem pe promenada de pe faleza.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Malurile stancoase incep sa se apropie, peisajul devenind din ce in ce mai salbatic. Soseaua urca si coboara pintenii ce ne stau in cale, acolo unde nu trece direct prin ei, traversand ultimele tunele din seria de douazeci si unu. Se apropie Cazanele Mari.

Imagine postată

Imagine postată

Soseaua romaneasca paraseste malul si se abate prin satul Ponicova. In schimb, pe malul sarbesc, ramane langa apa si, desi cu zgarcenie, din cauza vegetatiei dense, ofera totusi cateva puncte cu privelisti interesante.

Aici este pestera inundata Ponicova, in care se patrunde cativa metri cu barca. Interesant este ca mai are inca o iesire, pe partea cealalta a muntelui, la cateva sute de metri. Am intrat in toamna in ea, accesul facandu-se printr-un canion destul de accidentat, insa nu prea greu de strabatut. Galeriile sunt neasteptat de largi, iar daca ai o lanterna buna, poti merge pana se zareste lumina dinspre Dunare, la doar cativa zeci de metri de iesire. Probabil se poate inainta si mai mult, dar n-am vrut sa ma ud la picioare.

Imagine postată

Ajungem apoi vis-a-vis de Pestera Veteranilor, aceasta fiind accesibila doar cu barca, folosind micutul ponton de lemn.

Imagine postată

Dupa stransoarea Cazanelor Mari, Dunarea isi trage putin rasuflarea in Golful Dubova, pentru a se lua din nou la tranta cu stanca in Cazanele Mici. Ce priveliste trebuie sa fi fost aici inainte de construirea barajului de la Portile de Fier, cand nivelul apei era mult mai scazut, la fel si latimea fluviului!

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si pentru ca nu aveau loc doua nave in acelasi timp, a fost nevoie de instalarea unui semafor, relicva lui fiind vizibila si astazi.

Imagine postată

Imagine postată

Ultimele tunele, ultimele urcari...

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

La iesirea din Cazanele Mici se afla chipul lui Decebal, statuie cat muntele, cioplita in munte.

Imagine postată

Imagine postată

Privim tot mai des catre malul romanesc si pe apa, in aval, cautand silueta barajului peste care vom reveni in tara. Deocamdata vedem doar coloanele de masini care stau la semafoare la lucrarile care nu se mai termina de ani de zile. Si ce frumoase sunt zonele unde s-a finalizat reabilitarea! Va fi fara indoiala soseaua cea mai interesanta de parcurs din Romania. Si acm merita efortul de a pierde sapte ore de la Bucuresti la Molova Noua, depasind cu grija si cu viteza mica zonele inca nerenovate.

Imagine postată

Imagine postată

Si iata Mecca noastra! Am ajuns acasa!

Imagine postată

Imagine postată

La Vama suntem invitati in fata cozii de masini, iar vamesii sunt foarte prietenosi cu noi.

Dupa baraj facem dreapta, din pacate niciun indicator Eurovelo6 nu e acolo sa ne confirme directia. Stim sigur ca daca am tine-o pana la Sulina, tot n-am intalni vreunul. Mi-as dori ca in scurt timp sa se schimbe situatia, daca nu avem piste, macar semnalizarea traseului se poate face cu niste fonduri decente.

Macar asfaltul e bun, trecerile de la calea ferata au fost refacute, s-a miscat ceva in zona in ultimul timp.

In asteptarea trenului ciugulim cate ceva la o terasa si bem o bere de-a noastra.

Imagine postată

La bordura e parcat un microbuz cu o placuta in geam: Turnu Severin - Donji Milanovac - Golubac -... Deci se pot vizita locurile astea deosebite si fara bicicleta sau masina personala, e de retinut.

Ne intelegem cu nasii pentru biciclete si pana la Bucuresti ramanem tolaniti in fotolii, la racoarea aerului conditionat. Ne despartim in gara, cu promisiuni de noi ture impreuna sau macar o reunire la o terasa, sa ne bucuram impreuna de poze si de amintirile placute.

ASTA a FOST!

Traseul inregistrat de GPS (cazarile au fost adugate ulterior, dar nu garantez ca le-am nimerit pe toate chiar pana la ultimul metru de precizie):

Bike route 1008477 - powered by Bikemap 

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Urmeaza ultima etapa, la anul, Turnu Severin - Sulina, prin Bulgaria si Romania. ;)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ VladG

Inca odata, felicitari pentru tura.

Ma bucur ca v-a placut la carciuma lui Toma.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Merci!

La Toma a fost printre cele mai frumoase/bune locuri unde am mancat, alaturi de terasa de la Kovin.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mari poate o sa ne spuna chiar ea cateva impresii, stiu ca mai citeste forumul, de pe contul lui Mihaita (tase133) ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt impresionat de acest topic, dupa parerea mea, cel mai documentat si mai profesionist de pe forum. Mi-au luat vreo 5 ore bune pana sa-l citesc.

Felicitari tuturor participantilor! Va doresc ture cel putin la fel de interesante si abia astept sa ne intalnim sa povestim.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Merci, Claudiule!

Astept si de la tine povestea si pozele turei din vara asta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am revazut inca o data postarea voastra cu Defileul Dunarii. Pur si simplu mi-au dat lacrimile, dorul de casa fiind si pt mine enorm, fiind plecat de 70 de zile. Sunt si eu la doar 20 km de Dunare acum, tot in Gyal. Mai stau la prietenul Mircea si sper enorm ca la anul sa va insotesc si eu in tura voastra pana la Sulina pt. ca va apreciez mult apetitul pt. cicloturism si felul in care il practicati.

Sper sa ne intalnim la intalnirea ciclism.ro din acest an, dragi prieteni!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Anul asta nu pot veni la intalnirea ciclism.ro pentru ca particip impreuna cu Claudiu la Iron Bike Oradea. Imi pare rau ca nici anul asta nu pot vedea o intalnire intre Claudiu Moga si Claudiu, cel mai mare fan al lui Moga. Pobabil tii minte telefonul pe care l-ai primit in urma cu 11 luni de la el...

Poate la anu'...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Regret enorm ca nu ne vom intalni nici anul acesta la Cartisoara, dar nu se stie niciodata, nu sunt sigur ca voi putea participa la intalnirea ciclism.ro, s-ar putea sa am o alta oportunitate de tura europeana pe care nu as putea s-o ratez sau poate ma apuc de turul tarii si atunci ne intalnim sigur in capitala.

Am multe planuri si inca nu stiu ce voi face exact, cert este faptul ca ne vom intalni, sper in viitorul apropiat.

Astept si eu cu enorm interes intalnirea cu voi si cu Claudiu, pe care desigur nu l-as putea uita vreodata. Daca anul trecut ma suna cu 24 ore mai devreme nu ma imbatam la Alba Iulia si ajungeam sigur la Cartisoara.

Salutare fratilor!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumim Vlad pentru efortul relatarii!

Frumos, frumos... dar cel mai frumos mi s/a parut tot la noi, ultima zi :)

Ture frumoase pe mai departe!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa stii ca si ultima zi tot pe la sarbi e pedalata, pana la Portile de Fier. Sau te referi la peisajele care se zareau peste Dunare?

Multumesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Partea a III-a (A): Turnu Severin - Oltenita

Prima Zi (Turnu Severin - Portile de Fier II - Negotin) - 82km

Etapa de anul trecut din Eurovelo 6 am terminat-o in fata garii din Turnu Severin si deci, in mod firesc, anul acesta am mers tot pana acolo pentru a continua traseul. Echipa a fost insa alta, pornind la drum alaturi de Alex si Arthur, avand si o masina de suport, condusa de prietena mea. Am redus astfel volumul bagajelor purtate pe bicicleta si am scapat de discutiile cu "nasii" CFR-ului si de spaga aferenta.

Imagine postată

Imagine postată

La intrarea in oras dinspre Orsova am descoperit cel mai frumos sens giratoriu din Romania, in mijlocul lui fiind reprodus un fragment din podul lui Apolodor din Damasc.

Imagine postată

Cum am ajuns la Turnu pe la orele unsprezece, sculati fiind inaintea zorilor, am decis sa luam pranzul inainte de a ne urca pe biciclete. Portbagajul masinii e ticsit cu mezeluri, fructe, legume, cereale, etc, asa ca avem parte de o masa imbelsugata, luata in parc, in racoarea placuta a umbrei. Alex vrea sa combine miscarea cu un regim alimentar, asa ca oricat l-am imbia, nu renunta la mazarea lui fiarta. Sunt aproape sigur ca nu va rezista asa, dar nu insist.

Imagine postată

Dam bicicletele jos de pe masina si ne pregatim de drum. Din pacate steguletul lui Alex nu rezista prea mult pe portbagaj. Sistemul de prindere il face sa tot alunece pe roata.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Trece pe langa noi un nene cu o trasurica plina de bagaje, unul dintre putinii cicloturisti pe care i-am zarit in aceasta tura, adica TREI in total, hai patru, ca doi erau pe un tandem... Foarte, foarte putini in comparatie cu etapele anterioare.

Imagine postată

Cum azi vom intra in Serbia, cautam sa scimbam niste dinari, insa, contrar asteptarilor, nimeni nu schimba asa ceva in Turnu Severin, nici bancile, nici casele de schimb. Ramane sa cumparam direct din Serbia, contra euro.

Iesim din oras, catre Simian si dam piept cu vantul destul de puternic din fata si cu primele rampe, usurele, ce-i drept.

Imagine postată

Imagine postată

Avem si primul contact vizual cu Dunarea.

Imagine postată

In scurt timp ne oprim la un magazin satesc, sa luam apa. Ne abordeaza unul ceva mai "brazilian", care, convis fiind ca suntem straini, incepe sa vorbeasca foaaaarte rar, cum vorbesc de fapt strainii, ca sa intelegem bine ce vrea el de la noi:

- Covooooaaaareeee, aaam covoooaaaaareeee! Vreeeeti uuun covoooor?

- Nu, vrem o poza cu tine!

Imagine postată

Imagine postată

Ma si vedeam parcurgand urmatorii 550km cu un covor pe portbagaj....

Iesim de pe drumul european si apucam spre Calafat, chiar pe malul Dunarii. Avem chef de dat pedale si nu prea bagam in seama vantul ce ne incetineste. Traficul e redus, oprim des pentru poze. Desi am plecat abia pe la orele treisprezece, avem destul timp, etapa de azi fiind una relativ scurta, de doar 80 km.

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Imagine postată

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now